ROMÂNIA BREAKING NEWS

Iurie Roșca, slujbaș FSB al Moscovei la Chișinău. Nume de cod „Liderul”/ VIDEO

Conform surselor de informații, după ce Roșca în 1992 devine vice-președinte al FP, pseudonimul său operativ a fost schimbat : el a primit numele “Lider “, despre care scria cândva și ziarul PCRM “Comunist”, dar care foarte repede, reeșind din cele de mai jos a încetat să mai facă vre-o legatură între Roșca și serviciile speciale secrete.
Un fapt nu mai puțin important : schimbarea numelui operativ ne vorbește despre importanța activității lui Roșca pentru FSB- ul Rusiei pentru, că acțiunile lui Roșca erau dirijate de Moscova, iar faptul că el lucra pentru dânșii a fost ascuns sub voalul gros al tainelor. Agentul prețios trebuie protejat, iar faptul că “ Liderul “ era pentru FSB deosebit de prețios ne vorbește acel fapt, că coordonatorul lui Roșca era Veaceslav Ușakov, în prezent secretar statist al FSB-ului și locțiitorul directorului Serviciilor Speciale ale Rusiei.

Aici e nevoie să facem o mică pauză, pentru ca cititorul să poată pătrunde în esența celor ce urmeaza: V. Voronin, conform unor surse greu de verificat pentru noi a fost “implantat” în politica RM datorită tot eforturilor lui Veaceaslav Ushakov(!).

Conform surselor de informații, în primii ani de independență a RM, Voronin îsi face studiile la Academia MAI din Moscova, lucru de fapt cunoscut de toți. Ceea, ce se cunoaște mai puțin este faptul, că problemele financiare ale familiei sale erau pe cale să ducă la divorțul lui Vladimir si Taisia Voronin.

Persoana, care l-a ajutat pe V.Voronin să-și păstreze famila și care a influiențat asupra devenirii sale ca șef de stat a Moldovei nu este altul decât Veaceslav Ushakov. O coincidență ciudată: vice-directorul FSB (Federal Security Service) are legatură directă cu cei doi dușmani: V.Voronin și Roșca. Este oare o coincidență?
În 1992 în timpul declanșării conflictului armat între cele două maluri frățești, Roșca refuză să participe la mobilizarea întru susținerea combatanților.

“Noi suntem creștini și păstrăm neutralitate față de acest razboi.” Aceste cuvinte aparțin lui Roșca, care nu uita în același timp, periodic să le amintească combatanților, că FP luptă pentru unirea cu România. Cuvintele lui au ajuns și la urechile “adversarilor” de pe celalalt mal, adâncind astfel ura transnistrenilor și mărind numarul de voluntari transnistreni de a participa în războiul împotriva Chisinăului.

Devenind vice- presedinte al FP Roșca loveste crunt în fondatorii mișcării naționale moldovenești: Beșleagă, Lari, Ghimpu, Vieru, Cimpoi, Moșanu, Istrati și Șoimaru părăsesc rândurile partidului și formeaza Congresul Intelectualilor. Debarasandu-se de ei Roșca trece la înfaptuirea urmatoarei etape de cucerire a puterii în FP.

Convingându-l în 1993 pe M.Druc să se baloteze candidat la funcția de președinte al României și obținând plecarea lui din funcția de Presedinte al FP, Roșca se proclamă lider al mișcarii naționale din Moldova, înscriind după sine toate succesele predecesorilor săi.

Puțin mai târziu Roșca, care la începutul activității sale impreună cu V.Cubreacov erau destul de frecvent oaspeți ai familiei Druc, bucurându-se din plin de ospitalitate, declara: “Iata că aici s-au desparțit căile noastre cu Druc, care nici odată n-a recunoscut Republica Moldova”

În aprilie 1994 Roșca obține rezultatele mult dorite: luarea pe deplin a puterii în FP. La Congresul IV a PPCD Roșca este ales Președinte. A fost reales în această funcție în 1996 și 1999.

Primul mandat de deputat

La 9 decembrie 1993 în Tiraspol a fost dată citirii sentința “grupului Ilașcu”. Arestarea grupului și până astăzi o pată albă în istoria contemporană a Moldovei. Ilașcu consideră, că atât dânsul, cât și grupul său au fost folosiți de către serviciile speciale ale Moldovei și Rusiei cu scopul de ai da FP o aură de teroriști români și astfel să justifice acțiunile separatiștilor: – “ Eu am ințeles, că ceva nu este curat atunci, când am cerut pentru grupul nostru arme produse în Rusia, dar Chisinăul a insistat, ca noi să luptăm cu arme românești.” – declară mai târziu Ilașcu, arestat în 1992.

