„Criza ANAF” – spre normalitate și o economie românească sănătoasă. Un plus la salariile românilor?

„Marea criza” ANAF

Și uite că a venit „marea criză” ANAF. Da, da, aia care închide magazinele și buticurile pentru plusuri (sau minusuri) în gestiune.

Spunea unul: ,,Câtă vreme nu afectează baza impozabilă, nu e treaba statului dacă sunt plusuri sau minusuri în gestiunea zilnică, ci treaba patronului.” Da, groso-modo pare doar treaba patronului și a angajatului. La fel cum tot treaba patronului și a angajatului pare și salarizarea… să vedem, de ce?

Am stat dimineața și am urmărit activitatea unei angajate de la centrul de pâine din colt. Pâine de 80 de bani. Toată lumea întinde o bancnotă de un leu. Se aude invariabil ,,nu am mărunt !”, din când în când, aruncat așa către sfârșitul cozii. Nimeni nu a stat să ceară restul, 20 de bani. Am zăbovit cu tot cu stat la coadă preț de 16-17 persoane. Nici măcar unul nu a primit rest.

Din experiențele anterioare știu ca primește pâine de două ori pe zi și că, pentru un sortiment primeste 150 de pâini. Am facut un calcul simplu: 0.20 ron x 150 de paini = 30 ron pe zi, adica 30 ron x 30 zile = 900 ron pe lună, venit neimpozitabil și nefiscalizat. Doar dintr-un sortiment de pâine !

Treaba angajatorului devine evidentă…

Oferă angajatului un salariu minim pe economie cu mențiunea că poate păstra plusul din casierie. Motiv suficient pentru vânzător să facă tot posibilul ca acest venit să fie cât mai mare. Mișcarea ANAF de a sancționa această practică de a băga mâna în buzunarul clientului, provoacă valuri și panică. Angajatul, vânzator, țipă acum ca din gură de șarpe ca îi dispare sursa de venit. Nu are cum sa îl oblige pe angajator să îi dea un salariu mai mare, a acceptat salariul minim și contractul la angajare.

Culmea, toți ceilalți angajați din sistem nu țipă, nu urlă și nu protestează împotriva ANAF.

Motivul? Simplu, nu realizează venituri din ciupeală.

Nici un șofer, profesor, sudor, paznic, etc, nu s-a plans că ANAF a închis un magazin pentru plus în gestiune (bani nejustificabili). Din contră, toată lumea spunea: – Păi și eu i-am lăsat marunțiș în fiecare zi, mie nu imi dă nimeni…

Minusurile din gestiune.

Să vedem cum stăm cu minusurile din gestiune.
Simplu, platești un angajat cu minimul pe economie și acesta iși rotunjeste veniturile ciupind din gestiune, ce are nevoie prin casă. Un borcan de zacuscă, o sticla de ulei, două pâini, fiecare pe unde lucrează. La sfârșitul lunii se reglează din ciupelile de la clienți sau din hârtii. Aceeași Mărie dar cu altă pălărie.

Beneficiarii ANAF.

De ce  mișcarea ANAF este un lucru benefic pentru societate?

Ei bine, deoarece aceasta „revoluție” poate provoca angajații să solicite salarii, pe masura pregatirii și a funcției ocupate. Sa reținem că prima masură a fost împotriva patronului, dar în curând patronul va acuza vânzatorul de plusul în gestiune. Să vezi când vânzătorul va fi obligat să achite amenda. Să vezi când vânzătorul va cere salariul pe merit, să nu mai stea la ,,pică nene”. Să nu mai bage mâna în buzunarul clientului. Numai în România auzi, nu am rest, nu am mărunt. Oriunde în Europa primești rest și ultimii bănuți. La noi, a disparut maruntișul din sertarele magazinelor.

Să vedem acum, ce aleg vânzătorii. Salarii mai mari, pe măsura veniturilor realizate din bacșiș, ciupeala, fraiereala, sau alt loc de muncă?

Nu fiți naivi și nu inventați creșteri ale prețurilor pentru ca patronii să plătească salariul meritat de angajat. Oricum mulți lăsau 20 de bani pe tejghea la fiecare pâine cumpărată. Nu trebuie decât fiscalizat acest venit și plasat în salariul angajatului. Creșterea salarială se va vedea în doua luni de la implementare. Se va vedea salariul firesc, meritat pentru vânzători.

Dar, vorbim de pâine? Luați de exemplu o benzinarie. Plătim benzina la preț internațional, de ce nu am avea salarii pentru angajați, tot la nivel international?

Aș vrea să intru în benzinarie și să văd cum zâmbește angajatul, fericit de salariul lui. Aș vrea să nu mă tem că „îndoaie motorina cu apă”, doar să mai adauge căte ceva la salariul de mizerie pe care îl primește. Aș vrea să știu că pleacă acasă fericit, știind că se poate baza pe un salariu îndestulător pe care îl va primi la sfârșitul lunii și nu îngrijorat, că azi nu a produs suficient cât să cumpere o cutie cu lapte.

Să refacem calculele și să vedem cum plusurile sunt în realitate venituri neimpozabile și inconstante, ceea ce creaza un disconfort financiar și sociologic: 0.20 ron x 150 paini x 30 zile = 900 ron.

Autor: Claudiu Vasile
România Breaking News
romaniabreakingnews.ro

Publicat și pe blogul personal: oximoron.artimaginum.eu