Comunicat: Asociația Pro Basarabia și Bucovina protestează față de încercarea de falsificare a istoriei masacrului de la Fântâna Albă, de către autoritățile ucrainene

Comunicat de presă / 5 Aprilie 2021
Referitor la încercarea de falsificare a istoriei masacrului de la Fântâna Albă, de către autoritățile ucrainene.
A se vedea știrea:

„Masacrul de la Fântâna Albă – acțiune organizată de serviciile secrete românești” – filmuleț al Administrației Regionale de Stat Cernăuți // Ambasada României reacționează!

Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina (ACPBB), protestează și atrage atenția opiniei publice, asupra impardonabilei încercări de mistificare a istoriei, prin filmulețul realizat de Administrația Regională de Stat Cernăuți, Secția de cultură, despre tragedia românilor de la Fântâna Albă (Nordul Bucovinei anexat de sovietici). În filmulețul menționat, se afirmă că „în pădurea Varnița au fost împușcați aproximativ 50 de persoane”, fără să se specifice de ce naționalitate au fost, iar evenimentul în sine ar fi fost „o provocare, conștient planificată de serviciile secrete române, împotriva locuitorilor Bucovinei”.
O astfel de minciună de cea mai joasă speță umană înscrisă în portofoliul Administrației Regionale de Stat Cernăuți nu face cinste prietenilor (?) noștrii, nici culturii ucrainene, nici ştiinţei, nici istoricilor ucraineni.
Ucraina, istoricii și istoriografia lor ar trebui să conștientizeze că ceea este recunoscut că au săvârșit grănicerii sovietici atunci cu ordin venit de la Kiev, îi acuză că parte a acelui rău. Timpul poate vindeca rănile istoriei prin recunoașterea lor prin asumare și dezicere de ceea ce a fost politică sovietică.
Inventarea altor vinovați, jignește inteligența, istoria și adevărul, iar o astfel de situație poate descalifica o țară, o politică și o perspectivă.
Salutăm reacția promptă a Consulatului român de la Cernăuți, așteptăm interpelări la nivelul Ministerului de Externe precum și o explicație oficială a Kievului în legătură cu acest „film/provocare” conștient planificată.

Birou de presă ACPBB.

Foto: Comemorare Fântâna Albă 2016




Video: „Democraţia a învins!” – Joe Biden a devenit al 46-lea președinte al Statelor Unite

Preşedintele ales al SUA, Joe Biden, a depus jurământul miercuri pe o Biblie care aparţine familiei sale din 1893 şi care a fost folosită şi la învestirea sa ca vicepreşedinte în 2009 şi 2013, relatează NBC News.

Această Biblie a fost de asemenea folosită de fiecare dată când a fost învestit senator al SUA. Biblia are o cruce celtică pe copertă.

Beau Biden, regretatul fiu al preşedintelui ales, a folosit aceeaşi Biblie când a fost el însuşi învestit procuror general al Delaware.

Democraţia a învins, a declarat Joe Biden, care a lansat un apel la unitate în discursul său inaugural, rostit imediat după încheierea ceremoniei de învestitură, desfăşurată la Capitoliul din Washington.

″În această clipă, prieteni, democraţia a învins. Astăzi sărbătorim victoria nu a unui om, ci a unei cauze, cauza democraţiei″⁣, a spus Biden.

″Aceasta este ziua Americii. Aceasta este ziua democraţiei. O zi a istoriei şi a speranţei, a reînnoirii şi hotărârii”, a insistat Biden, care a salutat “oamenii buni” din ţară. “Am ajuns până aici. Mai avem mult de mers”, a lansat el. Biden a notat că ţara trece prin vremuri “dificile”, făcând referire la pandemia de coronavirus şi la criza economică.

Biden a promis totodată să înfrângă curentul privind supremaţia albilor şi extremismul intern.

 




Video: „Ne vom întoarce, într-un fel sau altul” – Președintele Donald Trump la terminarea mandatului

Preşedintele american Donald Trump a părăsit miercuri dimineaţă Casa Albă, cu câteva ore înainte de finalul mandatului său, fără să-l fi primit mai întâi pe succesorul său, Joe Biden, care va depune jurământul la prânz, relatează AFP şi DPA.

Trump a susţinut miercuri ultimul său discurs ca preşedinte al SUA, în faţa unui mic grup de simpatizanţi ai săi veniţi la baza aeriană Andrews (Maryland), relatează agenţiile internaţionale de presă.

”Ne vom întoarce, într-un fel sau altul”, le-a promis el în acest discurs foarte scurt, înainte de a se îmbarca pentru ultima dată în Air Force One, către Florida, unde va petrece la resortul său ultimele ore ca preşedinte.

”Este pentru mine cea mai mare onoare şi un privilegiu să fi fost preşedintele vostru”, a mai spus Trump, mulţumind familiei sale şi staff-ului său pentru cei patru ani la Casa Albă. ”Au fost patru ani incredibili”, dar ”nu am fost o administraţie obişnuită”, şi-a descris el dificilul mandat.




Camera Reprezentanților a SUA a încercat a doua oară să il pună sub acuzare pe Donald Trump. Majoritatea Republicană, „zid” în jurul lui Trump

Miercuri 13 ianuarie a.c. Camera Reprezentanților din SUA a supus a doua oară la vot, punerea sub acuzare a lui Donald Trump, însă fără succes. Majoritatea Republicanilor au făcut „zid” în jurul lui Trump.

