Cuza și confiscarea proprietăţilor greceşti. Cum ajunseseră atât de multe mănăstiri şi schituri româneşti în stăpânirea străinilor?

Confiscarea doar a proprietăţilor greceşti din ţară ar fi aruncat asupra politicii cuziste o pată greu de şters: xenofobia, ura faţă de poporul grec. Într-o astfel de cheie trebuie să înţelegem decizia grea a domnitorului de a etatiza toate proprietăţile bisericeşti, chiar dacă Biserica a suferit foarte mult din pricina nedreptăţii ce i se făcuse. Cu toate acestea, au existat şi consecinţe pozitive, deoarece din pământurile Bisericii, după un an, Cuza a început să-i împroprietărească pe ţărani, prin promulgarea Legii rurale.

Ziua de 24 ianuarie ne readuce în memorie luptele şi năzuinţele seculare ale înaintaşilor noştri din toate teritoriile românismului pentru înfăptuirea Unirii, precum şi evenimentele cruciale din 1859, căci prin Unirea Principatelor Române s-a pus baza temeluirii României Mari, desăvârşită la 1918.

Actul istoric de acum 160 de ani a avut consecinţe importante asupra societăţii româneşti, deoarece măsurile luate de Principele Alexandru Ioan Cuza au vizat modernizarea principalelor domenii ale vieţii social-economice, politice, ba chiar religioase. De schimbările fundamentale nu a scăpat nici Biserica Ortodoxă, care se lupta din răsputeri ca să-şi dobândească autocefalia faţă de Patriarhia de Constantinopol, aspiraţie imposibil de realizat din pricină că, până la Cuza, dar mai ales în secolul fanariot, elementul grec ajunsese foarte influent în Ţările Române.

Hotărât să readucă acasă pământurile româneşti înstrăinate prin numeroasele danii făcute, cu voie sau de nevoie, de-a lungul timpului, Locurilor Sfinte din Răsărit, precum Sfântul Munte Athos, Mănăstirile de pe Meteore, patriarhiile de Constantinopol, Ierusalim, Antiohia, Alexandria (chiar Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” din Sinai avea proprietăţi româneşti închinate), Cuza a propus, iniţial, răscumpărarea lor, oferindu-se să plătească, în rate, o sumă colosală: aproximativ 30 milioane franci. Era, de fapt, o modalitate de înţelegere amiabilă cu grecii care, deşi tentaţi de suma impresionantă, au refuzat-o. În plus, văzându-şi periclitate atât interesele prezente, cât şi pe cele viitoare, au trecut peste faptul că împărtăşeam aceeaşi credinţă cu ei şi au încercat o „alianţă” neortodoxă cu Înalta Poartă, gândind că poate, poate vor reuşi să-şi păstreze întinsele suprafeţe funciare şi forestiere româneşti. Turcii erau interesaţi ca grecii să nu-şi piardă daniile în Ţările Române, căci aşa aveau şi ei de unde să colecteze sumele imense de bani impuse acestora după cucerirea Constantinopolului şi a celorlalte patriarhii apostolice.

Actul a stârnit numeroase controverse până în zilele noastre

În astfel de condiţii, conducerea ţării s-a văzut nevoită a recurge la o lege prin care toate proprietăţile Bisericii să fie etatizate, trecute în proprietatea statului. Cu toate protestele vehemente ale marilor puteri învecinate şi îndeosebi ale Imperiului Otoman – devenit, tam-nisam, apărător al intereselor greceşti (sic!) -, Legea secularizării averilor mănăstireşti s-a adoptat pe 17/29 decembrie 1863. Mulţi episcopi şi stareţi greci au trimis sultanului o sumedenie de jalbe, cerându-şi „drepturile cuvenite” în pământ românesc, punând, ca şi în trecut, puternice presiuni şi pe reprezentaţii Imperiului ţarist la Constantinopol, solicitându-le cu fermitate anularea legii care-i lăsa fără întinsele suprafeţe agricole şi forestiere din România.

La vremea respectivă, dar şi până astăzi, actul a stârnit numeroase controverse, căci nu toţi au înţeles de ce Cuza a hotărât să deposedeze şi proprietăţile bisericilor ori mănăstirilor neînchinate. O privire generală asupra situaţiei mănăstirilor de dinainte de 1863 ne va lămuri: în Muntenia fiinţau 69 de mănăstiri, 35 dintre ele fiind închinate; în Moldova existau 122 de aşezăminte monahale, dintre care 30 închinate. Procentul averilor funciare bisericeşti raportat la suprafaţa agricolă şi forestieră totală a României, constituită prin Unirea de la 1859 – deci fără Transilvania, Bucovina, Basarabia şi Dobrogea -, se ridica, în Muntenia, la 16,55% pentru cele neînchinate şi la 11,14% pentru cele închinate, iar în Moldova la 12, 16% pentru cele neînchinate şi la 10,17% pentru cele închinate, însumând puţin peste un sfert din teritoriul de atunci al Principatelor, adică 25,4% din suprafaţa totală a ţării.