În cele mai tensionate momente de legatură cu Tiraspolul, Roșca special înscenează scandaluri, accentuând dispozițiile sale unioniste, adâncind și mai mult dușmănia pe ambele maluri ale Nistrului. Și aceasta se petrece în condițiile când Roșca și Chișinăul, Tiraspolul si Moscova prea bine înțelegeau, că despre nici o unire a Moldovei cu România nu poate fi vorba: nu erau coapte premizele unirii.

Mai mult ca atât: rolul lui Roșca în proclamarea autonomiei Republicii Transnistrene până azi ramâne neclar, nefiind studiat până la urmă. Insa un lucru e clar: el i-a acordat Tiraspolului un ajutor de neprețuit pentru a-și atinge scopul. Aceasta reesă din declarațiile și acțiunile întreprinse de el la moment. Aici apar un șir de întrebări și răspunsuri, referitoare la instrucțiunile primite de Lider și la care dorim să atragem atenția cititorului.

În vara anului 1990, în timpul Congresului II a FP Roșca și-a alcătuit propriile teze, necoordonandu –le cu conducerea FP și neinformand-o despre “inițiativele” sale. Una din acele inițiative ale viitorului “oranjist” era orientată spre schimbarea denumirii RSSM în Republica Română Moldova. Acest lucru s-a petrecut în acel timp când Moscova depunea eforturi colosale pentru a convinge Chisinăul să semneze Tratatul de alianță, speriindu-l pe M.Snegur cu crearea republicilor separatiste.(Găgăuzia și Transnistria).

Tiraspolul se gasea în regim de asteptare. Roșca, in loc să țină cont de realitățile politice a început un joc al său, devenind catalizatorul creării Republicii fantome Transnistrene. Denumirea de “Republica Romană Moldova” a produs în conducerea URSS un șoc și i-a speriat pe transnistreni într-atât, ca Tiraspolul la 12 septembrie1990 declară formarea “Republicii Moldovenești Transnistrene”. Mai tarziu, prin acțiunea directă a forțelor militare rusești în urma operațiilor militare din 1992 Tiraspolul a luat sub control direct teritoriul Transnistriei și împrejurimile or.Tighina (Bender).

E de mirare faptul, că după aceia Roșca n-a mai pomenit de “Republica Romană Moldova”. Și-a înteles greșeala ori a dus pur și simplu la îndeplinire ordinele puse în fața lui?!…V-a judeca istoria. Dar, în aceia, că prin acțiunile sale și-a adus aportul la dezmembrarea RM în două lagăre dușmane e clar și acum. Sperăm că fiului său Stefan și fiicelor Alexandra și Oana le va spune adevarul despre rolul său în evenimentele din 1990-1992.

Pe spatele lui Ilascu

Dar, să ne întoarcem la Ilașcu și la rolul său în înaintarea lui Roșca în Parlamentul RM. Mai bine zis, la aceea, cum a fost folosit Ilascu pentru ca Roșca să obțină mandatul de deputat. După arestarea grupului Ilașcu, Roșca organizează mitinguri massive de protest la care cere conducerii republicii să ia toate măsurile necesare pentru eliberarea lui, chiar prin folosirea fortei armate, necătând că președintele RM făcea tot posibilul, pentru a convinge Moscova în necesitatea eliberării lui Ilașcu și grupului său. Roșca în direct îl învinuiește pe Snegur că se înjosește în fața separatiștilor și cere demisionarea lui. Cere implicarea forțelor armate împotriva Tiraspolului pentru eliberarea “grupului Ilascu” ce inevitabil avea să ducă la noi vărsări de sânge. Pentru ce se zbătea Roșca atunci vom povesti mai jos, dar retineti: la această etapă Roșca cere acțiuni militare pentru eliberarea lui Ilașcu.

Roșca n-a obținut demisia lui Snegur, dar în 1994 obține mandatul de parlamentar datorită imaginii lui Ilașcu, scriind chiar și o carte despre el. Din spusele lui Ion Neagu și a altor conducători ai FP, această carte a fost distribuită electoratului numai în perioada preelectorală:- ”Au fost editate sute de mii de exemplare, dar după alegeri Roșca ne-a interzis să distribuim aceste cărti prin sate. Pe urmă ne-a ordonat să încălzim sobele cu ele. Noi am intrat în Parlament cu ajutorul lui Ilașcu – mai departe nu i-a mai trebuit…”

Daca analizăm cu atenție acțiunile lui Roșca, devine clar pricina acestei hotarari: Ilașcu era unul din oamenii ce pretindeau la conducerea FP ce pentru Rosca era inadmisibil. Mai mult ca atât: în timp ce Roșca învinuia conducerea Moldovei de inacțiune în reyolvarea problemei “gr.Ilascu”, V. Cubreacov intra triumfator în parlament ținând fotografia lui Ilascu sus.

