ROMÂNIA BREAKING NEWS

ISTORIA SECRETA A MOSSAD-ULUI

„The Secret History of the Mossad” de Gordon Thomas

Publicată la New-York – Tradusă în 16 limbi – prezentată în serial la televiziunea Britanica (canalul 4).
„Mossad-ul este ca gâdele oficial sau ca medicul din Camera Morții care administrează injecția letală. Acțiunile voastre sunt toate aprobate de Statul Israel. Când ucideți, voi nu violați legea. Voi executați o sentință aprobată de primul ministru în exercițiu.” Meir Amit (Director General al Mossad 1963-1968)
Cartea care face obiectul acestei recenzii poartă titlul „GIDEON’S SPIES – The Secret History of the Mossad” și a fost publicată de Editura St. Martin’s Griffin din New York. Tradusă în 16 limbi și prezentată sub forma unui serial la Canalul 4 al televiziunii britanice, cartea este rezultatul unor cercetări minuțioase pe o durată de 3 ani, în care autorului i s-a permis un acces fără precedent la persoane cheie din structurile Mossad. Gordon Thomas este un scriitor britanic cu 53 de cărți publicate până acum și vândute în 45 de milioane de exemplare pe tot globul, iar două au fost ecranizate.
Într-un interviu, autorul a mărturisit că nu ar mai scrie o asemenea carte despre spionajul israelian, din cauza amenințărilor de tot felul primite de la diferite grupuri de interese. Autorul a fost sigur că va fi arestat pe aeroportul din Tel Aviv la plecarea sa din Israel, motiv pentru care a încredințat manuscrisul unor prieteni pentru scoaterea lui din țară. Asta explică, poate, de ce despre Mossad nu au fost publicate până acum cărți de referință cum există despre alte servicii de spionaj ale lumii.
>>Despre spionajul american, CIA, sunt publicate peste 200 de cărți, iar despre cel britanic, MI5, sunt 51 de cărți în vânzare. Pe coperta cărții este tipărită următoarea concluzie: „Aceasta este una dintre puținele cărți care a captat adevărata natură a guvernului Israelului și procesul de gândire al elitei politice israeliene” (Ari Ben-Menashe, consilier al primului ministru Yitzhak Shamir).
„MOSSAD” sunt inițialele din ebraică ale instituției de stat israeliene, create la 2 martie 1951 pentru spionaj etern, instituție care în traducere se cheamă Institutul pentru Coordonare. Acesta este pus sub jurisdicția Ministerului de Externe al Israelului și include în structura personalului său ofițeri superiori reprezentând celelalte organizații ale comunității de informații ale Israelului: Shin Bet (siguranța internă), Aman (spionajul militar al aviației și marinei militare). Funcțiile acestor ofițeri superiori sunt de informare a Mossad-ului asupra nevoilor specifice ale clientelei sale.
În caz de dezacorduri asupra oricărei cereri formulate Mossad-ului de către clienții săi, obiectul dezacordului este supus examinării primului ministru. Pentru exemplificare, Ben Gurion, primul ministru la nașterea organizației a dat următoarea clarificare: „Voi veți da Mossad-ului lista de cumpărături a instituției pe care o reprezentați, Shin Bet sau Aman. Mossad va merge să obțină marfa cerută de voi. Nu este treaba voastră să știți de unde s-a cumpărat sau ce preț a plătit Mossad pentru informațiile cerute de voi” (pag. 39). Tot Ben Gurion a definit în scris ordinul de funcționare a Mossad-ului: „Mossad va acționa sub conducerea mea, va lucra conform instrucțiunilor mele și va raporta direct mie”.