„Până când ţăranii nu vor fi cetăţeni, noi nu vom avea o naţiune”

Se pune întrebarea: cum au ajuns atât de multe mănăstiri şi schituri româneşti în stăpânirea străinilor?

Citește integral pe

http://ziarullumina.ro/biserica-domnitorul-alexandru-ioan-cuza-si-satul-romanesc-140921.html




24 ianuarie 1859! Cu toată opoziția Austriei și a Imperiului Otoman, 30.000 de oameni ieșiți pe străzile Bucureștiului reușesc să forțeze votul pentru Cuza! Împărtul Franței Napoleon al III-lea „nașul” Unirii Principatelor Române

În 24 ianuarie 1859, Bucureștiul era în fierbere. Adunarea Electivă a Principatului Valahiei trebuia să aleagă un principe care să conducă țara. După mari frământări, a fost ales un colonel, pe numele său Alexandru Ioan Cuza, care fusese ales cu câteva zile înainte, în 5 ianuarie, domnitor al Moldovei. Astfel, lua naștere un nou stat, Principatele Unite Române, care avea să devină apoi România. Dintre suveranii Europei, unul singur susținea deschis Unirea: împăratul Franței, Napoleon al III-lea se arată într-un material rfi.ro

În 1853, a izbucnit un conflict care a opus Rusiei o coaliție formată din Imperiul Otoman, Franța, Marea Britanie și Sardinia. Conflictul a devenit cunoscut sub numele de Războiul Crimeii, pentru că principalele operațiuni militare au fost purtate în Peninsula Crimeea și în Dobrogea. Rusia a fost înfrântă și a fost nevoită să retrocedeze, în 1856, Principatului Moldovei trei județe din sudul Basarabiei, ceea ce însemna că rușii pierdeau controlul gurilor Dunării.

Marile puteri europene s-au întrunit în Conferința de Pace de la Paris și au căutat o soluție pentru a preîntâmpina noi conflicte provocate de Rusia. Împăratul Franței, Napoleon al III-lea, a propus crearea unui stat-tampon, format din principatele Moldovei și Valahiei. Otomanii considerau aceste două principate drept provincii privilegiate ale Imperiului, însă, în fapt, ele se bucurau de o mare autonomie.

Soluția propusă de Napoleon al III-lea a stârnit opoziția altor mari puteri, precum Austria sau Imperiul Otoman, de aceea a fost găsită o soluție de compromis: cele două principate urmau să alcătuiască un fel de uniune, cu legi și cu unele instituții comune, dar conduse fiecare de câte un principe și fiecare cu parlamentul ei, intitulat adunare obștească.

În 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost proclamant principe al Moldovei. 19 zile mai târziu, deputații din Principatul Valahiei, întruniți la București, căutau și ei un principe. Deputatul Vasile Boerescu a găsit o soluție ingenioasă: să îl aleagă principe tot pe Alexandru Ioan Cuza.

În şedinţa din 24 ianuarie 1859, deputatul Vasile Boerescu a propus candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost votat în unanimitate, stârnind mânia Porţii Otomane și a Austriei, care au considerat alegerea drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul actului nu se prevedea ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane distincte.

Sub presiunea unei mase de 30.000 de oameni ieșiți pe străzile Bucureștiului, deputații au votat propunerea.

Alexandru Ioan Cuza a devenit domnitor al celor două principate, iar unirea lor a fost recunoscută de către marile puteri pe parcursul domniei sale.

Astfel, Unirea era înfăptuită peste voința marilor puteri.

Intrarea triumfală a lui Alexandru Ioan Cuza în București

Împăratul Napoleon al III-lea a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a susține Unirea, iar, în cele din urmă, Alexandru Ioan Cuza a fost recunoscut drept principe de marile puteri, care însă au recunoscut Unirea doar pe durata domniei sale.

În anul 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând astfel unirea politică de facto.

