Dar din dar, lumină din lumină… O nouă biserică pentru Mitropolia Basarabiei. Corespondență de la Peresecina (R. Moldova)

„Sufletul este unica valoare a omului” (maximă latină)

Religia a fost și ramâne un factor și un mediu de formare a omului. Din totdeauna creștinismul a afirmat posibilitatea educării și formării omului. Religia creștină este unproces pedagogic de formare a omului. Biserica nu utilizează numai mijloacele omenești pentru atingerea obiectivului ei, darpelângăelementuluman include în sine șielementuldivin. Rolul de educatori le revine slujitorilor cultului religios, în ceamai mare măsură preoților lăcașelor sfinte, adică bisericilor.

Pentru enoriașii Bisericii Sfântul Ierarh Nicolae ai Mitropoliei Basarabie (Patriarhia Română), ziua de 2 februarie 2016 a fost ca o sărbătoare. Ei l-au avut oaspete pe mult așteptatul ctitor al Bisericii, domnul Neculai Popa, american de origine română, născut în Moldova din dreapta Prutului, domiciliat în Los-Angeles, SUA, președinte al Consiluilui Româno-American și pe secretarul său domnul Mihai Nicolae, membru al organizației Platforma civică Acțiunea 2012 și președinte al „Institului Frații Golescu” pentru românii de pretutindeni

Chișinău – de la dreapta spre stanga: Neculai Popa, Mihai Nicolae și parintele Segiu Matei împreună cu alți români basarabeni

După ce au fost întâmpinați la gara Chișinău de către Parohul Bisericii, preotul Sergiu Matei și de către Iacob Cazacu-Istrati, poet și publicist, vice-președinte al Worldwide Romanian Forum – Forumul Românilor de Pretutindeni cu reședința în Canada, oaspeții s-au deplasat la Orhei, la Oficiul notarial și cadastral, unde în prezența funcționarilor s-a autentificat  tranzacția de vânzare-cumpărare a clădirii-bisericii.

La Orhei oaspeții s-au întâlnit cu Vicepreședintele Raionului Vasile Miron, care i-a mulțumit domnului Neculai Popa pentru ajutorul enorm,  dat pentru cumpărarea clădirii Bisericii din Peresecina. Domnia sa a vizitat lăcașul sfânt cu ocazia donației celei de a doua tranșe din plata clădirii care urmează să devenină Biserică în toată regula.

La statuia domnitorului Vasile Lupu – Iacob cazacu-Istrati si Niculae Popa (Orhei)

În etapa actuală, Biserica se află în plină (re)construcție. În interior e pregătit partial altarul și sala de rugăciune în care parohul Bisericii, tânărul preot Sergiu Matei, desfășoară slujba de liturghie pentru botez, cununii și celelalte care sunt necesare pentru comuna Peresecina, din Raionul Orhei. Dar, mai este mult de lucru. Biserica mai are nevoie urgent și de un grup sanitar.

Altarul noii Biserici din Peresecina

Ctitorul a fost plăcut surprins de initiativa parohului de a finisa, repara și amenaja una din  încăperile din biserică pentru o bibliotecă, sală de lectură și de mici manifestări cultural-naționale, lucru de acum început. Cel mai important lucru, care necesită timp și muncă serioasă este acoperișul cu turle. Atât interiorul, cât și exteriorul bisericii Sfântul Ierarh Nicolae are la bază elemente nationale de artă. Mai sunt multe de făcut până a aducea acest lăcaș sfânt la condițiile necesare, dar după cum ne-a spus tânărul preot Sergiu Matei:

“Când ești susținut atât spiritual, cât și material de așa oameni ca Dl. Neculai Popa, Mihai Nicolae ș.a. greutățile nu se simt… Le mulțumesc mult din partea enoriașilor și a mea personal, fiindcă ne-a adus un mic soare de lumină, din lumină… din a lor lumină.”

Despre localitatea Peresecina – R. Moldova

GRAMOTĂ

„Din mila lui Dumnezeu, noi Ilie Voievod, și fratele domniei noastre, tuturor care vor vedea sau o vor auzi de această carte a noastră, că această adevărată slugă și boier al nostru cu dreapta și credincioasa slujbă, pan Duma Uranie a slujit înainte răposatului nostru și astăzi ne slujește nouă drept și credincios. De aceia, noi, văzînd dreapta și credincioasa slujbă, l-am mituit cu deosebita noastră milă și i-am dat în țara noastră, lui și fratelui său pan Petrică, un loc din pustie de cealaltă parte a Ichelului anume Cobîlca, de la obîrșie pînă la gură și Șabolna, și Pelescu, de la obîrșie pînă la gură, și Peresecina de la obîrșie pînă la gură, cîte sate vor putea să se așeze. Toate acestea să le fie uric, cu tot venitul lor, la fel și copiilor lor”. Gramotă semnată de Ilie Voievod și Ștefan Voievod, domni ai Țării Moldovei, prin care dăruiesc lui Duma Uranie moșia unde a fost atestat satul Petresecina la 4 mai 1436

Încă pînă la constituirea Țării Moldova, în perioada formațiunilor prestatale către sec.IX-X este prima mențiune despre localitatea Petresecina. Conform unei versiuni Peresecina vine de la slavul Peresecenie în traducere – întretaiere de drumuri – răscruce, adică localitatea era așezată la întretăierea importantelor drumuri comerciale ,,de la varegi la greci’’.

Ca argument istoric în favoarea acestei variante vine explicația, că în epoca Marilor Migrații slavii s-au reținut în acest spațiu pentru o perioadă mai îndelungată. Cea de a doua variantă este de la cuvîntul Poroseci – ponorîturi, ponoare. Varianta cu cei doi peri seci este mult mai convingătoare. Este varianta pe care am cunoscut-o din copilărie.

Se spune că acestă legendă vine încă din perioada incursiunilor tătarilor din Crimea, aceștea nu cucereau teritorii, ci savîrșeau incursiuni fulgerătoare în care jefuiau, distrugeau și ardeau localitățile pentru a băga groaza în locuitori, apoi se retrăgeau la baștina lor Crimea. Se consideră că satul atunci era așezat pe locul unde este azi iazul, de la intrarea în sat din direcția Chișinău. Drept confirmare că acolo a fost inițial vatra satului vorbesc dovezile arheologice din anii 60 ai sec. XX.

În timpul lucrărilor agricole acolo au fost gasite urmele unei așezări. Apoi cind acolo se săpa o fîntînă a fost găsită o piatră funerară pe care era scris POPA GHEORGHE, acum greu de spus acesta este parohul satului, ori este un nume de familie. Cred că e vorba de un preot, pentru că este o legendă despre un preot care s-a opus tătarilor.

Legenda spune că unde este azi satul era codru, salvarea locuitorilor cînd navăleau tătarii, aceștea fiind locuitori de stepă , ocoleau pădurea. Și pentru că incursiunile lor se îndesise, locuitorii erau siliți să i-a drumul codrului prea des, așa că întemease acolo niște bordee, pentru a ajunge la așezarea din codru trebuia să mergi pe malul unui pîrîiaș, se crede că pîrîiașul este rîpa ce împarte azi satul în două părți. Pîrîiașul pornea de la un izvor unde creșteau doi peri seci. Acești doi pomi au devenit parolă pentru localnici, ca să nu ajungă acolo vre-un străin la întrebarea unde mergi răspundeau la peri seci. Cu timpul satul s-a așezat definitiv în codru și parola a devenit numele localității Peresecina. Primele familii, care au stat la fondarea satului au fost: BUZU, FRATEA, MOGA. Într-un dosar ce este atestat cu anul 1844 și care conține recensămîntul familiilor, se menționează că familia BUZU este prima care a întemeiat satul Peresecina. La începutul sec.XVI au apărut și familiile BUSUIOC, URSU, POPA, PANTEA, ERHAN și ARSENIE.

Corespondență realizată pentru România Breaking News – RBN Press cu concursul domnului Iacob Cazacu-Istrati