ROMÂNIA BREAKING NEWS

ICR? ICR!!! Povești cu George Simion și alții

ICR?  ICR!!! Povești cu George Simion și alții

ICR_Probleme

Bogdan Jitea este un fost angajat al ICR, care s-a hotărât să vorbească public despre neregulile din interiorul instituției în care a lucrat timp de opt ani și despre care am scris acum două zile. Jitea a intrat în rolul avertizorului de integritate – celebrul whistleblower – care, pentru societatea noastră, este o pasăre rară. De teama unor sancțiuni, puțini sunt românii care îndrăznesc să vorbească deschis despre locul lor de muncă,  relatează Sidonia Bogdan pe Vice.com, citată de romaniabreakingnews.ro

Redacția RBN Press, vă redă mai jos dezvăluirile lui Bogdan Jitea în interviul dat pentru Vice.com

Bogdan Jitea

Bogdan Jitea

VICE: Cât timp ai lucrat în ICR?
Bogdan Jitea: M-am angajat în 2007 și mi-am dat demisia în august 2015. Am prins patru mandate: Patapievici, din Marga foarte puțin, pentru că atunci m-am suspendat ca să-mi termin doctoratul, Zamfiroiu integral și puțin din mandatul lui Boroianu. Am fost și vicepreședinte al sindicatului din ICR pe care l-am înființat în 2013.

În mandatul cărui președinte ți s-a părut că instituția funcționează cel mai bine?
În mod cert, în timpul lui Patapievici. În primul rând, concursurile au fost pe bune, au venit oameni de calitate, care aveau expertiză pe proiectele pe care le-au derulat. În mandatul lui Marga, deja apăruseră fețe noi, oameni veniți prin detașare, care lucraseră în domenii absolut paralele culturii. A venit, de pildă, un tip care lucrase în lanțul de magazine a lui Patriciu, Micro.

O altă colegă, Alexandra Ioana Popescu, cu studii medii și fără să mai fi lucrat până atunci, deși avea peste 50 de ani, a fost catapultată pe o poziție de expert 1A (nr. cel mai înalt grad pentru experți), în condițiile în care colegi mai vechi așteaptă de ani de zile ca să ajungă la gradul ăsta. Se zvonea că are ceva legătură de rudenie cu actualul președinte al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Între timp am înțeles că nu mai vine la job, deși este în continuare pe statele de plată ale ICR-ului.

Inclusiv vicepreședintele adus în mandatul lui Marga, Liviu Jicman, a terminat ASE-ul și nu are expertiză în zona politicilor culturale. De fapt, cam toți detașații au venit direct pe funcții superioare, pentru o parte dintre ei ICR București fiind o escală de câteva luni în drum spre posturi mult mai avantajoase financiar la ICR-urile din străinătate.

În perioada lui Patapievici, pentru că institutul era în subordinea președinției, nu se simțea vreo influență politică din partea partidelor. Deși era asociat cercurilor cotroceniste, eu cel puțin am putut să derulez proiecte în care am implicat personalități recunoscute ca fiind extrem de critice regimului Băsescu. Nu am întâmpinat nicio problemă.

Tu ai lucrat în departamentul coordonat de Radu Baltasiu. Când a venit el în ICR?
Baltasiu a venit prin concurs, în ultimele luni ale lui Marga. Nici Baltasiu nu avea expertiză culturală. Primul lucru pe care l-a făcut, a venit cu un maldăr de cărți: trebuie să discutăm despre problematica „corectă” a românilor din afara granițelor. Orice derivă de la linia ultranaționalistă și protocronistă era taxată ca fiind ostilă intereselor naționale. Mie mi s-a imputat că mi-am terminat doctoratul cu un „trădător de țară, stipendiat de cercuri străine”.

Vrei să spui că a imprimat o viziune ideologică programelor culturale?
Așa mi s-a părut. Complexul cetății asediate. Rolul nostru nu ar fi neapărat de a difuza cultura de valoare în spațiile populate de românii din vecinătate, ci mai degrabă de a avea un rol politic, de a sprijini acțiunile celor care gândesc corect politic, naționalist, nu neapărat artistic.

Asta mi s-a confirmat în vara lui 2015, când am avut un proiect pe care l-am inițiat la ICR, un festival de film istoric, la Râșnov. Trebuia să facem o școală de vară cu tineri din Republica Moldova interesați de artele vizuale. Am făcut niște criterii destul de stricte în privința selecției lor. Comitetul director a aprobat forma proiectului meu, eu trebuia să mă ocup de selecția dosarelor.

