Tezaurul de la Moscova„6 august 1917. La ora trei am ajuns la Kremlin, unde am depus lăzile într-o sală mică și umedă, sală care a fost acceptată, negreșit, fără să fi fost văzută”. „9 august 1917. Ocupați cu aranjamentul de la Casa de Depuneri, pe care l-am terminat. În subsolul acestei case avem 48 de lăzi, deasupra 26, iar la Kremlin 99 […] 23 august 1917. Azi noapte am început mutarea lăzilor de la Kremlin la Casa de Lombard. Am dus, în 11 camioane, cam jumătate din ele, cele mai multe ale Ministerului de Externe și Interne, puține ale noastre (ale Ministerului Cultelor – n.r.) și ale Domeniilor”, scrie în jurnalul său Alexandru Lapedatu[ ], însoțitor al trenului care a transportat Tezaurul la Moscova.
Scrisoarea Băncii Naționale a României, referitoare la Tezaurul Românesc de la Moscova, înaintată Mareșalului Ion Antonescu – conducătorul Statului, la 13 noiembrie 1941.
I.
BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI
NR. 5479
C o p i e
Inreg. La Președinție Consiliului de Miniștri,
Cab. Civil sub nr. 16.489 din 13 noiembrie 1941.
Domnule Mareșal,
Pentru a întregi raportul nostru anterior privitor la Tezaurul Român de la Moscova, avem onoarea să vă comunicăm următoarele:
La sfârșitul lunii Decembrie a anului 1916, Banca Națională a României, din îndemnul Guvernului și cu al său consimțământ, a evacuat la Moscova, odată cu bijuteriile Reginei Maria în valoare de 7.000.000 lei aur, întregul său stoc metalic, care se ridică la 314.580.456,84 lei aur. Delegații autorizați ai Guvernului țarist și-au luat în scris angjamentul solemn față de România și Banca Națională, să păstreze și să restituie valorile pe care le-au primit, depunându-le apoi după o minuțioasă verificare, terminată la 16 februarie 1917, în Cetatea Kremlin. În urma revoluției din Februarie, Guvernul provizoriu sub președinția lui Lvof venind la 14 Martie 1917 în fruntea Rusiei și declarând că recunoaște toate obligațiunile luate față de Aliați de Guvernul țarist, în mod implicit a ratificat și garanțiile date în privința păstrării și înapoierii Tezaurului nostru depus la Moscova, care era proprietatea particulară a Băncii Naționale.
Domniei sale
Domnului Mareșal Ion Antonescu
Conducătorul Statului
Cu câteva zile înainte de luptele de la Mărășești, la sfârșitul lunii Iulie a anului 1917, punerea în siguranță a tuturor comorilor românești ce se aflau în Moldova, a ispitit din nou mințile conducătorilor noștri. Măsurile în vederea transportului s-au luat în grabă. Valorile trimise de Banca Națională cu acest prilej și care au fost depozitate tot la Kremlin, se ridicau la 1.594.836.721,o9 lei, din care aurul efectiv reprezenta 574.523,57 lei, iar arhiva 500.000 lei. Avutul celorlalte instituții publice și private expediate prin Casa de depuneri și instalat în compartimentele de la Sudnaia Kassa, depășea șase miliarde și jumătate lei aur. Delegații oficiali ai celui de al doilea Guvern de coaliție rus prezidat de Kerenschi, au garantat în scris deponenților păstrarea și restituirea intactă a ambelor depozite. Din cele expuse rezultă că prin cele două transporturi s-au expediat la Moscova, sub numele de Tezaurul Român, următoarele valori: (vezi tabel nr.1 și nr.2):
După semnarea pactului de neagresiune dintre România și U.R.S.S. (31 iulie 1933) ni s-au restituit o parte din valorile cuprinse în Tezaurul de la Moscova în cursul anului 1936. La 16 iunie 1935 au sosit în Gara Obor – București 17 vagoane care cuprindeau 1.436 lăzi în greutate de 127.584 kg. Lăzile au fost distribuite între diferitele instituții așa cum se artă în anexa 1.
