ROMÂNIA BREAKING NEWS

Istoricul Constantin Corneanu despre „Strategia necesară clasei politice românești privind reunificarea națională”. Interviu

Constantin Corneanu, în dreapta imaginii, Iuliana Gorea Costin și Ion Ungureanu, la Chișinău, pe 31 august 2008.

În timp ce oficialii din Republica Moldova primesc asigurări, la nivel înalt, din comunitatea occidentală, că summitul de la Vilnius va fi un succes, pentru cel de-Al Doilea Stat Românesc, la București se conturează o coagulare a vocilor care au o perspectivă realistă privind inevitabila apropiere a celor două maluri ale Prutului, viitor râu intern al unei națiuni la fel de importantă, precum Polonia, la granița UE și NATO, cu răsăritenii.

Dialogul inserat mai jos este urmarea mai multor schimburi anterioare de opinii, pe aceeași temă, a reunificării naționale.

Interlocutorul meu este dr.Constantin Corneanu,membru fondator și președintele Consiliului Director al Asociației Europene de Studii Geopolitice și Strategice “Gheorghe I. Brătianu”/AESGS.

Anterior fondării AESGS, a fost consilier în cadrul Oficiului Guvernului României pentru Gestionarea Relațiilor cu Republica Moldova (2004 – 2007) și jurnalist la Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale, în cadrul redacției TV Pro-Patria și la Observatorul Militar. Are o experiență de peste 15 ani în domeniul analizei relațiilor internaționale, aria sa de expertiză incluzând afaceri externe și politici de securitate, cu precădere în spațiul ex-sovietic, precum și relația dintre Republica Moldova și România.

Este doctor în istorie din 2003, cu o teză legată de geopolitica României în epoca celui de-Al Doilea Război Mondial. A absolvit Colegiul Național de Apărare (1998) și Facultatea de Istorie (1994) a Universității București.

A publicat lucrarea Sub povara marilor decizii (ediția a I-a, Editura Scripta, București, 2007 și ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2013) și numeroase articole științifice apărute în revistele Europa XXI, Revista de Istorie Militară, Document (Buletinul Arhivelor Militare Române), Dosarele Istoriei, Istorie și Civilizație, Historia, Lumea Magazin. A fost nominalizat la Marele Premiu al Clubului Român de Presă pentru talk-show pe anul 2000 cu producția de televiziune Balcanii în flăcări. Co-editor al volumului Prăbușirea Imperiului Sovietic. „Lecții” în retrospectivă – Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012, de la lansarea căruia este și imaginea inserată mai jos.

IMG_1658

Constantin Corneanu la Dezbaterea organizata de Asociatia Culturala Pro Basarabia si Bucovina „Moldova la Vilnius – Efecte, Angajamente, Perspective”

EFECTELE SUMMITULUI PARTENERIATULUI ESTIC – Cum anticipați evoluția Republicii Moldova, după Summitul de la Vilnius?

– Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius reprezintă un eveniment politic major, în ceea ce privește viitorul politic al Republicii Moldova, al Ucrainei, precum și al raporturilor dintre UE și spațiul ex-sovietic. Parafarea documentelor privind asocierea la UE și creearea unei Zone de Comerț Liber și Aprofundat între UE și Republica Moldova va produce mutații majore pe scena politică de la Chișinău. Adepții integrării europene, la nivel politic și guvernamental, vor trebui să-și intensifice eforturile pentru ca procentul celor care doresc în clipa de față aderarea la UE să nu scadă și, totodată, să realizeze reformele necesare pentru modernizarea societății și integrarea ei deplină în UE. Un succes al acestei orientări va conduce, în mod sigur, la diminuarea influenței PCRM în spațiul politic și public al RM, respectiv folosirea sa ca vector de influențare a vieții politice de la Chișinău de către Federația Rusă.

Un succes al Ucrainei la Vilnius va influența relația dintre Chișinău și Tiraspol, astfel încât Tiraspolul va fi obligat să țină cont de noua configurație geopolitică regională, iar Federația Rusă va trebui să-și reconsidere strategiile regionale sau să-și pună în aplicare “planurile secrete” pentru a-și păstra influența în zonă. Ieșirea Ucrainei și a Republicii Moldova din zona de influență geopolitică a Federației Ruse va reprezenta o provocare majoră pentru securitatea națională a Federației Ruse astfel încât este de așteptat o puternică presiune rusească asupra Chișinăului în diferite formule clasice – economice, energetice, politice etc.- sau mai “speciale”.

Reglementarea conflictului transnistrean va deveni piatra de încercare, pentru elita politică de la Chișinău, în drumul spre modernitate și europenizare.

Un eșec al Ucrainei la Vilnius va influența destinul geopolitic al RM, iar propunerea Comisiei Europene de liberalizarea a vizelor pentru cetățenii RM relevă un interes major, din punct de vedere geopolitic și strategic al UE, pentru RM.