În concluzie, în orice acțiune a Mossad-ului trebuie văzută mâna invizibilă a primului ministru în exercițiu la acea oră. În acest context autorul aduce detalii inedite despre Benyamin Netanyahu, cel mai tânăr prim-ministru din istoria Israelului. Fiind un om cu experiență în domeniul spionajului, se aștepta din partea lui să știe cum funcționa din interior Mossad-ul, când să asculte, cât de departe se poate merge în acțiuni externe etc.
De la început însă, Benyamin Netanyahu și-a uimit ofițerii cu lungă experiență în spionajul extern, prin amestecul lui în detaliile operaționale. La început a fost interpretat acest amestec ca fiind un zel exagerat, dar lucrurile au devenit alarmante când nu doar primul ministru Netanyahu, dar și soția sa, Sara, dorea să privească în spatele paravanului de protecție al Mossad-ului. Sara invita în locuința ei privată, ofițeri superiori ai Mossad-ului pentru a răspunde întrebărilor ei, argumentând că ea urmează exemplul lui Hillary Clinton, când era Prima Doamnă și se interesa despre acțiunile CIA.
Sara Netanyahu a cerut să vadă profilul psihologic al conducătorilor lumii pe care ea și soțul ei urmau să îi viziteze sau să îi primească în vizite de stat. „A cerut în mod special detalii despre activitățile sexuale ale lui Bill Clinton”(pag. 3). A mai cerut, de asemenea, să vadă dosarele ambasadorilor Israelului ale căror ambasade urmau să le fie gazde în călătoriile lor externe. Amuzați de cererile ei, ofițerii Mossad-ului au replicat soției primului ministru că obținerea unor asemenea informații nu intră în atribuțiile lor de serviciu.

Mossad-ul face SUA părtașă la Holocaust
Detalii și mai neașteptate sunt aduse de această carte în privința primului ministru Yitzhak Shamir, sub a cărui conducere a explodat scandalul Jonathan Pollard, ofițer al marinei militare americane, prins spionând pentru Israel. Acest prim-ministru avea o teorie, potrivit căreia SUA erau în parte responsabile pentru Holocaustul evreilor din timpul războiului. El era convins că președintele Franklin Roosevelt ar fi trebuit să cadă la învoială cu Hitler pentru înlocuirea Angliei cu Germania în Orientul Apropiat. Ca răsplată, Hitler ar fi permis evreilor germani să emigreze în Palestina și Holocaustul nu ar mai fi avut loc vreodată.
Oricât de neverosimilă este această teorie, ea a înveninat vederile lui Shamir privind America până aproape de ură. El a ordonat Mossad-ului „ca gest de bunăvoință”, să trimită în URSS o parte din cele 500.000 de pagini secrete furate de Jonathan Pollard din SUA. Shamir spera că acest gest va ameliora relațiile Israelului cu URSS. Documentele furate cuprindeau informațiile la zi ale americanilor privind apărarea spațiului aerian sovietic precum și evaluările anuale ale CIA ale întregii capabilități de război a URSS, fotografii din satelit, interceptări de comunicații și rapoarte ale agenților CIA din interiorul URSS.
>>
>>Când Nahum Admoni, directorul general al Mossad-ului, a avertizat pe Shamir că transmiterea acelor rapoarte va permite în mod sigur sovieticilor să captureze pe spionii americani din URSS, primul ministru Shamir a ridicat cu indiferență din umeri (pag. 193). Același prim-ministru apare în carte implicat în asasinarea lui Robert Maxwell, proprietarul ziarelor „Daily Mirror” din Londra și „Maariv”din Tel Aviv.
În decursul anilor, Maxwell devenise un agent de influență major al Israelului în Occident. Pe yahtul său, șeful Mossad-ului, Nahum Admoni l-a întâlnit în secret pe Vladimir Kriucikov, șeful KGB, în anul 1990, înaintea loviturii de stat contra lui Gorbaciov. Kriucikov venise în numele conspiratorilor de la Moscova să propună Israelului următoarele: Mossad va uza de influența sa în SUA și Europa pentru recunoașterea noului guvern care se va instala după debarcarea lui Gorbaciov. La schimb, Kriucikov promitea Israelului libera emigrare a evreilor sovietici.
Un an mai târziu, la 30 septembrie 1991, când Kriucikov se afla în închisoare pentru eșecul complotului, Robert Maxwell amenința Mossad-ul că va dezvălui lumii secretul întrevederii lui Kriucikov cu Admoni de pe yahtul său, dacă nu i se returnează milioanele de dolari furate împreună din fondul de pensii al jurnaliștilor de la ziarul „Maariv” din Tel Aviv. Urmare acestui șantaj, Robert Maxwell este ucis.
Cartea explică succesul constant al Mossad-ului în culegerea de informații la scară mondială prin inventarea SAYANIM-ului de către Meir Amit, directorul Mossadului între 1963 și 1968. În traducere din ebraică, Sayamin înseamnă „ajutor voluntar de la evrei”. Fiecare SAYAN a fost și este un exemplu al coeziunii istorice a comunității evreilor din lume. Indiferent de jurământul de credință al evreului față de țara în care se află, „ÎN ULTIMĂ INSTANȚĂ UN EVREU VA ADMITE EXISTENȚA UNEI LOIALITĂȚI MAI MARI: CEA MISTICĂ FAȚĂ DE ISRAEL ȘI A NEVOII DE A AJUTA ISRAELUL CONTRA DUȘMANILOR SĂI”. Sayanim a îndeplinit multe funcții: un sayan care lucrează la o firmă de închiriat automobile, va furniza unui ofițer Mossad un vehicul fără actele legale necesare închirierii (actul de identitate, permisul de conducere, cartea de credit etc.).
>>Un sayan de la un hotel va oferi cazare fără actele de rigoare. Un bancher sayan va descuia ușa băncii în afara orelor de program și va furniza banii necesari. Un medic sayan va acorda ajutor medical, tratând o rană de glonț, fără informarea poliției. Sayanii nu primesc bani, decât pentru acoperirea cheltuielilor generate de serviciile lor, restul efortului lor este strict voluntar și gratuit. Ei colectează date tehnice și tot felul de informații „la vedere”: un zvon aflat la o petrecere selectă, o știre de la radioul local, un paragraf dintr-un ziar, o poveste cu tâlc la o cină din „lumea bună”. Sayanii oferă gratuit și voluntar piste noi de investigație pentru Mossad. În anul 1998 erau 4.000 de persoane sayan în Anglia și aproape 16.000 în SUA.

