În luna august 2004 am găsit pe internet imaginile a 74 tăblițe plumb depozitate la Institutul de Arheologie București. În cultura română, despre aceste tăblițe cu scriere getică nu s-a scris un cuvînt, fiind învăluite într-un mister absolut. Unele informații care nu pot fi dovedite cu probe, spun că după terminarea mănăstirii Sinaia în anul 1695, o parte dintre sihastrii din munți s-au retras aici, aducînd cu ei și tăblițele cu pricina. O altă variantă a apariției acestor obiecte este că în anul 1875 cînd se săpau temeliile palatului Peleș, s-a descoperit o mare comoară formată din aproximativ 240 sau 540 de tăblițe de aur și plumb cu o scriere asemănătoare cu a grecilor antici, dar folosind și litere latine, precum și alte semne specifice numai acestor tăblițe și figuri de geți, oștiri, cetăți, simboluri divine și alte elemente care duceau la ideea clară că s-a descoperit o mare civilizație. Numai că șeful guvernului României de atunci, Lascăr Catargiu a
dăruit-o regelui Carol I, care a ordonat ca tăblițele de aur să fie topite, după ce s-au făcut copii. Bănuind că valoarea lor este inestimabilă și ca a distrus dovezi ale istoriei noastre, a donat copiile însoțite de o scrisoare unde-și recunoaște greșeala, mănăstirii Sinaia! În anul 1956 puterea comunistă a confiscat de la mănăstire atît tăblițele de plumb cît și toate documentele care făceau referire la ele și totul a dispărut. În anul 1986 mai mulți cercetători din domeniul istoriei au afirmat în discuții particulare că înainte de al doilea război mondial, în subsolul actualului Institut de Arheologie din București existau mai multe sute de tăblițe cu o scriere necunoscută, pe care ,,nimeni” nu le-a cercetat! În anul 2003, istoricul Alexandru Deac a comunicat la Congresul de dacologie ținut la București, că a descoperit în arhivele Comitetului Central al PCR scrisoarea lui Carol l către mănăstirea Sinaia. În prezent la această instituție ar mai exista 30 tăblițe după unii, sau 70 după alții, dar fără documente de intrare și fără a fi înregistrate în patrimoniul ei!
Din cele 74 tăblițele de plumb eu am citit 65 iar informațiile de pe ele ne arată adevărata noastră istorie privind structura de organizare a statului geților, sistemul juridic, religia lor, felul cum știau să-și apere glia străbună.
Ei își spuneau rumuni sau geți pentru că așa este scris pe tăblițe, nu daci cum i-au numit romanii. Și-au scris identitatea de neam cu cuvintele rumun, riomion, ruomuon, rumuno, romuno saufalnici geți și niciodată daci, iar țara lor o numeau Sfînta Getia sau Gitia. Strămoșul lor ancestrtal eraMoș Arimin, os din care s-au tras ariminii/armînii și rumunii/rumînii. Conducerea neamului era asigurată de dage balo (adunarea neamului străbun) care alegea un mato (ocrotitor, conducător, părinte) ce deținea funcția cît timp era sănătos la trup și la cap. Din cei 54 de mato eu am reușit să citesc numele a 43 de conducători ai neamului strămoșesc. Pe alte tăblițe această conducere colectivă apare cu numele de soboru, gomeți sau radă. Aveau un guvern numit agie, în fruntea căruia era mato. Conducătorul armatei se numea basileo, care era ajutat de un consiliu de război numit soto balo (soții, însoțitorii steagului get), iar cetățile lor întărite se numeau dabe. Țara era împărțită în sindii(isprăvnicii), fiind conduse de către un sind. Mai departe aceste sindii erau împărțite în cătune, sate și dabe, iar centrul de putere se numea dabo geto (cetatea neamului get) care a fost la început la Sarmisetuzo, mutată pe la 380 î.e.n. la Enisala (județul Tulcea), iar pe la anul 320 î.e.n. a revenit din motive strategice la Sarmisetuzo. Sînt menționate și legăturile de sînge care formau șatre în cadrul unor comunități. Armata era organizată în polcuri și avea două corpuri distincte: daco armosa (armata nobililor) care pornea prima în luptă și gloto armosa (armata gloatei sau a poporului), care suplimenta forțele primului corp sau îl înlocuia complet. Echiparea armatei era asigurată de dage balo, iar conducătorii corpurilor de armată erau numiți tot de adunarea neamului. Oamenii nu aveau voie să se mute dintr-un loc în altul decît cu aprobarea dabei de care aparținea. 32 din semnele folosite în scrierea geților pe tăblițele de plumb sînt identice sau foarte apropiate cu semnele scrierii cretane liniar B din perioada 1500-1300 î.e.n. Alfabetul chirilic folosit de români pînă pe la 1870 este în realitate o parte din alfabetele utilizate de strămoșii noștri geți în urmă cu 2500 de ani. Secuii au folosit prin secolul Xlll un alfabet cu 33 de semne iar 28 dintre acestea sînt identice sau asemănătoare cu ale geților de pe tăblițele de plumb. În Transilvania și Ungaria s-a folosit în secolele XV și XVl un alfabet runic maghiar, care a fost ,,prelucrat” tot din alfabetele geților. Gotul Wulfila a ,,creat” și el pe la mijlocul secolului lV e.n. un alfabet runic inspirîndu-se din semnele geților.