Transformarea Republicii Moldova în principalul punct de sprijin și interes al UE în spațiul ex-sovietic, în cazul unui eșec al Kievului, va influența destinul politic și comportamentul elitei politice aflată în spațiul dintre Prut și Nistru. Coaliția politică aflată la putere va reuși să-și păstreze guvernarea numai cu condiția îndeplinirii acelor reforme cerute de UE, astfel încât să existe o certitudine, în ceea ce privește viitorul cetățenilor RM în UE.

Un eșec al acestei politici de reformare a statului ar conduce, implicit, la prăbușirea actualei coaliții politice și a visului de integrare europeană. Totodată, întreținerea unei relații echilibrate și pragmatice cu Federația Rusă, neinfluențată major de amintirea unui trecut istoric dureros, va trebui să devină un obiectiv strategic, pentru elita politică de la Chișinău. Nu putem spera decât la un succes fără a nu ține cont, totuși, de faptul că Federația Rusă este un jucător politic global și regional extrem de puternic și persuasiv, precum și un veșnic “îndrăgostit” de spațiul dintre Prut și Nistru.

Constantin Corneanu nu uită nici „Războiul Rece”, nici „Cortina de fier”, dintre cele două entități statale românești.

LIPSA UNEI „STRATEGII RĂSĂRITENE” A ROMÂNIEI – Ce anume puteți reproșa clasei politice din dreapta Prutului, în legătură cu anii irosiți, după decembrie 1989, în relația cu fosta republică sovietică, dintre Prut și Nistru?

– Clasa politică românească din dreapta Prutului, de după 22 decembrie 1989, poate fi acuzată de o lipsă de viziune strategică în ceea ce privește viitorul politic al spațiului dintre Prut și Nistru, însă există o explicație cât de cât obiectivă pentru această lipsă de interes: o educație istorică precară, o lipsă de informare asupra realităților, precum și decizii politico-strategice controversate, în anii ’90, aflate în legătură cu lipsa unei “strategii răsăritene” a României. Această “strategie răsăriteană” nu a existat înainte de 1989 și, cu atât mai puțin, după. Marcați de trecutul recent, comunist, obsedați de o revanșă asupra istoriei, care le spuberase visurile și idealurile tinereții, cei care aveau să fie legitimați de votul mulțimii ca oameni politici și de stat, după Revoluția Română din Decembrie 1989, au înțeles să sprijine, mai mult sau mai puțin, idealurile Mișcării de Renaștere Națională, din fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească.

Recunoașterea existenței “unui stat românesc independent pe teritoriile anexate cu forța în urma înțelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop” ce reprezenta “un pas decisiv spre înlăturarea pe cale pașnică a consecințelor nefaste ale acestuia, îndreptate împotriva drepturilor și intereselor poporului român”, după cum se menționa în Declarația Guvernului României de recunoaștere a independenței Republicii Moldova din 27 august 1991, nu a putut genera un consens național și o strategie adecvată menită a înlătura nedreptățile ISTORIEI. S-au făcut multe pentru apropierea sufletească, culturală, și parțial economică, dintre cei aflați pe ambele maluri ale Prutului, însă au existat și multe reproșuri, mai mult sau mai puțin întemeiate. Constanta a fost o fragilitate a relațiilor dintre cele două state însoțită adesea de un “Război Rece”.

Dincolo de ajutorul financiar oferit de către România în ultimele două decenii, nu a existat o imensă disponibilitate sufletească pentru a înțelege, în profunzime, drama acestor români care au lipsit, dar nu din vina lor, și încă lipsesc, de lângă noi, de peste șapte decenii. Am impus o “Cortină de Fier”, cea a vizelor, și am abandonat dincolo de Prut o populație de același neam și sânge, în cea mai mare parte, lăsând-o să creadă că într-adevăr ne pasă de soarta ei. Ne pasă, din păcate, numai în declarații. Într-un editorial publicat cu mulți ani în urmă, mă întrebam de unde vine această încrâncenare a birocrației românești împotriva fraților basarabeni în ceea ce ei socotesc a fi dreptul lor la liberă circulație, la naționalitate și la pașaport?!… Eram și sunt convins că dintr-o lipsă de strategie la nivel național, și nu numai sectorial, dintr-o uriașă disfuncționalitate între instituțiile statului mandatate să gestioneze un astfel de proces, dintr-o evaluare greșită a sufletului și-a caracterului conaționalilor noștri de dincolo de Prut, dintr-o judecată sumară a faptelor de istorie pe care le cunoaștem, din păcate, atât de superficial, precum și din cauza greșelilor strecurate în strategia față de frații noștri basarabeni.

Strategie care, în fapt, nu pare a exista, dacă facem excepție de dorința de integrare a Republicii Moldova în UE și de suportul oferit de România în acest parcurs pro-european. „FRAȚILOR NU NE LĂSAȚI, NU NE UITAȚI!”

– Ce ați propune, concret, pentru ca după alegerile din 2014, până la cele din 2018, să se accelereze apropierea celor două maluri ale Prutului de azi, dintre România și Republica Moldova?

– În contextul manifestărilor dedicate aniversării a 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, desfășurate la Palatul Parlamentului, în calitate de președinte al Consiliului-Director al AESGS “Gheorghe I. Brătianu” am subliniat necesitatea unei strategii coerente a României față de românii din spațiul ex-sovietic și minoritățile etnice aflate în spațiul dintre Prut și Nistru, precum și importanța existenței în preambulul noii Constituții a României a unui text care să prevadă obligația morală pentru poporul român, pentru elitele sale politice conducătoare, de a nu renunța la idealul reîntregirii țării: „Întregul popor român este mandatat să înfăptuiască prin liberă autodeterminare, precum și în temeiul principiilor Actului Final al CSCE de la Helsinki din 1975 și ale dreptului internațional, reîntregirea României și afirmarea acesteia ca un membru egal în drepturi într-o Europă unită”. În contextul evoluției evenimentelor politico-diplomatice din Republica Moldova și din spațiul CSI, precum și al eforturilor UE de extindere a spațiului de securitate și prosperitate de la frontierele sale, se impune ca relația bilaterală dintre România și Republica Moldova să se bucure de o atenție specială, sporită, din partea instituțiilor administrației publice centrale și a factorilor de decizie politico-militară de la București.

Acordarea unei atenții aparte acestei relații bilaterale, atât din punct de vedere politic cât și administrativ, impune necesitatea organizării unei/unor formule instituționale care să gestioneze acest proces complex dintre România și Republica Moldova, precum fostul Oficiu pentru Gestionarea Relațiilor cu Republica Moldova (OGRRM) din cadrul Cancelariei Primului-Ministru (din perioada 2001 – 2009), dacă nu chiar reînființarea OGRRM, pentru a se putea gestiona relația dintre România și Republica Moldova la cote valorice ridicate și a se da, astfel, un semnal politico-diplomatic extrem de puternic către UE, NATO, CSI, Federația Rusă și nu numai, referitor la interesele strategice ale României în spațiul dintre Prut și Nistru, precum și la afirmarea dorinței statului român de a deveni vectorul intereselor strategice ale UE și NATO în spațiul geopolitic ex-sovietic. Totodată, sprijinirea de către România a procesului de integrare europeană a Republicii Moldova, implicarea în proiectele ce vizează asigurarea securității energetice a RM, precum și sprijinul economic și politic în relația cu centrele de putere geopolitice din spațiul ex-sovietic nu ar trebui să împieteze asupra necesității păstrării, în suflete și în conștiință, și afirmării idealului reîntregirii spațiului de pe ambele maluri ale Prutului, chiar și într-o Europa unită. Acest ideal trebuie să rămână scump sufletului fiecărui român indiferent de vremurile istorice pe care le traversăm. Totodată, amintindu-ne strigătul de durere a românului Toma Jalbă din Transnistria, la 21 octombrie 1917, „Fraților nu ne lăsați, nu ne uitați!”, suntem obligați de ISTORIE, de adevărurile existenței noastre istorice zbuciumate, să ne gândim și la ei, românii din spațiul transnistrean, să înțelegem ce și cum se întâmplă și să acționăm pentru apărarea identității lor naționale, pentru respectarea drepturilor lor cetățenești și umane.

c2
Constantin Corneanu la Marșul Unirii, din 20.10.2013

ROMÂNIA DODOLOAȚĂ – Probabil că ați mai fi așteptat o interogație… – O întrebare care merită a fi formulată este: există și se afirmă un curent unionist, în rândul noilor generații? Marșul pentru Unire desfășurat în București, în 20 octombrie a.c., toate acțiunile derulate de către tinerii studenți basarabeni, și nu numai, în favoarea reîntregirii neamului și țării, a cunoașterii și afirmării nevoilor și realităților din spațiul dintre Prut și Nistru, reprezintă un semn că încet, dar sigur, se naște, se afirmă și se consolidează o nouă generație a Unirii, a reîntregirii, vizibilă în spațiul public, și, de ce nu, în perspectivă, în cel politic. În actuala situație geopolitică și conjunctură istorică, după cum spunea poetul în ale sale versuri, „Dacă-n focul calculelor reci Mai pierdem Basarabia o dată Și noi suntem pierduți în veci de veci”!

– Vă mulțumesc frumos pentru opiniile exprimate, dar cred că a venit momentul unei coagulări a spiritelor lucide și la București, astfel încât și marșurile unirii să aibă un impact mai mare asupra opiniei publice, fiind doar una dintre expresiile voinței națiunii române de apropiere democratică, europeană, a celor două maluri ale Milcovului de azi, ca pas anterior momentului în care sper că generația noastră va striga, aidoma copilului din satul Lancrăm, auzit de Lucian Blaga, pe 1 decembrie 1918: „Trăiască România dodoloață!”

Sursa: adev.ro

Leave A Reply