Toate lăzile primite erau violate și răvășite. În general s-au restituit obiectele fără nici o valoare: bilete …….. Băncii Naționale tipărite în Rusia …….. publice … ………… din 14 Octombrie 1920, documente fără însemnătate, arhive, registre etc. Este regretabil faptul că la primire nu s-a întocmit un inventar amănunțit al tuturor obiectelor ce ni s-au restituit. Încercând această reconstruire, acum, după mai bine de 6 ani, am ajuns la concluzia că valoarea tezaurului ce nu ne-a fost restituit se ridică la suma de 6.067.153.343,19 lei aur sau 371.855.828.404,12 lei actuali, așa cum se arată în tabloul următor (1):
Transformarea leilor aur în lei actuali s-a făcut după următorul curs oficial:
1 leu aur + 61,29 lei hârtie, adică cursul de stabilizare al Fr. Elvețian care a fost de 32,258 lei + 29,032 lei reprezentând prima de 90% = 61,29 lei actuali. Dacă transformarea leilor aur am fi făcut-o după cursul real (1 leu aur = cca. 200 lei actuali), cifra de 371.855.828.404,12 lei actuali ar fi trebuit să fie aproximativ 3,26 ori mai mare.
Oricum cifra pe care am stabilit-o mai sus este cu mult mai mică decât cea reală, pentru următoarele motive:
– Depozitele particulare trimise la Moscova în plicuri sigilate de fiecare depunător, au fost declarate pentru o valoare mai mică decât cea adevărată, pentru ca taxele de păstrare să fie mai mici.
– Manuscrisele, documentele, cărțile vechi, medaliile, monedele, sigiliile, obiectele de muzeu etc. trimise de Academia Română și care nu au fost restituite, așa cum vede anexă no. 2, reprezintă o valoare care nici nu poate fi precizată.
Observația de la punctul 2) este valabilă și pentru celelalte obiecte trimise de diferite biserici, mănăstiri și muzee din țară. În această privință menționăm Tezaurul de la Pietroasa în greutate de 18 kg aur și care era considerat ca o podoabă a României, fiind citat în toate manualele străine de artă veche.
În sfârșit, trebuie să mai adăugăm că în cifra arătată mai sus nu se cuprinde valoarea tipografiei Bănci Naționale instalată la Moscova (225.000 ruble) și nici disponibilitățile acestei Bănci pe care le avea la Agențiile lui Credit Lyonnais din Petersbourg, Odesa și Moscova și a căror valoare era de 5.222.051,46 ruble.
În rezumat putem afirma că URSS urmează să ne restituie suma de cel puțin 371.855.828.404,12 lei reprezentând contravaloarea Tezaurului Român depus la Moscova.
Această sumă se repartizează conform tabloului (2) :
Anexa nr. 1
T A B L O U L
Privitor la modul cum s-au distribuit cele 1.436 lăzi care făceau parte din Tezaurul Român și care au sosit la București în ziua de 17 iunie 1935
Anexa nr.2
L I S T A
Obiectelor proprietatea Academiei Române care făceau parte din Tezaurul de la Moscova și nu au fost restituite în iunie 1935
Manuscrise:
Manuscrisul românesc nr. 2438: Dosar cu corespondență și hârtii de la Moise Nicoară (F. prețios).
Manuscrisul românesc nr. 3732: Ceaslov scris în anul 1821.
Manuscrisul ruso-român nr. 3693: Despre fizionomie, din anul 1773.
Documente:
Document 155, cu pecete mare legată: Așezământ domnesc din anul 1799 pentru mănăstirile din Țara Românească.
Document 240, cu pecete mare legată: Hrisov domnesc din 1817 pentru întărire și stăpânire asupra unei moșii din Țara Românească.
Document 135/X: Hrisov domnesc din Țara Românească, anul 1799 pentru un da de țigani.