Există cel puțin două moduri de a privi votul de miercuri al Camerei Reprezentanților pentru acuzarea lui Donald Trump, cu două sute treizeci și două de voturi împotriva acuzării VS o sută nouăzeci și șapte pentru punerea sub acuzare. Fără îndoială, a fost un vot istoric. Pe fondul unui atac fără precedent asupra Capitolului, săptămâna trecută, care a culminat cu un efort hotărât de două luni al lui Trump pentru a răsturna alegerile din 2020, Camera Reprezentanților și-a asumat responsabilitatea de a reacționa. În urma votului de miercuri, președintele în exercițiu,  Donald Trump, a devenit primul președinte din istoria de două sute treizeci și doi de ani a SUA, care a fost suspus procesului de punere sub acuzare de două ori. Orice s-ar întâmpla de aici, înainte, această situație va fi consemnată cu siguranță pe primul loc la menționările istorice referitoare la Administrația Trump scrie The New Yorker citat de romaniabreakingnews.ro

Potrivit sursei citate, faptul că doar zece republicani au votat pentru acuzarea lui Donald Trump, demonstrează susținerea de care se bucuă în continuare președintele în exercițiu în sânul Partidului Republican. Marți, după ce reprezentantul Liz Cheney, al treilea republican din Cameră, și-a anunțat susținerea pentru destituire, iar Times a raportat că liderul majorității din Senat, Mitch McConnell, a favorizat o destituire rapidă, s-a speculat că republicanii aleși ar putea începe să renunțe la Trump în număr mare. Aceasta a fost o gândire de dorință.

Chiar dacă Camera Reprezentanților a dezbătut acuzarea miercuri, biroul lui McConnell a anunțat că nu va permite un proces în Senat decât după Inaugurarea lui Joe Biden, ridicând întrebarea dacă liderul republican se rupe pe deplin Trump. Dezbaterea Camerei în sine a fost o altă demonstrație conform căreia, cu acele zece excepții onorabile, cgrupul republican al Camerei este compus cu dintro majoritate pro Trump. Potrivit The New Yorker„ aceștia au susținut cu nerăbdare cruciada antidemocratică ca niște (…)  jalnici care, în ciuda recunoașterii pericolului pe care Trump îl reprezintă, sunt încă prea speriati să meargă împotriva lui.”

„Știm că președintele Statelor Unite a provocat această insurecție – această rebeliune armată împotriva țării noastre comune”, a subliniat președintele Camerei, Nancy Pelosi, într-un discurs bine adaptat care a durat aproximativ șapte minute. Ea șa reamintit audienței că revoltații care au vandalizat Capitolul au fost „trimiși aici de președinte”, ca un mijloc pentru „teribilul său scop” de a se agăța de putere. „Nu avem datoria față de jurământul nostru de a face tot ce putem constituțional pentru a ne proteja națiunea și democrația de apetitele și ambițiile unui om care a demonstrat în mod evident că este o amenințare vitală pentru libertate, pentru autoguvernare , și la statul de drept? ”

Unii dintre colegii democrați ai lui Pelosi, Haley Stevens, din Michigan, și-a amintit că prins fiind în camerele Capitoliului, pe măsură ce revoltații intrau și jefuiau în incintele oficiale. „Președintele a fost chemat în ajutor, dar nu a răspuns la apel”, a spus ea. Reprezentantul Ilhan Omar, mândru membru al echipei progresiste, a declarat că Congresul nu mai poate ignora „criminalitatea, corupția și nerespectarea flagrantă a statului de drept de către tiranul președinte pe care îl avem în Casa Albă”. Hakeem Jeffries, președintele Caucusului Democrat al Camerei, a spus, pur și simplu: „Donald Trump este o infracțiune vie, care respiră. Este ceea ce este.”




Dreptul forței sau forța dreptului? Cronica unui abuz al principalelor servicii de informații din Ucraina și R. Moldova

Statul, oricare stat, are privilegiul de a avea secrete: secrete de stat. În același timp, are și posibilitatea (nedorită) de a abuza de puterea sa: abuzuri de stat.

Uneori cele două categorii, printr-o complicitate ilegală, ajung să se completeze, cu toate că atât prevederile constituționale, dar și măsurile legislative se îngrijesc să împiedice acest lucru. Abuzul de stat apare din puterea discreționară a autorității politice, cuplată la o interpretare defectuoasă a rolului pe care aceasta trebuie  să-l joace. În acest fel, statul poate pedepsi indezirabilii din interior și, câteodată, din exterior. În societățile totalitare, tentația abuzului (avem exemplul politicilor stalinismului) determină autoritatea să definească categoriile de “dușmani”, reali său inventați, care ar trebui să suporte măsurile represive luate de reprezentanții puterii. Societatea are posibilitatea să reducă sau chiar să preîntâmpine acele măsuri care transformă categorii întregi de cetățeni în victime ale exercițiului totalitar. Acolo însă unde societatea civilă este prea firavă, incapabilă sau temătoare să susțină adevărul, aceasta va ezita să intervină în deciziile autorității. În felul acesta, întreaga masă a cetățenilor poate fi afectată de măsurile punitive, autoritare sau contrare drepturilor recunoscute de instrumentele constituționale. În democrațiile consolidate, cadrul legislativ este suficient să împiedice apariția unor abuzuri statale sau, cel puțin, le reduce considerabil.

Sistemul de drept internațional e unanim în a recunoaște obligațiile internaționale de asigurare a dreptului la liberă circulație și interzicerea expulzării propriilor cetățeni. Amintim aici doar câteva din instrumentele universale/regionale în acest domeniu: Declarația Universală a Drepturilor Omului (art.13), Pactul internațional cu privire la drepturile politice și civile (art.12), Protocolul adițional nr.4 la CEDO (art.2), alături de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ultimele ratificate atât de Ucraina, cât și de R. Moldova. Ratificarea lor înseamnă și obligația de a le respecta. Ratificarea mai înseamnă reafirmarea unui atașament solid pentru libertățile fundamentale, care reprezintă temelia însăși a justiției și a păcii în lume. Respectarea lor reprezintă premisele unui regim politic democratic și o filozofie comună care decurge din mijloacele democratice disponibile întregii societăți.

Dreptul la liberă circulație, ca drept fundamental al omului, de asemenea este garantat de Constituția Ucrainei (art.33) și cea a R. Moldova (art.27).

