ROMÂNIA BREAKING NEWS

CUM A FOST DISTRUSA ELITA MILITARA A ROMÂNIEI

Un material Cer si pamant romanesc

În 1944 Armata Română avea efective de 454.972 militari, din care 19.462 erau ofițeri activi.

Elita militară era formată din generalii aflați în funcții de conducere în Ministerul de Război, în Ministerul de Interne, în Jandarmerie, în Statul Major General sau la comanda Armatelor, Corpurilor de Armată, Diviziilor și Brigăzilor.

Majoritatea acestor generali, formați în cultul onoarei și demnității, participaseră la Primul Război Mondial, având o contribuție remarcabilă la realizarea României Mari.

Deasemenea participaseră la luptele pentru eliberarea Basarabiei, Bucovinei și pe Frontul de Est. Urmare a vitejiei și spiritului de sacrificiu de care au dat dovadă pe câmpurile de luptă, o mare parte dintre ei au fost decorați cu ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, dar și cu ordine germane, franceze, sârbe, rusești, cehe. Imediat după 23 august 1944, elita militară românească s-a găsit într-o situație extrem de dificilă, fiind divizată în mai multe grupuri cu interese total diferite.

Un prim grup era format din generalii apropiați mareșalului Antonescu care organizaseră și conduseseră războiul împotriva U.R.S.S. în alianță cu Germania și care, imediat după actul de la 23 august 1944 au fost arestați.

Al doilea grup era format din generalii care participaseră la acțiunile militare împotriva U.R.S.S., dar care acum participau la acțiunile împotriva Germaniei, cot la cot cu forțele rusești, făcându-și datoria față de țară.

Un alt grup era format din dizidenții împotriva mareșalului Ion Antonescu, din generalii care complotaseră pentru înlăturarea acestuia și întoarcerea armelor împotriva Germaniei.

Aceștia, împreună cu reprezentanți ai partidelor istorice și ai comuniștilor, au ocupat funcțiile importante în stat, participând la guvernarea României, sub o strictă supraveghere a reprezentanților militari ai Forțelor Aliate – de fapt ai Armatei Roșii -, în cadrul cărora cuvântul cel mai important îl aveau sovieticii.

 Putem aprecia că unitatea de grup a elitei militare a fost spartă, acest lucru având consecințe dramatice în perioada imediat următoare, când noul aliat, va declanșa procesul de epurare a Armatei Române, ce se va finaliza cu transformarea armatei regale în armată populară.

La terminarea acestui proces, au rămas activi doar 700 ofițeri din cei 19.462 care luptaseră în cel de Al Doilea Război Mondial.[1] 

Mai exita un grup de militari, fără grade prea mari, care s-au înrolat în cele două diviziile de voluntari, formate pe teritoriul U.R.S.S. din foștii prizonieri de război.

Acest grup, căruia nu i se dădea prea mare atenție, va juca un rol deosebit de important în perioada imediat următoare.

Imediat după 23 august 1944 a fost elaborat un set de legi care a permis arestarea celor „vinovați de crime de război sau împotriva păcii și umanității, precum și de dezastrul țării și al armatei”.[2]

Ulterior, în funcție de evoluția situației politice interne, legislația a fost completată cu alte reglementări, care permiteau „arestarea și condamnarea celor care se opuneau clasei muncitoare și mișcării revoluționare, care primejduiau sau îngreunau construirea socialismului, ori defăimau puterea de stat sau organele sale, sau care puteau deveni eventuali dușmani ai noii orânduiri”.[3]

Această perioadă poate fi caracterizată ca cea în care au loc cele mai mari abuzuri din istoria României. „Tribunalul poporului”, inițial, Tribunalul Capitalei – Secția I Penală, începând cu 22 iunie 1946 și „Curțile de Apel”, după 7 august 1947, au pronunțat sentințe de condamnare a mii de români.

Printre ei numeroși generali și ofițeri care nu au putut afla mult timp „motivul privării de libertate”.[4]

Uneori, listele militarilor care urmau să fie arestați și condamnați erau întocmite de Înaltul Comandamentul Sovietic. [5]

În baza acestei legislații 160 de generali au fost condamnați, 4 dintre ei în contumacie.

