Lansare de carte: TRANSNISTRIA 1989–1992 – Cronica unui război „nedeclarat“

Joi,8 noimebrie 2012, la ora 16.00, Editura RAO vă invită la un eveniment de excepție – lansarea cărții TRANSNISTRIA 1989–1992.Cronica unui război „nedeclarat“, semnată de generalul Ion Costaș. Lansarea va avea loc în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, în prezența autorului și a unor invitați speciali: acad.Dinu C. Giurescu, analistul politico-militar Teodor Frunzeti, istoricul Larry Watts, șeful catedrei de istorie a Universității de Stat din Chișinău dr.Anatol Petrenco și Prof. univ.dr. Ion Coja.

Generalul Ion Costaș este considerat pe drept cuvant parintele si fondatorul politiei si armatei Republicii Moldova

Redam mai jos interviul luat domnului general de catre  „Jurnal de Chisinau” dupa lansarea cartii in Republica Moldova

IGNORANȚĂ // Nici Snegur, nici Lucinschi, nici Voronin nu au avut niciun interes să se elucideze culisele Războiului de pe Nistru

La aproape 20 de ani după Războiul de pe Nistru, generalul Ion Costaș, ministru de Interne în 1990-1992, dezvăluie, în volumul Zile de eclipsă. Cronica unui război nedeclarat, culisele evenimentelor din 1989-1992 – asaltul Ministerului Afacerilor Interne, marșul voluntarilor spre Comrat, războiul din Transnistria, ciocnirile de pe podul de la Dubăsari și faimoasa arestare a lui Igor Smirnov. Aflați din interviu de ce nu cunoaștem încă adevărul despre acest război, erorile comise de politicienii anilor ’90 și cine este vinovat de eliberarea criminalului Igor Smirnov.

– Stimate dle general Ion Costaș, ce v-a determinat să scrieți această carte și care sunt obiectivele demersului Dvs.?

În pofida demersurilor mele începând cu 1993 către Parlament, nenumăratelor mele adresări către președinții R. Moldova Mircea Snegur și Petru Lucinschi și alți demnitari, nu s-a reușit crearea unei structuri în cadrul Academiei de Științe a Moldovei care să investigheze cauzele, desfășurea și consecințele Războiului de pe Nistru, foarte tragic pentru populația RM. Nu a dorit să se elucideze războiul din 1990-1992 nici noua putere din R. Moldova care a venit după tragicele evenimente din 7 aprilie 2009. Presupun că și ei au cu totul alte interese decât cele ale acestui mult pătimit popor.

În consecință, a crescut o generație care nu cunoaște adevărul despre evenimentele din 1989–1992, o generație care are o percepție eronată despre istoria recentă a Moldovei.

Anume aceasta m-a determinat să colectez materiale pentru a elabora și a edita, pe cont propriu, o lucrare despre evenimentele privind constituirea statului independent Republica Moldova. În plus, volumul a apărut din ideea de a combate mitul propagat masiv de mass-media rusești, transnistrene potrivit căruia moldovenii, în acest război, au fost niște fasciști, niște fiare.

–        Spuneți-ne dacă volumul Dvs. va ajunge și în partea stângă a Nistrului, având în vedere că populația din așa-zisa rmn este supusă permanent unei campanii intense de spălare de creier.

De acest volum au nevoie nu numai locuitorii din Transnistria, nici în dreapta Nistrului nu se cunoaște adevărul despre războiul din 1992. În ce privește Transnistria, evident că volumul trebuie să ajungă în primul rând acolo, locuitorii din stânga Nistrului trebuie să afle adevărul despre ce s-a întâmplat acum 20 de ani, trebuie să afle că, în 1992, nu a fost un război civil, aceasta este o minciună gogonată. Este vorba de un război declanșat de Rusia împotriva RM. Dorința noastră de a deveni un stat independent s-a lovit de fariseismul rusesc care, pe de o parte, recunoaște integritatea RM, iar, pe de alta, susține economic, politic și mediatic formațiunea care s-a constituit în stânga Nistrului. Rusia deține în continuare, contrar legilor internaționale, contrar voinței cetățenilor și Constituției R. Moldova, pe teritoriul acestui stat, o imensă cantitate de armament și muniție în localitatea Cobasna.

În caz de agravare a situației, Rusia poate echipa complet șase divizii terestre cu armament și muniție. Culmea eroniei e că Rusia, ca batjocură la adresa moldovenilor, a insistat în cadrul negocierilor 5+2 ca militarii ruși să fie numiți „pacificatori”.

– Cum calificați absența interesului oamenilor de știință față de Războiul de pe Nistru?

În primul rând, aceștia nu au beneficiat de susținerea puterii politice. Când spun putere politică, îi am în vedere pe Snegur, Lucinschi, Voronin. În al doilea rând, în fruntea Academiei de Științe a Moldovei nu am avut bărbați curajoși care să abordeze problema războiului transnistrean.

– Dvs., pentru prima dată după 20 de ani, dezvăluiți culisele războiului. De ce acest lucru nu s-a făcut până acum, de ce s-a scris atât de puțin în RM despre agresiunea Rusiei?

