Limba vlahă, unealta sârbească pentru desnaționalizarea românilor timoceni

În condițiile negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, Serbia s-a angajat să sprijine dezvoltarea minorității românești din cele două regiuni, Voivodina și Valea Timocului. Însă în ultima perioadă s-au înmulțit din ce în ce mai mult referirile la ”limba vlahă” și ”poporul vlah”, iar majoritatea organizațiilor românești din Valea Timocului au început să accepte această separare. Am discutat cu Vlad Pohilă despre asemănările dintre proiectul moldovenist al Moscovei și proiectul vlah al Belgradului. Astfel de inițiative nu sunt întreprinse din bună intenție.

”Aceasta e o poveste mai veche, nu e de azi, de ieri. Având o mentalitate și promovând așa o politică imperială, știți Iugoslavia a fost un microimperiu și Serbia a rămas cu aceleași apucături. Au divizat populația românească mai de demult în două segmente puse cumva în conflict – românii, recunoscuți oficial, adică cei din Voivodina, în special din regiunea din jurul orașului Novisad, și, încoace mai la sud, pe cei în Valea Timocului i-au numit vlahi, și-n documente, și-n general”, afirmă Vlad Pohilă.

”Liderii spirituali, intelectuali și civici ai vlahilor au încercat să se împotrivească, însă fără un mare succes, ei fiind în mare parte țărani, oameni mai puțini instruiți și cumva din această cauză nu au avut mare succes. Referitor la așa-zisa limbă vlahă, inventarea sau promovarea unor astfel de variante paralele de limbă română, nu se face din bună intenție, iar acest lucru este foarte dăunător. Este un pas înspre sârbizarea, pentru că, de exemplu, te întrebi foarte simplu: ce o să pună ei în manualele astea de limbă ”vlahă”? Nu există nici un poet, nici un prozator care să fi scris o poezie, respectiv o povestire în așa-zisa ”vlahă. Pot doar, eventual, să pună ceva din folclor, restul sunt lucruri inventate. Deci totul e rupt de la matcă, e rupt de la folclorul românesc, de la muzica românească, de la Eminescu, de la marii clasici din secolul XIX-XX și de la cei actuali. E rupt de la șansa de a se apropia maximum de limba română, deci absolut nu e bine deloc”, mai susține Vlad Pohilă.

Proiectul ”limbii vlahe” este apreciat de Vlad Pohilă ca asemănător cu mecanismele puse în mișcare de sovietici între Prut și Nistru: ”Situția e similară cu ceea ce s-a întâmplat în Basarabia în ’40 și imediat după război când au băgat jargonul ăsta transnistrean și care a fost o catastrofă pentru majoritatea oamenilor. S-a renunțat la el când au văzut că nu au ce să pună în manuale. Înseamnă că ei, sârbii, nu au de gând să facă manuale, ci doar mimează o grijă față de acești vlahi ca să-i rupă de la ceilalți români din Voivodina, din Serbia, mai instruiți și mai școliți după cum am spus, iar mai larg, să-i rupă de ceilalți români. Deci nu este deloc bine. Orice divizare este nocivă, iar lingvistic este ceva deosebit doarece te rupe de la limba de bază, de la cultura de bază, te rupe de la mama și de la tata. Modelul de promovare și implementare a acestei așa-zise limbi vlahe este similar cu cel din regiunea transnistreană. De exemplu, în anul 2010 când eram în Serbia am văzut o revistă a lor, să-i spun așa, șovină, și acolo era un reportaj plin de ”cântări” despre Transnistria, despre cât de bine lucrează rușii acolo și despre cum e firea așa-zișilor naționaliști moldoveni. Lăudau până și faptul că ei au ținut la alfabetul chirilic, recunoscând totuși că nu prea se potrivește”.

Proiectul limbii vlahe este considerat de Vlad Pohilă ca fiind o etapă intermediară pentru asimilarea românilor din Valea Timocului, care riscă să fie sârbizați. ”Scopul sârbilor nu este nicidecum acela de a perpetua fie și această așa-zisă limbă vlahă. Aceasta este doar o acțiune, o fază provizorie sau tranzitorie pentru sârbizare. Scopul final este sârbizarea, adică ruperea de la origini și dezmembrarea acestei comunități românești care reprezintă o adevărată forță dacă sunt uniți deoarece împreună sunt aproape jumătate de milion, pe când așa, cei declarați români de către autorități sunt undeva vreo 50-80 de mii, nu știu exact deoarece cifrele sunt deseori falsificate, iar ăștia, vlahii, cam 230 de mii”, afirmă Vlad Pohilă. De asemenea este sesizată și o tendință de discriminare a românilor din Serbia, care de multe ori sunt considerați inferiori: ”Cu românii își permit orice și nici nu-și ascund disprețul față de ei. De exemplu, când am început eu a învăța sârbește, când interacționam cu sârbii ei mă întrebau cine sunt și eu le spuneam că sunt moldovean și nu înțelegeau ce e asta, le explicam că-s român și ziceau că știu câte ceva că e legat de Ceaușescu, atunci le ziceam că sunt vlah iar ei ziceau că acum au înțeles și mă întrebau ce fel de vlah sunt deoarece văd că sunt spălat, că-s om cult și ziceau să nu-mi mai spun așa. Deci, pentru ei, vlahul este omul înapoiat, este omul incult și numai bun de manipulat”.

Deși a fost acceptată predarea limbii române în unele școli din Valea Timocului, acest lucru se întâmplă cu foarte mare dificultate. Cursurile sunt opționale și mai mult decât atât, sunt organizate la trei ore după încheierea programului normal de cursuri, ceea ce înseamnă că elevii fie trebuie să aștepte începerea cursului opțional în școală, fie trebuie să meargă acasă și să revină, informează pagina InfoPrut. În anul școlar 2014-2015 sunt 10 școli în care românii pot studia limba maternă, asta pentru 150 de sate românești și 48 de localități mixte. În Serbia nu există nici măcat o clasă în care să se studieze în limba română, despre o școală întreagă nici nu poate fi vorba.

Autor, sursă: Ilie Onceanu, Adevarul.ro prin România Breaking News