Cum îl putem opri sau încetini pe Putin? O analiză Washington post

Președintele consiliului organizației World Affairs din Los Angeles îi provoacă pe cei care critică politica Președintelui Obama în Ucraina spunând: „Ce vreți să faceți, să trimiteți unitatea 101 Airborne în Crimeea?”. Această întrebare nu este tocmai subtilă, ci mai degrabă prostească, dat fiind faptul că nimeni nu a propus un astfel de lucru.

Alternativa la pasivitate nu este războiul, ci o politică externă serioasă. În ultimii cinci ani, atitudinea lipsită de inițiativă și rezultate a lui Obama a deschis calea agresivității demonstrate de Iran în Siria, de China în Marea Chinei de Est și de Rusia în Ucraina. Dar ce s-a întâmplat e în trecut. Lăsând toate acestea la o parte, ce trebuie să facem acum?

Avem următoarele trei obiective, enumerate în ordine crescătoare a dificultății: întărirea NATO; prevenirea/respingerea viitoarelor incursiuni rusești în Ucraina; anularea anexării Crimeii.

Întărirea NATO:

Deja am trimis aeronave ale SUA pentru a patrula spațiul aerian al statelor baltice. Acest lucru nu este suficient.

– Trimiterea Directorului corpului Joint Chiefs în țările baltice pentru a organiza manevre comune (n.t. Directorul Joint Chiefs of Staff este ofițerul militar cel mai înalt în rang, consilierul militar principal al Președintelui SUA, al NSA, al Homeland Security Council și al Secretarului Apărării)

– La fel și în cele patru țări membre NATO care se învecinează cu Ucraina: Polonia, Slovacia, Ungaria și România

– Readucerea la viață a înțelegerilor originale de apărare împotriva rachetelor semnate cu Polonia și Republica Cehă înainte ca Obama să le anuleze în mod unilateral pentru a mulțumi Rusia. (Dar, întâi trebuie să ne asigurăm că guvernele respective vor să semneze din nou, după ce
Obama le-a lăsat cu ochii în soare acum cinci ani)

Prevenirea/respingerea viitoarelor incursiuni rusești în Ucraina:

– Extinderea manevrelor în spațiul Mării Negre în care USS Truxtun este angajată cu România și Bulgaria. Acestea au fost programate anterior. Ordonarea imediată unor manevre ulterioare continue

– Anunțarea faptului că orice incursiune viitoare a Rusiei dincolo de Crimeea va avea ca efect un răspuns favorabil rapid dat de NATO în cazul în care Kiev solicită armament. Acesta ar fi acompaniat de un număr important de instructori și consilieri NATO

Aceasta nu este o strategie de război terestru. Acestea reprezintă o strategie de tip „capcană” care a funcționat timp de o jumătate de secol în Germania și Coreea. Avansarea rușilor în partea vestică a Ucrainei ar declanșa trimiterea de instructori și consilieri NATO. Acest lucru nu a fost riscat nici chiar de cei mai turbați expansioniști ruși. Nici Putin nu va face asta. Astfel, s-ar stabili un cerc de protecție cel puțin în jurul nucleului vestic al Ucrainei.

Anularea anexării Crimeii:

Această acțiune este cea mai dificilă. Pe termen scurt, probabil imposibilă. Nu există nicio carte militară pe care să o folosim, Rusia avându-le pe toate. Forțele Ucrainei sunt slabe. Demersul trebuie făcut pe planurile economic și diplomatic.

Întâi, secesiunea Crimeii sub ocupație rusă trebuie să aibă ca efect expulzarea Rusiei din G8. Pentru a o liniști pe ezitanta Angela Merkel, am putea face acest lucru astfel: toate cele șapte democrații să se retragă din G8, refăcând imediat G7-le original.

Sancțiunile economice actuale sunt nesemnificative. Nu am făcut nimic în această privință. Nici măcar nu am numit persoane. Nu am făcut decât să autorizăm sancționarea indivizilor.

Trebuie date nume și înghețate conturile acestora. Dar, pentru a obține rezultate adevărate vor fi necesare sancțiuni mai vaste, iar pentru acestea avem nevoie de cooperarea Europei. Sancțiunea ultimă constă în tăierea alimentării oligarhilor ruși, a companiilor și băncilor din sistemul financiar vestic. Aceasta este „opțiunea nucleară” care a îngenuncheat Iranul și l-a adus la masa negocierilor. Acestea ar avea un efect devastator pentru economia lui Putin.

Deocamdată, germanii, francezii și englezii s-au ferit de astfel de acțiuni- au interese economice prea importante în Moscova.
Ceea ce înseamnă că nu putem face nimic decisiv pe termen scurt sau mediu. Dar putem „strânge cu ușa” rușii pe termen lung.
Cum? Pentru ca sancțiunile serioase să fie posibile, Europa trebuie înțărcată de la gazul rusesc. Obama ar trebui să ordone Departamentului Energetic să acorde autorizații pentru aproximativ 25 de facilități pentru exportul de gaze naturale lichide. Toate deciziile trebuie luate în 6 săptămâni. Și trebuie ca SUA să își exprime sprijinul pentru construirea unei conducte prin care să se exporte gaze către Europa din Marea Caspică fără a traversa Rusia sau Ucraina.

Apoi, trebuie solicitată o consultare bipartizană cu liderii Congresului pentru o creștere urgentă a cheltuielilor pentru apărare, redând cel puțin 100 de miliarde de dolari anual bugetului apărării, pentru a menține puterea forțelor SUA sau pentru a o crește. Obama nu va face acest lucru, deși ar trebui. Nimic nu dovedește retragerea SUA de pe scena mondială mai mult decât un buget militar redus la nivelul din 1940.

Obama nu este primmul președinte care să aibă o politică externă slabă. Jimmy Carter a avut aceleași tendințe- până când Rusia a invadat Afghanistan. Acesta a răspuns curajos: a impus sovieticilor embargo pe cereale, a boicotat Olimpiada de la Moscova, a crescut cheltuielile pentru apărare, a trimis ostentativ un Zbigniew Brzezinski înarmat în Trecătoarea Khyber ca simbol al ajutorului militar semnificativ pe care l-am oferit mujahideenilor; insurgența acestora a făcut Rusia să sângereze atât de mult în următorul deceniu încât nu doar că a pierdut Afghanistanul, dar a fost slăbită fatal ca putere imperială mondială.

Invazia l-a trezit pe Carter din iluziile sale. Îl va trezi, oare, pe Obama?

Acest articol este semnat de Charles Krauthammer.
Traducere de UVT (via nasul.tv) via Timpul.md/ R.B.N.Press