ROMÂNIA BREAKING NEWS

Acum 100 de ani: Legea Operelor Române. Cât finanța Guvernul

Acum 100 de ani: Legea Operelor Române. Cât finanța Guvernul

Anul acesta serbăm centenarul Operei Române din BucureștiCompania Opera Română exista din 1885 ca un ansamblu independent. Primul spectacol al acesteia a fost ”Lohengrin” de Richard Wagner, montat de regizorul Adalbert Markowski, dirijor fiind George Enescu. Reprezentația a avut loc la 8 decembrie 1921.

În ce privește Opera Română din Cluj, ea a fost înființată în 1919, prin decizia Consiliului Dirigent. Atunci, ca și astăzi, reprezentațiile sale erau găzduite de Teatrul Național din Cluj (Foto header).

Legea pentru organizarea și administrarea „Operelor Române” din București și Cluj a fost votată de Adunarea Deputaților în ședința de la 19 iulie 1921 și în ședința Senatului din 20 iulie 1921, fiind sancționată și promulgată de regele Ferdinand cu Înalt Decret Regal nr. 3518 din 23 iulie 1921; au contrasemnat ministrul Cultelor și Artelor, Octavian Goga, ministrul Justiției, Mihai Antonescu, și ministrul Finanțelor, Nicolae Titulescu. A fost publicată în Monitorul Oficial din 14 august 1921 (nr. 106, pp. 4191-4195).

În Capitolul I, legea prevede înființarea Operei române din București, ca „instituție pentru cultivarea artelor lirice, menită să servească ca școală pentru formarea gustului public” (art. 1), și recunoașterea Operei române din Cluj (art. 2). Ambele erau instituții de Stat, sub autoritatea Ministerului Cultelor și Artelor. Legea mai prevede că, până la construirea clădirii Operei din București (actualul sediu datează din 1954 – n.red.), reprezentanțele acesteia „vor avea loc în teatre”, care i se vor pune la dispoziție de către minister (art. 3).

Capitolul II prevedea că Operele române sunt datoare să reprezinte „capodoperele muzicii dramatice” „numai în limba română” (în mod excepțional se admitea, pentru un termen de maximum cinci ani, ca unele roluri și opere să fie interpretate în limbă străină) (art. 4). Pentru a încuraja arta lirică română, operele urmau să înființeze un premiu pentru cele mai bune partituri sau librete scrise de autori români și să pună în scenă operele compozitorilor români (art. 5). În decursul stagiunii, operele române trebuiau să ofere reprezentanții în localități din țară (art. 6).

Conform Capitolului III, fiecare Operă avea un director general, ajutat în administrarea instituției de un consiliu de administrație (art. 7). În cadrul Operei din București, consiliul de administrație era compus din 5 membri: directorul general (președintele de drept al consiliului), primarul Capitalei, delegatul Ministerului Cultelor și Artelor, directorul Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București și un compozitor român desemnat de minister (art. 8). În cadrul Operei din Cluj, consiliul de administrație reunea directorul general, delegatul ministerului, directorul Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din Cluj și alți doi membri numiți de minister (art. 9).

Directorul general încheia contractele cu artiștii soliști, instrumentiști și coriști și angaja personalul tehnic și administrativ; contracta autorii, traducătorii și editorii operelor ce urmau să fie reprezentate; stabilea repertoriul etc. (art. 10). De asemenea, directorii operelor făceau parte de drept și cu vot deliberativ din comisia examenelor de absolvire a claselor de canto de la conservator (art. 17).

Pentru alegerea operelor care urmau să fie reprezentate Operei române din București se instituia o comisie de 5 membri, care reunea directorul Conservatorului, profesorul clasei de compoziție din cadrul Conservatorului, directorul studiilor muzicale al Operei, precum și un compozitor român și un autor dramatic desemnați de Ministerul Cultelor și Artelor. Dacă opera era selectată, Opera din București era obligată să o pună în scenă în maxim un an, iar Opera din Cluj, cel târziu un an de la prima reprezentație din București (art. 18).

Din Capitolul IV, dedicat personalului, reținem că era absolut interzis artiștilor Operelor române să cânte pe orice scenă particulară sau oficială sau în orice sală de concert, în afara scenei  Operei române unde erau angajați, fără consimțământul scris al directorului general (art. 24).

Ce salarii avea personalul administrativ? Un director general clasa I câștiga 2500 lei, secretarul general 1800, contabilul 1350, casierul central 1100, registratorul arhivar 850, conservatorul materialului 1100 (art. 26).

În ce privește bugetul Operelor române, Capitolul V prevedea că Ministerul Culturii și Artelor aloca 5.000.000 lei pentru Opera română din București și 3.000.000 lei pentru Opera română din Cluj, sumele fiind prevăzute în bugetul ministerului (art. 30). Alte venituri proveneau din încasările din bilete etc.

