ROMÂNIA BREAKING NEWS

DEMOLAREA UNUI MIT: ,,MARELE ZID CHINEZESC”!

DEMOLAREA UNUI MIT: ,,MARELE ZID CHINEZESC”!

Asialyst, un nou magazin online, specializat pe spaţiul asiatic, se întoarce (şi) asupra mitologiile contemporane ale marelui continent asiatic, destinat francofonilor care trăiesc în Asia – sunt peste 2 milioane, doar, în Cambodgia, Thailanda, Laos şi Vietnam -, dar şi celor interesaţi de acest continent. Prin cronici, anchete, analize sau comentarii ale imaginilor, şi-a propus să ajungă la originea unor idei primite, a funcțiilor lor sociale și a utilităților lor politice.

,,Asia este tratată prin ochiul mic al telescopului„, spune Joris Zylberman, editor și redactor-șef al Asialyst – fost corespondent al RFI în China -, care, speră să umple un spațiu mediatic imens: „Ceea ce primim pe ecrane și-n presă despre Asia este o parte infinitezimală a realității acestui continent”. Asia este adesea tratată de mass-media de masă prin prisma ,,luminii reflectoarelor”, adică ,,atunci când există un dezastru uriaș, atentate sau când președintele chinez vine la Paris”!……..Asialyst vrea să ,,meargă” mai departe decât ceea ce se găsește în orice secțiunea ,,Asia” a oricărui site de știri, cotidian sau clasic…..Un asemenea subiect este ,,mitul Marelui Zid Chinezesc, care se vede de pe Lună!?”…..

A fost o vreme, când copiii aflau că Marele Zid Chinezesc a fost singura construcție umană vizibilă cu ochiul liber de pe Lună (sau de pe planeta Marte). Chiar dacă ochii chinezilor, încă din antichitate erau, probabil, mai buni decât ai contemporanilor noştri, nefiind obosiți de ecranele orbitoare, sau de la calculele fizice simple, care ar fi suficiente pentru a respinge acest postulat. Miturile din jurul Marelui Zid sunt extrem de numeroase, inclusiv despre ideea unui ,,Mare Zid”, de exemplu, care apare astăzi ca un ,,mare zid electronic” pentru filtrarea conținutului de pe Internet sau, dacă-i vorba, de controlul pieţei de capital.

Dar, Marele Zid, ca atare nu există!… Este vorba, mai degrabă, despre o ,,agregare” a zidurilor, a fortificațiilor sau a pereților de piatră, construiţi după secolul al VII-lea î. H., și care rezultă din ,,alegerea” făcută de capii multor dinastii, de-a lungul timpului. Nici durata lor cumulativă – între 8.000 – 21.000 km, nici motivele construcției, nici eficacitatea lor nu fac obiectul unui consens. Astfel, nici problema limitelor de pe teritoriul Chinei, a zidului, nu a fost rezolvată – de prea mult timp -, nici în ceea ce priveşte datarea fortificațiilor.

Cele mai remarcabile dinastii care au ridicat zidurile din nord erau: Qin (221-207 i.Hr.), Han (202 î.H. – 220), Qi de Nord (550-574), Sui (589 – 618) și Ming (1369-1644). Înainte de secolul al XVI-lea, zidurile erau de dimensiuni modeste și se erodau foarte ușor.

Mai concret, despre Marele Zid Chinezesc, aflăm – şi din alte surse, că – ,,Wànlĭ Chángchéng  -, „zidul lung de 10.000 Li”, sau  „zidul lung chinezesc”, este o construcţie gigantică considerată după volum drept cea mai mare de pe glob, cu o lungime de 21.196,18 km. Zidul a fost construit cu scop strategic, de apărare a graniţei imperiului chinez contra atacurilor popoarelor nomade, din nordul Chinei. Prin anii 400-200 i.e.n., pe actualul teritoriu al Chinei existau vreo 140 de ,,ţări”. Primul împărat care le-a unit a fost Chin Shi Huang, de la care se trage şi numele ţării.  In general, zidul are o grosime la coamă de 8 m, iar la bază – de 10 m.

La intervale de câteva sute de metri, are construite turnuri de 12 m înălţime cu rol de observare, transmitere de semnale şi depozit de arme. Se spune că, ar fi existat vreo 25.000 de turnuri pe ziduri şi 15.000 de turnuri pentru semnale.

