Primele deportări ale românilor? Georgius Pachymeres (1285) descrie deportarea vlahilor în Asia Mică

Republicat din 14 Feb 2013 (rbnpress.info)

(anul 1285) „37. Deoarece pirateria se întinsese pe mare, fiindcă flota <bizantină> fusese cu totul suprimată și cum se mai anunța încă și năvălirea sciților (=tătarilor), căci Terteres era incapabil să-i apere nu pe alții, dar nici măcar pe sine însuși, împăratul trimițând <curieri> poruncea ca locuitorii de pe țărmul mării care erau o pradă la îndemâna piraților să se retragă mai înlăuntrul țării ca de aici încolo să scape de primejdie.

Iar pe cei ce locuiau înlăuntrul Traciei și Macedoniei, deoarece știa că năvălitorii îi vor cotropi dacă nu-i va opri cineva, ceea ce părea cu neputință în acest moment, i-a închis în fortărețele de acolo, care nu prezentau foarte mare siguranță. Iar pe vlahi (Blachis/Βλαχικον), care se întinseseră aproape de la marginea Constantinopolului până spre Bizya și mai departe, în mulțime fără număr, neam de oameni care se simțeau foarte bine în locuri greu de umblat și care se ocupau cu păstoritul, dar totuși erau obișnuiți și cu luptele, bănuindu-i de dezertare, căci, gândea împăratul, se vor alătura și ei năvălitorilor, hotărî să-i mute în Răsărit, pe țărmul din fața Bizanțului, dar să-i și sărăcească prin angarale, ca nu cumva să se trufească, încrezători în mulțimea și puterea lor. Și, pe de o parte, au fost păgubiți foarte mult, pe de altă parte au fost strămutați fără milă, <încât ei> socoteau mutarea nu mai puțin, ci mai mult dăunătoare decât angaralele. Căci vitele acelea și toată avuția, unele erau oferite la mulți pe preț de nimic, celelalte, dacă se mai și strămutau pe vreme de iarnă, // se prăpădeau atunci cu totul. Iar averea lor, parte era smulsă, iar ce rămânea se prăpădea în chip nefericit, încât ei să nu fie în stare să stea mult acolo, ci când nenorocirea va trece, să-și redobândească din nou patria, răscumpărându-și prin plata a multe monede de aur locuința.”

George Pachymeres sau Georgios Pachymeres, (1242 – 1310) a fost un istoric, jurist, filozof, poet, născut la Niceea.

Este considerat cel mai mare învățat bizantin din a doua parte a secolului al XIII-lea. Scriitor dificil de interpretat datorită stilului său arhaic, utilizând vocabularul homeric.

Pachymeres s-a născut la Niceea unde familia sa s-a retras după cucerirea Constantinopolului de către latini în 1204. După recucerirea Constantinopolului de către Mihail al VIII-lea Paleologul, Pachymeres s-a stabilit în capitală și a studiat dreptul. A devenit avocat al Bisericii și judecător al curții imperiale.

A avut o impresionantă activitate literară. Cea mai importantă realizare a sa este o istorie bizantină în treisprezece cărți. De asemenea, a scris lucrări de retorică, o introducere în filosofia lui Aristotel, o prezentare a operei lui Dionisie Areopagitul, poeme, o autobiografie.

A avut preocupări și în domeniul matematicii. Cunoștea cifrele indiene și a fost unul dintre primii care a rezolvat problemele de ecuații nedeterminate de gradul I. Tratatul Quadruvium prezintă un nivel ridicat al învățământului matematic din acea perioadă.

Lucrările lui  George Pachymeres

• Συγγραφικαι ιστοριαι (Istorii compuse). Cronografie, se ocupă de perioada 1255-1308. Conține o știre importantă despre vlahii balcanici care, la 1285, se întinseseră până la la Byza, cetate din Tracia;
• Quadruvium, a cărui primă parte conține un comentariu la Aritmetica lui Diofant.

Sursa traducerii: Alexandru Elian, Nicolae-Șerban Tanașoca, Izvoarele Istoriei României (Fontes Historiae Daco-Romanae). Vol. III. Scriitori bizantini (sec. XI-XIV), București, 1975 (pe www.dacoromanica.ro)

Sursa imaginilor: Georgius Pachymeres, De Michaele et Andronico Palaeologis (vol. II),  Bonn, 1835 (ediția lui Immanuel Bekker)

Publicat de romaniabreakingnews.ro / surse de documentare tiparituriromanesti ,  wiki/George_Pachymeres

Material republicat din 14 Feb 2013 (rbnpress.info)