Interdicția

Cazul pe care îl analizăm – sau mai bine spus, în limbaj juridic, speța examinată – ilustrează elocvent atât ignorarea normelor de drept internațional, în același timp cu menținerea unor abordări definitorii pentru un stat nereformat, tributar practicilor totalitare comuniste: lipsa transparenței decizionale, absența unor analize obiective, dezinformări, arbitrariul măsurilor punitive, care, luate împreună, converg la abuzul instituțional, în cazul nostru – al principalelor servicii de informații din Ucraina și R. Moldova.

Ne-am oprit la cazul lui Eugen Patraș, devenit peste noapte, nitam-nisam, indezirabil pentru Republica Moldova. Deși dezbaterea judecătorească propriu-zisă a avut loc în anul 2004, speța este semnificativă și de învățătură, atât pentru noi, cetățenii, cât și pentru unele instituții ale statului.

Reclamantul Eugen Patraș, etnic român, s-a născut în localitatea Bahrinești, regiunea Cernăuți, Ucraina, deținând cetățenia sovietică până la dispariția în 1991 a U.R.S.S., iar  mai apoi – cea ucraineană. Petentul a avut o relație specială cu Republica Moldova, unde a absolvit și Facultatea de Drept a Universității din Chișinău și unde locuiește fratele său, prof. univ. dr. Mihai Patraș, fost deputat în Parlamentul R. Moldova, de asemenea nepotul de frate, Nicolai Patraș, fost ofițer în poliția R. Moldova. Iată, deci, suficiente motive care să transforme relația sa cu cele două state într-o relație privilegiată. După finalizarea studiilor doctorale în România, în anul 1999, reclamantul a renunțat la cetățenia ucraineană (2000), redobândind anterior cetățenia română, respectând astfel toate procedurile legale de renunțare/redobândire a unei/altei cetățenii.

Pe data de 14.08.2002, Serviciul de Securitate al Ucrainei (S.B.U. a dispus, pentru domnul Eugen Patraș, măsura interdicției de intrare pe teritoriul Ucrainei pentru o perioadă de 5 ani (2002-2007),  care va constitui obiectul unui alt studiu. O atare practică este, din păcate, uzuală în activitatea S.B.U. față de cetățenii români, lista “interzișilor” fiind suficient de lungă, cu precădere ziariști, scriitori, juriști etc. Exagerările au depășit orice raționament prin interzicerea intrării în Ucraina a fostului prim-ministru moldovean, Mircea Druc, și a unui pensionar de 89 de ani, veteran de război, originar din nordul Bucovinei, inginerul Vasile Ilica (între timp decedat). S-a ajuns și până la un caz total inedit, când unui cetățean ucrainean, Sergiu Dan, originar din localitatea Apșa de Jos, regiunea Transcarpatică, jurnalist la Radio România, i s-a refuzat să revină acasă, în Ucraina, situație interzisă expres atât de Constituția Ucrainei (art.25, alin.2), cât și de prevederile alin.2, art.3, din Protocolul adițional nr. 4 menționat anterior, protocol ratificat de statul ucrainean. Astfel de măsuri abuzive, considerate ilegale atât din punct de vedere al legislației naționale, cât și al normelor internaționale, au elemente în comun: lipsa motivării legale a deciziei, superficialitatea descrierii faptei sau lipsa faptelor reale/legale care au atras interdicțiile, termenul pentru care a fost dispusă măsura sau nemenționarea  căilor de atac prevăzute în legea națională.






Încercări de justificare a interdicției

În ziua de 10 ianuarie 2003, reclamantul Eugen Patraș călătorea cu trenul “Prietenia” pe ruta București – Chișinău, plecând într-o scurtă vizită la fratele său din Chișinău. În punctul vamal Ungheni, grănicerii l-au coborât din tren, fără să-i ofere nicio explicație, scrisă sau verbală, asupra motivelor interdicției de intrare pe teritoriul Republicii Moldova, fiind imediat returnat în România. Sunt de menționat răspunsurile autorităților R. Moldova asupra motivelor de interdicție. Astfel, din răspunsul Secției Consulare a Ambasadei R. Moldova în România (nr.314/ din 19.02.2003) rezultă că măsura de interdicție este „din motivul încălcării (în text :  incalacrii – n.n.) comise pe teritoriul Ucrainei, unde Republica Moldova are obligații fata de îndeplinirea acordurilor bilaterale și multilaterale în cadrul CSI”, în timp ce Departamentul Trupelor de Grăniceri (D.T.G.), prin răspunsul nr.7/167 din 31.01.2003, susține că, „în conformitate cu acordurile bilaterale și multilaterale de colaborare între țările CSI și obligațiile Republicii Moldova față de îndeplinirea acestor acorduri, cetățeanului României Patraș Eugen n-a fost acceptată întrarea în țară în baza demersului parvenit din Ucraina despre încălcările comise pe teritoriul ei de către persoana nominalizată, în perioada precedentă”. Lăsând deoparte calitatea redactării răspunsurilor (probabil în “moldovenește”), arătăm că, la solicitările petentului (din 02.10.2003, către Consulul R. Moldova la București, și din 02.12.2003, către MAE al R. Moldova) de a preciza „faptele incriminatorii” comise pe teritoriul Ucrainei, nu s-a primit niciun răspuns. Ulterior doar, în cadrul procesului de judecată, s-a stabilit că dispoziția de interdicție pentru R. Moldova a fost emisă de S.I.S. în data de 18.10.2002. Tot în cadrul procesului s-a mai aflat că măsura interdicției s-a aplicat drept urmare a solicitării S.B.U. către S.I.S, intervenindu-se și a doua oară, deja în perioada judecării cauzei, prin adresa nr.5826 din 12.05.2004, cu solicitarea de a menține măsura interdicției.

