ROMÂNIA BREAKING NEWS

Codurile de vreme rea, revin în politica externă a României! Forțele naționaliste ucrainene doresc să pedepsească exemplar comunitatea românească din Ucraina

Codurile de vreme rea, revin în politica externă a României! Forțele naționaliste ucrainene doresc să pedepsească exemplar comunitatea românească din Ucraina

Inevitabilul s-a produs. Prima grijă a președintelui Ucrainei, Petro Poroșenko, la întoarcerea sa din SUA, a fost să promulge Legea privind educația, în forma adoptată de Parlamentul Ucrainei la 5 septembrie a.c. (vezi aici).

Iluziile optimiștilor s-au spulberat. Tonul care însoțește promulgarea acestui text de lege, controversat și non-european, este la fel de relevant ca și gestul propriu-zis al promulgării: șeful de stat de la Kiev vede în această Lege, precum și în sistemul pe care Legea îl statuează, un model pentru țările vecine. Este foarte posibil ca președintele Ucrainei să fi avut în vedere, cu această sintagmă, Federația Rusă, mai ales că în recenta sa declarație din cadrul Adunării Generale a ONU incrimina incapacitatea Moscovei de a asigura accesul la limba ucraineană al populației Crimeei. Însă la fel de posibil este că trimiterea ar viza și România, pe care în mod periodic numeroși oficiali din țara vecină o acuză că s-ar împotrivi deschiderii de noi școli cu predare în limba ucraineană la Şiret, Suceava etc. Este cunoscută deja în mediile românești afirmația anterioară, cu funcție de avertisment, a ministrului ucrainean al educației și cercetării, Lilia Gronevici, potrivit căreia în nici o țară din UE nu există nici o instituție școlară cu predare exclusivă în limba ucraineană.

Încurajați de noul val naționalist și xenofob din Ucraina, care a generat și controversatele articole lingvistice ale Legii privind educația, o parte a forțelor civice ucrainene anti-românești din Cernăuți au anunțat o pichetare a sediului Consulatului General al României de la Cernăuți, invocând în mod neconvingător „așa-numita declarație a organizațiilor șoviniste care au creat Alianța pentru Centenar privind drepturile românilor din Ucraina, citită la 20 august 2017 la Conferința Centenarului Unirii în Parlamentul României”. Acțiunea va avea loc mâine, la 27 septembrie a.c., ora 17.00 și va fi condusă de Corpul Național (forță politică naționalistă ucraineană de dreapta), împreună cu alte organizații civice și activiști locali.

Este greu să nu remarci cronologia deloc întâmplătoare care leagă evenimentele de mai sus. Forțele naționaliste ucrainene doresc să pedepsească exemplar comunitatea românească din Ucraina, precum și pe prieteni ai acesteia din România, pentru îndrăzneala de a-și fi exprimat opinia liberă privind limitările de secol 20 pe care le-ar conține legea invocată. Mă număr printre prietenii necondiționați ai comunității românești din Ucraina (iar ucrainenii știu asta), fără a fi, evident, naționalist sau șovin. Pur și simplu am avut privilegiul de a cunoaște, timp de 4 ani, în detaliu, situația dramatică și miraculoasă a acestei comunități, la ea acasă. Am rămas astfel cu o iubire mare și pentru totdeauna pentru românii de acolo care încă își iubesc rădăcinile.

Așa cum prevesteam în dese rânduri, furtunile politice nu ne vor mai ocoli. În imediata noastră vecinătate, naționalismele fierb. Este numai începutul – anul 2018 va genera tensiuni greu de anticipat în laboratoare. Chiar dacă Partidul Socialiștilor din R. Moldova nu și-a atins obiectivele de stradă pe care le anunța ritos pentru week-end-ul trecut, Dodon poate mobiliza încă electorate primejdioase pentru liniștea regiunii. Furtunile politice încep la Cernăuți, mâine; sunt în lucru, pentru 2018, veritabile uragane și va fi o provocare de excepție pentru diplomația română să le anticipeze și să le reducă.

Vectorul pretins pro-european al Kievului un nume de decor

Recrudescența naționalistă de dată recentă din Ucraina nu i-a surprins pe inițiați. Pare din ce în ce mai clar și pentru profani că vectorul pretins pro-european al Kievului este numai un nume de decor pentru politici autohtoniste, exprimate într-un limbaj politico-diplomatic cu accente rudimentare.

Numesc fără echivoc situația actuală a comunității românești din Ucraina, generată de adoptarea Legii Educației în Ucraina, un eșec al diplomației române. Deși acțiunile consecvente ale cercurilor politice ucrainene pe linia consolidării vectorului naționalist și în sine atmosfera politică de la Kiev erau extrem de bine cunoscute decidenților de la București, letargia, lenea, dezinteresul și mimă acestora au favorizat măsurile de mai sus ale Kievului. Factorii noștri de decizie au preferat să joace mărunt, pe teme interne, precum Belina, oaia de rasă, manualele de sport. O cauză subsidiară, pe care iarăși inițiații o cunosc în detaliu, este ipocrizia abținerii de la mesaje publice clare, în numele căreia este privilegiat conceptul unei diplomații a cărei singură virtute este, în manualele celor care o promovează încă, cea de a nu spune nimic. În ultimii ani, nu au fost rostite mesajele publice adecvate, din partea diriguitorilor români, cu privire la situația reală a comunității românești din Ucraina. Când această comunitate începe să vorbească, iată, că acum, Bucureștiul pare surprins că ea are voci și nevoi.

Petro Poroșenko și Klaus Iohannis la București

Tot în termenii unui eșec diplomatic, adițional/complementar celui de mai sus, putem privi incapacitatea deja cronică a Bucureștiului de a obține beneficii politice compensatorii din relația sa îmblânzită cu Kievul, pe fondul tonului necosmetizat al Bucureștiului la adresa Moscovei în dosarele Crimeea și Donbass. România și-a vulnerabilizat serios relația cu Federația Rusă inclusiv condamnând fără echivoc intervenția militară a acesteia în Crimeea și estul Ucrainei, iar acestei poziționări lipsite de ambiguitate (cu numeroase conotații pro-ucrainene, măcar prin efect) Kievul îi răspunde neconform și neadecvat.

Intalnirea de la Kiev Porosenko – Iohannis

Cu Fed. Rusă, se pare că ne este ușor să găsim tonul; pare a ne fi congenital, aici, tonul arțăgos. Cu Ucraina – ni-l căutăm.

Pare destul de clar, iarăși, acum, că președintele Ucrainei l-a informat pe omologul său de la București, în SUA, cu ocazia întâlnirii lor întâmplătoare, cu privire la intenția sa clară de a promulga legea cu pricina. Cel mai probabil, pe acest fond a venit și decizia președintelui Klaus Iohannis de a-și amâna vizita în Ucraina (decizia respectivă pare acum simplă reacție la hotărârea președintelui Poroșenko de a promulga legea, comunicată președintelui Iohannis în Statele Unite).

În narațiunea tragică privind Legea ucraineană a educației, care va duce în mod direct la închiderea celor câtorva zeci de școli cu predare în limba română (școli care au supraviețuit, până acum, tentativelor anterioare de închidere!), mai există un actor discret, ale cărui politici în regiune ar putea fi evaluate cu mai mult pragmatism la București, pentru că încep să se manifeste distorsiuni și diferențe de abordare ce pot crea falii primejdioase: poziția SUA, care au salutat, prin misiunea diplomatică americană din capitala Ucrainei, legea incriminată în corpore de clasa politică de la București.

Ambasada Statelor Unite a felicitat adoptarea noii Legi a Învățământului de către Rada Supremă a Ucrainei

Este timpul ca președintele României, precum și restul clasei noastre politice, să recalibreze capacitatea aparatului nostru diplomatic de a anticipa cutremure politice, de a le preveni, este timpul ca decidenții noștri să construiască o diplomație bazată pe forța și claritatea promovării intereselor naționale (inclusiv prin gestionarea cu mai mult curaj a unor mesaje-țintă) și deopotrivă pe flexibilitatea și abilitatea acesteia de a negocia, în plan extern, poziționări ce pot aduce beneficii României.

În momentul de față, pe toate axele (R. Moldova – decesul poveștii de succes, facilitarea alegerii unui președinte pro-rus, deriva conceptului integrării europene, diminuarea ponderii opțiunii pro-românești; Ucraina – facilitarea, prin pasivitate, a adoptării de măsuri cu caracter anti-european și anti-românesc, consolidarea naționalismului anti-european și anti-românesc; UE – eșecul integrării în zona Schengen și Euro; Ungaria – relații diplomatice tectonice, tensiuni în creștere etc.; Marea Neagră – prognoze și coduri de vreme rea și pe termen lung), avem o politică externă deficitară. Cu toate ingredientele spumoase ale câte unui Junker privind presupusul rol privilegiat rezervat României într-un viitor prea îndepărtat.

Dacă nu îndreptăm nava pe val, codurile de vreme rea din politica noastră externă ne vor perfora carenă…

Articol publicat și pe contributors.ro

Autor: Dorin Popescu

Dorin Popescu este Președinte al Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House (think-tank de politici publice la Marea Neagră), din iulie 2017. Este fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), analist politic, eseist, critic literar și cadru universitar (fost lector la Universitatea Andrei Șaguna Constanța, Facultatea de Științele Comunicării și Științe Politice). A absolvit cursurile Facultății de Litere și Teologie a Universității Ovidius din Constanța și este doctor în filologie, din 2012, cu teza Paradigma constituirii discursului literar la Constantin Noica. Este autorul volumelor Noica. Bătălia continuă (Editura Ideea Europeană, București, 2013, debut în volum), Figuri ale textului anteic (Editura Ideea Europeană, București, 2016), Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis (Editura Ideea Europeană, București, 2017). A publicat peste 130 de lucrări, studii, eseuri, recenzii, articole tematice, în diferite reviste culturale și științifice din România şi din străinătate, este coautor de programe tematice şi cursuri universitare în domeniul relaţiilor publice si al istoriei şi discursului presei româneşti, la Universitatea Andrei Şaguna din Constanţa și deține premii naţionale de eseu şi critică literară. Principalele preocupări sunt legate de politică externă, studii politice, eseistică, studii culturale, istoria culturii, critică literară etc.

*Conținutul acestui articol nu reprezintă poziția România Breaking News – RBN Press. Responsabilitatea continutului articolului revine, în întregime, autorului.

Leave A Reply