Scrierea geților mai are semne comune cu alfabetul folosit în secolele Vlll – ll î.e.n. în estul Spaniei (Tartesio/Turdetano), cu alfabetele folosite de tuaregi și libieni înainte cu multe secole de era creștină. Există asemănări uluitoare ale alfabetelor geților cu scrierea din Biblos, Mohenjo-Daro, brahmi și alfabetele folosite de sabei în Arabia în secolele XV-lV î.e.n., cît și cele din Siberia din secolele lV era noastră. Plutașii de pe rîul Bistrița foloseau pe la 1880 56 semne pentru crestatul lemnelor. Dintre acestea 13 sînt identice cu semnele din scrierea liniar B, iar 38 sînt identice sau foarte apropiate cu semnele alfabetului geților. După mitologia greacă, hiperboreenii care locuiau la nordul Dunării, erau legați de cultul lui Apollo. Herodot în Istorii spune că aceștia aduceau ofrande templului din Delos, iar fecioarele ,,Arge și Opis veniseră chiar odată cu zeii”. Platon în Axiochos vorbește prin gura lui Socrate, despre niște table triunghiulare de aramă cu un conținut religios aduse la Delos de fecioarele hiperboreene Opis și Hekaerge. Venirea zeilor la greci a avut loc odată cu formarea primelor structuri sociale din secolele Xll-X î.e.n. în numita ,,perioadă obscură”. Arheologia a descoperit într-adevăr plăcuțe de bronz cu o scriere arhaică, pe care a atribuit-o repejor vechilor greci și care a apărut la sfîrșitul secolului Vlll î.e.n.
Religia lor era monoteistă, avînd în frunte pe Sent/Sîntu cu sensul de Creatorul, Dumnezeu, iar ca simbol al sacrului era crucea cu brațele egale, liberă sau înscrisă în cerc, cum apare deasupra ușii la primele biserici creștine din Siria și Palestina. Divinitatea activă al cultului crucii era Zabelo; Creatorul vieții din lumina vie a soarelui și Suien, Zoien, Zoe ca divinitate a renașterii vieții din așteptarea luminii morții (liniștea lunii) prin nemurire. Mai erau dio Dionise, dio Sopio, dio Donizeto, dio Oroelio, dio Tiaz. Fiind o religie a luptei continue dintre bine și rău, duhul răului se numea Sotea sau Satan.Pămîntenii se nășteau din lumina vie a vieții (lumina soarelui), dar toată existența lor trebuiau să se străduiască să facă numai fapte bune în folosul celor din jur, ca o dovadă de curățenie pentru comuniunea cu adevărata viață veșnică (nemurirea) ce impunea condiția de OM. Nu aveau statui, iar divinitățile lor se manifestau ca niște duhuri, entități spiritual – energetice. La naștere fiecare persoană era luată în pază de un înger, neamul get fiind binecuvîntat de oastea de îngeri (falanga). Nu aveau temple, ci sanctuare austere, mici troițe și bisericuțe/metocuri unde își oficiau cultul sau altare improvizate în vremuri de restriște. La naștere fiecare era botezat în religia neamului cu vin și pîine strămoșească.Crucea a fost simbol al sacrului la neamul nostru de la începutul mileniului V î.e.n.descoperire făcută la Gorban județul Iași, apoi la Cucuteni, iar mai multe tezaure ale geților au ca obiect de podoabă crucea înscrisă în cerc sau crucea cu brațele egale. Divinitățile lor aveau în jurul capului o aură, așa cum arată plăcuța de plumb descoperită la Romula. Sarmis sau Armis este Mîntuitorul sau Salvatorul neamului geților, apare pe tăblițe și sub inițialele IOI, III, II, IU sau Ili, Ilio toate avînd aceeași semnificație.
Autorul este subiectiv şi tot insistă cu geţii în sus şi-n jos. Dacii = Geţii; grecii le spuneau geţi şi romanii daci. Pe hărţile istorice scrie clar, pe un teritoriu vast DACIA, nu geţia.
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.172577509593192.1073741834.116761395174804&type=1