În 1866, Alexandru Ioan I Cuza a fost îndepărtat de pe Tron. Unirea risca să fie dizolvată, însă tot Napoleon al III-lea a salvat România. El l-a propus drept principe domnitor pe nepotul său, Carol I, din dinastia germană de Hohenzollern-Sigmaringen. Nepotul lui Napoleon al III-lea a devenit unul dintre cei mai mari conducători din istoria României, iar împăratul francez a rămas în memoria românilor drept un fel de naș al României.

Alexandru Ioan Cuza, artizanul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveni, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Mama sa, Sultana Cozadini, provenea dintr-o familie de origine greco-italiană din Constantinopol.

Cuza s-a născut la 20 martie 1820, la Bârlad. A învăţat până în 1831 la Iaşi, la pensionul condus de francezul Victor Cuenin, unde îi are colegi pe Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri.

În anul 1835 îşi ia diploma de bacalaureat la Paris, apoi urmează studii universitare de drept şi medicină, pe care nu le finalizează, şi devine membru al Societăţii economiştilor de unde îşi va înainta demisia în 1840.

La 30 aprilie 1844 se căsătoreşte cu Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache Rosetti și a soției sale Ecaterina (Catinca) (fata logofătului Dumitrache Sturdza din Miclăușeni și sora boierilor cărturari Constantin Sturdza și Alexandru Sturdza) şi sora viitorului prim-ministru Theodor Rosetti.

În timpul Revoluţiei de la 1848, Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza, însă acesta a reuşit să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania.

A participat, de asemenea, la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina.

Ulterior devine preşedinte al judecătoriei Covurlui între 1849 – 1851 şi 1855 – 1856, director al Ministerului de Interne – în 1851, primind în această perioadă şi rangul de vornic.

La 6 iunie 1856 este numit pârcălab de Galaţi, însă imediat după decesul domnului Ghica este destituit de caimacamul Teodor Balş.

Ca formă de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însă, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României şi a primului guvern unitar, prin reformele sale – adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, a învățământului -, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

1859 (pe actuala Cale a Victoriei) Alexandru Ioan Cuza-a intrat triumfal in Bucuresti ca domn al Principatelor Romane

După domnie a plecat în exil, la Viena, apoi la Paris, unde îşi manifestă interesul de a lucra în continuare în interesul ţării pentru aducerea unui principe străin, aşa cum făgăduise şi să nu se lase dominat de sentimentul de răzbunare pe care i-l provocase actul abdicării forţate de la 11 februarie 1866. Deşi Cuza a dorit întotdeauna să revină în ţară, principele Carol a considerat că nu este oportun din cauza situaţiei politice din cel moment.

Ulterior Cuza este răpus de boală şi se mută la Florenţa, însă moare la Heidelberg unde plecase la tratament, la 15 mai 1873, la vârsta de 53 de ani.

Este înmormântat iniţial la Biserica Domnească de lângă Palatul de la Ruginoasa, conform dorinţei sale, iar după Al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.




74 de ani de la înființare și 31 de ani de la înregistrarea oficială în România. ASOCIAȚIA CULTURALĂ PRO BASARABIA ȘI BUCOVINA CU BOTNIȚA ISTORIEI ȘI MASCA OMNIPREZENTULUI COVID

31 de ani de activitate neîntreruptă de la înregistrarea oficială în România 1990 – 2021,
74 de ani de la înființare: 1947 – 2021 și
43 de ani în pribegie: 1947 – 1990

Anul 2020, nefast pentru întrega omenire, a lovit state, economii, vieți și societăți. Distanțarea fizică, interzicerea liberei circulații și a întrunirilor a lovit crunt și continuă să lovească.

2020 fost anul când Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina (ACPBB) ar fi trebuit să sărbătorească cei 30 de ani de activitate neîntreruptă de când a fost înființată și înscrisă juridic în România sau 70 de ani de când a fost formată la Paris, de unde un guvern de orientare socialistă, în urma presiunilor unei mari puteri iubitoare de români, aflată mai la Est, o interzice. Mutată la Bruxelles, PRO BASARABIA și BUCOVINA va continua să existe și să strige constant la cancelariile și la mai marii lumii, nedreptatea făcută românilor.

Au trecut mai bine de 70 de ani și nedreptatea persistă. S-au schimbat însă reguli, orânduiri sociale, tratate și legislaţii. Durerea românilor a rămas ca o veşnică neîmplinire pe care şi guvernanții noştri ne ajută să o trecem sub tăcere spre uitarea de sine, a istoriei noastre naționale și a datoriilor noastre din prezent față de sacrificiile înaintașilor care ne-au lăsat cu limbă de moarte o moștenire. Trăim în vremuri când naționalul este confundat cu extremismul, blamat, pus la zidul infamiei sau perimat și nerespectat de conducători și instituții ce se străduiesc în numele globalizării să rămânem „scurți” la capitolul istoria neamului, „scurți” în economie, „scurți” la învățătură, „scurți” ca popor și că limbă.