Document 29/LXVIII: Hrisoave domnești din anii 1726 și 1761 pentru confirmări de proprietate asupra unor moșii din Moldova.
Document 28/LXVIII:
Document 298 (CXLIX: Catastih de bresle din Buzău 1820.
Document 39/XLI: Zapis de mărturie din anul 1613.
Document 130/II: (cu cuprins necunoscut).
Document 197 – 202/CLIV: Hrisoave domnești din anii 1671-1682 privitoare la confirmări de proprietate asupra unor moșii din Țara Românească.
Document 210/CLIV: idem, din anul 1764.
Documentele 211, 213, 216/CLIV: Cărți și porunci domnești, din anii 1767–1776, în chestiuni de procese între proprietarii de moșie din Țara Românească.
Documentele 217, 221, 225/CLIV: Hrisoave domnești din anii 1776-1786 privitoare la danii și întăriri de proprietăți din Țara Românească.
Documentele 235, 260, 272, 276/CLIV: Idem pentru scutelnici și alte privilegii date unor boieri și clerici din Țara Românească între anii 1801-1825.
– Cărți românești vechi:
Nr. 3 Evangheliar slav 1512.
11 Evangheliar slav (Coresi) Brașov 1562.
15 Sbornic slav (Coresi) 1568.
16 Psaltire rom. (Coresi) 1570.
37 Psaltire cu Ceaslov, Govora 1638-41 (slav).
43 Învățături, Câmpulung 1642.
46 Evang. Învățătoare Deal 1644.
61 Îndreptarea legii, 1652 Târgoviște.
64 Cetehism calvinesc, Belgrad 1656.
67 Vito Pulitoș Catehism, Roma 1677.
68 Cheia înțelesului, Buc.
70 Dosoftei, Psalt. Slavo-rom. Iași 1680.
71 Liturghie, Iași 1680.
130 Liturghie greco-arată, Buc. 1702.
157 A. Evanghelie georgiană Tiflis 1709.
– Colecția de monede a Academiei Române, conținând piese de argint de la Domnii Țării Românești și ai Moldovei; de aur și de argint de la principii Transilvaniei; de la Cuza Vodă, de aur, de argint și de aramă de la Carol Circa 6.000 piese, monede străine în special polone, ungurești, sârbești și bulgărești de aur și de argint, 2.500 deci în total 8.500 piese.
– Colecția Statului, conținând monede antice de aur, argint și bronz, cca. 7.000 piese.
– Colecția de medalii a Academiei Române, românești și străine de aur, argint și aramă, ca. 1.500 piese.
– Sigilii de metal (aur, argint și aramă) și de ceară, ca. 200 bucăți.
– Greutăți (panouri) antice cca. 70 bucăți.
– Obiecte de muzeu:
– Clopoțel de argint de la Vasile Lupu;
– Călimară de argint (de brâu) a lui Radu Grecianu;
– Inelul de logodnă a lui Gr. Al. Ghica;
– Două inele de aur de la B.P.Hașdeu;
– Patru cercei de argint și 10 nasturi de argint din tezaurul de la Tifești;
– Decorația „Steaua României” în gradul de ofițer și gradul de mare cruce cu cifra lui Cuza Vodă;
– Crucea de argint a lui Vasile Dascălu din 1798;
– Ceasornic de argint având pe un capac Steaua Principatelor Unite și cifra lui Cuza Vodă.
II.
MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE
………
15/18 MAI 1918
R E F E R A T
Asupra evacuării în Rusia a arhivelor
Ministerului Afacerilor Străine
Importanța istorică a arhivei Ministerului Afacerilor Străine a determinat, încă de la începutul războiului, în August 1916, luarea măsurilor necesare de apărare mai întâi contra deselor incursiuni aeriene, iar mai târziu contra pericolului iminent al invaziei. Instalată – fără chibzuință – în etajul superior al Palatului Sturdza unde, prin faptul bombardărilor zilnice, se găsea expusă la o distrugere sigură, toată partea importantă a arhivei a fost încărcată în lăzi și pusă la adăpost în pivnițele boltite ale Palatului Ministerului Lucrărilor Publice. Când primele zile nenorocite ale campaniei noastre au început s inspire griji serioase pentru siguranța capitalei, adică spre sfârșitul lunii Septembrie 1916, s-a găsit cu cale ca aceste lăzi să fie transportate la Iași, unde au fost depuse parte în localul Prefecturii Poliției, iar parte în localul Sfintei Mitropolii. Odată cu evacuarea capitalei – în Noiembrie 1916 – s-a adus apoi în Iași și restul arhivei necesare continuării serviciului, lăsându-se la București, în Palatul Sturdza, numai ce era cu totul lipsit de importanță istorică sau inutil lucrărilor curente ale birourilor. Situația continuă însă să prezinte mari îngrijorări; luptele urmau amenințătoare și retragerea pripită a armatelor noastre era departe de a inspira vreo garanție de securitate pentru refugiul de la Iași al autorităților civile; de aceea pentru orice eventualitate, s-a ordonat reîmbarcarea arhivelor importante și expedierea lor în rusia, profitându-se, pentru aceasta de călătoria Domnului Președinte al Consiliului Brătianu la Petrograd. Au fost expediate cu această ocazie – în ziua de 4 ianuarie 1917 – 16 lăzi conținând arhiva veche, întreagă corespondența politică a Legațiunilor, dosarele și originalele Convențiilor României, arhiva războiului de la 1877 aceea a războiului balcanic din 1913, dosarele de fruntari, afacerile macedonene, arhiva Consulatelor din Cernovitz și Rusciuk, telegramele cifrate și corespondența politică confidențială a Cabinetului Ministrului etc., cu un cuvânt tot ce era mai indicat să fie salvat în caz de totală ocupare a Țării. Peste o lună – adică la 3 februarie 1917 – ivindu-se o nouă ocazie sigură, s-a mai expediat tot la Petrograd, alte 12 lăzi conținând restul arhivelor ce nu putuse fi încărcate la primul transport; ele au fost puse sub paza Domnului căpitan Petrescu-Tocineanu, atașat la misiunea militară din Rusia, căruia Guvernul rus pusese la dispoziție două vagoane pentru transportul efectelor personale ale Domnului Ministru Diamardy. Se găsesc deci astăzi la Petrograd, 28 lăzi oficiale depuse în chiar localul Legațiunii, unde s-a închiriat camerele necesare.
A venit în sfârșit epoca ultimelor lupte glorioase din vara 1917; în așteptarea sfârșitului lor înălțător, incertitudinea și panica au fost însă continue și mari; prepararea evacuărilor oficiale a fost reluată; Banca națională – după expedierea încă din București a stockului său metalic – a început transportarea ultimelor sale depozite și a titlurilor; Cassa de Depuneri, Creditele Funciar și Urban, Băncile Marmorosch, Românească, de Credit etc. au beneficiat de același tren oficial, păzit militărește și și-au expediat toate depozitele și reistrele la Moscova. În același tren, a plecat în primele zile din August 1917 – s-au mai expediat colecțiile Academiei și Ministerului Instrucțiunii Publice, arhivele Primăriei București, ale Direcțiunii Siguranței Generale, ale Camerei și Senatului, ale Președinției Consiliului, precum și ultimele lăzi cu arhive ale Ministerului Afacerilor Străine, însoțit de efectele personale ale funcționarilor săi (din care câțiva fuseseră deja evacuați la Cherson).
Toate aceste colete au fost depuse cu protocoalele în regulă, parte la Kremlin, pare la Cassa de Depunere și Consemnațiuni din Moscova, unde se găsesc încă și acum afară de coletele Președinției Consiliului și Personalului Ministerului, precum și câteva din lăzile cu arhive care au fost aduse înapoi pe la 15 decembrie 1917.
