În memoria ,,Celui mai BUN dintre Răi”, Alexe Rău.

În memoria ,,Celui mai BUN dintre Răi”, Alexe Rău.

Nu cred în oamenii care nu emoționează, așa cum  nu cred în teatrul care nu emoționează. Cu cea mai mare putere și convingere cred, însă în oamenii cu bun-simț, cu bună-voință și modestie de artist. Da, da! Ați auzit bine, vă vorbeam de modestie de artist.

Convingerea mea absolută este că un artist în lumea asta, de scenă, de poezie, de meșteșug, de orice ar fi el, nu cucerește atenție prin îndrăzneală sau tupeu, ori numai prin tupeu. Nici vorbă. Omul valoros se recunoaște întotdeauna prin simpla sa prezență. Atât. El nu caută să deschidă inimile cu sila, el nu-și forțează graiul ori își înalță vocea vorbindu-ți ție de la tribună sau recitându-ți ,,Nu am moarte cu tine nimic” cu voce cadențată ca să se facă auzit. Nici vorbă. Acest om, această prezență și apoi om, ți-l va recita pe Vieru aproape în șoaptă, în taină, de frică să nu rănească versul.. Vorba poetului Blaga ,, Decît orișice lumină,mult mai rodnică e taina ‘’.

De multe ori mi-am dorit să scriu despre Alexe Rău. Dar el a fost pentru mine, cum și va rămâne- o MARE Enigmă. Îmi era frică ca nu cumva să ,,strivesc corola de minuni a lumii », cioplind în hârtie un vers neâmplinit sau o definiție incompletă. Acum, am ajuns să-mi regret ezitarea până la lacrimi, până la o pierdere irecuperabilă !.

De azi, 8 aprilie, Domnul Rău (,,Cel mai BUN dintre Răi” », vorba lui), nu va mai vedea ce îi scriu și nu îmi va mai putea zâmbi în felul său misterios și totodată blând. L-am cunoscut pe Alexe Rău la el acasă, în cuibul sufletului și templului scut de lume, Biblioteca Națională a Moldovei. Eram tânăra abia venită la Cenaclul ,,Ideal.”Pe atunci toți vorbeau de Alexe Rău iar eu îmi doream să-l văd, să-l cunosc, precum o minune în viața unui copil. Așa a și apărut atunci, ca o minune în viața unui copil, adult. De fiece dată când citeam publicului vreo poezie de-a mea, acest om asculta, vedea și binecuvânta. Era sărbătoare. Era o nesfârșită zi de Paști. Vă rog să mă iertați, dar nu cred că mi-am pecetluit în memorie vocea Sa, prea mult mă fascina prezența Sa printre oameni. Sobru și iubitor.

La cea de-a doua lansare de carte ,,Mai poetic”, i-am mulțumit, definindu-l totuși ,,de o rară modestie și cumsecădenie”. Eu cred că atunci am fost cel mai aproape de adevăr, mai aproape de adevărata personalitate a lui Alexe Rău. Sincer să vă spun, nici nu știu ce poate fi mai minune pe pamântul de oameni, decât atunci când ți-e dat să vezi un Om Valoros, să-i poți vedea aura și să nu te orbească, dar să te încânte.

De azi, 8 aprilie, din această aură au mai încolțit și două aripi de înger iar pe pământ, a mai răsărit încă o cruce albă..

,, Pentru ei e crucea albă„…  de Irina Staver

Pentru ei e crucea albă,
Și pământul mai ușor…
Pentru ei, poeți sau mame
Mai răsuflă un popor.

Pentru ei mai plânge cerul
astăzi cu mărgăritare.
Dumnezeu le știe versul
Și-l preschimbă în fecioare.

Noi, cei triști, rămași în urmă
Mai duruți și mai bolnavi,
Mai tăcuți decât mormântul,
Mai mocnim, loviți de ani…

Ce blestem purtăm pe umeri
De ni-i gându-ndoliat,
Și trăim cu despărțirea
Și cu plânsul-nencetat.

Doamne, cât mai ține huma?..
Dar și cerul cât mai ține?!
De ni-i tot răpești întruna,
Și-avem stele mai puține..

Poate-i lumea prea bolnavă,
Poate doctori mai puțini.
Prea cunoaștem cum se moare,
Prea nu știm cum să trăim.

Cât mai sunt pe lumea asta,
Dragi poeți și scriitori,
Cțt mai plânge lumânarea
Încă mai avem valori.

Pentru ei e crucea albă,
Și pământul mai ușor,
Pentru ei, poeți sau mame
Se mai roagă -acest popor.

Condoleanțe familiei și celor apropiați.

Irina Staver prin româniabreakingnews.ro

Sursa foto: protv.md

„Un campion al ideii de unitate culturală, un om al cărții și al bibliotecii, domnul Alexe Rău a trecut în neființă, la o vârstă la care cei mai mulți dintre egalii domniei sale continuă să-și scrie operele esențiale. În calitatea sa de director al Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, domnul Alexe Rău a conlucrat strâns cu mai mulți manageri ai Bibliotecii Județene «Gh. Asachi» pentru propășirea limbii române și a unității de spirit între românii aflați pe cele două maluri ale Prutului”

–reprezentanții Bibliotecii „Asachi” Iași

Alexe Rău, directorul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, s-a stins din viață, miercuri, 8 aprilie, la Chișinău. Remarcabil bibliolog și scriitor, Alexe Rău a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori ai Bibliotecii Județene „Gh. Asachi” Iași.

Alexe Rău s-a născut pe data de 23 decembrie 1953, în comuna Larga, Raionul Briceni (Republica Moldova). S-a remarcat ca bibliolog, poet, eseist, filosof al culturii. Din 1992 a fost director al Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, președinte al Asociației Bibliotecarilor din Republica Moldova și vicepreședinte al Societății Bibliofililor. A publicat 14 cărți și a peste 400 de articole științifice, studii și cercetări publicate în reviste de specialitate din toată lumea.