De ce trebuie să ne îngrijoreze nivelul fără precedent al intensificării războiul din Siria?

În contextul trecerii unui an de la implicarea militară, directă, a Federației Ruse în războiul civil din Siria, Agenția TASS a realizat un grupaj de opinii despre semnificația, rolul și locul Federației Ruse în economia evoluțiilor politico-militare din Orientul Mijlociu. Cu această ocazie, președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a avut amabilitatea de-a răspunde întrebării formulate de către jurnalistul Nikolai MOROZOV, corespondentul Agenției TASS în România.

Referitor la eficacitatea acțiunilor militare ale Federației Ruse în spațiul sirian, trebuie menționat faptul că apariția unităților militare ruse pe teatrul de luptă din Orientul Mijlociu s-a constituit într-o surpriză strategică de proporții, pentru opinia publică internațională și mass-media, precum și pentru anumite cancelarii diplomatice și centre de comandă militară. Capacitatea Federației Ruse de-a disloca, la o distanță considerabilă de teritoriul național, forțe și mijloace aeriene, navale și de apărare antiaeriană a relevat interesele strategice și geopolitice ale Kremlinului, precum și voința de-a sparge ceea ce unii analiști politico-militari ruși o definesc ca fiind încercuirea strategică a Federației Ruse, de către forțele armate ale SUA și aliații săi din NATO.

Sprijinul pe care Forțele Armate Ruse l-au oferit guvernului de la Damasc, Armatei guvernamentale siriene a permis reluarea inițiativei strategice de către forțele lui Bashar Hafez al-Assad și au complicat ecuația strategică din Orientul Mijlociu. Recenta declarație a președintelui Comitetului Întrunit al Șefilor de State-Majore ale Armatei SUA, generalul Joseph F. Dunford, făcută în fața membrilor Comitetului pentru Servicii Armate din Senatul SUA, referitor la faptul că ar fi o idee greșită realizarea unui schimb de informații cu Federația Rusă în ceea ce privește războiul din Siria relevă existența unei rupturi între politica Administrației Obama privind Orientul Mijlociu, eforturile secretarului de stat John Kerry și interesele strategice ale Pentagonului.

Ultimele erorile tactice ale US Air Force în spațiul de luptă sirian, respectiv bombardarea unor poziții ale armatei guvernamentale siriene, uciderea a 60 de soldați sirieni și atacarea unui convoi umanitar, au aruncat în aer un acord de cooperare ruso-american, anunțat pe 9 septembrie de către secretarul de stat John Kerry, și a cărui miză era colaborarea dintre cele două mari puteri în vederea desfășurării de atacuri aeriene împotriva grupului Al-Nusra și a grupului jihadist Statul Islamic.

Diferențele vizibile de strategie dintre Casa Albă, Pentagon și Departamentul de Stat în ceea ce privește soluționarea conflictului sirian și lupta cu Statul Islamic, ca principal exponent al terorismului în zona de interes strategic a Orientului Mijlociu, au împiedicat o soluție politico-diplomatică în consens cu cea a Federației Ruse. Implicarea politico-militară și diplomatică a Federației Ruse în războiul din Siria a reconfirmat faptul că lumea nu mai este de mult unipolară și că interesele strategice și geopolitice rusești nu mai pot fi neglijate de către cancelariile diplomatice. Criticile pe care Congresul SUA le aduce politicii administrației Obama în Siria, implicit și Pentagonului, confirmă eșecul politicii SUA de remodelare a zonei Orientului Mijlociu, politică inaugurată după 11 septembrie 2001.

Totodată, Federația Rusă a confirmat, încă o dată, faptul că manifestă o poziție de intransigență în relația cu terorismul international, de factură islamică/jihadistă, în condițiile în care zona caspico-caucaziană este predispusă la astfel de turbulențe, constituindu-se, astfel, în «pântecul moale» al statului rus. În ceea ce privește eficacitatea Forțelor Armate Ruse, însă nu numai pe teatrul de război sirian, merită menționat faptul că liderul Armatei SUA, generalul Joseph F. Dunford, remarca un nivel extrem de ridicat, valoros, în ceea ce privește capabilitățile nucleare și cibernetice rusești, precum și realizările specialiștilor ruși în privința armelor submarine, tiparele operațiunilor Armatei Ruse, locurile în care operează și nu numai.

În acest context, în opinia înaltului demnitar militar american, o combinație între comportamentul trupelor ruse și capabilitățile lor militare reprezintă cea mai semnificativă provocare, amenințare, pentru interesele naționale ale SUA. Războiul din Siria a uimit, uimește și îngrijorează în perspectiva curgerii secolului XXI.

Publicat de Constantin Corneanu – romaniabreakingnews.ro