Liderul PPCD fura fară soveste familia lui Ilașcu. Iurie Ivanovici nu-i elibera leafa de deputat a lui Ilașcu Ninei, soției acestuia. Iată ce relatează I.Ilașcu: – “Roșca fura de la familie. Nu-i elibera soției toata leafa, și acest fapt s-a prelungit până când soția n-a mai răbdat și n-a început s-o primească singură. El îi lua și tot ajutorul umanitar adresat familiei mele prin intermediul FP de la cetațenii României și altor state. Pe mine mă întrebau mulți oameni, dacă au ajuns până la mine sumele de 5mii, 12mii si chiar 25mii de dolari SUA, care erau tpansmise prin Roșca.

Dar soția mea niciodată n-a primit de la dânsul mai mult de 3000 dolari SUA. Odată i-a spus sotiei că toată mobila pe care ne-au trimis-o din România si care s-a descărcat în oficiul partidului a fost furată. Victor Zugravu, fostul conducător al filialei de partid de la uzina de beton-armat a declarat ziarului “Timpul” urmatoarele: – ”Pe adresa FP venea ajutor pentru detinuți (grupului Ilascu) zeci de vagoane, inclusiv mobilă pe care Roșca o vindea în Rusia. Cei care au știut de lucrul acesta au sfârșit rău…”

La fel și Mircea Druc a subliniat, că banii primiti la adresa FP drept ajutor familiilor “grupului Ilașcu ”veneau din mai multe tări, dar timp de 15 ani, cât a stat Ilașcu și prietenii săi în detenție, acesti bani n-au ajuns la ei.

Roșca, agent al KGB –ului

V.Matei primește o scrisoare semnată de Ilie Ilașcu care se afla în detentie și în care erau scrise următoarele: – ” Valeriu, eu am aflat, că Roșca este agent al KGB-ului. Fii atent!.” După eliberarea sa, Ilașcu declară, că la baza acestor cuvinte se află declarația unuia din colaboratorii SIS-ului Moldovei, care lucra în Tiraspol în mod conspirativ și căruia “grupul lui Ilașcu” în timpul operațiilor militare din 1992 i-a salvat viața. Din spusele lui Ilașcu, colaboratorul a procedat astfel în semn de recunoștință următoarele: – “Ilie, dacă ați ști ce nemernici se află la voi în FP?! Roșca a fost cumpărat de noi încă în 1986, când lucra la televiziune. La început numele lui conspirativ a fost “Budulai”.

Ilașcu a povestit, că la început n-a dat crezare spuselor, dar mai târziu s-a convins singur de aceasta: – ”FP a fost fondatd de către Hadârcă și Druc. Roșca se învârtea pe acolo cu alt scop. Pentru a ne dezbina să nu fim un tot întreg el îi vorbea unuia, că celălalt e “KGB-bist”, “bețiv”. În loc să înfăptuiască revoluția despre care declara, a dus la înabușirea mișcării de eliberare națională. Era misiunea lui…”

Ilașcu mai subliniaza, că până la 1996 el i-a transmis lui Roșca câteva scrisori, dar n-a primit nici un raspuns. În 1996 deținutul Ilașcu s-a pregătit minuțios de evadare și în planul său de acțiune unul din rolurile principale era atribuit lui Roșca. Ilașcu a hotărât să evadeze la 23 februarie 1996, când paza avea să sărbătorească ziua Armatei Sovietice.

Conform planului, Ilașcu trebuia să strige, bătând în usa camerei din motiv, că i s-a făcut rău, pentru al face pe gardian să intre în celulă ca să-l neutralizeze, speriindu-l cu pistolul avut de mai înainte; să-l lege și să fugă, sărind gardul închisorii. El s-a mai înțeles cu gardianul care era de serviciu sus, pe suportul de observare că în caz de necesitate să i-a ținta greșită… “Închisoarea din s.Hlinoe servise anterior ca spital pentru bolnavii de alcoolizm și gardul era usor de sărit.” – î-și amintește Ilașcu.

În decembrie 1995 în timpul întrevederii cu soția Ilașcu transmite pentru Roșca o țidulă cifrată în care îl întreabă direct dacă este de accord cu cele scrise.Îl ruga pe Roșca să-i pună la dispoziție un mijloc de transport, care trebuia să-l aștepte la 200 m. de închisoare. Ilașcu trebuia să parcurgă cu mașina 12km păna la malul Nistrului, urmând să treacă râul cu barca… Roșca a fost de accord cu planul evadarii rugând-o pe Nina să-i transmită lui Ilașcu că-i gata să-I ajute.