Internaționalizarea acțiunilor nesăbuite (dovedite ulterior netemeinice și nelegale) ale S.B.U. au atins ridicolul atunci când instutuția dată s-a adresat și F.S.B. – ului Federației Ruse pentru a-i interzice intrarea în R.Moldova domnului Patraș. Faptul rezultă în mod expres din referința (întâmpinarea) Serviciului de Informații și Securitate al R. Moldova către Curtea de Apel Chișinău. Vom reproduce un pasaj mai lung din referința sus-amintită, pentru a constata până unde s-a ajuns cu absurdul:

„Neautorizarea intrării pe teritoriul R. Moldova a cetățeanului român Eugen Patraș a fost determinată de prevederile Protocolului de colaborare în domeniul intrării pe teritoriul statelor-membre ale C.S.I. a persoanelor care nu au temeiuri legale pentru aceasta, semnat la Minsk la 25 mai 2001. Prezentul protocol constituie parte integrantă a Acordului privind combaterea criminalității organizate, semnat la Tbilisi la 31 mai 1995, la care Republica Moldova este parte.

Prin acest Protocol (Articolul 3) Părțile asigură interzicerea intrării pe teritoriul statelor-membre ale C.S.I. a cetățenilor care sunt incluși în Lista persoanelor cărora le este interzisă intrarea pe teritoriul statelor-membre ale C.S.I.

La 4 octombrie 2002, prin scrisoarea nr.2И/5-263 parvenită de la Serviciul Federal de Securitate al Federației Ruse (ФСБ России), care efectuează evidența centralizată a persoanelor cărora le este interzisă intrarea pe teritoriul statelor-membre ale C.S.I., Serviciul de Informații și Securitate a primit Lista menționată pe suport de hârtie și în varianta electronică, în care este indicat și numele d-lui. Eugen Patraș”.

Deci, nici mai mult nici mai puțin decât în baza Acordului privind combaterea criminalității organizate (sic!), încheiat între serviciile speciale ale statelor-membre CSI! Să vedem acum care au fost realitățile…

Procesul cu S.I.S din R. Moldova

Prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel din Chișinău, Eugen Patraș a chemat în judecată Serviciul de Informații și Securitate al R. Moldova (S.I.S.), alături de Departamentul Trupelor de Grăniceri (D.T.G.), dar și M.A.E. al R. Moldova (ultimul scos între timp din proces), solicitând constatarea ilegalității măsurilor dispuse de S.I.S. și D.T.G.: returnarea sa în România și, respectiv, împiedicarea accesului pe teritoriul R. Moldova. Petentul a solicitat, totodată, obligarea pârâților ca, pe viitor, să nu mai împiedice intrarea și ieșirea în/din același stat, respectând dreptul său la liberă circulație, dar și plata daunelor morale în cuantum de 100.000 de euro, precum și achitarea cheltuielilor de judecată.

Dezbaterile din instanță, împreună cu o campanie insistentă de petiționare a autorităților au subliniat aspectele contradictorii, de natură să lezeze funcționalitatea  normelor internaționale și naționale, a căror obligativitate decurge din sistemul relațiilor interstatale, dar și bilaterale ale statelor implicate în evoluția acestui caz de abuz statal. Astfel, studiul de caz a evidențiat următoarele:

– Pentru început, probabil pentru a impresiona instanța (nu se exclude și intimidarea acesteia), S.I.S. și D.T.G. al R. Moldova au refuzat să prezinte instanței datele pe care s-a bazat aplicarea interdicției, invocând  motive de natură  secretă, care nu ar putea fi comunicate, nici supuse controlului unui organ judecătoresc legal constituit (se poate observa atât în cazul S.B.U., cât și în cazul oficialilor de la Chișinău, prezența sindromului de secretomanie). Principialitatea președintelui completului de judecată a determinat totuși S.I.S. să se conformeze și să prezinte instanței actele solicitate. A fost însă din nou nevoie de avertismentul instanței de a respecta prevederile legale pentru a-i determina pe pârâți să se comporte într-un cadru legal și să depună la dosar actele invocate. Pentru a folosi o frumoasă expresie din limba română, vom observa că  atât în cadrul S.B.U., cât și în cazul instituțiilor de la Chișinău, când vine vorba de măsuri restrictive, „nu știe stânga, ce face dreapta”;

– Reprezentanții S.I.S. și D.T.G. nu au contestat că actele domnului Eugen  Patraș de trecere a frontierei au fost legale. Ambele instituții au susținut că au acționat ca urmare a unor demersuri făcute de organele de resort din Ucraina (direct) și Federația Rusă (indirect), invocând-se încălcări nespecificate, comise pe teritoriul Ucrainei, nu pe teritoriul R. Moldova, adică al autorității care, nefiind lezată, a acționat totuși pentru și în numele Ucrainei. Nici în acest context părțile adverse n-au prezentat instanței care sunt motivele faptice concrete imputabile petentului (în Ucraina sau în alt stat). Ca atare, aplicarea unui „interes extrateritorial” a lipsit de justificare legală intervenția organelor din R. Moldova;

Protocolul privind călătoriile reciproce, încheiat între Poliția de Frontieră din Ministerul de Interne al României și Poliția de Frontieră a R. Moldova, semnat la Albița pe data de 27 septembrie 2001, prevede expres: „Cetățenii statului uneia dintre părți, în baza documentelor specificate în acord pot intra, ieși și tranzita pe teritoriul celeilalte părți prin punctele de trecere a frontierei deschise pentru traficul de călători” (art.1). Grănicerii nu au ridicat nicio obiecție în legătură cu documentele prezentate de reclamant. În plus, Acordul dintre Guvernul României și Guvernul R. Moldova privind călătoriile reciproce ale cetățenilor, din 29.06.2001, nu conține prevederi exprese care să interzică intrarea ca urmare a intervenției unui stat terț, în speță, Ucraina.

Al treilea participant: C.S.I.

În acest stadiu intervine un al treilea participant, extrateritorial și fără atribuții exprese în domeniul regimului de frontieră: Comunitatea Statelor Independente.  C.S.I. a luat ființă în 1991, funcționând ca organizație regională, formată din Federația Rusă și alte 10 state dintre fostele 15 republici unionale al U.R.S.S.  Niciunul din acordurile din cadrul C.S.I., menționate în referința S.I.S,  nu a fost publicat în  „Monitorul Oficial”, sub pretextul că ar avea un caracter secret. Însă potrivit art. 6 din Constituția Republicii Moldova, nepublicarea legii atrage inexistența acesteia, iar art.23 din Constituție obligă statul să asigure dreptul fiecărei persoane de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. Secretele învăluite nu pot prezenta o sursă de incriminare într-un sistem de drept cu adevărat democratic; cel mult ele ne pot aminti de o perioadă când suspiciunea generalizată caracteriza relațiile statului cu proprii cetățeni. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Sunday Times împotriva regatului Unit, 1979 ) s-a stabilit că orice lege trebuie să fie „publică, accesibilă și previzibilă”. În redactarea Curții se precizează că „o normă nu poate fi privită ca lege decât dacă este formulată cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să își reglementeze conduita”.

În aparență, acordurile semnate ȋntre serviciile speciale din statele spațiului C.S.I. constituie singurul temei juridic pentru cererea Ucrainei de aplicare în R. Moldova a interdicției de circulație în defavoarea reclamantului Patraș. Se ridică totuși problema publicității respectivelor acorduri care, secrete fiind – cunoscute adică doar de un număr limitat de oficiali – nu au fost aduse la cunoștința largă a cetățenilor. În conformitate cu principiile de drept și cu  articolul 6, menționat deja, din Constituția R. Moldova, consecința juridică este că niciunul din documentele secrete nu pot produce consecințe juridice (în treacăt fie spus, erau atât de „secrete”, încât toți participanții la procesul în cauză au putut ulterior să ia cunoștință de acestea). Precizăm că, în întimpinarea depusă la dosarul cauzei, cei doi pârâți nu au invocat altceva decât obligația internațională de respectare a convențiilor la care statul e parte, fără să invoce fapte și împrejurări concrete care să caracterizeze acțiunile reclamantului drept ilegale și, prin urmare, suficiente pentru a restrânge dreptul său la liberă circulație. Mai mult, statul moldovenesc  a impus o interdicție care nu s-a bazat pe propriile constatări privind încălcarea ordinii constituționale, fiind preocupat exclusiv de îndeplinirea acordurilor bi/multilaterale cu Ucraina.

Actualizarea unei liste nu poate fi confundată cu decizia propriu-zisă de limitare a circulației, măsură pe care statele-membre o dispun în raport de interesele lor legitime. Prin urmare, acestora le revine dreptul de a solicita F.S.B.-ului includerea unei persoane în lista “interzișilor”. (Precizăm că actele semnate în cadrul C.S.I. stipulează că limitarea dreptului la liberă circulație se aplică de fiecare stat, dacă nu contravine legislației naționale).

Așa se explică faptul de ce S.I.S. – ul din R. Moldova – la cererea S.B.U., direct și prin F.S.B.  – a considerat că reclamantul Eugen Patraș nu are temei legal să intre în țară.  Cu toate acestea, potrivit actelor depuse la instanță, împrejurare consemnată și în cuprinsul hotărârii judecătorești, Federația Rusă, Kazahstan, Georgia și Azerbaidjan – și ele semnatare ale actelor invocate de S.B.U. și S.I.S. – au confirmat oficial, prin adresele consulatelor acestor țări la București, faptul că petentul Eugen Patraș nu are interdicție de intrare pe teritoriul respectivelor țări(!).

Dezvăluirea așa-zisei cauze a interdicției: implicare în rețele de crimă organizată

După mai multe tergiversări, prin încheierea de ședință, instanța de judecată a obligat S.I.S.-ul și Departamentul Trupelor de Grăniceri, contrar împotrivirii acestora, să permită reclamantului intrarea în țară, pentru a putea participa la judecarea propriu-zisă a cauzei, în data de 11.11.2004. Măsura a însemnat o aplicare judicioasă a principiului nemijlocirii și oralității în dezbaterile judiciare. (Ședința a fost condusă de domnul judecător Nicolae Timofti, viitor președinte al R. Moldova).

În opinia Curții de Apel Chișinău, actele secrete la care s-au referit pârâții nu constituie un temei suficient pentru aplicarea interdicției de a circula în R. Moldova. Conform Hotărârii din 11 noiembrie 2004, pronunțată de Colegiul Civil al Curții de Apel Chișinău în dosarul nr. 3-525/2004, actele semnate de R. Moldova în legătură cu reglementările C.S.I. își găsesc aplicarea doar și exclusiv față de persoanele implicate în rețelele de crimă organizată ori cele vinovate de săvârșirea unor infracțiuni grave, de natură să afecteze ordinea de drept internațională, cum ar fi actele de terorism, de producere, păstrare sau comercializare a drogurilor, de contrabandă cu materiale radioactive, muniții, de înființare sau participare în formațiunile de mercenari etc. În același timp, în cursul dezbaterilor judecătorești nu a fost prezentată instanței absolut nicio probă care să dovedească implicarea reclamantului în astfel de grupări criminale, în Ucraina, R. Moldova sau orice alt stat-membru C.S.I. Iată de ce instanța a recunoscut ca ilegale acțiunile S.I.S. și a D.T.G. și prin urmare a recunoscut ca ilegală interdicția de intrare în țară impusă de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova.

Adevărata cauză a interdicției: răzbunare instituțională față de indezirabilii ideologici

Observăm astfel, cu claritate, abuzul S.B.U. de a se folosi de un acord internațional, respectiv inducerea în eroare a serviciilor de informații străine (în cazul dat, al FSB-ului Federației Ruse și S.I.S.-ului R. Moldova) pentru “a-i pune la punct” pe indezirabilii ideologici, inclusiv domnul Eugen Patraș, acesta fiind cunoscut ca un susținător activ al drepturilor și intereselor legitime ale comunității românești din Ucraina. Iar faptul că S.B.U. a considerat de cuviință să recurgă la niște insinuări incalificabile precum că petentul ar face parte din rețelele de crimă organizată, dar și solicitarea către două servicii de informații străine (ale Federației Ruse și R. Moldova) de a i se interzice intrarea exclusiv în R.Moldova, de care acesta este legat sufletește (unde locuiesc fratele și nepotul acestuia), atestă luarea unor măsuri de răzbunare instituțională asupra celor care gândesc altfel. Per a contrario, dacă petentul prezenta un real pericol pentru securitatea statelor C.S.I., după cum s-a insistat de către S.B.U. și de către S.I.S.-ul lui Voronin, era logic și firesc ca măsura de interdicție să fie solicitată pentru toate statele C.S.I., semnatare ale acordurilor cu pricina, ceea ce nu s-a făcut. În mod firesc se pune întrebarea: dacă S.B.U. n-a venit cu nicio dovadă că Eugen Patraș ar face parte din vreo rețea de crimă organizată sau ar fi săvârșit fapte grave în Ucraina, de ce s-au invocat asemenea fapte în demersurile S.B.U. către F.S.B și S.I.S.? Totodată, dacă dl dr. Eugen Patraș, avocat al Baroului București, fost vicepreședinte al Societății pentru Cultură Românească “Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, autor a mai multor acțiuni în beneficiul comunității românești din Ucraina  ar fi făcut parte din lumea crimei organizate, așa cum insistau cele două instituții de profil ale Ucrainei și R. Moldova, domniei sale i-ar fi fost dificil să obțină sprijinul Asociației Internaționale a Juriștilor, Comisiei pentru drepturile omului, minorități și culte a Senatului României, Uniunii Ucrainenilor din România, ONG-urilor din Ucraina etc. De altfel, după cum constată și hotărârea judecătorească, „reprezentanții pârâților au confirmat că nu dispun de date care ar confirma că E. Patraș este implicat în astfel de grupări”. Speța în cauză denotă cât de greu este să te debarasezi de moștenirea V.C.K. (ВЧК), N.K.V.D. (НКВД), K.G.B. (КГБ), pe de o parte, și cât de ușor poți fi distrus de malaxorul mașinăriei diabolice al unor instituții care nu vor (nu pot?) să se conformeze principiilor de guvernare democratică a societății. Analizând asemenea cazuri, ne dăm seama cât de mare poate fi pericolul nerespectării drepturilor de liberă circulație într-o țară cu democrație neconsolidată, și până unde poate să se ajungă cu dezinformările la nivel de servicii de informații. Se consideră cumva, în continuare, aceste instituții infailibile în fața ordinii de drept a statelor ?

Hotărârea pronunțată de către Colegiul Civil al Curții de Apel din Chișinău, la data de 11.11.2004, în dosarul 3-525/04, rămasă definitivă, a pus punctul pe “i” măcar în această speță, oprind dezmățul interdicțiilor motivate, de-facto, politic. Constatarea de către instanță a ilegalității acțiunilor S.I.S. și D.T.G. din R. Moldova, cu autoritate de lucru judecat, a respins, fie și indirect, insinuările S.B.U. Deși măsurile abuzive și procesele i-au produs imense pierderi și pagube, petentul a găsit de cuviință să renunțe la daunele morale și materiale atribuite de instanță acestuia, din contul S.I.S., care, moralmente cel puțin, ar fi trebuit să fie achitate în solidar cu S.B.U. Era în firea lucrurilor ca acei angajați ai S.B.U. care au pus la cale asemenea dezinformări în plan internațional să răspundă în fața justiției, dar cine s-o facă.

Cuvânt de încheiere

După cum am menționat la început, cazul comentat aici, deși soluționat în 2004, e încă de actualitate pentru persoanele afectate și în prezent de abuzuri de stat. Ucraina aplică, în continuare și pe larg, proceduri de restrângere a dreptului la liberă circulație, sancționând astfel, de-facto, libertatea de exprimare. În acest context, menționăm, printre altele, că statul român n-a aplicat, după 1991, nicio interdicție de intrare în țară vreunui cetățean ucrainean, pe motive ideologice .

Hotărârea judecătorească analizată aici se bucură de autoritate de lucru judecat și poate servi – ca și jurisprudența C.E.D.O. – drept  argument convingător în cauze de aceeași natură.

În condițiile dificile cu care se confruntă Ucraina în Crimeea, Lugansk sau Donețk, sprijinul necondiționat pentru supremația legii, împreună cu asigurarea independenței sistemului judiciar, pot constitui instrumentele adecvate pentru consolidarea democrației și a ordinii de drept, de care ar beneficia toți cetățenii.

Autor: Mihai NICOLAE

 

Articol publicat și în ediția tipărită a revistei „Mesager bucovinean” (redactor-șef Ștefan Hostiuc)




Diplomatul William Burns nominalizat de preşedintele ales al SUA, Joe Biden, pentru funcţia de director al CIA

Preşedintele ales al SUA, Joe Biden, a anunţat luni că l-a nominalizat pe diplomatul de carieră William Burns pentru funcţia de director al CIA. Burns are în spate o carieră diplomatică de 33 de ani. În timpul administrației Obama, în perioada 2011-2014 a fost secretar de stat adjunct.

„Poporul american va dormi liniştit cu el ca director al CIA”, a spus Biden într-un comunicat.

William Burns a fost adjunct al Secretarului de Stat în administraţia Obama şi a ocupat ale funcţii în diplomaţie timp de peste 30 de ani atât în administraţiile democrate cât şi în cele republicane.

Burns ocupat funcţia de secretar adjunct de stat în administraţia Obama, după ce a lucrat mai mult de trei decenii în funcţii din Departamentul de Stat, la care s-a alăturat în 1982.

De asemenea, a ocupat funcţii publice în mandatele a cinci preşedinţi americani, atât democraţi, cât şi republicani, şi 10 secretari de stat în diverse posturi, inclusiv în calitate de ambasador în Iordania în administraţia Clinton şi în Rusia sub conducerea lui George W. Bush.

Burns a vorbit pe larg despre daunele pe care el crede că administraţia Trump le-a cauzat politicii externe a Statelor Unite. El a avertizat asupra consecinţelor periculoase ale faptului că preşedintele Donald Trump nu acceptă înfrângerea alegerilor într-un eseu previzibil în august trecut în Atlantic.

