„Enigma” românească. Armata României realizează aparatură de ultimă generație pentru criptarea comunicațiilor. Ce au învațat specialiștii Bazei 191 Logistică pentru Comunicații și Informatică din spargerea codului „Enigma”?

Probabil că poate părea uluitor la prima vedere, însă informațiile pe care urmează să le lecturați mai jos sunt absolut veridice. Cu toții cunoaștem existența și povestea faimoasei „Enigma”- mașina de criptat mesaje secrete ale armatei germane din Al Doilea Război Modial. Pentru cei ce nu sunt familiarizați cu aspectele thenice, „Mașina Enigma” este conform  descrierii din wikipedia, numele unei familii de mașini electromecanice criptografice cu rotoare utilizate pentru a genera cifruri pentru criptarea și decriptarea de mesaje secrete.

Mașina Enigma

Enigma a fost folosită comercial de la începutul anilor 1920, fiind adoptată și de armatele și serviciile guvernamentale ale mai multor țări–cel mai celebru caz fiind cel al Germaniei naziste înainte de și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Rotoarle mașinii de criptat Enigma

Au fost produse, de-a lungul timpului, o varietate de modele diferite de Enigma, dar modelul armatei germane, Wehrmacht Enigma, este versiunea cel mai adesea studiată. Enigma și-a meritat, pe bună dreptate, renumele. Mesajele interceptate de aliați au fost o enigmă în adevăratul sens al cuvântului, până în momentul când un grup de cercetători britanici, conduși de Alan Turing, faimosul matematician, au reușit, pe baza unui algoritm, să le descifreze. Pe marginea acestui subiect s-a discutat îndelung de câteva decenii încoace.

Mai important decât însăși reușita lui Turing, care a scurtat durata războiului cu aproximativ doi ani, este lecția învățată în ceea ce privește necesitatea păstrării secretelor, fie ele militare, economice sau de altă natură. Iar această lecție, oricât de surprinzător ar suna, pe care Armata Română și-a însușit-o, și astăzi realizează pe baza cercetării științifice proprii, aparatură de ultimă generație. Informația a fost dezvăluită de Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale, care în articolul  „Enigma” noastră”. publicat pe site-ul Trustului de Presă se arată cum tehnicienii din cadrul Armatei Române au reușit să realizeze un sistem performant pentru „securizarea transmiterii datelor și informațiilor militare, la standarde înalte și cu bani puțini”, în condițiile în care informațiile circulă mai iute ca gândul și se investesc sume impresionante în acest domeniu, fie că este vorba despre mediul militar sau civil. Locul unde se dezvoltă acest sistem special românesc este Baza 191 Logistică pentru Comunicații și Informatică.

Specialiștii Armatei Române și-au pus problema, în condițiile în care armatele moderne utilizează aparatură performantă de comunicații și informatică, majoritatea produse de firme specializate în această industrie, precum Thales (Panther) sau Harris (o situație bună din perspectiva interoperabilității), ce se întâmplă atunci când, așa cum scrie pe vechile telefoane de campanie, inamicul ascultă (și de asta nu ne îndoim)? Posibilitatea ca inamicul să dețină echipamentul pe care îl utilizează și armata este destul de mare, pentru că pe producător nu îl interesează cui îi vinde produsele, atâta timp cât primește suma de bani potrivită.

Conform celor dezvăluite, șcenariul luat în calcul de specialiștii Bazei 191 Logistică pentru Comunicații și Informatică este foarte simplu „să presupunem că armata română cumpără aparatură de transmisie securizată a datelor, de la o companie cu tradiție în producerea unor astfel de echipamente. Dar aceasta, pe de altă parte, păstrează o portiță deschisă spre accesul la informațiile și datele transmise prin aparatura produsă de angajații săi. Și poate că nici măcar nu o face intenționat. Însă, cunoscându-i punctele puternice și slabe ale acesteia, știu cum să acționeze pentru a-și atinge scopurile.

Așadar, armata nu poate fi sigură de secretizarea informațiilor și datelor pe care le transmite. Între timp, datorită conjuncturii nefavorabile, țara noastră intră într-un conflict cu un stat oarecare. Dar furnizorul nostru de echipamente de comunicații primește o ofertă de nerefuzat din partea adversarului, tocmai pentru a le deschide acea portiță. În acest fel, orice acțiune a armatei noastre este compromisă, iar inamicul este mereu cu un pas în față. În mod evident, conflictul nu s-ar fi terminat bine pentru noi. Așadar, ce ne dorim?” – se întreabă retoric autorul Marius Mocanu pe site-ul Trustului de Presă al Apărării.

„Suntem un grup mic de oameni, care încercăm să punem în practică ceea ce am învățat, fie în școlile pe care le-am urmat, fie din experiența dobândită aici, lovindu-ne de diferite probleme. Așa am realizat că, pe lângă mentenanță, putem proiecta și produce aparatură de comunicații și informatică la cele mai înalte standarde.” – Sublocotenent ing. Ovidiu Cazan.

Redactorul Trustului de Presă al Apărării – Marius Mocanu, recunoaște că a fost surprins de realizările militarilor unei baze logistice, în domeniul cercetării științifice și al producției de tehnologie de vârf, de ceea ce a descoperit acolo, într-o unitate obișnuită.

„În primul rând, diferențele de vârstă dintre membrii acestuia îmi ridicau semne de întrebare. Păi cum să lucreze cei mai tineri cu cei mai vechi din unitate? Apoi am înțeles că, de fapt, era mixul perfect dintre entuziasm și experiență sau dintre dorința de afirmare și cea de a lăsa ceva în urmă. Am aflat, ulterior, că munca lor a început să devină apreciată și recompensată conform posibilităților sistemului din care fac parte, deși, uneori, poate că ar fi meritat mult mai mult. Însă, chiar și așa, problemele de atragere a personalului îi lovesc și pe ei, mai ales că specialiștii de care au nevoie (strungari, sudori sau lăcătuși) sunt greu de găsit chiar și în mediul civil.” – a încheiat Marius Mocanu.

Cu siguranță se pot spune multe despre oamenii care lucrează la Baza 191 Logistică pentru Comunicații și Informatică și ce fac ei acolo, pentru a fi gata oricând să facă față la ceea ce este mai rău, la neprevăzut și imprevizibil. Dar până atunci e bine să ne pregătim din timp căci vorba aceea… „pe tine poate nu te interesează războiul, dar s-ar putea ca pe el să îl intereseze de tine”

Fotografie articol: Marius Mocanu / presamil.ro

Claudiu VASILE / RBN Press / 01.03.2017