Indiscutabil, avem un joc global copios. Dacă rememorăm anumite aspecte din proximitatea Chinei, putem afirma: China a enunțat încă din anul 2011 data declanșării „Războiului pentru Reunificare”.
În anii 2010-2011 au apărut o serie de materiale cu referire la publicația pro guvernamentală „Wen Wei Po” (evident că astăzi nu veți găsi planificarea) în care sunt expuse procesele de dezvoltare economică și politică care vor provoca indubitabil războaie cu vecinii din proximitate. Printre actorii potențiali care vor fi atacați se află și Rusia.
După cum afirmă publicația evidențiată, în proximitatea celor 50 de ani, China va obține 6 victorii categorice în războaiele pe care le preconizează să le inițieze. Primul război că avea loc pentru „unificarea națiunii” în anii 2020-2025, adică un război cu Taiwanul, pentru care sunt alocate 6 luni. Ulterior, va urma Vietnamul pe care China o va ataca în anii 2028-2030, pentru a recupera fostele insule chineze Spratly.
Despre problematica insulelor Spratly în raportul CIA din 1988: https://www.cia.gov/readingroom/docs/DOC_0000789471.pdf
În anii 2035-40 China va iniția un război cu India având ca scop cucerirea Tibetului de Sud. În acest război China mizează pe sprijinul Pakistanului, care concomitent va trebui să ocupe Cașmirul de Sud.
În anii 2040-45 va fi un moment favorabil pentru războiul cu Japonia, iar chinezii vor să recupereze insulele chineze Uotsuri (arhipelagul Diaoyu Dao) și Ryukyu, considerate ca fiind ocupate de Japonia. Practic. Totodată, va fi atacată Mongolia în cazul în care nu va accepta agenda chineză de unificare cu China.
În cele din urmă seria de războaie se va materializa cu Rusia, conflictul cu care este planificat pentru anii 2055-2060. Anume, atunci Rusiei i se va impune costul pentru ce a luat, în timp, Imperiului Chinez și anume circa 1,6 milioane km3. China intenționează, în această perioadă, să devină o superputere globală, prima că eficiență în războaiele contemporane și pe deplin capabilă să îi înfrângă pe ruși.
În anul 2014 Rusia propunea să-și proiecteze un centru al intereselor sale strategice în Africa. Proiectul a eșuat. Miza Rusiei în Africa consta în realizarea unei buni coabitări cu China ce dorea să încheie un acord sino-rus în valoare de 400 mlrd. de dolari în domeniul gazelor. În data de 06.11.2015 publicația China Daily a scris că Rusia a transmis Chinei un teritoriu de 4,7 kilometri pătrați. Noul teritoriu chinez cuprinde râul Hubutu, care se află la 60 km de Ussuriysk și a fost inclus în cadrul provinciei Ghirin. Acest teritoriu i-a revenit Rusiei după cel de-al doilea război al opiului, în perioada 1858 până în anul 1915, atunci când dinastia Tzin a transmis Imperiului Rus, un teritoriu de aproximativ 1,5 km² și a semnat un „acord inechitabil” la vremea aceea, după cum susține China.
Rusia și China au revizuit frontierele în anul 1993 și atunci s-au decis că acest teritoriu să intre în posesia Chinei. În mod oficial acesta a fost integrat la 4 noiembrie 2015.
O altă problemă ține de darea în arendă a unor teritorii din Cisbaicalia către China pe o perioadă de 49 de ani. Această afacere a intrat sub cupola companiei Huse Din an, afiliată structurii comerciale Zone, în jur de 300 mii hectare. Prima etapă a fost realizată în perioada anilor 2015-2018. Proiectul pilot a fost realizat în 2019 iar Chinei i se oferea încă 200 mii de hectare. Informațiile ulterioare au fost secretizate. Evident, afacerea a provocat ecouri anti – Chineze în regiune.
În ultimii ani, Rusia a cedat acțiuni importante din sfera coloșilor preocupați de gazoducte cum ar fi Rosnef. Sunt și altele…
P.S. Există un banc rusesc: la o reuniune a șefilor de armată generalul V.Gherasimov își întreabă subalternii: cine sunt inamicii naturali ai Rusiei? Un general rus se ridică și spune Statele Unite ale Americii. Nu, răspunde Gherasimov.. Un alt general insistă că ar fi Uniunea Europeană. Gherasimov spune metaforic că uite sunt chinezii și că trebuie să însușim din lecția Israelului, un stat cu câteva milioane de evrei dar care țin în șah 250 milioane de arabi. Se ridică un alt general rus și întreabă: dar noi în Rusia câți evrei avem?
Octavian Sergentu / romaniabreakingnews.ro