Acum 100 de ani se înființa Institutului de Seruri și Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino”

1 aprilie 1921 este data pe care se înființa Institutul de seruri si vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino”, legea de înființare fiind sancționată și promulgată de Regele Ferdinand la 13 iulie 1921 cu Înaltul Decret Regal nr. 3068, publicată în „Monitorul Oficial al României”, nr. 081, 16 iulie 1921, pp. 3030-3031. În onoarea acestui centenar, publicăm textul legii de acum 100 de ani.

(Transcrierea legii, adaptată normelor ortografice actuale, este însoțită de reproducerea Monitorului Oficial – n.red.)

FERDINAND I,
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,
La toți de față și viitori, sănătate:

Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la Departamentul de Interne sub No. 126/921,

Corpurile legiuitoare votând și adoptând, Noi sancționăm ceea ce urmează:

LEGE
Pentru crearea institutului de seruri și vaccinuri „Dr. I. CANTACUZINO”

Art. 1.-Se înființează pe ziua de 1 Aprilie 1921 (data la care a început funcționarea efectivă, n.red.), în București, pe lângă Ministerul de Interne, Direcția Generală a Serviciului Sanitar, un institut sub denumirea Institutul de seruri și vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino”, având drept scop prepararea serurilor și vaccinurilor necesare țării pentru combaterea bolilor contagioase.

Art. 2.-Institutul de seruri și vaccinuri are însărcinarea de a prepara toate serurile și vaccinurile trebuincioase Direcției Generale Sanitare, de a face lucrările de laborator necesare pentru diagnosticul științific și profilaxia bolilor contagioase, precum și cercetările în legătură cu perfecționarea metodelor tehnice pentru aceste scopuri.

Art. 3.-Direcția științifică și administrativă a acestui institut aparține de drept profesorului titular de medicină experimentală de la Facultatea de Medicină din București (la momentul promulgării legii, acesta era prof.dr. Ion Cantacuzino [1863-1934] – n.red.). Domnia sa va organiza și instala institutul, va recomanda personalul superior științific și administrativ, prevăzut în bugetul anual alăturat al Ministerului de Interne (D.S.S.) (este vorba de bugetul Direcției Generale a Serviciului Sanitar din cadrul Ministerului de Interne, n.red.) și va da destinația ce va crede de cuviință în ce privește întrebuințarea tuturor veniturilor ce aparțin acestui institut.

Art. 4.-Veniturile acestui institut constau din:
a) Subvenționarea anuală prevăzută în bugetul general de cheltuieli al Statului și care va fi fixată la începutul fiecărui an bugetar în raport cu nevoile;
b) Subvenții acordare de diferite autorități sau societăți particulare;
c) Din vânzarea serurilor și vaccinurilor preparate în institut;
d) Din vânzarea diferitelor produse de laborator necesare reacțiilor biologice în raport cu diagnosticul bolilor contagioase;
e) Din taxele diferitelor analize executate în institut pentru persoane particulare;
f) Din donații și legate.
Institutul este obligat să țină în mod gratuit, la dispoziția Direcției Generale a Serviciului Sanitar, cantitățile de seruri și vaccinuri pe care, de comun acord cu directorul institutului, direcția le va fixa ca fiind necesare țării.
O parte din veniturile provenind din vânzarea produselor, precum și din taxele pentru analize, se va face venit la Stat, iar o altă parte va rămâne institutului pentru a fi întrebuințată conform dispozițiilor din regulament ce se va întocmi.

Art. 5.-Institutul de seruri și vaccinuri are 4 secțiuni tehnice și anume: secțiunea de seroterapie, secțiunea de vaccinuri, secțiunea de analize și secțiunea de cercetări, fiecare pusă sub conducerea unui specialist, doctor în medicină și științe sau medic veterinar, cum și un serviciu general de contabilitate și de administrație.
Fiecare secțiune va fi compusă din unul sau mai multe laboratoare.
Numărul acestor secțiuni poate fi sporit pe viitor în raport cu nevoile.

