ROMÂNIA BREAKING NEWS

Exclusiv! Interesul unei rusoaice din Moscova pentru Ecaterina Teodoroiu, a readus la viață farmecul în culori a Ioanei D’Arc a României

Ecaterina Teodoroiu nu a apucat să vadă în anul 1918 împlinit idealul naţional, România Mare, de la sfârșitul acestui război cumplit în care micul regat al României, între inamici şi aliaţi, a pierdut aproape un milion de oameni!
Exclusiv! Interesul unei rusoaice din Moscova pentru Ecaterina Teodoroiu, a readus la viață farmecul în culori a Ioanei D’Arc a României

Ecaterina Teodoroiu sublocotenent într-o fotografie color. În această lume nebună suntem în căutare de simboluri care să ne apropie. Nimic mai frumos decât imaginea Ioanei D’Arc a României colorizată de o rusoaică din Moscova, o artistă de excepție pe nume Olga Shirnina!

Ecaterina Teodoroiu colorizată de o rusoaica – Olga Shirnina alias Klimbim /Daniel Siegfriedsohn romaniabreakingnews.ro

Artista Olga Shirnina din Moscova (alias Klimbim) dă viață fotografiilor alb-negru. Astăzi blogul oficial al celei mai valoroase colorizatoare din lume prezintă mai mult de două mii de lucrări. Printre ele fotografii de figuri istorice, scriitori, actori și actrițe, instantanee din Primul Război Mondial etc.  Olga Shirnina este nu numai o artistă cu un talent inegalabil dar și un om de o rară frumusețe și noblețe sufletească. Mulțumim Olga Shirnina!

* * *

Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu – Ioanna D’Arc a României, și-a dat viața pentru țară pe frontul din Moldova la 22 august 1917, în asaltul de la Dealul Secului/Mărășești. Photographie d’art L. Marcovici, Jassy str. Lăpușneanu (Originalul cunoscutei fotografii pe carton descoperită în arhive de Daniel Siegfriedsohn)

Ecaterina Teodoroiu – fotografia originală pusă la dispoziție de Daniel Siegfriedsohn pentru prelucrare de către artista din Rusia – Olga Shirnina alias Klimbim

 

Ecaterina Teodoroiu s-a născut la 16 ianuarie 1894 în satul Vădeni/Târgu-Jiu, într-o familie de țărani săraci, cu opt copii. Clasele primare le-a urmat la Vădeni, apoi la Târgu Jiu. Între anii 1909-1916 a făcut studii gimnaziale și a absolvit o școală de infirmiere la București. În 1913, elevă în anul V de liceu, s-a înscris ca cercetașă în Asociația Cercetașilor Români, Cohorta „Păstorul Bucur” din București, iar din 1914 era cunoscută ca bună cercetașă în cohorta gorjeană de la Târgu-Jiu, unde activa pe timpul vacanței.
După intrarea României în Primul Război Mondial, Ecaterina participă pe front ca soră medicală, iar în toamna anului 1916 când fratele ei Nicolae i-a murit în luptele grele de la Jiu, această inimoasă fată gorjancă a hotărât că trebuie să-şi slujească țara în locul lui.

În luptele din 6 noiembrie 1916 din apropiere de Filiaşi a fost rănită de un obuz la ambele picioare, fiind evacuată la Bucureşti şi ulterior la Spitalul „Regele Ferdinand” din Iaşi. Cu prilejul vizitei M.S. Regina Maria, aceasta a recompensat-o cu 400 lei lunar, acordându-i totodată gradul de sublocotenent onorific, pentru a-i conferi autoritate în faţa trupei.

Colonelul Constantin Pomponiu fost comandant al Regimentului 43/58 Infanterie nota:

„Aceşti bani nu-i cheltuia pentru ea, decât foarte puţin, fiind şi foarte sobră ajuta soldaţii, ridicându-le traiul cu ce se putea cumpăra în acele timpuri; regimentul având grijă pentru mâncarea şi îmbrăcămintea ei, echipată cu aceeaşi uniformă ca şi ofiţerii. Deşi avea un fizic nu tocmai forte la vedere, însă a fost totdeauna sănătoasă, chiar călărea foarte bine. La toate marşurile inerente intrării Regimentului pe front a mers tot timpul pe jos în fruntea plutonului său pe care-l antrena prin exemplul şi însufleţirea să patriotică, cu toate că purta carabină, cartuşele necesare 160, precum şi grenade, totdeauna am văzut-o neobosită şi cu moralul ridicat”.

Pentru faptele sale de arme, Comandamentul Marii Legiuni a Cercetașilor i-a decernat Ecaterinei Medalia „Virtutea Cercetășească” de aur, iar prin Înaltul Decret nr. 191 din 10 martie 1917, publicat în Monitorul Oficial nr. 292 din 16 martie 1917, la propunerea ministrului secretar de stat la Departamentul de Război nr. 12678 din 10 noiembrie 1916, „domnișoara Teodoroiu Ecaterina din Legiunea de Cercetașe ‘Domnul Tudor’ a fost distinsă cu Medalia ‘Virtutea Militară’ de război clasa a II-a pentru vitejia și devotamentul ce a arătat pe câmpul de luptă. S-a distins în toate luptele ce Regimentul 18 Infanterie a dat cu începere de la 16 octombrie 1916, dând probe de vădită vitejie, mai ales în luptele ce s-au dat la 6 noiembrie 1916, în apropiere de Filiași”.

Maiorul C. Ștefănescu scria cu vie emoție pe verso-ul originalului acestei fotografii de arhivă:

„A fost evacuată în Spitalul Liceului Național din Iași unde prin bunătatea M.S. Regina a primit o deosebită îngrijire care a reabilitat-o în scurt timp. Tot timpul M.S. i-a oferit cadouri și i-a servit din caseta particulară leafă de sublocotenent de campanie.
A cerut să fie din nou trimisă pe front și a plecat cu Regimentul 43/59 în uniformă de ofițer. Generalul Broșteanu i-a oferit un loc la ambulanța Diviziei ca soră de caritate. A refuzat, solicitând favoarea de a mai lua parte la un singur atac. L-a dat la 22 august 1917 pe Dealul Secului în fruntea plutonului când aplecându-se și asupra unui grav rănit în luptă a fost lovită de moarte de un glonț în inima ei prea mare. A vrut să răzbune țara cotropită de vrăjmaș și să arate că și o femeie e vrednică de sublime acte de eroism. Dumnezeu nu are ce ierta acestei copile nevinovate care se va prezenta la Judecata de Apoi cu fruntea de eroină înconjurată de aureolă de recunoștință a întregului Neam Românesc.”

Ecaterina Teodoroiu nu a apucat să vadă în anul 1918 împlinit idealul naţional, România Mare, de la sfârșitul acestui război cumplit în care micul regat al României, între inamici şi aliaţi, a pierdut aproape un milion de oameni!

Autor: Daniel Siegfriedsohn / București /  RBN Press  – 03.03.2017

Leave A Reply