Vaticanul, cel mai mare adversar al Mossad-ului
Un sayan care lucra ca mic funcționar la un bogătaș creștin din Roma, face o copie în anul 1979 de pe un document primit de la Vatican de stăpânul lui. Era o propunere a Papei Ioan Paul al II-lea către O.N.U. de transformare a Ierusalimului în oraș internațional, patrulat de căștile albastre ale trupelor O.N.U. și în care Vaticanul urma să aibă răspunderea tuturor lăcașelor de cult creștin. În câteva ore, acest document ajunge pe biroul lui Menachem Begin, primul ministru al Israelului, unde provoacă consternare. Conducătorii Israelului se temeau cel mai mult de acțiunile Vaticanului, după cum declara primul ministru Golda Meir: „Sunt fascinată de structura marxistă a papalității. În primul rând este puterea ei financiară care e aproape fără precedent. Apoi, papalitatea acționează fără partidepolitice sau sindicate. Întregul aparat este organizat pentru control. Curia Romană controlează episcopii, episcopii controleazăclerul, clerul controlează pe laici. Cu multitudinea lor de secretariate, comisii și structuri, papalitatea este un sistem croit special pentru spionajși informare”(pag. 213). Israelienii sunt permanent cu ochii pe Vatican pentru că știu că au un adversar de temut, cu peste 500 de ani de experiență informativă. În plus,
Vaticanul este ostil Israelului și un prieten declarat al palestinienilor. De aici, eforturile constante din partea Israelului de a găsi cu Vaticanul un modus vivendi.
Președintele Ronald Reagan a stabilit cu Papa Ioan Paul al II-lea un acord fără precedent în istoria SUA, în baza căruia Papa va fi complet informat în toate aspectele politicii americane pe plan militar, politic și economic. Concret, în fiecare vineri la orele 20, șeful rezidenței CIA din Italia aducea Papei ultimele secrete obținute de SUA de la rețeaua de sateliți și de la alte dispozitive de ascultare electronică sau de la agenții CIA din lume. Niciodată în cei 500 de ani de istorie diplomatică, nu a fost mai implicat Vaticanul în acțiuni internaționale ca în timpul Papei Ioan Paul al II-lea.
La 13 mai 1981, Papa era să fie ucis pentru activismul său, prin atentatul comis de turcul Mehmet Ali Agca. Mossad-ul a aflat din acțiuni proprii cine a ordonat turcului Agca să comită atentatul la viața Papei și a comunicat Vaticanului rezultatul investigației sale. Atentatul a fost pregătit în detaliu la Teheran, cu aprobarea și sprijinul ayatolahului Ruhollah Khomeini, care vedea în asasinarea papei prima salvă în războiul contra Occidentului și a valorilor sale, pe care Khomeini le considera aprobate de cea mai mare biserică creștină a lumii. Drept justificare erau citate la Teheran cuvintele Papei la o întrevedere de la Roma: „Ceea ce învață pe oameni Coranul este agresiune. Ceea ce învățăm noi pe oameni este pacea.Desigur, natura umană distorsionează orice mesaj trimis de religie. Dar în pofida faptului că oamenii pot apuca pe căi greșite din cauza viciilor și a obiceiurilor rele, creștinătatea aspiră la pace  și iubire. Islamul este o religie care atacă. Dacă se începe prin propovăduirea agresiunii la întreaga comunitate, se va sfârși prin cultivarea elementelor negative în fiecare om. Se știe unde duce asta: asemenea oameni ne vor asalta violent” (pag. 238).
Papa a reacționat prompt la aflarea veștii și a surprins întreaga lume prin vizita sa inopinată la închisoarea din Roma, unde era încarcerat Agca. Turcul a confirmat că totul a pornit de la Teheran. Asta a influențat atitudinea Papei față de Islam și față de Israel. În mod frecvent, Papa va prezice în cercul lui intim de la Vatican că noul conflict al lumii nu va fi dintre Est și Vest, adică dintre SUA și Rusia, ci între Islamul fundamentalist și creștinătate (pag. 242). În decembrie 1993 Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut statul Israel și a stabilit relații diplomatice cu acesta.