În momentul de față se mai găsesc la Moscova 11 colete oficiale aparținând Ministerului Afacerilor Străine. Conținutul lor este variat; el prezintă desigur o importanță însemnată pentru mersul lucrărilor Ministerului, dar nu și din punctul de vedere politic; singură corespondența telegrafică a Direcțiunii Munițiilor – aflată în una din lăzi – ar avea un caracter de discrețiune.
DIRECTORUL CABINETULUI MINISTRULUI
Ministru Plenipotențiar
(ss) Const. Contzescu
12/26 mai 1918
III.
MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE
București, 3 ianuarie 1921
Ministerul Afacerilor Străine
Înregistrat sub nr. 3610
din 3 februarie 1921
Domnule Ministru,
Potrivit însărcinării ce ați binevoit a-mi da, am onoarea a raporta:
N-am văzut niciodată, necum să am în păstrare, rapoartele politice, conținând tratările Guvernului român cu Guvernele Statelor aliate înainte de intrarea României în război. Asemenea rapoarte, de natură extra-confidențiale, dacă nu au fost reținute de domnul Ion I.C. Brătianu, pe atunci Președinte al Consiliului de Miniștri, sau de domnul Ministru al Afacerilor Străine Em. Porumbaru, au fost în orice caz încredințate spre păstrare Domnului Ministru C. Contzescu care a îndeplinit timp de mai bine de patru ani, 1914-1918, funcțiunea de Director al Cabinetului Ministrului.
Atât la evacuarea arhivelor din București la Iași cât și de la Iași la Petrograd sau Moscova, Domnul Ministru C. Contzescu s-a ocupat singur cu împachetarea și așehzarea în lăzi, pe care și le închidea și sigila personal, a arhivei confidențiale încredințate D-Sale, așa că personalul Serviciului Arhivelor nu era n măsură să cunoască conținutul acestor lăzi.
Am expediat la Petrograd:
16 lăzi cu ocazia plecării Domnului Prim-Ministru Ion I.C. Brătianu în seara zilei de 4 ianuarie 1917 și anume:
Lăzile nr. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 și 12 ale Serviciului Arhivelor;
Lăzile nr. 5, 8, 9 și 10 ale Cabinetului Ministrului;
Un cufăr albastru fără nr. cu inițialele M.A.F. (adnotația domnului Contzescu: rapoarte politice confidențiale până la 1916);
Două cufere roșii ale domnului secretar general C. Nano.
O ladă a Consulatului din Rusciuk;
12 Lăzi prin dl. Locotenent Petrescu – Tocineanu, la 3 februarie 1917;
Lada nr. 6 a Cbinetului Ministrului;
Lăzile nr. 1, 2, 3, 4, 13 și 15 ale Serviciului Arhivelor;
Două lăzi ale Consulatului din Rusciuk;
Ouă lăzi ale Direcțiunii Protocolului.
Am expediat la Moscova, odată cu valorile băncilor, la 28 iulie 1l917, 10 lăzi, dintre care una Cabinetului Ministrului (lada nr. 4) și celelalte ale Serviciului Arhivelor și un dulap nr. 5 al Domnului Ministru C. Contzescu.
Arătarea conținutului acestor lăzi se găsește în inventarul aci-alăturat întocmit de domnul Ministru C. Contzescu, în care pe lângă conținutul lăzilor Serviciului Arhivelor scos din inventarul alcătuit de sub ……… ……… …… Lăzilor Cabinetului Ministrului.
În prezent nu avem în păstrarea Serviciului Arhivelor decât arhiva cuprinzând lucrările curente, pe care n-am expediat-o la Moscova și tot ceea ce s-a dat la Serviciul Arhivelor din August 1917 încoace, adică hârtii curente sau telegrame și rapoarte politice, în cea mai mare parte cu caracter pur informativ.
Desfăcând acum două luni, din ordinul Domniei Voastre, o ladă a Cabinetului Ministrului adusă de la Iași, n-am găsit într-ânsa decât copii de telegrame cifrate sau en clair, așezate pe Legațiuni, aproape toate din anii 1917-1918 și multe hârtii de natură diferită, cu data între anii 1914 și 1918, dealtfel fără mare însemnătate, reținute de Domnul Ministru C. Contzescu.