Cu o clasă politică incapabilă să priceapă ce-i de făcut, dar în veşnică confruntare, avidă în acaparare de posturi și venituri, cu o economie în creștere, spun statisticile, dar bazată pe taxe, impozite și împrumuturi, trăim în România spoliată cu gândul la viitorul de Aur ce se promite, sperând să prindem un loc de muncă în occidentul incapabil să-şi adune recoltele și să-și taie porcii.

Aurul n-a adus fericire românilor, ba dimpotrivă, știm asta din istoria noastră, a adus de aiurea numai nepoftiți care au dorit și tară și limbă și istorie toate rescrise, reinterpretate cum le-o cădea lor bine.

Pro Basarabia și Bucovina a strigat pentru dreptul românilor la teritoriu natal, limbă, cultură și istorie cu îndârjire şi vehemență, la posturi ca BBC, Europa Liberă, Vocea Americii, chiar când patronii nu erau deloc încântați de astfel de teme și multe au trecut sub tăcere sau acordau spații minime ca timp. Era pe vremea când Securitatea cataloga „Pro Basarabia” ca fiind infiltrată și KGB-istă.

Cu timpul rândurile noastre s-au subțiat, mulți din cei ce au trăit refugiile s-au mutat în curtea cea veşnică și ver de unde nu există durere nici întristare, nu este… dar ne-au lăsat legământ să nu uităm c-am fost, unde am fost, ș-om fi… și că frați suntem cu toți cei ce grăiesc în limba strămoșească chiar de n-or fi încăput în granițele țării.

Amintim din realizările noastre: Podul de Flori – când, pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial, frontiera româno-sovietică a putut fi traversată fără acte, Crucea Mântuirii Neamului Românesc de la Nisiporeni, pe care o văd călătorii în drum spre Iași. Cimitirul Eroilor Români de la Țiganca proiect de suflet al regretatului Valeriu Graur răsplătit cu medalii de președenția română și a R. Moldova, dar pedepsit de două ori cu deportarea în Siberia (o data la nastere si a doua în urma unei turnatorii criminale a securității române, la KGB, pentru că s-a născut român), zeci de biblioteci cu tone de carte românească, clopote de biserici, ultimul dus de dl. Istratii Veaceslav din inima României la malul Nistrului. S-au mai întâmplat Şcoli de Vară, pentru cadre didactice și studenţi, expoziții de pictură, de fotografie, lansări de carte. Au fost organizate manifestări cultural artistice pentru toate datele istorice de importantă comună, pentru personalităţile ce au realizat ceva întru unitate națională în mai toate orașele. Pe cheltuială proprie Pro Basarabia și Bucovina a întreținut copii din teritoriile istorice în tabere de vară toate în grija lui Cezar Pânzaru şi a echipei lui de la Constanța. Mese rotunde și dezbateri științifice organizate la nivel academic pentru care mulțumesc domnului Dr. Constantin CORNEANU.

Sub patronajul ACPBB filiala Centrală Bucureşti, portalul de presă ROMANIA BREAKING NEWS – romaniabreakingnews.ro, a devenit un brand de presă asociat activității filialei, organul nostru de presă și informație la care îşi aduc un important aport Mădălina ANDREI – director, Dorian Thedor CLENCIU – redactor șef, Octavian SERGENTU, Tudor VIȘAN-MIU, Constantin CORNEANU, Ion ANTON, Nicolae PETRESCU-REDI, Mihai KOPETKI, Gabriel NEGRU, Mihai NICOLAE.

Pro Basarabia și Bucovina nu s-a dezis și nu se va dezice de îndatoririle statutare chiar dacă ajutor și recunoaştere din partea statului Român nu a existat. Să nu mint, avem o scrisoare de felicitare cu ocazia împlinirii a 25 de ani de activitate de la cabinetul președintelui Klaus Iohannis, primită și citită la manifestarea festivă organizată de Consiliul Național ACPBB la Parlamentul României.

Știu că această mică trecere în revistă a nedreptățit multe filiale ACPBB pe care nu le-am menţionat aici, dar mă vor ierta căci tot ce am făcut noi toți nu a avut ca scop publicitatea și nici împăunarea, capitol la care voit rămânem modești.

Astăzi 11 ianuarie în al 31-lea an de activitate trimit fraților, membrii, simpatizanți, susținători și colaboratori ai ACPBB un sincer LA MULȚI ANI.