Nu se ştie cu exactitate care dintre formaţiunile statale chineze a hotărât înconjurarea teritoriului său cu valuri de piatră. Pentru a-şi proteja statul pe care îl unificase, primul împarat al Chinei, Qin, a legat între ele fortificaţiile clădite de predecesorii săi.

Marele Zid Chinezesc a fost refăcut pe circa 6.400 km în timpul dinastiei Ming (1368-1644). În anul 1754, anticarul britanic William Stukeley a menţionat într-o scrisoare faptul că „Zidul lui Hadrian e întrecut doar de Marele Zid Chinezesc, putând fi văzut de pe lună”.

În 1895, Henry Norman, un jurnalist englez, a citat acest fapt într-un articol de ziar, făcându-l, astfel, un ,,mit” mondial.

Lăsat în paragină începând cu secolul al XIX-lea, Marele Zid Chinezesc a fost luat sub protecţie guvernamentală din 1952, fiind declarat monument istoric al Chinei. Cu toate astea, numai cateva mici porţiuni din zid au fost reabilitate şi sunt actualmente accesibile turiştilor.

După anii ´50, ,,mitul” a început să se răspândească, deşi el a fost demontat de toate misiunile spaţiale ce au ajuns pe Lună, echipajele spunând că Marele Zid nu este vizibil nici măcar de pe orbită……

În limba chineză modernă, termenul ,,wan li chang cheng” (萬里長城 – zid de 10.000 de li lungime) transmite aceeași idee ca şi expresia ,,Marele Zid”. Dar se pare că utilizarea sa este un fenomen modern care a făcut să-i ,,evolueze” semnificația, ca și în cazul multor, altor, termeni în limba chineză. Este o imaginea ,,re-întoarsă” de către Occident, care au făcut din Marele Zid o ,,minune a lumii” (apărută în premieră, în revista Century Illustrated Magazine –  din anii 1920 -, autor Robert Ripley) ceea ce i-a determinat pe unii chinezi să-l adopte ca pe un simbol naţional (Sun Yat-sen, în special), în timp ce dinastia Qing dispăruse și simbolurile naționale se vroiau unificatoare.

Totodată, imaginea ,,zidului” servește ca fundal pentru unele din camerele Palatului  Adunării Populare (inclusiv sala Hebei Halls, Shanxi) și este esențială pentru orice vizită de stat, porțiunile de zid – cele mai frecvent vizitate, astăzi -, fiind considerate ,,fructele” perioadei Ming (un modulo aflat în renovări).

Într-adevăr, China şi-a construit fortificații, încă din secolul al VII-lea î.Hr., aceste structuri fiind una dintre componentele strategiei de gestionare a relațiilor cu popoarele nomade, deoarece, aceştia – Xiongnu, Manchu sau Mongolii -, se organizaseră pentru a profita – prin campanii de jaf şi prăduire -, de bogățiile (agricole, medicinale, tehnice, etc) a societăților sedentare din vecinătate. Mai ales că dezvoltarea unui stat organizat în China a creat o ,,cerere” din partea nomazilor de a-i lăsa să-l exploateze, adică, o ,,exploatare” care ar putea fi ,,gestionată”, doar, prin intermediul războiului.

China trebuia să răspundă ,,nevoilor” mereu crescânde ale nomazilor, ceea ce n-a fost întotdeauna înţeles că trebuie făcut pe termen lung. Astfel, uneori, au încercat un tip de ,,aranjament” față de nomazi, înlocuit treptat cu o ,,atitudine” tot mai inflexibilă, adesea, conducând la acte de ostilitate deschisă, alegând o strategie, rezumată, într-un ciclu de acţiuni: cucerire sau apărare și excludere.

Pentru a evita riscurile războiului ofensiv, China şi-a construit aceste ziduri/fortificații. Acest lucru n-a făcut decât să agraveze riscurile, pentru că au incitat confederațiile de popoare, mai mari și mai puternice, să se formeze şi să se instaureze la porțile Imperiului.

Trebuie citită – sau recitită -, cartea eruditului Arthur Waldron, intitulată ,,Marele Zid Chinezesc: De la istorie la mit” (publicată în 1992, de către Cambridge University Press), din care au fost citate câteva paragrafe. Cartea examinează perioada Ming și dezbate o serie de probleme din jurul Ordosului, un teritoriu dintre buclele Fluviului Galben, pe care mongolii l-au amenajat în secolul al XV-lea, și pe care China n-a putut să-l controleze, decât după sfârşitul dinastiei Qing. Dezbaterile vis-a-vis de politicile adoptate de  mongoli s-a concentrat pe comerț și tribut, cele cu care se confruntau funcţionarii de la frontieră, partizanii ambelor tabere, şi oficialii palatului, precum și împăratul, care, li se opunea.

În secolul XV și, în special, în secolul al XVI-lea, mongolii s-au întărit, iar China, în imposibilitatea de a-i bate, nu mai dorea să facă comerț cu ei, dar Ming nu avea altă alternativă decât să construiască fortificații pentru a încerca să-i ,,ţină la distanţă”. Acestea au fost construite de la vest la est, în timp ce atacurile nomazilor se îndreptau, din ce în ce mai mult spre est, pentru a le evita, fortificațiile venind „să umple” treptat vidul care ajungea până în Marea Gaibenă.

Contemporanii construcției fortificațiilor defensive, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, le-au numit ,,granița celor 9 garnizoane” (jiubian zhen), denumire, în ceea ce privește postarea  garnizoanelor, cu o referire la numărul 9, probabil, ales din motive cosmologice.

În secolul al XVI-lea au fost construită ,,zidurile Ming”, bine conservate, aflate la est de Beijing, ca rută strategică din Manchuria şi până-n Coreea. Weng Wanda, figură influentă sub împăratul Jiajing (1507-1567), a fost marele ,,artizan” al zidului. Dar el a susţinut, în plus, noua ,,conduită” a relațiilor diplomatice și comerciale cu nomazii – prin comerțul cu aceștia -, putând să-i divizeze, să-i corupă, conducând spre relații mai ,,regulate”, pe care le putea ,,gestiona”.

Cucerirea Chinei de către poporul Manchu le-a permis acestora să controleze teritoriile de pe ambele părţi ale Marelui Zid, care nu mai marca o graniță politică și militară și care nu mai avea nicio semnificație. Problema stăpânirii terenurilor ,,fără stăpân” şi a delimitării teritoriului Chinei rămâne până astăzi, încă, nedeterminată. De asemenea, fortificațiile construite de dinastia Ming au fost considerate de către chinezi, la începutul erei Qing, ca fiind echivalente cu linia Maginot pentru francezi. Dar, nu mai este cazul astăzi, deoarece Marele Zid a devenit, încă de la începutul secolului al XX-lea, un simbol neoficial al identității și al mândriei Chinei.

După cum, în filmele americane despre cucerirea Vestului sălbatic, unde legenda devine un fapt, aceasta este legenda care se ,,imprimă”, în mentalul colectiv. ,,Legendarea” unei politici externe chineze unice, culturale și veșnic asociată cu imaginea ,,Marelui Zid” este, prin urmare, greșită. Aceasta a simbolizat, mult timp, eșecurile domniei lui Qin Shi Huang, pentru literaţi,  precum și ,,amintirile” muncii forțate și a morții pe frontierele nordice, transpuse în tradițiile populare, înainte de a fi un subiect de discuție între arhitecții politicii de vecinătate, din China.

De altfel, felicitările de Anul Nou, ale preşedintelui Chinei – Xi Jinping -, s-au făcut de ani de zile, şi se fac, în acelaşi mod, în fața unei reprezentări a ….Marelui Zid.

Adaptare după sursa :asialyst.com/fr/2017/12/08/deconstruisons-grande-muraille-de-chine

Opiniile exprimate în aceast articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia portalului de presă romaniabreakingnews.ro, cu excepția celor publicate direct pe contul de autor al Redacţiei ROMÂNIA BREAKING NEWS. Responsabilitatea juridică a informațiilor publicate revine în întregime autorului. Persoanele juridice și fizice menționate în articol care consideră că prin cele publicate le-au fost lezate drepturile și imaginea publică în mod nejustificat, au posibilitatea de a se apăra prin solicitarea dreptului la replică la adresa de email: replica [at] romaniabreakingnews.ro Preluarea articolelor de pe romaniabreakingnews.ro se poate realizeaza în limita maximă a 500 de semne. În mod obligatoriu, trebuie citată sursa și autorul informației cu indicarea și linkul direct către sursă. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui acord încheiat cu Redacția ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press.

Părerea dumneavoastră contează! Scrieți mai jos comentariul: