„Limba Romana” in Sudul Basarabiei. Cântec soldățesc, interpretat de etnici germani din Crasna

„La revedere scumpa mea mama” rumaenisches Soldatenlied aufgenommen in Krasna, Bessarabien (1961-1962)/”La revedere scumpa mea mama” – cântec soldățesc românesc din Crasna (sudul Basarabiei) azi Ucraina… a fost înregistrat în anul 1961… Este interpretat de un cor de etnici germani din această zonă!

Germanii au fost dintotdeauna cetățeni loiali ai României! Această înregistrare audio este de o valoare inestimabilă !

În imagine este Monumentul „Vulturul” ce a fost ridicat în Cimitirul Eroilor “Regele Ferdinand” din primul război mondial de către Asociația pentru Cultul Eroilor și care se afla în preajma vechii cetăți medievale.

La baza acestui obelisc se pot vedea basorelieful regelui Carol I și cel al domnitorului Ștefan cel Mare. (imagine din perioada interbelică)

Video:

 CRASNA, localitate situată în Bugeacul Basarabiei pe râul Cogâlnic la Sud de Tarutino (plasa Decebal, județul Cetatea Abă) ROMÂNIA 1925

Crasna în Plasa Decebal, Sudul Basarabiei (mărit)

Daniel Sigfriedson / R.B.N. Press

N.R. – R.B.N. Press:

În toamna anului 1940, etnicii germani din sudul Basarabiei, în baza acordului dintre guvernele german și sovietic, erau repatriați cu forța, fiind nevoiți să-și abandoneze bunurile mobile și imobile, agonisite de-a lungul vieții câtorva generații.

Drama lor nu se încheia aici. În Germania, au fost deținuți un timp în lagăre speciale, pentru o verificare minuțioasă, după care, majoritatea bărbaților au fost mobilizați în armata germană, ajungând carne de tun pentru interesele regimului nazist. În ciuda unei realizări extrem de riguroase a operațiunii de repatriere a etnicilor germani din Basarabia, în toamna anului 1940, câteva sute de nemți au reușit atunci să evite un atare deznodământ, preferând să rămână în patria lor adoptivă, sperând într-un destin mai bun.

N-a fost să fie. După reanexarea Basarabiei, NKVD-ul a dispus identificarea tuturor nemților din RSSM, inclusiv a celor care mai rămăseseră în viață în raioanele din stânga Nistrului, altădată parte componentă a RASSM, și deportarea lor în Siberia, în regiunea Nijnii Taghil.

Sursa: zdg.md

Etnicii germani din Sudul Basarabiei au ajuns în aceste ținuturi după anexarea Basarabiei din anul 1812, când Imperiul Țarist a început procesul de colonizare pentru a modifica raportul etnic al zonei care era majoritar românesc.

Acest proces de colonizare a Basarabiei, în special a zonelor de sud, a fost inițiat cu mult timp înainte de încorporarea oficială a provinciei în cadrul imperiului. Amiralul Ciceakov îl informa, în 1812, pe țarul Alexandru I că predecesorul său, generalul Kutuzov, a creat în Basarabia condiții favorabile, ajutând coloniștii „să se așeze ieftin și potrivit cu deprinderile oamenilor din aceste ținuturi”. Totodată, românii care se refugiaseră peste Prut de frica „robiei moscălești”, au început treptat să se întoarcă la vetrele lor după ce autoritățile au promis că vor respecta vechile datini și obiceiuri moldovenești. De asemenea, în ținut au fost atrași nobili și ofițeri ruși, cărora li s‐au acordat moșii întinse. Astfel, contele Bekendorf și contele Kankrin au primit câte 28 mii desetine de pământ, contele Nesselrode și generalul Sabaneev câte 10 mii desetine etc. În total, nobililor ruși le‐au fost repartizate, în ținuturile Ismail, Bender și Akkerman.

Urmărind obiective multiple, autoritățile rusești au stimulat așezarea în Basarabia a coloniștilor (cazaci ruși, bulgari, găgăuzi, germani, elvețieni, albanezi, greci ș.a.) și imigranților (țărani ruși și ucraineni și evreii).