„Dacă va pierde, mă îndoiesc că va îmbrăţişa brusc angajamentul tradiţional bipartisan pentru tranziţii eficiente. În cel mai bun caz, va fi consumat de eforturile de a-şi raţionaliza înfrângerea şi de a picta alegerile ca fiind trucate; în cel mai rău caz, va încerca să conteste sau să submineze rezultatul”, a scris Burns.

Burns are, de asemenea, o lungă istorie în centrul negocierilor de pace din Orientul Mijlociu şi a lucrat îndeaproape în administraţia Obama la acordul nuclear cu Iranul. Are o experienţă limitată cu China, dar altfel are un portofoliu extins de lucrări în regiuni cheie de pe glob.

În prezent, el este preşedinte al think thank-ului Carnegie Endowment for Internaţional Peace de la Washington.




Video: Stare de urgență la Washington! Protestatarii pro Trump au luat cu asalt Congresul SUA, după ratificarea victoriei președintelui ales, Joe Biden

La Washington a fost decretată Starea de urgenţă pentru 15 zile,  potrivit tranmisiei Live CBS. Patru persoane au murit în urma incidentelor violente de miercuri, de la Capitoliu, iar 57 de persoane au fost arestate. Sesiunea Congresului SUA destinată certificării victoriei lui Biden este în desfăşurare, fiind condusă de Mike Pence.

„Numeroase persoane au venit în Districtul Columbia înarmate şi cu scopul de a se implica în violenţe şi în acte de distrugere şi s-au şi implicat în astfel de acţiuni. Au folosită substanţe chimice iritante, cărămizi, sticle şi arme”, a declarat primarul Muriel Bowser.

În baza stării de urgenţă, vor putea fi utilizate resurse suplimentare pentru a-i proteja pe locuitori, inclusiv pentru instituirea stării de asediu şi extinderea serviciilor de urgenţă. Ordinul este valabil până în 21 ianuarie, la ora 15:00, la o zi după instalarea în funcţie a lui Biden.

Patru persoane au murit în timpul protestelor violente pro-Trump de la Capitolul SUA, a declarat miercuri noaptea Departamentul de Poliție Metropolitană. O femeie a fost împușcată în interiorul Capitolului, iar alte trei au murit după ce au suferit „urgențe medicale”, a spus poliția. O femeie a fost împușcată de un ofițer de poliție al Capitolului în civil, după ce a încălcat Capitolul și a încercat să intre în camera Camerei, potrivit șefului poliției metropolitane Robert Contee. A fost transportată la un spital local, unde ulterior a fost declarată moartă, a spus Contee. Împușcarea este investigată de unitatea de afaceri interne a Poliției Metropolitane, care este responsabilă de investigarea tuturor deceselor ce implică ofițeri de poliție din Washington, D.C., chiar și a celor care implică alte agenții federale Poliția nu a făcut cunoscută încă identitatea femeii. Femeia era civilă și nu era membră al niciunei agenții de aplicare a legii, potrivit Poliției Metropolitane.

Potrivit Comunicatului Poliției Metropolitane citat de CBS, cel puțin 14 membri ai Departamentului de Poliție  au fost răniți, inclusiv un ofițer care a fost târât în ​​mulțime. Au fost recuperate șase arme de foc și două aruncătoare de grenade fumigene și au fost confiscate mai multe cocktail-uri molotov. La câteva ore după breșa de securitate, forțele de ordine au anunțat că Capitolul a fost asigurat. Cincizeci și două de persoane au fost arestate începând de miercuri seara, a spus poliția. Membrii Congresului din ambele partide au reluat numărarea voturilor electorale miercuri târziu.




Exploziv! Dezvăluiri despre „Proiectul Strategic” al Chinei pentru viitorii 100 ani

Indiscutabil, avem un joc global copios. Dacă rememorăm anumite aspecte din proximitatea Chinei, putem afirma: China a enunțat încă din anul 2011 data declanșării „Războiului pentru Reunificare”.

În anii 2010-2011 au apărut o serie de materiale cu referire la publicația pro guvernamentală „Wen Wei Po” (evident că astăzi nu veți găsi planificarea) în care sunt expuse procesele de dezvoltare economică și politică care vor provoca indubitabil războaie cu vecinii din proximitate. Printre actorii potențiali care vor fi atacați se află și Rusia.

După cum afirmă publicația evidențiată, în proximitatea celor 50 de ani, China va obține 6 victorii categorice în războaiele pe care le preconizează să le inițieze. Primul război că avea loc pentru „unificarea națiunii” în anii 2020-2025, adică un război cu Taiwanul, pentru care sunt alocate 6 luni. Ulterior, va urma Vietnamul pe care China o va ataca în anii 2028-2030, pentru a recupera fostele insule chineze Spratly.

Despre problematica insulelor Spratly în raportul CIA din 1988: https://www.cia.gov/readingroom/docs/DOC_0000789471.pdf

În anii 2035-40 China va iniția un război cu India având ca scop cucerirea Tibetului de Sud. În acest război China mizează pe sprijinul Pakistanului, care concomitent va trebui să ocupe Cașmirul de Sud.

În anii 2040-45 va fi un moment favorabil pentru războiul cu Japonia, iar chinezii vor să recupereze insulele chineze Uotsuri (arhipelagul Diaoyu Dao) și Ryukyu, considerate ca fiind ocupate de Japonia. Practic. Totodată, va fi atacată Mongolia în cazul în care nu va accepta agenda chineză de unificare cu China.

În cele din urmă seria de războaie se va materializa cu Rusia, conflictul cu care este planificat pentru anii 2055-2060. Anume, atunci Rusiei i se va impune costul pentru ce a luat, în timp, Imperiului Chinez și anume circa 1,6 milioane km3. China intenționează, în această perioadă, să devină o superputere globală, prima că eficiență în războaiele contemporane și pe deplin capabilă să îi înfrângă pe ruși.