Exista un fond de pensii al Operei române, vărsat la Casa de Depuneri și Consemnațiuni. Pensia maximă era de 18.000 lei anual, deci 1500 pe lună (art. 39).

Legea prevedea adoptarea unui regulament care va „întregi și va lămuri amănunțit dispozițiile legii de față” (art. 47).

Regulamentul Operelor Române din București și Cluj a fost stabilit prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 3223, votat în ședința din 13 septembrie 1921, în baza referatului nr. 40.898/1921 al ministrului ad interim al Cultelor și Artelor, aprobat sub rezerva sancțiunii ulterioare a regelui. Jurnalul este semnat de președintele Consiliului de Miniștri, general Alexandru Averescu, ministrul Instrucției Publice (P.P. Negulescu), ministrul Comunicațiilor (general Gheorghe Văleanu), ministrul Lucrărilor Publice (Ion Petrovici), ministrul Domeniilor (Theodor Cudalbu), ministrul Muncii și Ocrotirii Sociale (Grigore Trancu-Iași) și ministrul de stat pentru Basarabia (Sergiu Niță).

Conform Capitolului I al regulamentului, primul șef de orchestră era totodată directorul studiilor muzicale, care împarte lucrările celorlalți șefi de servicii: maeștri de orchestră, maeștri de cor, corepetitori etc. (art. 6). Punerea în scenă a operelor intra în atribuțiile directorului de scenă, cu excepția spectacolelor de balet, a căror montare putea fi încredințată maestrului de balet (art. 7). Regulamentul mai menționează atribuțiile primului regizor (art. 8) și inspectorului-intendent (art. 9).

Pentru o operă română originală, compozitorul primea 7%, iar libretistul 3% din încasările spectacolului (art. 11).

Capitolul II al regulamentului este dedicat contabilității și materii.

Îndatoririle personalului artistic și tehnic erau stipulate în capitolul III. Artiștii angajați nu aveau dreptul să refuze un rol care le-a fost încredințat de directorul general, în înțelegere cu șeful de orchestră (art. 37). Regulamentul insistă, reglementând detaliat câteva situații:

„Nu există rol «prea mic» pentru artiștii permanenți ai Operei Române. În interesul unei bune interpretări, direcțiunea poate încredința orice rol unui artist de valoare care cântă de obicei primele roluri” (art. 38).

„Bisurile nu sunt permise. Este de asemenea interzis oricărui artist care va cânta pe scena «Operelor Române», precum și personalul baletului să salute la scenă deschisă spre a mulțumi publicului pentru aplauzele ce a căpătat. Nerespectarea acestor dispoziții atrage după sine amendarea. (…)” (art. 39).

Consiliul de administrație urma să intervină în caz de „vădită nepricepere artistică”, „permanentă lipsă de memorie” sau „scădere de voce” din partea unui artist, urmând să decidă asupra rezilierii contractului (art. 40).

Regulamentul atenționa că textul libretului trebuia învățat întocmai, fiind interzis artiștilor să îndrepte cuvinte din traducerea românească sau din original fără învoirea direcțiunii (art. 47).

Nu se putea intre în sala teatrului unde se dădea reprezentația după începerea spectacolului. „Ușile se vor închide înainte de începerea uverturii” (art. 53). Directorul general era obligat să rezerve în sală, în afară de lojile regale, o lojă I și două staluri pentru ministrul Cultelor și Artelor (numai la Opera din București), o lojă I pentru consiliul de administrație, locuri pentru prefectura Poliției, comandamentul pomperilor, comandamentul pieții și serviciului medical (art. 54). Artiștii aveau la dispoziție o lojă pentru uzul personal, de care putea dispune numai personalul Operei (art. 55).

Poliția scenei era făcută de inspectorul scenei Operei Române, care se îngrijea ca nimeni din afara personalului teatrului să nu intre în scenă și în cabine „și ca coriștii, baletiștii, figuranții să nu rămână în culise după ce și-au terminat partea” (art. 56).

Legea pentru organizarea și administrarea „Operelor Române” din București și Cluj

Regulamentul Operelor Române din București și Cluj

Opiniile exprimate în aceast articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia portalului de presă romaniabreakingnews.ro, cu excepția celor publicate direct pe contul de autor al Redacţiei ROMÂNIA BREAKING NEWS. Responsabilitatea juridică a informațiilor publicate revine în întregime autorului. Persoanele juridice și fizice menționate în articol care consideră că prin cele publicate le-au fost lezate drepturile și imaginea publică în mod nejustificat, au posibilitatea de a se apăra prin solicitarea dreptului la replică la adresa de email: replica [at] romaniabreakingnews.ro Preluarea articolelor de pe romaniabreakingnews.ro se poate realizeaza în limita maximă a 500 de semne. În mod obligatoriu, trebuie citată sursa și autorul informației cu indicarea și linkul direct către sursă. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui acord încheiat cu Redacția ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press.

Părerea dumneavoastră contează! Scrieți mai jos comentariul: