"…dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră vorbeam toți ungurește. Marea Unire n-ar mai fi existat!”

Vor să părăsim zona. Sunt parohii în protopopiatul nostru, sate în care găsim câte două biserici românești. Și mai sunt câte 10-15 suflete care se declară că sunt români. Ceilalți sunt români de sânge, botezați ortodocși, dar care zic ”dom’le, suntem unguri!”. Ce să mai zici?

Dar să vedeți în partea Baraoltului, încolo, Aita Mare, Aita Medie. Am slujit acolo în biserică împreună cu preotul și cu episcopul, și când am mers la masa de după slujbă, am rămas trăsnit: românii de la masă vorbeau ungurește între ei. Și i-am întrebat: „Băi, fraților, voi ce sunteți? Români! Păi de ce vorbiți ungurește? Păi în casă vorbim ungurește, numai la biserică vorbim românește”. Mi-am făcut cruce, da!

E o problemă încă nerezolvată. S-a încălcat legea agrară, ei au retrocedat toate suprafețele expropriate de România înainte de 1945. Dacă cineva ar fi curios să studieze un pic legea actuală, așa cum e ea, cu imperfecțiunile ei, va vedea că „nu face obiectul retrocedării nicio palmă de pământ care a fost expropriată înainte de 1945”, or, ei și-au refăcut tot ce au avut înainte de acel an, deși se plătiseră atunci și despăgubiri. Ni se spune că nu mai există teren de retrocedat, în condițiile în care Biserica noastră – în Covasna vorbesc, aici unde sunt în cunoștință de cauză – mai are peste 700 de hectare de teren arabil neretrocedat și peste 300 de hectare de pădure.

Eu m-am preoțit mai târziu oleacă, așa pe la 38 de ani, fiind inițial inginer agronom. Episcopul m-a împuternicit să mă ocup de problema asta a pământurilor. Am găsit hărți, schițe cadastrale de la reforma agrară, procese-verbale de împroprietărire. I-am luat un pic pe nepregătite, iar când s-au „trezit” le-au făcut dispărute. Nu se mai găsesc acum, dar mi-am făcut copii, cât am putut să fac… Nu sunt chiar așa de nevinovați, acționează în perfectă cunoștință de cauză.

Să știți că autoritatea statului în zonă e aproape de cota zero. Chiar și acolo unde mai sunt români, statul nu și-a manifestat în niciun moment interesul – culmea – să-și apere proprietățile lui! Practic știți ce se întâmplă? Terenurile care au fost ale Bisericii Ortodoxe n-au fost în proprietate nudă, au fost majoritatea date sub titlu de folosință. A rămas statul proprietar, Biserica având drept de folosință. Eh, acum când s-a retrocedat, practic s-a retrocedat proprietatea statului. Am fost pe la Procuratură, pe la Președinție, pe la ministere, pe unde am crezut eu de cuviință să-i înștiințez. Nici măcar nu s-au obosit să-mi răspundă, darămite să mai ia și măsuri! Nu i-a interesat și nu-i interesează nici acuma.

Până anul acesta – și vorbesc în nume personal, îmi exprim convingerile mele – s-au supus toți unui șantaj ordinar, scuzați-mi expresia. Aveau nevoie de udemeriști pentru a se menține la putere cu orice preț. N-au ținut seama de mamă, de tată… doar puterea! Pur și simplu nu le-a păsat. Dar nici măcar acum, existând această „circumstanță atenuantă”, nu se întâmplă nimic. Ăștia (USL care au vrut sa bata palma in miez de noapte sa „coabiteze” cu UDMR)nu mai au nevoie de unguri la putere și nu-i înțeleg de ce nu fac nimic. Am crezut că se va „mișca” câte ceva, dar nimic, nimic, nimic, sub nicio formă. De-aia sunt așa obraznici, pentru că se cred intangibili. Și știți de ce se cred intangibili? Pentru că ei nu recunosc legile statului românesc, legi care oricum nu se aplică. Asta-i concluzia mea. Nici nu le pasă, domnule!

Vedeți, toată lumea se folosește de sintagma asta, ”românii minoritari”. Noi nu ne considerăm și nu ne simțim minoritari pentru un simplu motiv: în țara ta nu poți să fii minoritar! Suntem inferiori numeric, suntem mai puțini – suntem cam 24 la sută -, dar suntem la noi în țară. Și-aici e durerea mare, pentru că noi cu ungurii am trăit – aici trăind și moșii noștri și strămoșii și vom mai trăi și noi și cei de după noi -, dar cei puși de Dumnezeu să ne conducă nu fac acest lucru. Noi nu contăm pentru ei, contează doar interesele politice și materiale. Ăștia cu bani mulți nu se mai uită care e ungur și care e român… N-au rușine față de oameni și nici în fața lui Dumnezeu. Ne-au părăsit! Ba mai mult, atunci când le convine și le-apare câte-o situație favorabilă, își mai aduc aminte, așa în treacăt…

Probabil când se va pune din nou coroana regală pe steag, atunci ne vom întoarce din nou cu fața spre Dumnezeu. Noi știm să ne trăim viața aicea cu ungurii, dar acum avem nevoie de ajutor. Ce să vă mai zic, iată și un domn ministru de-aici din zonă, domnul Dușa – Dumnezeu să-i dea sănătate -, pe care-l cunosc dinainte de a fi ministru, chiar avansa ideea, ca și când ar fi descoperit apa caldă: „Domnilor, românii și ungurii de condiție socială normală se înțeleg domnule, e o armonie”. Da’ cum să nu, leul și mielul trăiesc împreună! Nu-s de acord cu opinia asta, care este valabilă doar pentru generațiile mai vârstnice. Generațiile de după 1990 nu mai sunt așa. De ce? Pentru că ei au avut abilitatea să-și urmărească consecvent strategia pe care și-au pus-o la punct. Îi stimez din punctul ăsta de vedere, să știți. Le zic „bravo!”. Și-ați văzut cum s-a purtat și președintele Consiliului Județean, Tamaș Șandor, cu ce aroganță…

Avem teatru românesc și unguresc, conservator separat, muzeu secuiesc și românesc, auziți…! Prima lor grijă în ’90 a fost să arunce exponatele românești din muzeul județean și să-l transforme în muzeu secuiesc. Ei n-au făcut întâmplător chestia asta. Tinerii care sunt acum la vârsta de douăzeci de ani au trăit în climatul ăsta al intoleranței, educați în sensul ăsta, după manuale editate în Ungaria, care prezintă, culmea, istoria și geografia României. Cum sunt posibile toate aceste lucruri? Prin complicitatea și îngăduința guvernanților… Până la urmă, fără a spune vorbe mari, eu consider că este un act de trădare națională! E un cuvânt greu, dar trebuie să-l spun.

Am spus lucrul ăsta. Deja suntem în situația de a ne declara 1940. Mi-a spus cineva că vorbesc prostii, că exagerez. Nu vorbesc prostii! Îl înțeleg pe domnul președinte al Consiliului Județean Harghita când a zis „va fi ca în Irlanda!”, el asta urmărește. Dacă statul și-ar exercita autoritatea așa cum trebuie – nu să facă exces de zel -, s-ar rezolva multe lucruri. Vă dau un exemplu: am primit o clădire – Banca Națională a avut o clădire în mijlocul municipiului Sfântu Gheorghe -, o clădire faină, ce să vă spun. În 2004, guvernul României, când s-a schimbat atunci, pe ultima sută de metri, a dat această clădire în folosință Bisericii, la cererea noastră, prin hotărâre de guvern. A ieșit un scandal mare, care continuă și astăzi. Cum de a făcut guvernul chestia asta, să dea clădirea în folosința Bisericii Ortodoxe… Au făcut ce au făcut, a venit domnul Tăriceanu, pe vremea aceea era prim-ministru Marko Bela – Lenin al lor -, care avea vreo patru miniștri în guvern și care a zis că „sub nici o forme nu se pote da această clodire… indiferent de consecințe, românilor; trebuie neaporat să fie a comunității locale”. De parcă noi, românii, biserica, am fi din Patagonia.

Ne sprijină, dar ce poate să facă? Aici este vorba de o chestiune ce ține de legalitate. Biserica este o putere în stat, dar să știți că părintele arhiepiscop Ioan, așa ne-a educat pe noi, aici în zonă: totul să fie în spiritul dreptății și legalității. Biserica nu poate, prin natura ei, să folosească măsuri represive și agresive.

Un singur pas ar trebui făcut: statul să revină în îndatoririle și drepturile lui. Să-și restaureze autoritatea asupra acestei zone. Este act de voință ăsta, și de responsabilitate națională. Dacă nu realizează guvernanții că ei sunt cei care trebuie să-și restabilească autoritatea asupra zonei, indiferent ce am face noi, nu vom avea nici un rezultat pozitiv. Ei nu respectă legea, justiția. L-a întrebat domnul Cornel Nistorescu la un moment dat pe domnul Tamaș Șandor: „Domnule Tamaș, dumneavoastră respectați o sentință definitivă și irevocabilă?”, la care domnul Tamaș a răspuns: „Da, eu respect legea”. Or, eu am acum cazul acesta concret în care el disprețuiește și nu se conformează unei sentințe definitive, irevocabile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Iar partea tragică este că acest lucru se întâmplă cu complicitatea RA-APPS-ului, o instituție de stat, subordonată Guvernului României. Nu respectă legile țării pentru că nu le cunosc. Trebuie puși la punct. Cum? Cu legea. L-au schimbat pe Codrin Munteanu (n.r. – fostul prefect de Covasna). Au dat mâna cu ei și le-a satisfăcut cererile, că asta urlau toți: „Munteanu afară!”. Le-a făcut pe plac. Revenind la domnul Dușa, dânsul zicea că există o înțelegere inter-etnică. Nu există, e un slogan fals ăsta. Există numai între oamenii bătrâni, că așa au fost educați. Tinerii sunt educați în spirit revanșard, intoleranță și dispreț față de tot ce este românesc. Între tineri nu există această conviețuire, ei resping tot ce este românesc.

Tare mi-e teamă că istoria tinde să se repete. Probabil că regionalizarea va rezolva problema din punct de vedere economic. Banul nu va mai fi în mâna Consiliului Județean, va fi în altă parte, într-o regiune care la rândul ei va încerca să se autodetermine teritorial și politic. Nu se vor schimba treburile prea mult, vă spun eu. Dimpotrivă, mi-e teamă să nu fie mai grave, pentru că atunci ei stau și mai ascunși și își fac lucrarea și mai obscur, mai liniștiți. Adică cum? Statul român finanțează activitățile societăților lor fasciste? Statul român le finanțează tabere și școli de vară în care se știe ce se întâmplă?

Nu, dacă nu aveți ceva, puțin acolo, așa cum avem noi, deși nici eu nu sunt de-al locului. Auzi, să spună că eu sunt venetic. Păi venetic e el, eu sunt în țara mea, cum să fiu venetic? Dacă veniți în locuri cum e partea noastră a Întorsurii, unde suntem majoritar români, atunci da, că sunteți încă român. Dar dincolo, unde aveți nevoie de o autorizație, aveți nevoie să vă cumpărați pământul. Știți că există, neoficial, interdicție de a se vinde pământ românilor? Deci unguri care vor să își vândă pământul în condiții normale românilor sunt pur și simplu proscriși, dați deoparte, stigmatizați. Ăsta este adevărul. Greu poate un român să își cumpere pământ în zonă. au apucat să își cumpere, că eu știu în zona asta apropiată de Brașov că și-au mai cumpărat după ’90. Acum să meargă cineva să cumpere să vadă dacă mai poate! Nu mai vinde nimeni, că și ungurilor le e frică, pentru că sunt scoși afară din comunitate. Sunt considerați trădători. Nu prea mai ai unde să te angajezi, și aici îți spune clar, în față: știi ungurește, bine, nu știi ungurește, să fii sănătos, ori înveți, ori pleci!