România Breaking News continuă publicarea unor serii de extrase din volumul „Problema Basarabiei în discuţiile româno-sovietice din timpul războiului rece” 1945-1989, apărut sub egida Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului și scris de reputatul istoric Ion Constantin. Dacă în precedentul material Dezvăluiri! Nucleul semiclandestin al viitoarei Asociații Culturale Pro Basarabia și Bucovina sub supravegherea și protecția Securității lui Ceaușescu. Reacția și indignarea Moscovei am văzut cum basarabenii din țară se bucurau în acea perioadă (regimul Ceaușescu n.r.) de o orecare libertate de mișcare și de organizare a unor reuniuni cu caracter privat și neoficial, în cadrul cărora erau discutate diverse probleme pe teme cultural-istorice, chiar dacă erau atent supravegheați de Securitate, iată că într-un capitol dedicat relațiilor româno-chineze este dezvăluit suportul de care s-a bucurat România în problema Basarabiei din partea lui Mao Zedong.
Atitudinea Bucureştiului de independenţă faţă de Moscova din timpul regimului Ceaușescu a fost mult încurajată de Beijing, care încearca să asocieze revendicările româneşti faţă de Uniunea Sovietică cu cele chineze din Orientul Îndepărtat.
De menţionat că oficiosul Partidului Comunist Chinez, „Jenminjibao”, publicase încă din 1960 referiri la acest subiect, pentru a indica politica constant agresivă pe care ruşii au practicat-o la adresa ţărilor din jur. Poziţia chineză în această chestiune a fost exprimată în cea mai dezvoltată formă de liderul chinez Mao Zedong, în aceeaşi zi de 10 iulie 1964 (curioasă coincidenţă), când la Moscova delegaţiile română şi sovietică se confruntau pe tema Basarabiei, aşa cum am arătat mai sus. rn acea zi, preşedintele chinez a introdus în „circuitul public” a’ chestiunea „teritorială” dintre URSS România, cu ocazia unei întrevederi cu delegaţia parlamentarilor socialişti japonezi, in prezenţa a 32 de jurnalişti niponi.
La rugămintea unora dintre membrii delegaţiei nipone de a se pronunţa în privinta insulelor Kurile, pierdute după cel de-al Doilea Război Mondial de Japonia, Mo Zedong a dat un amplu răspuns, in care a arătat:
„Pământuri cucerite de sovietici sunt foarte multe. Conform Hotărârii de la Yalta, Uniunea Sovietică, sub pretextul garantării independenţei Mongoliei, a ocupat în realitate această ţară… În 1954, când ei, Hruşciov și Bulganin au fost la noi, în China, noi am pus această problemă, dar ei au refuzat să discute. Ei şi-au declarat teritoriu propriu o parte a României. Despărtind o parte a Germaniei de Est, sovieticii au alungat populaţia locală în partea de Vest a Germaniei.
Luând o parte din teritoriul Poloniei, ei au alipit-o la Rusia, iar drept compensaţie le-au dat polonezilor o bucată din Germania de Est. Acelaşi lucru 1-au făcut şi în Finlanda. Ei au despărţit şi au luat tot ce au putut dezmembra. Chiar declarau că regiunea Sintzian şi teritoriul din nordul bazinului fluviului Amur trebuie alipite la URSS… Uniunea Sovietică ocupă un teritoriu de 22 de milioane km2, pe când populaţia ei constituie doar 200 milioane de oameni. Japonia având un teritoriu de numai 370 000 km’ are o populaţie de 100 milioane de persoane.
Cu aproximativ 100 de ani în urmă, teritoriul de la răsărit de lacul Baikal din Siberia a intrat în componenţa Rusiei şi de atunci Vladivostok, Habarovsk, Kamceatka ş.a. au trecut evident şi în componenţa Uniunii Sovietice. Noi încă nu le-am prezentat pretenţiile noastre asupra anumitor teritorii.
Cât priveşte Insulele Kurile, aici pentru noi totul e clar: acestea trebuie retrocedate Japoniei! Enumerând teritoriile ocupate de URSS, liderul chinez declara că sovieticii „şi-au însuşit o parte din România”, fără a preciza însă care este această parte. Referirea la Basarabia şi Nordul Bucovinei era însă cât se poate de clară.
Pe 11 august 1964, presa japoneză a publicat în detaliu acest interviu, care a avut apoi un amplu ecou internaţional, diferendul teritorial sovieto-chinez devenind astfel public. Tot în 1964, ambasada Chinei de la Bucureşti difuzează o hartă a României cuprinzând şi Basarabia.