Generali decedați în închisori sau pe timpul anchetei:

Aiud

1 Aurel Aldea – mort la 17 octombrie

2 Constantin Anton – mort 1950,

3 Constantin Antohie – 1952,

4 Emanoel Barzotescu – 1951

5 Ion Carlont – 1950

6. Vasile Crețoiu –

7. Constantin Eftimiu – 1950

8. Iosif Iacobici – 11 martie 1952

9. Gheorghe Koslinski – 30 aprilie 1950

10. Gheorghe Macici – 1952

11. Nicolae Macici – 15 iunie 1950

12. Gabriel Negrei – 1951

13. Socrat Mardari – 9 februarie 1954

14. Constantin Petrovicescu – 8 septembrie 1949

15. Nicolae Samsonovici – 15.10.1950

16. Ioan Sichitiu – 29 aprilie 1952

17. Gheorghe Stavrescu – 10 ianuarie 1951

18. Ion Topor – 22 iunie 1950,

19. Alexandru Vatamanu – 1951

 

Botoșani 

20. Ion Petrovan – 1963

 

Canal Dunăre – Marea Neagră

21. Gheorghe Giosan – 1953,

22. Alexandru Nicolici – 20.01.1953, Poarta Albă

23. Emil Palangeanu –   23.01.1953, Capul Midia-Năvodari

24. Nicolae Stoenescu – 02.03.1959, Culmea

25. Constantin Voiculescu – 1953.

 

Dej 

26. Traian Teodorescu – 1951

 

Făgăraș 

27. Emanoil Leoveanu – 26.05.1959

28. Gheorghe Ștefan Liteanu – 17.02.1959

29. Gheorghe Linteș – 1955

30. Ion Popescu – 1954

31. Vasile Zorzor – 1952

 

Galați 

32.  Petre Vasilescu – 1959

 

Gherla

33. Vasile Pascu – 06.08.

34. Mihail Voicu – 17 .08.1961

35. Constantin Voiculescu – 17 septembrie 1955

 

Jilava 

36. Ion Antonescu – 01.06.

37. Radu Băldescu – 02.12.1953

38. Sergiu Enulescu – 1949,

39. Constantin Iordănescu – 18.11.1950

40. Gheorghe Iliescu – 1957

41. Ion Mihăilescu – 1949,

42. Ion Negulescu – 01.04.1949

43.Romanescu Mihai -1952

44. Radu Rosetti – 02.06.1949

45. Constantin Teodorescu –  1950

46. Dumitru Teodorescu – 1957

47. Constantin Piky Vasiliu – 01.06. 1946

 

Ocnele Mari

48. Arthur Popescu – 1952

 

Pitești 

49. Mihail Kiriacescu – 1960

 

Râmnicul Sărat

50. Gheorghe Dobre –  26.03. 1959

51. Constantin Pantazi – 23.01.1958

 

Sighet 

52. Henri Cihoski – 18.05.

53. Grigore Georgescu – 1952

54. Alexandru Glatz – 1955

55. Gheorghe Marinescu -1952

56. Nicolae Marinescu – 1953

57. Nicolae Paiș – 1952

58. Alexandru Popovici – 1953

59. Epure Popovici – 1953

60. Mihai Cehan Racoviță – 14.08.1954

61. Mihail Racoviță – 28.06.1954

62. Ion Rășcanu – 25.02.1952

63. Radu Roșculeț -1952

64. Nicolae Tataranu – 1952

65. Alexandru Tătărăscu – 1951,

66.Gheorghe Vasiliu – 20.09.1954

67. Aurel Vlad, – 1953.

68. Anton Zwiedinek – 1953.

Târgu Ocna

69. Constantin Tobescu – 1951

 

Văcărești 

70. Ioan Arbore – 25.12.1954

71. Nicolae Ciuperca – 25.05.1950

72. Constantin Constantin – 29.02.1948

73. Grigore Cornicioiu – 16.09.1952

74. Constantin Ilasievici – 06.10.1955

75. Radu Korne – 28.04.1949

76. Vasile Mainescu – 13.05.1953

77 .Ioan Mihaiescu – 22.10.1957

78. Gheorghe Rozin – 16.01.1961.

Generali decedați în detenție, pe timpul anchetei:                                                                              

1. Generalul Alexandru Orășanu a murit în detenție, la două zile după arestare, în 1950. Familia presupune că s-a sinucis cu cianură.

