“Sunt lucruri pentru care oamenii nu sunt făcuți. Dumnezeu n-a făcut oamenii pentru orice. E așa de simplu să mori. De ce să te compromiți ca să trăiești? (…) Eu am pierdut partida. Pentru că partida n-o dictez eu…M-am bătut pentru țara asta și la 2000 de kilometri într-un sens și în celălalt, și pe frontul de răsărit și pe cel de apus…Și uitați-vă ce-am cules.”
Sunt cuvintele unui supraom. Ale unui erou. Un pilot care a murit in 1994, in mizerie, intr-o garsoniera din Ferentari, cu ambele picioare taiate ca urmare a torturilor, dupa o viata pe care multi nici nu ne-o putem imagina reala astazi. A fost singurul supravietuitor al evadarii din inchisoarea de la Aiud.
Tudor Greceanu (n. 13 mai 1917 București – d. 29 decembrie 1994) a fost un aviator român de elită în timpul celui de al doilea război mondial. Unele din faptele sale sunt amitite în engleză la Forțele Aeriene Regale ale României.
După război, a fost arestat de regimul comunist din România și ținut în închisori cu regim sever ca cea de la Aiud, timp de mai mulți ani. A scăpat de plutonul de execuție, după o evadare spectaculoasă din Penitenciarul Aiud, dar de pe urma torturilor din închisoare i-au fost amputate ambele picioare.
Ca urmare a rezultatelor deosebite, la terminarea războiului s-a consemnat în dosarul său: „blocat pentru mobilizare în cadrele Flotilei 1 vânătoare ca indispensabil”. De aceea, când a ieșit din închisoare, în 1964, și-a păstrat gradul de căpitan, cu toate ca legea prevedea că detenția politică atrage inevitabil după sine pierderea gradului militar și obținerea livretului militar de soldat simplu.
http://ro.wikipedia.org/wiki/
Să încercăm niște nume care, cel puțin în teorie, ar putea fi mai familiare românilor: Constantin „Bâzu” Cantacuzino, Alexandru Șerbănescu, Ion Milu, Constantin Rozariu, Tudor Greceanu, Ioan Dicezare, Ion Dobran, Horia Agarici…