Alătur un referat și un inventar, întocmite de domnul ministru C. Contzescu cu ocazia dării în judecată, în vara anului 1918, a Cabinetului Ion I.C. Brătianu, când s-a cerut să se pună la dispozițiunea Comisiunii de judecată dosarele cuprinzând actele referitoare la tratativele care au precedat intrarea României în război.
ȘEFUL SERVICIULUI ARHIVELOR
(ss) c. Țiulescu
IV.
MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE
I N V E N T A R U L
Arhivelor Ministerului Afacerilor Străine expediate în Rusia
Transportul I la Petrograd
4 ianuarie 1917
Lada nr. 1 – Corespondența politică a Legațiunilor de la 1910-1918;
Chestiunea Dunării în timpul războiului balkanic. Cele din 1914-1916;
Chestiunea Episcopatului pentru Aromâni, rapoarte politice cu caracter informativ numai.
Lada nr. 2 – Convențiuni cu Statele Străine: comerciale, extrădare etc.
Lada nr. 3 – Convențiuni cu Statele străine: saniare, poștale, telegrafice, navigație, politice, juridice, de delimitare etc.
Lada nr. 4 – Dosarele personale ale funcționarilor:
” de congedii ale funcționarilor ;
Lada nr. 5 – Corespondența relativă la încheierea Convențiunilor;
Lada nr. 6 – I d e m
Lada nr. 7 – Dosarele războiului de la 1877-78;
Lada nr. 8 – I d e m
Lada nr. 9 – )
Lada nr. 10 – Corespondența politică a Legațiunilor și
Lada nr. 11 – Consulatelor României până la anul 1914.
Lada nr. 12 –
Lada nr. 13 –
Lada nr. 14 – Corespondența relativă la fruntarii;
Lada nr. 15 – Chestiunea macedoneană;
– Corespondența Consulatului din Cernăuți;
– Proocoalele revizuirii fruntariei cu Austro-Ungaria .
Transportul al II-lea la Petrograd
8 februarie 1917
Lăzile de la nr. 16-28
Rapoartele politice confidențiale ale Legațiunilor și Consulatelor de la 1914 până la Februarie 1917 (afară de cele primite direct și reținute de domnul I. C. Brătianu)
Telegramele cifrate confidențiale de la 1l914-1917 (afară de cele primite direct și reținute de Dl. I.I.C. Brătianu).
Arhiva Consulatului din Rusciuk.
Arhiva Direcțiunii Protocolului.
Transportul al III-lea la Moscova
8 August 1917
11 lăzi – Arhive fără importanță politică.
V.
T A B L O U
De actele din Arhivele Statului de la București, nerestituite încă de la Moscova
O parte din actele casei noastre domnitoare și în special actele examenului de bacalaureat al Prințului Carol.
O parte din actele bisericii Sf. Vineri – Hereasca, ce fuseseră depuse la această Direcțiune.
Un număr de 245 documente 5 pachete tot cu documente neinventariate.
Director general,
ss. A. Sacerdoțeanu
Arhivar,
ss, I. C. Dobrescu
Pentru conformitate,
VI.
BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMÂNE
BUCUREȘTI
L I S T A
Materialelor nerestituite de la Moscova
Manuscrise:
Nr. 2.438
6.l93, despre fizionomie, an 1773 (ruso-român)
3.732, Ceaslov, an 1821 (român)
Cărți românești vechi:
Nr.
3. Evangheriar slav, 1518;
11. Evangheriar slav (Coressi), Brașov 1562
15. Sbornic slav (Coresi) 1570
16. Psaltire rom. (Corsi) 1570.
37. Psaltire cu Ceaslov, Govora, 1638+41, slav.
43. Învățături, Câmpulung 1642.
46. Evang. Învățătoare, Deal. 1644.
51. Îndreptarea Legii, 1652, Târgoviște.