În noaptea lui 23 februarie Ilașcu a reascuns pistolul sub căpătâi așteptând momentul, dar… La ora 22.55 l-a surprins liniștea de după ușă: – “Acolo se auzeau șoapte, s-a deschis brusc ușa, m-au lovit cu patul armei în față și am căzut…L-am observat în celulă pe V. Antufiev, ministrul securității din Tiraspol. Cineva a ordonat să fiu percheziționat dacă ascund armă și când au ridicat perina au înlemnit. M-au bătut crunt după care m-au închis la carceră pentru 30 de zile. Următoarele șase luni mi s-au interzis întrevederile cu soția.” – povestește dânsul.

Conform celor relatate de Ilașcu, îndată după eșec Roșca i-a spus soției sale: – ”Taci, Nina, că și tu ești implicată”.

Ea l-a întrebat dacă i-a trimis în acea noapte mașina, după cum urma, dar a primit următorul răspuns: – ”Ce, mă crezi nebun să îndeplinesc rugamințile prostești ale lui Ilașcu?”

Mai târziu Roșca declară oficial, că planul de evadare a fost nu altceva, decât o acțiune provocatoare îndreptată împotriva FP. – ”Noi nu suntem organizație teroristă și n-a existat nici o șansă cât de mică pentru a fi eliberat Ilascu prin evadare”. Acesta e acel Roșca care învinuia anterior conducerea Moldovei în aceia că nu folosește forța armată pentru eliberarea “Grupului Ilascu”.

Ce se petrecea în acel timp în incintele ierarhice povestește N.Andronic, fost Șef al Comisiei departamentale în soluționarea problemei transnistrene:- ”Când a fost ridicată problema privatizării uzinei “Vibropribor” din Chisinău am aflat, că colonelul rus Bergman, care comanda cu forțele separatiste era cointeresat în această problemă. Noi i-am propus în schimb eliberarea lui Ilașcu, Dânsul a raspuns ,că pentru soluționarea aceastei probleme îi trebuie puțin timp… Atunci de mine s-a apropiat Roșca spunând:- ”Hai să-I ajutăm să fugă, iar pe drum il lichidam.” Ilie era să devină erou… Roșca se temea de concurența. Eu am refuzat să particip la acest act…” – a spus Andronic.

Și D.Osipov, fost vice-președinte al PPCD subliniază faptul că Ilașcu putea deveni mare lider politic ceea, ce lui Roșca i se părea un vis groaznic. Dar prin care mijloace informatia ce nimerea numai la Roșca era cunoscută organelor de securitate din Tiraspol?! -”După cum rușii sunt împotriva mea, așa și Rosca”- consideră Ilașcu convins de existența unui canal de scurgere a informației: Rosca-Simion Rusu-Antufiev. Fostul locțiitor al directorului SIS S.Rusu era întâlnit des în anturajul lui Roșca.

După trădarea lui Roșca, Ilașcu îndată a și scris cerere de ieșire din PPCD, dar era tarziu… El și-a jucat și îndeplinit rolul asigurându-l pe Roșca cu primii patru ani de imunitate parlamentară.

În primăvara lui 1996 în Piața Marii Adunări Nationale combatanții conflictului transnistrean au organizat o acțiune de protest în spriginul “Grupului Ilașcu”. Protestul a fost susținut de toți liderii partidelor democratice și reprezentanții intelectualității. De toți, numai nu de Roșca.

Inițiatori ai acțiunii au fost Nicolae Șumleanschii – președintele filialei PPCD din Bender (Tighina) si Victor Zugravu.

Împreună cu Petru Godiac, unul din membrii “Grupului Ilașcu”, care fusese eliberat anterior au făcut ocolul tuturor filialelor raionale și orășenești din republică rugandu-i pe colegi să participe la acțiunea de protest. -”Îndată în urma noastră stopa și automobilul PPCD-ului în care se afla cineva care le spunea să nu ne i-a în serios. Noi am chemat pe multi, dar n-a venit nimeni” – confirmă Godiac.

