ROMÂNIA BREAKING NEWS

Din Transnistria, cu dragoste și ură de Ramona Ursu

SHARE
, / 537 0

Soldații mișună peste tot. Sunt mulți. Toți cu pistoale. Toți cu puști. Toți cu fețe spoite în cenușiul bolnav de oameni fără chip. E granița lor, a lor, separatiștilor. „Dracu s-o ia de foaie! Acum nu o găsesc!”. Și ochii rusului mi se înfig în tâmple, ca niște gloanțe ce nu vor să se oprească, parcă din ’45 încoace, ca într-un scenariu dictat la infinit de un nebun. „Azi, în Piața Marii Adunări Naționale, suntem peste o sută de mii de cetățeni. Vom merge înainte spre libertate, bunăstare, prosperitate. Trăiască Republica Moldova, țară europeană!”.

La Chișinău e toamnă târzie. Și e entuziasm. Politicieni în costume fine răcnesc în microfoane cuvinte mari, de bine, de speranță. Tighina e în față, sugrumată între ziduri din umeri de soldați. Mâinile nu vor să mi se oprească din tremurat. Găsesc, la naiba!, foaia. Și rusul pleacă. Ecaterina mă ia ușor și hotărât de braț. „Hai, la biroul de migrații! Să nu uiți ce ți-am zis pe drum! Mergem la rude, Ramona, da?”.

O bucurie absurdă ni se lipește de fețe, mascând o teamă absurdă, venită parcă din lagărele Siberiei. „Vom circula pe drumuri europene, copiii noștri vor învăța în școli moderne…”. La Chișinău, mulțimea e-n extaz. Se strigă și Unire! Se strigă pentru UE! Se strigă și aiurea, cu ordin de la partid, „pentru binele poporului“. Ghișeul. Secera și ciocanul stau răstignite deasupra capetelor noastre. Înroșesc pereții înzorzonați cu chipuri de eroi, desprinși dintr-o istorie inventată pe peticul ăsta de pământ dezmierdat „TranSnistria”. „Gata, ne-au semnat! Ți-au încercuit pe adeverință că ești româncă și că trebuie să ieși azi, neapărat, din Transnistria”. Și Ecaterina e fericită. Mâinile nu-mi mai tremură. Pornim spre Tighina, spre Tiraspol, spre satul Lenin. Zeci de stegulețe colorate cum vrei stau înfipte în mijloc de drum. E sărbătoare! E 9 mai. Ziua Victoriei. „Ziua Victoriei lor! Și noi încă-i serbăm pe ruși… Atât sunt de viteji ai noștri guvernanți”. Și moldoveanca mea, din Dubăsari, Transnistria, se-ncruntă mai rău ca un soldat rus. E optimism la Chișinău. „Urmează să ne regăsim în acest spațiu valoric European, pentru ca cetățenii să…”. Respir adânc și simt în nări și în plămâni mirosul Mamei Rusia. Tăiem toată Transnistria. Nici nu e mult pentru o zi. O palmă de pământ udată cu sânge. Mâinile îmi tremură pe muzica lui Vysotsky. E pace cruntă la Tighina. Spre piața botezată grotesc de dictatori drept cea a Libertății, Komisarii îmi invadează gând după gând. Și ies ca din morminte, cu chipul Tătucului Stalin înfipt la piept ca o insignă de fier. „Ramona, oamenilor le este frică să vorbească româna la Tighina. Moldovenii noștri o vorbesc acasă. Nu pe stradă, nu la serviciu. Și așa sunt terorizați, vai de capul lor!”. Imagini nebune îmi tulbură amintirile. Pacificatori cu arme în mâini apără pacea la Tighina. Ziduri din tancuri poartă pe șenile sângele moldovenilor vărsat peste pod, peste Nistru. O limbă română, educată cu parul de Mama Rusia, îmi otrăvește inima. Și simt Armata a XIV-a Rusă, înfiptă în Tiraspol, cum spulberă bucată cu bucată suflete de români-moldoveni. Lenin e peste tot, cu chip de piatră, defilează grotescul comunism, în fața sovietului suprem, uitat chiar și de ruși în capitala inventată.

În Chișinău se defilează cu entuziasm. Cuvinte mari de politicieni pro-UE îneacă încă în Prut limba română, schimonosită-n legea Komisarilor drept grai moldovenesc. P.S.: Timp de opt luni, am locuit în Chișinău, lucrând alături de echipa „Adevărul Moldova”. Și am iubit Chișinăul. Republica Moldova am înțeles-o, însă, mai bine, abia după ce, o singură zi, am trăit în Transnistria. Despre experiența asta vă povestesc în reportajele de mai jos.

FOTO VIDEO Transnistria – Experiment stalinist la marginea Europei (Partea I)

„Dacă omori un om e o crimă, dacă omori un milion e statistică”. Principiul de viață al unuia dintre cei mai mari dictatori ai lumii, Iosif Vissarionovici Stalin. Departe de vremurile lui Stalin, în Transnistria nu se mai fac statistici cu milioane de morți. Ci cu milioane de suflete zdrobite, cu minți spălate până la inconștiență. Cui înfipt de ruși în coasta Europei, o țară ilegală în care cele mai sadice și roșii rămășițe sovietice sunt divinizate ca într-un altar al comunismului.

FOTO VIDEO Înapoi în URSS! Tiraspol, orașul dezgropaților (Partea a II-a)

„Nu NOI i-am scos din țară!”. Radioul zdrăngănește din nou în rusă. Mergem în inima lor, a transnistrenilor, în capitală. Oh, limba asta! „Frumoasă ca limba rusă!”. Și încep să râd zgomotos, ca după o amintire prea comică, gândită cu voce tare. Ecaterina mă privește nedumerită.

FOTO VIDEO „Bine ați venit în TranSInistria!”.Locul unde România e doar o sperietoare și graiul e sămânța războiului (Partea a III-a)

Foametea. Limba neștiută. Binele. „Uite și binele! Tancul care aduce binele!”. Șoferul nu ne mai ascultă. Zâmbește. Fredonează după zdrăngăniturile radioului. Se uită nepăsător, în stânga drumului, la un alt monument proptit în vârful dealului. Un alt tanc-monument. Legenda spune că fiara de ucis oameni a fost scoasă din Nistru, în 1944, după luptele din cel de-al Doilea Război Mondial. „Ăsta e doar un mit. O altă manipulare”.

 

Video – Razboi pe Nistru – imagini cutremuratoare de pe platoul Cosnita 1992

Tanc monument in Transnistria

Tanc monument in Transnistria

Părerea ta contează

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press