DUPĂ NOI, POTOPUL !…

DUPĂ NOI, POTOPUL !…

Virgil Andronache – 21 februarie 2018

Afară bate vântul, răscolind firești îngrijorări și apăsătoare gânduri. Mai pică o pasarelă, se mai blochează traficul feroviar, dar mergem mai departe. Târâș, grăpiș, nu contează! Ne-am învățat să supraviețuim. Și asta nu de acum, ci de ani de zile. Supraviețuire ridicată la rang de politică de stat. Probabil ne-am fi strecurat nevăzuți prin frigul iernii, dacă nu ne-ar fi oprit în loc un anunț postat pe unul din site-urile ministeriale. Au început să apară spre consultare proiectele de BVC pe anul 2018, ale societăților cu capital integral de stat! Acest „film” se joacă în reluare, la începutul fiecărui an. Îl tot vedem și constatăm că protagoniștii își perfecționează an de an, „stilul”. N-avem cum să nu vedem cum unii au și început să-și frece mâinile de bucurie, iar alții să privească îngrijorați viitorul. Depinde de locul ocupat în sala de spectacol. Majoritatea sunt simpli spectatori, vrăjiți , de cele mai multe ori, de haine sclipitoare și vorbe meșteșugite.

Zgomotul produs pe scena publică nu poate ascunde crudul adevăr. Scăderea, an de an, a veniturilor, însoțită de o reducere și mai drastică a cheltuielilor de exploatare , per total, conduc la un oarecare profit, la care se vor găsi, și anul acesta, să se aboneze destui decidenți (politici). La fiecare sfârșit de an, se iese bățos în față și se raportează profit, ascunzându-se, de fapt, lipsa de performanță sub preș. Iar preșul din ”fața casei” se tot înalță, până când ne vom duce, de-a dura pe el, cu toții ! De fapt, ne facem că nu vedem prăpastia către care ne îndreptăm. Se tot raportează profit, în timp ce, aceste societăți se prăbușesc încetul cu încetul, prefigurând, evident, convulsii sociale. Când se va ajunge acolo – pentru că se va ajunge acolo- cine va răspunde? Ar fi interesant de aflat care sunt criteriile de performanță managerială prevăzute de lege (dacă există!). Aceste criterii asigură o dezvoltare sănătoasă a acestor societăți, sau răspund doar intereselor meschine? Despre productivitatea muncii nici nu se vorbește, de parcă am trăi în comunism. Și, ca „tacâmul” se fie complet, bonusurile conducerilor executive, respectiv celor din CA si AGA, cresc în 2018, față de 2017, ca „Făt Frumos din lacrimă”, în schimb investițiile scad semnificativ. Oare, chiar nu realizează nimeni că această politică falimentară periclitează viitorul?

Ne aflăm în anul Centenarului, îndreptându-ne, cu pași repezi, către un viitor oarecum incert. Vom cinsti memoria înaintașilor, privind, nu tocmai fericiți, la realizările prezentului. De la 1 ianuarie 2019 România va prelua Președinția Consiliului UE. Suntem noi oare pregătiți, atâta timp cât continuăm să apelăm la scamatorii și trucuri ieftine ? Când ajung pe la Bruxelles , decidenții politici interni se întrec în a-și lăuda actul guvernării și a face promisiuni. Numai că odată întorși în țară, își concentrează eforturile să­-și crească propriile beneficii în detrimentul interesul comun.

Stăm și ne întrebăm: mai există oameni responsabili în această țară? Dar mai ales, pana când ne vom fura singuri căciula?