La data de 6 mai 1996 Șumleanschii și Zugravu au venit la sediul PPCD cu scopul de ai propune lui Roșca să se alăture la acțiunea ce urma să aibă loc.Iată ce povestește Zugravu despre cele petrecute în acea zi: – ”Noi am pășit pragul, acolo fiind adunați toți deputații PPCD. Văzându-mă, Iurie a sărit la bătaie cu pumnii. A pus pistolul la tâmpla mea: – “Vă împușc! Ce vă leagă pe voi de “Grupul Ilașcu”? Ei sunt narcomani si bețivi! S-au vândut SIS-ului! M-au trădat! Voi, toți cei care sunteți pentru Unire trebuiți împușcați. El mă bătea cu pumnii, picioarele și cu mânerul pistolului peste cap. După aceasta s-a aruncat asupra lui Șumleanschii. Primii au părăsit încăperea Cubreacov și Burcă, pe urmă ceilalți deputați. Natalia Pascal forma textul la claviatura computerului, iar Roșca ne bătea ca pe niște saci de box. Mai târziu cineva mi-a ajutat să intru în veceu, unde mi-am spălat sângele.Pe urmă și pe Șumleanschii l-au adus, căruia îi ierau pline și fața și ochii de sânge. Mai târziu pe el l-au urcat într-o mașină și l-au dus. Știind de ce este capabil Roșca, am crezut că-l vor ucide pentru că știa prea multe. Mie mi-au spus să intru în cabinet la Roșca. Cu pistolul la brâu, în camasa plină de sânge,m-a preîntîmpinat: – ”Dacă sufli un cuvant, te voi ucide atât pe tine cât și pe maicâ-ta! O să te las fără casă și fără lucru!” Eu m-am intors in strada unde mă astepta poliția. Am trecut expertiza medico-legală și în aceieași seară m-am întors în clădirea sediului PPCD cu procurorul.

Roșca ne-a interzis să intrăm în clădire motivand, că nu știe despre ce este vorba. Consider, că în interior se ștergeau urmele de sânge. Anchetatorul mi-a spus, că s-a intentat un proces penal, dar cu aceasta și s-a terminat..”

După cele spuse de Zugravu pe Șumleanschii l-au dus cu ochii închiși într-un apartament de pe strada Florilor 2, unde anterior locuia Ștefan Secăreanu.

– Pe dânsul l-au ținut acolo șase zile, după care Roșca l-a preîntîmpinat, că dacă nu părăsește Moldova îl va ucide. De atunci locuiește la Bistrița – Năsăud – povestește Zugravu.

Înainte de a părăsi teritoriul Moldovei, Șumlianschii și Zugravu au organizat o press-conferință în mersul căreia au înștiințat publicul cu cele petrecute pe 6 mai 1996 la sediul PPCD-ului. Mai târziu, mama lui Zugravu, în vârstă de 83 de ani, a fost violată de un necunoscut care a pătruns noaptea în casă. Pe urmă au bătut-o și din cauza rănilor pricinuite a decedat. Când Zugravu s-a adresat poliției, aceștia i-au spus că este imposibil de a gasi vinovații. Că-i implicat Roșca în cazul descris nu este cunoscut dar, faptul ramâne fapt: bandiții nu sunt depistați și procuratura declară că nu dispune de informații despre Șumleanschii și Zugravu cum, că ar fi fost bătuți și că nu s-a deschis nici un dosar la acest caz… Ca de obicei … Dar faptul că impotriva “dusmanului personal a lui Voronin” Roșca n-a fost deschis dosar, ne vorbește despre multe….

Petru Godiac a suferit și el de pe urma încercării de ai lua apărare lui Ilașcu, fiind nevoit să fugă din Moldova. Într-o seară, în centrul Chișinăului, sub ochii polițiștilor l-au bătut câțiva necunoscuți. Polițiștii care se aflau alaturi au întors spatele, neintervenind solicitării… Godiac a primit un răspuns “fantastic.”acest lucru nu e de competența poliției!…”

Atunci e straniu cu ce se ocupă poliția din republică și n-a sosit oare timpul de a trece cu dârmoiul printre cadrele ei de sus până jos și despre intelectul cărora în republică se alcătuiesc bancuri?!

După o săptmână, întorcându-se acasă Godiac era asteptat la scară de patru inși care au dat navală după el în apartament. – ”Pe unul din ei l-am recunoscut. El m-a bătut prima oară în stradă. Pe celălalt l-am zărit în timpul acțiunilor noastre de protest în mantie de preot, susținându-ne. Ei m-au urcat într-o mașină și m-au dus la Durlești unde m-au bătut crunt. Î -mi spuneau, că mai bine mă împușcau în Tiraspol și, că locul meu nu este în Moldova, să plec la frații mei români. După ce Iurie l-a bătut pe Șumleanschii și Zugravu eu i-am transmis prin cineva lui Rosca, că-l voi bate la prima ocazie. Dar… mi-a luat-o inainte… Eu m-am stabilit cu traiul la Cluj, unde locuiesc până în present”-povestește Petru.