În anul 2014 Rusia propunea să-și proiecteze un centru al intereselor sale strategice în Africa. Proiectul a eșuat. Miza Rusiei în Africa consta în realizarea unei buni coabitări cu China ce dorea să încheie un acord sino-rus în valoare de 400 mlrd. de dolari în domeniul gazelor. În data de 06.11.2015 publicația China Daily a scris că Rusia a transmis Chinei un teritoriu de 4,7 kilometri pătrați. Noul teritoriu chinez cuprinde râul Hubutu, care se află la 60 km de Ussuriysk și a fost inclus în cadrul provinciei Ghirin. Acest teritoriu i-a revenit Rusiei după cel de-al doilea război al opiului, în perioada 1858 până în anul 1915, atunci când dinastia Tzin a transmis Imperiului Rus, un teritoriu de aproximativ 1,5 km² și a semnat un „acord inechitabil” la vremea aceea, după cum susține China.

Rusia și China au revizuit frontierele în anul 1993 și atunci s-au decis că acest teritoriu să intre în posesia Chinei. În mod oficial acesta a fost integrat la 4 noiembrie 2015.

O altă problemă ține de darea în arendă a unor teritorii din Cisbaicalia către China pe o perioadă de 49 de ani. Această afacere a intrat sub cupola companiei Huse Din an, afiliată structurii comerciale Zone, în jur de 300 mii hectare. Prima etapă a fost realizată în perioada anilor 2015-2018. Proiectul pilot a fost realizat în 2019 iar Chinei i se oferea încă 200 mii de hectare. Informațiile ulterioare au fost secretizate. Evident, afacerea a provocat ecouri anti – Chineze în regiune.

În ultimii ani, Rusia a cedat acțiuni importante din sfera coloșilor preocupați de gazoducte cum ar fi Rosnef. Sunt și altele…

P.S. Există un banc rusesc: la o reuniune a șefilor de armată generalul V.Gherasimov își întreabă subalternii: cine sunt inamicii naturali ai Rusiei? Un general rus se ridică și spune Statele Unite ale Americii. Nu, răspunde Gherasimov.. Un alt general insistă că ar fi Uniunea Europeană. Gherasimov spune metaforic că uite sunt chinezii și că trebuie să însușim din lecția Israelului, un stat cu câteva milioane de evrei dar care țin în șah 250 milioane de arabi. Se ridică un alt general rus și întreabă: dar noi în Rusia câți evrei avem?

Octavian Sergentu / romaniabreakingnews.ro




Sancțiunile SUA pentru Nord Stream 2 (Rusia – Germania), catalogate de Moscova ca un act de „război hibrid”

Sancţiunile americane vizând gazoductul Nord Stream 2, ce urmează să facă legătura între Rusia şi Germania, reprezintă un act de „război hibrid”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, transmite DPA, citată de Agerpres.

„Este vorba practic de o variantă de război hibrid. Este folosit ca război hibrid de către Statele Unite”, a spus Dmitri Peskov, citat de agenţia de presă rusă TASS.

Lucrările la gazoductul Nord Stream 2 au fost reluate la începutul lui decembrie, după ce au fost întrerupte timp de un an, a anunţat consorţiul Nord Stream 2 AG. Nord Stream 2 va permite dublarea capacităţii de transport a Nord Stream 1, până la 110 miliarde de metri cubi pe an, astfel că o cantitate mai mare de gaze naturale ruseşti va ajunge direct în Germania via Marea Baltică, fără a mai trece prin Ucraina.

Chiar dacă cei 1.230 de kilometri ai conductei sunt aproape finalizaţi, proiectul a fost oprit brusc în luna decembrie 2019, după decizia SUA de a sancţiona companiile angajate în acest proiect.

Proiectul Nord Stream 2 se confruntă cu opoziţia politică a Washingtonului, care susţine că va face din Germania „prizoniera” Rusiei, aşa cum a avertizat preşedintele Donald Trump în 2018. În schimb, Rusia acuză SUA că vor să blocheze proiectul pentru a-şi putea menţine livrările de gaz la preţuri mai mari pe piaţa europeană.




Ungaria vrea vaccin chinezesc împotriva COVID-19 fără respectarea normelor UE

Ungaria încerca să aprobe intern, în regim de urgenţă, folosirea unui vaccin chinezesc împotriva COVID-19,  fără să respecte normele UE, de evaluare obişnuită efectuată de Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA), a anunţat vineri pe contul său de Facebook ministrul ungar de externe Peter Szijjarto, potrivit Reuters.

Acelaș Ministrul (Peter Szijjarto) anunţa în urmă cu o lună că la sfârşitul lunii noiembrie că Rusia le va permite medicilor şi experţilor sanitari ungari să studieze procesul de producţie al vaccinului rusesc împotriva COVID-19 „Sputnik V”, iar această colaborare ar putea accelera procesul prin care autorităţile sanitare ungare vor lua o decizie privind o posibilă folosire a acestui vaccin în Ungaria.

Este de menționat că nici Rusia şi nici China nu au solicitat până în prezent agenţiei europene autorizarea vaccinurilor lor. China a aprobat trei vaccinuri-candidat, dezvoltate de Sinovac şi compania de stat Sinopharm, pentru utilizare de urgenţă.

„Siguranţa unui vaccin nu este o chestiune politică sau ideologica, ci una profesională (…) Dacă experţii iau o decizie pozitivă, vom începe imediat să întocmim contractul pentru a importa vaccinul”, a menţionat Szijjarto, adăugând că Ungaria a primit vineri documentaţia cerută, dar fără a preciza numele producătorului vaccinului la care s-a referit.

Potrivit normelor europene, orice vaccin necesita autorizarea EMA, dar statele membre ale UE pot să apeleze la o procedură de urgenţă care le permite distribuirea temporară a vaccinului. Este ceea ce a făcut Regatul Unit – care în perioada de tranziţie post-Brexit trebuie să aplice normele europene – aprobând la începutul lunii decembrie vaccinul împotriva COVID-19 produs de Pfizer-BioNTech. EMA a anunţat că va decide pana pe 29 decembrie dacă va acorda o autorizaţie provizorie pentru vaccinul Pfizer-BioNTech, subliniind că procedura europeană de evaluare, deşi puţin mai lentă decât cea britanică, este mai riguroasă.