O parte din oamenii pe care i-am selectat au fost, apoi, respinși și mi s-au impus alți oameni, care nici măcar nu își trimiseseră dosarele, din exterior, din zona Eugen Popescu. Am refuzat. Am fost convocat în ședință de Baltasiu, care mi-a reproșat că subminez cauza românismului și cauza națională, pentru că acei oameni luptaseră cu steagul în mână în piața din Chișinău. Eu nu am vrut să-mi pun semnătura pe lista impusă de el.

Ce este cu acest Eugen Popescu? S-a mai plâns la mine un ong-ist din Valea Timocului, că el ar coordona, din umbră, departamentul Românii din Afara Țării, când el de fapt nu lucrează în ICR.
Popescu are o agenție de presă: Romanian Global News. E o persoană ubicuă (A se vedea – Un oficial din guvern toarna bani publici in fundatia nevestei), nu l-am văzut niciodată, dar auzeam mereu de el. Majoritatea celor care derulează proiecte prin Departamentul Românii din Afara Țării vin recomandați de el. El se ocupă și de promovarea acțiunilor acestui departament. Mai mult, intervine și în scandaluri interne. La un moment dat, lui Baltasiu i se făcuse un dosar de către Zamfiroiu privind cumulul de funcții. Imediat după intenția lui Zamfiroiu, agenția lui Popescu a luat atitudine și a publicat o serie de texte, pretexând că gestul lui Zamfiroiu este un atentat la cauza naționalismului românesc.

Departmentul lucrează cu aceleași asociații, an de an?
Da, exact, de opt ani lucram cu aceleași asociații de români. Nu am văzut alte proiecte și alte propuneri făcute cu alte asociații. În mod normal, trebuia să se facă un call pentru proiecte adresat asociațiilor de români din afara țării, să se facă o jurizare externă, iar cel mai bun să câștige. În departamentul acela, nu se lucra așa. Erau aceiași clienți agreați de acest Eugen Popescu care au pus monopol pe relația culturală și financiară a ICR-ului cu comunitățile de români din afara granițelor.

Eugen Popescu este implicat într-o tabără de vară de la Izvorul Mureșului, pe care a fondat-o el pe vremea când lucra la Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni, din subordinea Guvernului, la începutul anilor 2000. Acolo se discută problematici de securitate și apărare, iar ICR este parte din proiect. Șefii SRI-ului și SIE sunt invitați periodic la edițiile acestei școli de vară, unde se prelucrează oameni din comunități cu care aveam de-a face ulterior în proiectele derulate prin Direcția Români din Afara Granițelor din cadrul ICR.

Un caz notoriu este cel al lui George Simion, de la platforma unionistă Acțiunea 2012, care este practic un rezident permanent la majoritatea proiectelor ce au loc în Republica Moldova. Un individ coleric, care a provocat un scandal diplomatic între București și Chișinău, fiind expulzat de acolo și care la ICR bătea cu pumnii în biroul lui Zamfiroiu, în momentul în care acesta interoga rațiunea unor proiecte derulate în Basarabia.

Cum ai plecat din ICR, ce s-a întâmplat?
După diferendul cu Baltasiu pe marginea selecției participanților la festivalul de Film de la Râșnov, am fost plecat cu o bursă postdoctorală la Berlin. Acolo mi s-a închis accesul la mail-ul de serviciu. Între timp am aflat că un conferențiar invitat de ICR la Râșnov să discute despre propaganda în cinematografia comunistă a fost anunțat că s-a renunțat la el, deși omul își pregătise prezentarea și-și schimbase planurile de vacanță în relație cu prezența lui la Festival. Când m-am întors de la Berlin, am constatat cu stupoare că unitatea calculatorului meu dispăruse. Am aflat ulterior că ea a fost trimisă la departamentul IT fiind formatată, cu întreaga mea muncă din cadrul ICR-ului în ultimii opt ani (proiecte, documente, adrese, corespondență, dosare etc.)

Întrucât eram angrenat într-un proiect postdoctoral în cadrul Universității Babes-Bolyai din Cluj, am solicitat în august 2015 un concediu fără plată de patru luni, pentru a-mi putea definitiva proiectul la care lucram. Am fost chemat de la Biroul Resurse Umane unde mi s-a comunicat rezoluția semnată pe cererea mea de către vicepreședintele ICR, Liviu Jicman: „Nu se aprobă”. În condițiile în care în aceeași perioadă s-au aprobat mai multe suspendări de la ICR, de un an sau chiar doi. În acel moment am decis să-mi dau demisia dintr-un instititut în care activitatea academică este mai puțin importantă decât relațiile politice sau de rudenie prevalente.

Publicat și editat de Gabriel Negru – romaniabreakingnews.ro / sursa: vice.com