Din toți cei numinalizați în țară a rămas numai Victor Zugravu. – “Iurie s-a ținut de cuvânt. Dar nu sunt eu primul si nici ultimul care s-a legat cu el și au suferit de pe urma la aceasta. Multi, au ajuns și mai rău ca mine. Mi-e mila de mamele lor, care mult au mai pătimit…” – povestește Zugravu..

Necătând care partid se afla la guvernare s-au care din liderii lor, Rosca era spriginit de forțele SIS și alte structuri ale statului. Să ne amintim de rafuiala cu azi- răposatul Gheorghe Ghimpu și de celelalte răfuieli care iarăși sunt trecute cu vederea… Nu s-a aplicat nici o sancțiune împotriva lui Roșca cu toate, că instanțele juridice aveau datoria să-i ceară răspuns la unele întrebări…

La 11 septembrie 1998 Valentin Ciobanu, fost vice-președinte al PPCD în aceleași circumstanțe a primit o lovitură în cap. Vinovatul n-a fost găsit.

În aceiași seară Dumitru Osipov la fel, fost președinte al PPCD și unicul care a îndrăznit să concureze cu Roșca pentru postul de președinte al PPCD a fost furat, dus undeva și maltratat cu bestialitate. Lăsat să moară și-a venit în fire pe malul Bâcului într-o băltoacă de sânge. Criminalii n-au fost găsiți…

Pe data de 4 august 2007 corpul lui Andrei Buzu, primar de la PPCD în satul Drăsliceni, raionul Criuleni a fost găsit într-o fântână. Criminalii n-au fost găsiți…

Lucruri uluitoare…Dar nu sunt oare prea multe petrecute în jurul lui Roșca și partidului său?

Trădător profesional

În toate acțiunile lui Iurie Roșca de după alegerile parlamentare din 1994 se urmăresc evident doua scopuri:
1. Cu orice prêț să se reîntoarcă în Parlament.
2. Să readucă la guvernare PCM – pe V.Voronin. Ultimul scop ne vorbește despre multe… Să –și facă cititorul încheiere.

Conform unuia din din izvoarele noastre, misiunea “liderului” consta în a readuce și a menține Moldova în sfera de influiența a Federației Ruse. Pentru aceasta la putere trebuia să vină un partid și o persoană concretă. În aceasta și consta rolul lui Roșca. Dar pe care partid și pe care om, vedem din urmatoarele: urmărind faptele lui pas cu pas. La alegerile din 1996 Roșca îl susține pe Snegur în lupta electorală împotriva lui Lucinschii care era socotit “omul Moscovei”. La prima vedere Roșca nu pledează pentru Rusia, dar aceasta e numai la prima vedere. La primul scrutin Snegur învinge cu o diferență de 11% și Roșca în loc să-i favorizeze o apropiere, o alianța cu V. Matei care avea peste 10% din electorat Rosca încurajază starea de conflict dintre ei. În rezultat Prezident al Moldovei devine Lucinschii – persoană cu puternice legături la Moscova.

În alegerile Parlamentare din 1998 Roșca merge de rând cu Snegur. Liderul PPCD face din nou tot posibilul ca să nu facă alianță cu V. Matei. După alegeri este formată ADR (Alianța pentru Democrație și Reforme) și Roșca pentru prima oară devine vice-președinte al Parlamentului RM. Nicolae Andronic, persoana de incredere a prezidentului î-și amintește: – Liderul PPCD î-și rupea cămașa de pe el cerșind funcția de vice-președinte, promițându-i lui Snegur că în 2001 îl va face prezident.

– “Ajungând în funcția multdorită lui Roșca nu i-a mai fost de ADR provocând numai certuri între membrii Alianței. În rezultatul provocărilor lui Roșca toate adunările ADR se prefăceau în ceva de nedescris”—î-și amintește Sergiu Burcă – fost deputat al PPCD. Spusele lui sunt susținute și de Alecu Reniță.

Umatoarea lovitură a “proeuropeanului”Roșca a fost demisia Guvernului Sturza. Straniu este faptul că candidatura lui Sturza a fost propusă anume de Roșca, care i-a cerut în schimb lui Diacov pentru partidul său un șir de funcții de vază în ministerele principale: funcția de procuror general, sef al cancelariei de Stat s.a. Într-un cuvânt s-a rugat în așa mod ca să fie refuzat. După refuzul lui Diacov, Roșca retrage candidaturile a doi membri ai PPCD înaintați la posturile de miniștri cu 10 minute înainte de începutul votării Guvernului. Îl învinuiește pe Sturza de corupție și intră în alianță cu comuniștii.

