Mândrul Neamul Românesc din Transcarpatia. Șezătoare românească la Euroclubul din Apșa de Mijloc

Membrii Euroclubului de pe lângă școala din Apșa de Mijloc (Transcarpatia, Ucraina) au organizat, luni, o șezătoare culturală, în care profesori, elevi și invitați din afara școlii, din Cernăuți, Apșa de Jos, Biserica Albă, Slatina, Poroșkovo, dar și din România l-au omagiat pe marele poet român Grigore Vieru – informeză TOCpress citat de romaniabreakingnews.ro

A fost o serată de poezie, la care au participat, printre alții, poeții locali Gheorghe Moiș (Biserica Albă) și Nuțu Laurențiu Pop (Apșa de Mijloc), doamna consul general al României la Cernăuți, Eleonora Moldovan, care este și membru de onoare al Euroclubului și a susținut o prelegere despre personalitatea și operele marelui sculptor român Constantin Brâncuși, precum și câțiva profesori din Cernăuți și reprezentanți ai Institutului Cultural Român, care au sosit cu o caravană de Mărțișor în localitățile românești din Transcarpatia.

Evenimentul s-a desfășurat cu susținerea Consulatului General al României la Cernăuți, în parteneriat cu Asociația Convergențe Europene (ACE) de la București.

Prezentăm, mai jos, câteva dintre înregistrările făcute la șezătoare de către operatorul și fotograful cernăuțean Nicolae Hauca (Euromedia Bucovina):

Publicat de romaniabreakingnews.ro/Sursa: Transcarpatia: Șezătoare culturală la Euroclubul din Apșa de Mijloc

Despre Transcarpatia

Teritoriul Transcarpatiei actuale a făcut parte, până în 1918, din imperiul Austro-Ungar, care organizase în regiune comitatele Maramureș, Ugocea, Bereg și Ung.

Unele delegații ale minorității române din satele Maramureșului de Nord au participat în 1918 la adunarea de la Alba Iulia, cerând includerea întregului Maramureșîn granițele noii Românii, în vreme ce rutenii majoritari, întruniți la 8 noiembrie 1918 la Prešov, au cerut doar separarea de Ungaria. În vreme ce consiliile întrunite în regiune reușiseră să obțină o mai mare autonomie în cadrul statului maghiar, diaspora ruteană a cerut independență totală, și un consiliu întrunit la Hust în aceeași lună s-a pronunțat în favoarea unificării teritoriului cu Republica Populară a Ucrainei Occidentale, stat cu existență temporară în 1918, care revendicase și el teritoriul. Reanexată în 1919 de Republica Sovietică Ungară (stat ce se dorea o construcție multinațională comunistă), regiunea a fost ocupată de România în timpul intervenției împotriva acestui regim, după care a predat teritoriul în august 1919 autorităților ungare reconstituite. În acea perioadă, a apărut atât în rândul diasporei rutene, cât și în rândurile elitelor locale, ideea incorporării teritoriului în Cehoslovacia nou-înființată, idee care a fost acceptată la conferință (întrucât dintre țările învecinate, România nu revendicase teritoriul, Rusia era în mijlocul unei revoluții bolșevice, Ungaria era un stat învins deosebit de instabil, iar Republica Populară Ucraineană a fost considerată o construcție neviabilă.

În cadrul statului cehoslovac, regiunea majoritar ruteană nu s-a bucurat de multă autonomie până în 1938. În acel an, în condițiile anexării de către Germania a mai multor teritorii cehoslovacie după Acordul de la München, regiunea a primit o autonomie mai largă, dar în anul imediat următor, în urma arbitrajului nazist de la Viena, a fost încurajată să-și declare independența sub numele de Carpato-Ucraina, ca și Slovacia. Ungaria a ocupat imediat întreaga Carpato-Ucraină, violând ea însăși condițiile arbitrajului, care îi acordaseră doar partea de sud-vest a acesteia. De-a lungul războiului, regiunea s-a aflat sub ocupație horthyistă. În toamna lui 1944, trupele sovietice au pătruns pe teritoriul regiunii, și autoritățile cehoslovace în exil au venit la Hust pentru a reorganiza administrația cehoslovacă. Activitatea lor a fost însă obstrucționată de sovietici, care au organizat o administrație paralelă, cu sediul la Muncaci. După luni de negocieri, delegația cehoslovacă a fost obligată să părăsească provincia în februarie 1945 și, după ce a orchestrat o lovitură de stat la Praga, Uniunea Sovietică a anexat Transcarpatia, a forțat guvernul cehoslovac să semneze un tratat prin care accepta cedarea teritorială, și a alipit-o la RSS Ucraineană. În 1991, după destrămarea URSS, regiunea a revenitUcrainei independente, care a organizat-o sub forma regiunii actuale, împărțită în raioane și cu reședința la Ujhorod. O încercare de creare a unei structuri politice cu statut special a mai existat în 2008, când prelatul ortodox Dmîtro Sîdor, afiliat patriarhiei Moscovei, a organizat un „Congres al Rutenilor Subcarpatici”, care cerea autonomie pentru Rutenia Subcarpatică. Sîdor a fost acuzat de autorități că încearcă subminarea integrității teritoriale a Ucrainei și că acționează la comanda Rusiei. – conform ro.wikipedia.org/wiki/Regiunea_Transcarpatia