Cum a dinamitat Rusia pacea Basarabiei după destrămarea URSS

Rusia se află în plină ofensivă imperialistă, iar mulți dintre partenerii occidentali ai României și ai Republicii Moldova se prefac că nu observă acest lucru. Una dintre țintele imperialismului rusesc este reprezentată de Transnistria, o parte a Republicii Moldova care se află sub controlul unui regim nelegitim, corupt și care a devenit o adevărată placă turnantă a organizațiilor criminale din regiune. Sub pretextul unui acord de tranzit încheiat între Rusia și Ucraina, care urma să permită retragerea armamentului rusesc din Transnistria, actualii conducători ai Rusiei modernizează armamentul trupelor de ocupație aflate ilegal în enclava separatistă. Iar unul dintre cei care au organizat aceste transferuri ilegale de armament modern este vicepremierul Federației Ruse, Dmitri Rogozin, fost ambasador al Rusiei la NATO și omul de încredere a autocratului rus Vladimir Putin. În mod ipocrit, rușii pretind faptul că trupele de ocupație de pe Nistru ar reprezenta, de fapt, trupe de menținere a păcii, deși acolo nu există nici un conflict.

Recunoaștere deschisă

Istoricul basarabean Eduard Boboc, doctor în istorie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, a demonstrat în numeroase articole publicate în Anuarul Institutului de Istorie Orală din Cluj modul în care rușii s-au implicat direct în conflictul din Transnistria. El îi citează direct pe oficialii ruși de cel mai înalt rang, care au recunoscut deschis intervenția militară nelegitimă împotriva autorităților de la Chișinău, lucru care face cu atât mai greu de acceptat ofensiva imperialistă a lui Dmitri Rogozin, care reiterează posibilitatea repetării unor evenimente precum cele din anul 1991, când separatiștii transnistreni, ajutați, înarmați și instruiți de militarii ruși, sprijiniți de cazaci ruși și de infractori ruși, trimiși să lupte împotriva basarabenilor, au pornit o agresiune deschisă la adresa Republicii Moldova. Implicarea rușilor a fost recunoscută deschis de președintele de atunci al Federației Ruse, Boris Elțin, scrie Eduard Boboc. „De fapt, tăcerea lui Elțin vizavi de acest aspect a fost «spartă» la 8 octombrie 1992, atunci, când, în cadrul unui interviu televizat, a recunoscut direct amestecul Rusiei în problemele interne ale Moldovei suverane, cerând totodată pentru Transnistria un statut politic care-i va putea asigura „dreptul la autodeterminare”.

Imixtiunea trupelor ruse în conflict de partea separatiștilor nistreni a fost recunoscută, ulterior, și de unii demnitari de stat ai Rusiei. Astfel, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus al Apărării, colonelul N.Medvedev, într-un interviu acordat mass-mediei moscovite, a admis implicarea unor unități ale Armatei a 14-a în conflict, remarcând că aceasta nu era altceva decât o inițiativă proprie a funcționarilor Armatei. Însă, deja după încetarea acțiunilor militare, același Medvedev, în ipostaza trimisului special al președintelui Elțin în vederea aplanării conflictului nistrean, „a propus, în premieră, termenii șantajului Federației Ruse la Tiraspol: consecutivitatea retragerii Armatei a 14-a ruse de la Tiraspol față de recunoașterea autoproclamatei republici nistrene”.

Implicarea Armatei a 14-a în conflict de partea separatiștilor a confirmat-o și predecesorul generalului Lebed în funcția de comandant al acesteia, generalul Iuri Netkacev, care, după ordinul de la Moscova, „de acționare”, a permis recrutarea rezerviștilor, a completat divizia până la statele de război și a desfășurat-o, instruind totodată personalul. În același sens s-a pronunțat și un alt comandant al acestei armate, generalul rus Iakovlev, care, „în mod aproape fățiș, punea la dispoziția separatiștilor din Transnistria armament și muniții”.

A fost de-ajuns ca generalul rus Stolearov, aflat într-o vizită la Tiraspol, în ziua de 21 martie 1992, să declare că „armata republicii nistrene reprezintă interesele geopolitice ale Rusiei în zonă”, și, practic, imediat, „Divizia 59 din Tiraspol, împreună cu depozitul de armament 1411 din Colbasna, conținând 2.700 de vagoane de arme și muniții provenite din arsenalele trupelor fostei URSS retrase din Europa de Est, a trecut sub comanda separatiștilor”, scrie Eduard Boboc.

Consecințe funeste

Istoricul basarabean a analizat și consecințele prezenței în continuare a trupelor rusești de ocupație de pe Nistru. „Atât implicarea în conflictul armat, cât și staționarea nejustificată a Armatei a 14-a a Federației Ruse pe teritoriul unui stat străin reprezintă o sfidare vădită a normelor internaționale, care, din păcate, deseori, au reprezentat doar o valoare simbolică pentru «marile puteri». Războiul din Transnistria a scindat societatea, generând un dezastruos masacru, enclava separatistă nistreană «alegându-se» cu o economie alternativă, subterană și reprezentând o adevărată oază de refugiu pentru diverse structuri criminale”, mai scrie Eduard Boboc.

Sursa: Adevarul.ro