Emoții și lacrimi în memoria celor care nu s-au mai întors… Comemorarea martirilor români din gulagurile sovietice în Comuna Mahala, regiunea Cernăuți (Ucraina)

În ziua de 12 iunie 2016,  ora14.00, Lângă monumentul Aniței Nandriș-Cudla, din centrul comunei Mahala, reg. Cernăuți, Ucraina, s-a  desfășurat o acțiune de comemorare a martirilor, care nu s-au mai întors acasă din gulagurile sovietice, rămânând să-și doarmă somnul veșnic departe de glia străbună.

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, din Comuna Mahala, Reg. Cernăuți, Ucraina, au fost ridicați și deportați în Siberia, 602 persoane…

De la deportările în masă au trecut 75 de ani, dar durerea și va dăinui în inimile însângerate ale Mahalenilor…

Veșnica lor Pomenire!

Material Foto-Video realizat de Nicolae Hăucă (Euromedia Bucovina)

Una din cele mai proeminente reprezentante ale românilor din regiunea Cernăuți, Elena Nandriș, primărița satului Mahala, a fost gazda oficială a manifestărilor dedicate comemorării românilor care nu s-au mai întors în locurile natale…

Elena Nandriș (foto dreapta) la bustul celebrei înaintașe – Anița Nandriș Cudla

Elena Nandriș s-a născut pe 31 mai 1960 în satul Mahala, raionul Noua Suliță și vine dintr-o familie de oameni simpli de la care a moștenit talentul de a cânta. În copilărie chiar asta visa să facă – să cânte. Deși mama ei dorea să-și vadă fiica medic, Elena a urmat totuși sfatul tatălui și a continuat studiile la Liceul de cultură și artă din Cernăuți. După studii, timp de trei ani, a lucrat la Televiziunea de Stat din Cernăuți, fiind responsabilă de fonoteca instituției. Apoi s-a reîntors în satul natal. Fire energică și neliniștită, Elena Nandriș și-a găsit locul în funcția de șefă la grădinița din Mahala și director al Casei de cultură. Niciodată nu a renunțat însă la pasiunea sa pentru cântec. A fost profesoară de muzică la școala din sat și dirijor al Corului popular „Dragoș Vodă”. În 2006, Elena Nandriș a fost aleasă primar în satul Mahala. În această funcție ea s-a implicat nu doar în rezolvarea problemelor curente ale comunității, dar și în trezirea conștiinței naționale la românii ucraineni din cele patru sate care intră în comună. Nu e un lucru întâmplător, or Elena Nandriș, este strănepoata Aniței Nandriș, autoarea „celei mai fantastice cărți” (Ștefan Fay) care s-a scris despre românii din Bucovina – „20 de ani în Siberia”, apărută la Editura Humanitas. Cu ocazia zilei de naștere, redacția TIMPUL îi urează sănătate, energie și multă îndrăzneală în munca de propășire a românilor din regiunea Cernăuți.(Ziarul Timpul din R.Moldova)

Despre Anița Nandriș-Cudla

Fiica țăranilor bucovineni Dumitru Nandriș și Maria Lazăr, a urmat clasele primare în localitatea natală. A fost ridicată din casă, împreună cu cei trei copii minori ai ei, cu vârste de 11, 14 și 17 ani, în noaptea de 13 iunie 1941, pentru a fi deportată în Siberia, dincolo de Cercul Polar. Împreună cu aceștia au fost luați alți 602 consăteni de-ai săi, trecuți în acte ca fiind agricultori, chiar și copiii de până la 1 an. „Când a început să scoată lumia din casă, să o încarce pe mașini, s-a început un zgomot prin sat, de îți păria că e sfârșitul lumii. Glasuri de femei bocind, cum bocesc în urma mortului, copii răcnind, felurite glasuri, care la piept micuți, care mai mărișori. Vitele prin grajduri răgiau, parcă presimțiau că rămân fără stăpân, cânii în legătoare urlau. O mare groază și frică a fost noaptea acia”.

Din momentul sosirii în groaznicul loc de pedeapsă, pentru simplul fapt că era româncă, Anița Nandriș-Cudla a trăit numai pentru a-și ajuta copiii să supraviețuiască. După suferința cauzată de tifos, amplificată de groaza neputinței de a rămâne împreună cu băieții ei, un miracol a ajutat-o să supraviețuiască, dar a fost acuzată că n-a mai ieșit la lucru și închisă pentru două luni. După mai mulți ani, își trimite copiii la Moscova pentru a obține reabilitarea.

Pe 13 iunie 1961, data la care se împlineau 20 de ani de surghiun, au revenit în locul unde s-au născut. La îndemnul fratelui său, Ioan Nandriș, a început să relateze, în scris, tot ceea ce pătimise, reușind să construiască, într-un limbaj simplu, „… o confesiune care, prin autenticitatea și savoarea limbajului, se impune ca un excepțional roman indirect” (Eugen Simion). Amintirile Anița Nandriș-Cudla au fost considerate pagini strălucite despre exilul siberian și comparate de Monica Lovinescu, Rusu Mihalcea, Ștefan J. Fay sau Gheorghe Nandriș cu scrierile lui A. Soljenițîn. În opinia lor, darul ei narativ o situează în rândul clasicilor români: „După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară” (Monica Lovinescu).

În 1991 memoriile sale, „20 de ani în Siberia. Destin bucovinean”, sunt publicate la București, iar Academia Română îi acordă în 1992 Premiul „Lucian Blaga”. „În această sălbăticie a Siberiei a luptat pentru supraviețuire 20 de ani. Această extraordinară mamă și-a ocrotit copiii cu prețul vieții, dovedind o putere de sacrificiu și o rezistență morală de excepție” (Gheorghe Nandriș). (

Video: Anița Nandris Cudla – 20 de ani in Siberia

Scenariul radiofonic de Magda Duțu și Raisa Radu, după cartea 20 de ani în Siberia de Anița Nandriș-Cudla, publicată la Editura Humanitas
Regia artistică: Petru Hadârcă.

romaniabreakingnews.ro