După puciul din 1991, a fost confiscat jurnalul lui Lukianov, adevăratul creator și naș al rmn, acesta este publicat, în premieră, în cartea mea. Președintele Sovietului Suprem al URSS a înregistrat detaliat etapele negocierilor pentru crearea rmn. Intenția lui Lukianov de a crea rmn avea dușmani și la Moscova. Drept dovadă în acest sens este refuzul procurorului general al URSS, Nikolai Trubin, o personalitate care a demonstrat un curaj deosebit, de a participa la crearea rmn.

Am insistat atunci ca Procuratura Generală să trimită la Moscova un procuror pentru a investiga crimele ce provocau statului pagube în proporții foarte mari, Pavel Lupenko. Acesta a plecat la Moscova, a adunat o mulțime de materiale pe care le-a adus la Chișinău. Eu le-am văzut personal, eram ministru de Interne, mi-am făcut copiile necesare. Am crezut că guvernul și președintele vor reacționa adecvat, vor face publice imediat aceste documente.

Din păcate, aceștia le-au dat uitării, M. Snegur nu le-a acordat nicio atenție, nu a sensibilizat opinia publică în problema rolului Kremlinului în crearea enclavei din stânga Nistrului. Nu au avut niciun interes nici Snegur, nici Lucinschi, nici Voronin.

– În carte faceți paralela între protestele din 7 aprilie 2009 și cele din 10 noiembrie 1989. Ce au acestea în comun?

7 aprilie este o reeditare a zilei din 10 noiembrie 1989. În ambele cazuri, Voronin și-a însușit ipocrit meritul că nu a dat ordinul să se tragă în mulțime. În ambele cazuri, protestatarii erau „înarmați” cu pietre de caldarâm care, nitam-nisam, s-au găsit în cantitate mare în centrul capitalei. De-a lungul timpului, multe au fost uitate și lui Voronin au început să-i atribuie merite deosebite în respingerea asaltului MAI. În realitate, Voronin se ascundea în clădirea CC al PCM, în timp ce apărarea clădirii a fost încredințată generalului Jukov, pe care Voronin l-a acuzat de toate.

– În noiembrie 2009, regimul Smirnov a declanșat o campanie de restaurare a monumentelor eroilor sovietici și de edificare a monumentelor eroilor căzuți pentru apărarea rmn. Se observă că regimul separatist urmărește intenționat o asociere a acestora.

Ei ne consideră ca urmași ai celor care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial împotriva URSS. Astfel, cei care au luptat pentru integritatea RM sunt considerați fasciști și, respectiv, cei care au murit de partea rmn – ca luptători împotriva fascismului. RM nu a acordat nicio atenție celor care au luptat pentru independența RM, nu a acordat niciun sprijin material celor care au suferit din cauza războiului, nemaivorbind de monumente.

– Dvs. relatați în volum, pentru prima dată, detalii senzaționale, unul din acestea este arestarea lui Smirnov. De ce Smirnov a fost totuși eliberat?

Este o întrebare pe care trebuie să o adresați politicienilor actuali din parlament. De exemplu, lui Ion Hadârcă, care a semnat un document cu rugămintea să-i comutăm pedeapsa, cu alte cuvinte, să-i dăm drumul, să fie liber.

– Cum credeți, dle general, este posibilă soluționarea diferendului transnistrean în condițiile în care la Tiraspol s-a perpetuat regimul instalat în 1992?

Este imposibilă, deoarece această formațiune, în frunte cu un criminal care trebuie să fie tras la răspundere, în conformitate cu Constituția RM, este susținută economic, politic și mediatic de forțe ostile existenței RM ca stat independent. Soluționarea diferendului poate fi realizată numai cu implicarea mult mai activă a structurilor internaționale, în primul rând, a SUA, UE, OSCE, în comun cu Rusia. Înlocuirea cât mai grabnică a criminalilor regimului smirnovist ne poate da speranța reîntregirii R. Moldova. Instalarea la Tiraspol a unor conducători cu viziuni pragmatice este singura cale spre bunăstarea și integritatea R. Moldova și, în fine, reala apropiere a acesteia de UE.

– Unde poate fi procurată cartea Dvs.?

Lucrarea se difuzează prin rețelele de magazine „Biblion”, „PRO-NOI”, „Moldpresa”, „Cartier” și prin în alte librării din R. Moldova.

Interviu realizat de Ilie Gulca

Solicitat de JURNAL să comenteze declarația generalului Costaș privind eliberarea lui Smirnov, Ion Hadârcă a spus:

„Mă miră declarația dlui Costaș. Am avut o discuție cu domnia sa în care am clarificat acest moment. Spre surprinderea mea, el continuă să prolifereze informații inexacte. O explicație mai detaliată în acest sens o puteți găsi în memoriile dlui Mircea Snegur care și-a asumat acest pas grav în situația politică de atunci. Am participat cu premierul Muravschi la negocierile cu separatiștii și reprezentanții Moscovei în acest caz, dar decizia nu ne aparține”.

La insistența noastră de a preciza ce documente a semnat în cazul eliberării lui Smirnov, Hadârcă ne-a spus că va reveni cu detalii despre acest caz