Art. 6.-Directorul, în scop de a asigura conducerea și funcționarea, va fi ajutat de personalul superior tehnic și administrativ, precum și de orice alt personal suplimentar de care va fi nevoie în cursul anului.
Personalul tehnic superior se compune din: șefii de secții, șefii de laboratoare, asistenți și preparatori.
Numirea personalului superior tehnic și administrativ se va face prin decret regal, după propunerea directorului, de către ministerul de care depinde această instituție, iar numirea personalului inferior se va face prin decizie ministerială.
Șefii de secții, șeful serviciului administrativ și asistenții sunt numiți definitiv și nu vor putea fi pedepsiți sau revocați din funcțiile lor pentru abateri grave decât în urma unui raport motivat al directorului institutului și după o anchetă făcută de un inspector sanitar sau financiar delegat de Ministerul de Interne, Direcția Generală a Serviciului Sanitar.

Art. 7.-Personalul superior tehnic și administrativ se încadrează, în ceea ce privește gradul și drepturile fiecărui, în modul următor:
a) Șefii de secție [se încadrează] cu profesorii universitari agregați (Prin Înaltul Decret Regal nr. 3069 din 13 iulie 1921, primii șefi de secțiune, numiți pe ziua de 1 aprilie 1921, au fost doctorul Constantin Ionescu-Mihăești [1883-1962], doctorul Mihai Ciucă [1883-1969] și medicul-veterinar Alexandru Ciucă [1880-1972]; ulterior, toți trei au fost primiți în Academia Română, n.red.);
b) Șefii de laboratoare [se încadrează] cu șefii de lucrări din laboratoarele universitare (Prin ÎDR 3069, primii șefi de laboratoare, numiți pe ziua de 1 aprilie 1921, au fost Ion Bălteanu [1887-1968], Dumitru Combiescu [1887-1961], Petru Condrea [1888-1967], Marius Nasta [1890-1965] și Ion Nicolau [1885-1963], toți remarcându-se cu o carieră notabilă în medicina românească, n.red.);
c) Asistenții [se încadrează] cu [gradul de] asistenți universitari (Dintre primii asistenți, numiți, prin ÎDR 3069, pe ziua de 1 aprilie 1921, amintim pe doctorul George Magheru [1892-1952], fiul generalului pașoptist Gheorghe Magheru, și pe soția sa, doctor Alice Magheru [n. Focșeneanu, 1892-1983], și pe Aristia Dâmboviceanu, n.red.]
d) Preparatorii [se încadrează] cu [gradul de] preparatori universitari;
e) Șeful serviciului general administrativ și de contabilitate [se încadrează] cu [gradul de] directori de clasa I (Primul șef al serviciului, numit pe 1 mai 1921, a fost Grigore M. Bottea, fot șef al Serviciului Contabilității Direcției Generale Sanitare din Ministerul de Interne, n.red);
f) Intendentul [se încadrează] cu [gradul de] șef de birou principal clasa I (Pe 1 iulie 1921 era numit Theodor Ștefănescu, fost expeditor, șef al Depozitului Central de Medicamente din Direcția Generală a Serviciului Sanitar, n.red.);
g) Secretarul [se încadrează] cu [gradul de] șef de birou principal clasa I (Reținem numele primului secretar al institutului, numit pe ziua de 1 aprilie 1921: Victoria Nicolescu, n.red).
Celălalt personal inferior se va încadra în proiectul de regulament ce se va întocmi.

Art. 8.-Proiectul de regulament ce se va întocmi va face parte integrantă din prezenta lege.

Art. 9.-Toate legile, regulamentele și dispozițiile contrare legii de față sunt și rămân abrogate.

Această lege s-a votat de Senat în ședința de la 15 Iunie 1921 și s-a adoptat cu majoritate de șaptezeci și șase voturi (76) contra unu (1).
Vicepreședinte, Ștefan Meitani. Secretar, I.B. Hodoș.

Această lege s-a votat de Adunarea deputaților la ședința de la 8 Iulie 1921 și s-a adoptat cu majoritate de una sută douăsprezece (112) voturi contra unu (1).
Vicepreședinte, Dr. Eusebiu Popovici. Secretar, Nicolae G. Manolescu.

Sancționăm și promulgăm această lege, care se va învesti cu sigiliul Statului și se va publica în Monitorul Oficial.
Dat în București, la 13 Iulie 1921.
FERDINAND
Ministru de interne, C. Argetoianu
Ministru de justiție, M. Antonescu (este vorba de Mihail Antonescu, ministru de Justiție în guvernul Averescu între 1 ianuarie – 16 decembrie 1921, o altă persoană decât Mihai Antonescu [1904-1946], ministru al guvernului Ion Antonescu, n.red.)