2. Generalul Balosin Gheorghe, mort în timpul anchetei la Securitate

3. Viceamiral Eugeniu Roșca a murit în 1950, în închisoare, care nu a putut fi identificată pe timpul documentării.

 

Executați la Jilava:

Mareșalul Ion Antonescu – 1 iunie 1946

Generalul Constantin Piky Vasiliu – 1 iunie 1946

Generalul Romanescu Mihai – 8 februarie 1952

 

Foști miniștri în perioada interbelică sau în guvernarea Ion Antonescu decedați în închisoare:

– Pantazi Constantin – ministru de război, 1942-1944, arestat la 23 august 1944. Inițial a fost condamnat la moarte, dar i s-a comutatat pedeapsa la închisoare pe viață . A murit la 70 ani, dupa 14 ani detentie, la Râmnicul Sărat . Încarcerat inițial la abatorul uman Aiud, a fost transferat la Râmnicul-Sărat unde a murit orb, celula din subteran neavând fereastră. Diabetul și scleroza vaselor renale, precum și bătaia cumplită i-au pus punct vieții la 23 ianuarie 1958.[6]

– Iosif Iacobici – ministru apărării, 1941-1942, arestat în 1946, mort la vârsta de 68 ani, dupa 6 ani detenție , la Aiud, suferind de TBC pulmonar și osos.[7]

– Ion Negulescu – ministru de război, 1944-1945, arestat în 1948, mort la vârsta de 62 ani , dupa 1 an detenție, la Jilava.[8]

– Nicolae Stoenescu – ministru de finanțe, 1941-1942, arestat în 1945, mort la vârsta de 69 ani, dupa 14 ani detenție, la 2 martie 1959, la Culmea, cu diagnosticul de dublă pneumonie și insuficiență cardiacă.[9]

– Radu Rosetti- ministru educației naționale în 1941, arestat în 1945, mort la vârsta de 72 ani, dupa 4 ani detenție la Jilava.[10]

– Nicolae Samsonovici – ministru al apărării, 1933, arestat în luna mai 1950, mort la vârsta de 82 ani, dupa 6 luni de detenție , la Sighet, [11] 

– Aldea Aurel – ministru de interne, 1944-1945, arestat în1946, mort la vârsta de 62 ani, dupa 3 ani de detenție , la Aiud, bătut crunt, măcinat de boli și foamete. Avea artrită, diabet și scleroză cardio-renală. [12]

– Mihail Racoviță – ministru de razboi, 1944, arestat în 1950, mort la vârsta de 65 ani, dupa 4 ani de detenție, la 28 iunie 1954, în închisoarea Sighet, cu diagnosticul de miocardită cronică.[13]

– Ion Sichitiu – ministru al agriculturii, 1941-1942, arestat în 1946, mort la vârsta de 74 ani, după 6 ani de detenție, la Aiud.[14]

– Henri Cihoschi – ministru al apărării, 1928-1930, mort în1950 în închisoarea Sighet

– Constantin Ilasievici – ministrul al apărării , 4 aprilie -27 decembrie 1937, arestat în 1950, mort, pe timpul anchetei în închisoarea Malmaison, la vîrsta de 74 ani , după 5 ani detenție, [15]

– Nicolae Ciupercă – fost ministru al apărării, 1938-1939, a fost arestat în 1948, a murit în 1950, în vârstă de 68 ani, fiind bolnav de scleroză cerebrală, sindrom Parkinson, miocardită și azotemie.[16]

– Grigore Georgescu – fost ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor , pentru o perioadă de doar 5 luni în anul 1941, a fost arestat în 1946, eliberat din cauza stării precare de sănătate în 1948, reîncarcerat în anul 1949, moare în anul 1952 la vârsta de 66 de ani.[17]

 

Generali care au supraviețuit detenției în închisorile comuniste:

