Relația dintre infrastructura slab calitativă și accidentele rutiere este o ipoteză intens vehiculată în mass media și confortabilă decidenților politici. Se pleacă de la premisa că evenimentele rutiere sunt provocate de calitatea slabă a infrastructurii. Aproape nimeni nu ia în calcul necesitatea conturării unui profil psihologic al conducătorului auto de pe șoselele din România.
Nu spunem acest lucru pentru a minimiza calitatea slabă a unei părți din infrastructura națională ci pentru a arată că adevărul e compus din mai multe elemente care implică costuri de vieți omenești.
Pentru a privi obiectiv lucrurile, o astfel de ipoteză, pe lângă faptul că absolvă de vină conducătorii auto indică problema într-o singură direcție – CNAIR, nici măcar Ministerul Transporturilor.
Această diversiune a percepției publice ascunde defapt adevărul și transferă responsabilitatea. Astfel, responsabilitatea devine pasivitate
Indubitabil, calitatea infrastructurii influențează direct numărul de accidente, însă cauzele sunt multiple: șoferi obosiți, indisciplinați, calitatea mașinilor etc. Despre aceste lucruri se vorbește în mod secundar în spațiul public. O altă lecție e că dacă vei căuta vinovații nu vei găsi soluții. Vânătoarea de vinovați la care participă și presa nu va conduce la soluții ci doar la adânci problema.
Victimele colaterale – copiii
De ce nu avem o reacție din partea guvernanților? De ce nimeni nu vine cu o inițiativă pentru a remedia această mare tumoare de pe șoselele românești? De ce tac autoritățile?
Câte vieți va mai costa această pasivitate? De ce acest instinct este reprimat în rândul elitei politice? Continuarea aici: grupinfrastructura.ro