64. Catehism calvinesc, Belgrad 1656.
67. Vito Pilutio, Catehism, Roma 1677.
68. Cheia înțelesului, Buc. 1678.
70. Dosoftei, Psalt. Slavo-rom. Iași 1680.
71. Dosoftei Liturghie, Iași 1680.
130. Liturghie greco-arabă, București 1702.
157. A. Evanchelie georgiani Tilflis. 1709.
Documente peceți:
Nr. 155
Nr. 2540.
Documente:
Nr. 135. (pachetul X)
45. ” XV.
129 ” XVI.
23. ” XXIX.
57. ” XXX
139-140 ” XLV
28-29 ” LXVIII
57. ” LXXXVII.
23. ” XC.
176. ” CXXVI.
145-146 ” CXXVIII.
293. ” CXLX.
39. ” XLI
130. ” II.
134. ” LIII.
56. ” XCV.
137. ” CXXX.
25. ” XC
197-202.Pachetul
210-211 ”
”
”
221. ”
225. ”
235. ”
260. ”
272. ”
276. (din pachetul CLV)
”
”
12. (din pachetul CLV)
Colecția de monede a Academiei Române:
Conținând piese de argint de la Domnii Țării Românești și ai Moldovei; de aur și de argint de la principii Transilvaniei; de la Cuza-Vodă de aur, de argint și de aramă de la Carol I, circa 6.000 piese; monede străine în special polone, ungurești, sârbești și bulgărești de aur și de argint, circa 2.500; deci în total 8.500 piese.
Colecția Statului:
Conținând monede antice de aur, argint și bronz circa 7.000 piese.
Colecția de medalii a Academiei Române:
Românești și străine, de aur, argint și aramă, circa 1.500 piese.
Sigilii de metal:
(aur, argint și aramă) și de ceară, circa 200 bucăți.
Greutăți (Ponduri) antice:
Circa 70 bucăți.
Obiecte de Muzeu:
Clopoței de argint de la Vasile Lupu.
Călimară de argint (de birou) a lui Radu Greceanu.
Inelul de logodnă a lui Gr. Al. Ghica.
Două inele de aur de la B.P. Hajdeu.
Patru cercei de argint și 10 nasturi de argint din tezaurul de la Țifești.
Decorația „Steaua României” în gradul de ofițer și în gradul de mare cruce cu cifra lui Cuza-Vodă.
Crucea de argint a lui Vasile Dascălul din 1793.
Ceasornic de argint având pe un capac Steaua Principatelor Unite.
Coșuleț de argint cu Steaua Principatelor Unite și cifra lui Cuza Vodă.
Valoarea aproximativă al tuturor materialelor nerestituite este de 12-15 milioane lei.
Pentru conformitate,
Băiculescu
Apud: Gh. Buzatu, România și Marile Puteri (1939-1947), București, Ed. Enciclopedică, 2003, p. 244 și urm.
——————————————————————————————————-
[1] Alexandru Lapedatu (2 septembrie 1876 – 30 august 1950). Istoric, diplomat, profesor și om politic, președinte al Senatului (16 noiembrie 1936-20 martie 1937); președinte al Academiei Române (1935-1938). Alexandru Lapedatu a stat în Rusia din august 1917 până în 5 ianuarie 1918, timp în care a ținut un jurnal: „Drumul spre Moscova a fost plin de peripeții. În ziua plecării, însoțitorii au aflat că au un vagon mai puțin, de era să rămână peste noapte cu lăzile pline de documente sub cerul liber, în ploaie. Călătoria a fost amânată. […] Rușii, care nu asistaseră la îmbarcare, n-au vrut să ia în primire vagoanele, până când încărcătura n-a fost descărcată, reîncărcată și inventariată în fața lor. Trenul a plecat cu trei zile întârziere. Dincolo de graniță, soldații ruși dădeau năvală în vagoane. Au fost împiedicați să urce de cazaci, care păzeau cu arma în mână trenul ce le fusese încredințat.”