1. Almăjan Ion

2. Anton Marin

3. Barbu Vasile

4. Barozzi Gheorghe

5. Batcu Alexandru

6. Bădescu Constantin

7. Bădulescu Florea

8. Bîrzotescu Emanoil

9. Carlaonț Dumitru

10. Calotescu Cornel

11. Carp Corneliu

12. Cămărașu Gheorghe

13. Ceaușu Gheorghe

14. Cialâk Gheorghe

15. Constantinescu Claps

16. Constantinescu Vladimir

17.Coroamă Dumitru

18. Dăscălescu Nicolae

19. Diculescu Achile

20. Dragomir Nicolae

21. Dumitrache Ion

22. Eremia Ion

23. Filip Agricola

24. Fîlfănescu Radu

25. Fundățeanu Preda

26. Ghenevan Nicolae

27. Georgescu Grigore

28. Georgescu E. Ioan

29. Gheorghe Mihail

30. Gheorghiu Ermil

31. Ghorghiu R.Gheorghe

32. Ghineraru Nicolae

33. Iliescu Mihail

34. Iliescu Victor

35. Iosipescu Modest

36. Jienescu Gheorghe

37. Lațea Constantin

38. Macellariu Horia

39. Manoliu Gheorghiu

40. Marinescu D. Gheorghe

41. Marinescu Ghe. Gheorghe

42. Marinescu Nicolae

43. Marinescu Ștefan

44. Mociulschi Leonard

45. Mosiu Gheorghe

46. Nasta Alexandru

47. Negrei Gabriel

48. Nicolau Grigore

49. Nicolescu Constantin

50. Panaitiu Constantin

51. Poenaru Alexandru

52. Popovici Ion

53. Popescu cu David

54. Popescu Dumitru

55. Potopeanu Gheorghe

56.Pretorian Septimiu

57. Saidâc Alexandru

58. Săvoiu Gheorghe

59. Seracia Ghedeon

60. Siminel Victor

61. Stavrat Olimpiu

62. Stănescu Traian

63. Stoika Grigore

64. Șova Nicolae

65. Șteflea Ilie

67. Teodorescu Gheorghe

68. Teodorescu Iosif

69. Teodorescu Paul

70. Tobescu Constantin

71. Trestioreanu Constantin

72. Trincu Atanase

73. Tudose Dumitru

74.Tudosie Dumitru

75. Zwiedinek Eugen

Generali condamnați în contumacie:

1. Chirnoagă Platon

2. Ion Gheorghe

3. Mihăescu D. Ioan

4. Rădescu Nicolae

Lista acestor generali poate fi completată și cu generalul de armată Gheorghe Avramescu care a fost asasinat, la 3 martie 1945, de către agenții N.K.V.D., în condiții neelucidate nici pînă astăzi.


[1] Mirela Corlatan, „Elita militara: o epurare perfecta”, cotidianu.ro,12 Octombrie 2006

[2] Dr. Alesandru Duțu, Florica Dobre – „Drama generalilor români(1944-1964)”, Editura Enciclopedică, București,1997, p.11

[3] Col. Petre Otu – „Armata în vizorul broului politic(1945-1960)”, Revista Document nr. 3(11)-2000, p.54-59

[4] Dr. Alesandru Duțu, Florica Dobre – op.citate, p.15

[5] Mircea Bălan – „Istoria trădării la români”, vol II,Ed. Eurostampa,Timișoar, 2012, p.427

[6] Ibidem – pag..204

]7]7 Ibidem, pag.140

[8] xxx, Wikipedia, Generalul Ion Negulescu

[9] Dr. Alesandru Duțu, Florica Dobre – op.citate, p252

[10] xxx, Wikipedia, Generalul Radu Rosseti

[11] xxx, Wikipedia, Generalul Nicolae Samsonovici

[12] Dr. Alesandru Duțu, Florica Dobre – op.citate, p19

[13]Ibidem, p.224

[14]xxx, Wikipedia, Generalul Mihail Racoviță

[15] xxx,Wikipedia, Generalul Henri Cihoschi

[16] Dr. Alesandru Duțu, Florica Dobre – op.citate, p.75

[17] Liana Mihai, Cantemir Moșoiu – „Eroiii nu mor niciodată”. General Grigore Georgescu

http://eroiro1918.blogspot.ro/2008/

Col.(r) REMUS MACOVEI

Surse: art-emis.ro si  mazarini wordpress.com via  Cer si pamant romanesc

One Comment

Leave A Reply