Operația “Voronin –prezident”

Noua alianță parlamentară între comuniști și PPCD grabește scoaterea din funcție a prim-ministrului Sturza până la începutul samnitului Consiliului Europei care trebuia să aibă loc în Helsinchi la 10 decembrie 1999 la care se presupunea ca Moldova să se încadreze împreună cu Bulgaria și România în procesul de aderare la UE. Toate încercările președintelui României Emil Constantinescu cât și a liderilor europeni de ai convinge pe Roșca și Voronin să păstreze componența Guvernului până la sfarșitul samnitului a suferit eșec.

Înainte de procedura acordării votului de neîncredere Guvernului Sturza la Chisinău sosește delegația Congresului SUA care încearcă să-l convingă pe Roșca să nu destrame ADR , dar “proeuropeanul “nu poate fi convins și votează de rând cu Voronin pentru demisia Guvernului.

Următorul Prim-ministru al Moldovei Dumitru Braghis la fel ca si vice-premierul Valeriu Cosarciuc au fost înaintați de către Roșca și pe care astăzi îi învinuiește de corupție. Daca înțelegem correct, acțiunile lui Roșca de atunci și le comparăm cu cele spuse azi reese că liderul PPCD a înaintat la putere numai oameni corupți?!… În rezultat Moldova pierde șansa de a se integra în UE alături de România și Bulgaria, rămânând în sfera de influiență a intereselor Moscovei. Votul de neîncredere dat Guvernului Sturza a lipsit Moldova de 37 milioane dolari SUA, care aveau menirea să acopere o parte din cheltuielele pentru evacuarea trupelor militare rusești din Transnistria cât și la blocarea creditelor Băncii Mondiale în sumă de 35 milioane de dolari SUA.

Dacă luăm în considerație colaborarea lui Roșca cu serviciile speciale a Rusiei, devin clare multe lucruri… La 30 decembrie 1998 de exemplu, în Parlament trebuia să aibă loc votarea Legii cu privire la Culte care urma să legalizeze activitatea Mitropoliei Basarabiei. Roșca gaseste un motiv de cearta cu Diacov și părăsește demonstrativ sala de sedinte. Deputatul N.Dabija îl roagă pe Cubreacov să rămână, dar confratele lui Roșca părăsește și el sala.

În rezultat, n-au ajuns câteva voturi pentru ca legea să fie primită. De ce s-a întâmplat acest lucru?

E cunoscută reacția negativă a Patriarhiei de la Moscova asupra Mitropoliei Basarabiei. În rezultatul “ingeniozității” sale, Iurie Roșca din nou se află în de aparare a intereselor rusești. Roșca dezinformează societatea, ținând în umbră scopul adevărat al acțiunilor sale, care întru totul corespundea cu strategia SIS-ului.

La data de 19 noiembrie 1999 cand trebuia perfectionată legea despre învățământ pentru ca religia să fie întrodusă în școală ca obiect de studiu, comunistii si PPCD au fost în unanimitate împotrivă. Legea lustrației, pe care Roșca și-o înscrie la meritele sale a fost alcătuită de Vasile Nedelciuc și care i-a fost furata din computer ca mai apoi să apară drept inițiativă legislativă a PPCD.

Frumos a sunat fraza lui Dumitru Diacov acest capitol rostita în ședința Parlamentului din anul 2000 adresată lui Roșca: – ”Eu vă rog, știind despre legăturile D-tale cu Pasat să-l rugați să vă dea orice document referitor la persoana mea, dar ar fi de dorit ca el să ne prezinte și dosarul D-tale ca să vază toți deputații cum “ciocăneați” în anii “90.

Continuînd acțiunile sale “proeuropene” Roșca îl distituie pe V.Matei din funcția de vice- președinte al Parlamentului, înlocuindu-l cu Vadim Mișin întărind și mai tare poziția lui Voronin și a partidului comunist. Puțin mai târziu PPCD împreună cu comuniștii votează pentru republica parlamentară. Astfel operația condusă de Roșca și care avea scopul de a pregăti terenul pentru venirea la putere a Partidului Comunist intră în faza finală.

La alegerile din 2001 Roșca joacă teatru pe două fronturi. Îi susține pe comunisti (voturile PPCD puteau să-l aducă în scaunul prezidențial pe Pavel Barbălat ) și pe Petru Lucinschii, care dorea alegeri repetate. Datorită “voturilor” nule a PPCD după două tururi nici Barbălat și nici Lucinschii nu acumulează numărul necesar de voturi. Se anunță alegeri repetate și la putere vine V. Voronin. Operația misionară a lui Iurie Roșca a luat sfârșit.

Bărbați adevărați

Noi n-o să vorbim despre bunăstarea personală a liderului PPCD și nici despre aspectul businesului din umbră, cărui i-a acordat destulă atenție presa opoziționistă republicană. Ne vom opri la altfel de “business”- al lui Iurie Roșca: vanzarea voturilor a deputaților PPCD-iști. Despre aceea, că acest lucru poate aduce venituri colosale “Liderul” a înțeles încă în anul 2000. În acea perioadă Voronin “ardea” să devină prim-ministru al RM. dar făr-de ajutorul lui Roșca nu putea să facă nimic. V.Voronin în ultimul moment a hotărât să se retragă: la mai puțin de un an aveau să aibă loc alegerile parlamentare și-i era frică că s-a întări în funcția de prim-ministru, pe când scopul era scaunul prezidențial.

La prima vedere Voronin dezicându-se de această funcție a pierdut bătălia, dar de fapt a câstigat tot războiul, după cum ne-au demonstrat alegerile din 2001. Despre hotărârea lui Voronin de a se dezice de înnaintarea sa la postul de prim –ministru știa Roșca. Însă acest lucru nu-l cunoștea opozitia pe care Roșca a hotărât s-o “curețe” de niște bani.

Totul ce va urma mai jos îl caracterizează fundamental.

Închipuiți-vă ce mirare uluitoare în ochii liderilor partidelor de opozitie, când Roșca declară în mod deschis: – ”Daca eu nu primesc ceea ce doresc, voi vota pentru ca Voronin să devină premier.” Nici mai mult, nici mai putin: Roșca cere pentru nesusținerea lui Voronin 360 000 dolari.

Roșca va nega acest fapt, dar câtiva din acei care i-au “aruncat” lui Roșca bani pentru cumpărarea acelor voturi fac și astăzi parte din elita politicienilor Moldovei și sunt oponenții lui. În caz de ceva, ei pot confirma acest lucru.

Primind suma de bani Roșca votează împotriva lui Voronin, dupa cum și dorea dânsul. Roșca a jucat opoziția ca pe note, îndeplinindu-și și misiunea și câștigând bani grei.

La alegerile din 2001 Roșca atrage în Parlament altă “locomotivă”-pe generalul Nicolae Alexei, cunoscut în acel timp ca un luptător împotriva corupției și foarte apropiat de Lucinschii. Folosindu-l pe Alexei în calitate de “Ilascu-2”, Roșca intră în Parlament. Numele lui Alexei dispare de pe arena politica a republicii.

Alt fapt. În 2001 FPCD organizează protestul în masă împotriva politicii comuniștilor. Este așezat “orăselul Libertății”.

Pe Roșca îl poți vedea scandând cu megafonul în mână împotriva lui Voronin. Și poporul are din nou încrede în el.

Oamenii cu lacrimi în ochi participă la acțiunile PPCD, scandând “Jos comuniștii”. Dorm nopțile în piața Marii Adunări Naționale și nimeni din ei nu s-a întreabat: -Dacă protestul este îndreptat împotriva comuniștilor, de ce aprovizionarea orășelului de corturi se face din clădirea guvernului?! Și de unde are Roșca atâția bani când România a înțeles prima interesele cărui stat deservește el și incetează să-l finanțeze încă din 2000?

Din spusele lui V. Matei, care este megieș cu Voronin, într-o seară, când Piața Centrală a capitalei fierbea de spiritele mulțimii în curtea lui Voronin vorbeau doi. Cine? Roșca și Voronin. Prezidentul vorbea cu acel care îl v-a numi mai târziu –“nastoiașcii mujic” (bărbat adevărat). Despre ce vorbeau cei doi “oameni adevărați,” nu va cunoaște nimeni niciodată. Dar putem contrapune faptele. Iar ele ne spun următoarele:

În 2001 Voronin venind la putere promite să acorde limbii ruse statut de limbă de stat. Mai mult ca atât: aliatul lui Rosca Voronin a promis să întroducă în școli de rând cu limba română si limba rusă. În acel moment acest lucru putea să producă o explozie în societate și care avea să se răsfrângă negativ asupra partidului communist. Dar cuvântul dat este sfânt. Voronin îi ordonă lui Vrancea să întroducă în scoli limba rusă ca obiect de studio obligatoriu la nivelul limbii materne. A doua zi în Piața Marii Adunări Nationale a și început mitingul de protest. Regia lui Iurie Roșca…

Asadar, dacă analizăm activitatea lui Roșca și Voronin pe arena politică vedem, că acești doi politicieni făceau totul pentru a întări poziția Rusiei în RM…

Sursa: Moldova.org


Leave A Reply