Asasinarea lui Yizhak Rabin, un mister
Un capitol surprinzător al acestei cărți este cel privind asasinarea în Israel a primului ministru Yizhak Rabin de către Yogal Amir. Un renumit jurnalist, Barry Chamish, a strâns și a publicat pe Internet toate rapoartele medicale și balistice, precum și depozițiile făcute la tribunal de cei care îl păzeau pe Rabin, de medicii, care au încercat să îi salveze viața și interviurile luate israelienilor din comunitatea de informații.

Concluziile sunt șocante: „Teoria unui asasin, acceptată de Comisia de Anchetă a guvernului este falsă și are scopul acoperirii unui atentat regizat, cu acordul primului ministru, atentat proiectat să eșueze, dar să refacă popularitatea în scădere a lui Rabin cu electoratul Israelului. Yogal Amir a acceptat față de stăpânii săi din comunitatea de informații să joace rolul de pușcaș unic. Amir a fost echipat cu gloanțe oarbe și a tras un singur foc, nu trei cum se credea.
Yizhak Rabin nu avea sânge pe el, a mers fără sprijin pe picioarele lui la automobilul care îl aștepta. În timpul cursei stranii spre spital, Rabin a fost împușcat de două ori cu gloanțe adevărate, care au fost trase din pistolul propriului său bodyguard, Yoram Rubin. Arma sa a dispărut la spital și nu a mai fost găsită vreodată. Rubin se va sinucide ulterior” (pag. 133).

Independent de ancheta lui Barry Chamish, există depoziții sub stare de jurământ care susțin acuzația lui Chamish că „ce s-a întâmplat acolo este profund ascuns și conspiratorial”. La proces, Yogal Amir a declarat: „Dacă vă spun adevărul, întregul sistem se va prăbuși. Cunosc destul pentru a distruge această țară” (pag. 134).

Mossad-ul știa cine a omorât-o pe prințesa Diana.

Cele mai fascinante pagini ale cărții de față rămân totuși cele privind moartea prințesei Diana. Mossad-ul recrutase în serviciul Israelului, cu câteva zile înaintea decesului Dianei, pe Henri Paul, șeful agenților de pază și supraveghere informativă de la Hotelul Ritz din Paris, care va duce cu el în mormânt atât pe Diana, cât și pe fiul proprietarului hotelului Ritz. Este o lungă listă a indiciilor unei conspirații contra Dianeiși autorul le înșiră pe toate în mod metodic și fără menajamente.
Menționez un singur indiciu edificator. Un fost ofițer britanic din spionajul extern, MI6, pe nume Tomlinson, refugiat în Elveția, a pus pe Internet numele reale a 12 colegi de la MI 6 a căror misiune era uciderea Dianei, fapt care a provocat un imens scandal în Anglia. Guvernul britanic a emis un mandat de arestare pe numele lui Tomlinson și a retras în Anglia pe cei 12 ofițeri din misiunile lor externe.
În încheiere, amintesc și alte subiecte incendiare abordate de autor în această carte precum faptul că Vaticanul și Mafia italiană au strâns 200 de milioane de dolari pentru sindicatul polonez SOLIDARNOST, bani furați de Mossad pentru finanțarea operațiunilor lor „negre”; Mossad-ul avea în anul 1998 o echipă de ofițeri asasini de 48 de persoane dintre care șase erau femei – media lor de vârstă avea 25 de ani și erau în perfectă condiție fizică (pag. 123); Israelul este a patra putere nucleară a lumii, cu un arsenal de 200 de bombe atomice.

Leave A Reply