Aurul nostru rămâne tineretul, limba română și identitatea românească,  cu tot trecutul ce va dănui, atât timp cât le vom prețui și clama cu sinceritate, respect și mândrie.

Cu stimă

 

Marian CLENCIU
Președinte al Consiliului Național
Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina




Eduard Novak, Ministru al Tineretului şi Sportului, ia apărarea antrenorului Marius Șumudică, față de insultele rasiste şi discriminatorii aduse de comentatorul turc Erman Toroglu

Eduard Novak, Ministru al Tineretului şi Sportului, ia apărarea, antrenorului Marius Șumudică, față de insultele rasiste şi discriminatorii aduse de comentatorul turc Erman Toroglu. Într-o postare pe facebook, Ministrul român a luat poziție față de această situație, considerând că atitudinea comentatoruluui turc sunt inacceptabile şi de netolerat.

„În legătură cu discuţiile generate în spaţiul public de incidentul cu implicaţii negative asupra lumii sportului în care a fost implicat antrenorul român Marius Sumudica, în calitate de ministru al Tineretului şi Sportului, dar şi de sportiv, afirm cu tărie necesitatea ca acest mediu să fie unul al egalităţii şi sportivităţii, unde toţi factorii implicaţi să aibă în permanenţă un dialog constructiv, bazat pe valori comune şi pe înţelegere reciprocă. Niciunul dintre noi, cei care facem parte din această lume, nu trebuie să renunţăm la atitudinea fermă împotriva discursului bazat pe ură, rasism sau discriminare de orice fel.

Comportamentul comentatorului turc Erman Toroglu şi insultele rasiste şi discriminatorii aduse la adresa domnului Marius Sumudica sunt inacceptabile şi de netolerat. Este cu atât mai greu de înţeles şi de acceptat situaţia, cu cât sportivii români au adus de-a lungul timpului o valoare imensă sportului turcesc, în special în lumea fotbalului. Fotbalişti români, precum Mircea Lucescu şi George Hagi sunt văzuţi ca idoli atât de către suporteri, cât şi de către mulţi jucători turci.

Privesc cu îngrijorare orice incident de natură să ameninţe principiile despre care am vorbit şi nu pot fi de acord cu manifestările care le nesocotesc, indiferent de sursa care le generează, de cei împotriva cărora sunt îndreptate sau de contextul în care apar.
Consider că un prim pas important în remedierea acestei situaţii nefericite ar trebui să vină din partea comentatorului turc, prin prezentarea unor scuze care să demonstreze că acesta regretă insultele aduse antrenorului român”, a afirmat Novak.

Fostul arbitru Erman Toroglu, în prezent analist sportiv, l-a atacat foarte  dur pe antrenorul Marius Șumudică, sâmbătă, după afirmaţiile tehnicianului cu privire la discuţiile cu conducerea Gaziantep FK legate de salariul său.

„Antrenorul acesta este un teatru total. Nu am mai văzut aşa teatru. Ce crede că este aici? Du-te la arabi, ce cauţi aici? Se poate aşa ţigănie? Ei îmi dau asta, îmi dau 600, eu iau 600, ar trebui să iau 800… Mă scuzaţi, este ţigănie. Ce să spun, frate? Cu orice parte ţin este rău. Să spun cerşetor, hai să spun cerşetor…”, a spus Toroglu la A Spor, potrivit cotidianului Cumhuriyet.

Clubul Gaziantep a anunţat, duminică, despărţirea de antrenorul Marius Șumudică, care au condus echipa din vara anului 2019. 

„Ne-am despărţit de comun acord de tehnicianul Marius Sumudica, care a fost antrenor la Gaziantep FK de aproximativ un sezon şi jumătate. Le mulţumim domnului Sumudica şi întregii sale echipe pentru contribuţia pe care şi-au adus-o în perioada în care au fost în funcţie şi le urăm succes în cariera”, se arată pe site-ul gaziantepfk.org.

 




Podul Înalt, luna Ianuarie 1475! Cea mai mare înfrângere din istoria islamului în fața unei armate creștine sub comanda lui Ștefan cel Mare și Sfânt

La data de 10 Ianuarie 1475, a avut loc lângă orașul Vaslui, între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone (40.000 moldoveni, 8.000 secui şi 18.000 ardeleni) sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană (120.000 turci) sub conducerea lui Suleiman Pașa. În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) aproape toată armata. Este considerată cea mai mare înfrângere din istoria islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind numit eroul creștinătății

Desfășurarea luptei de la Podul Înalt

(…) În aceea perioadă, asupra Moldovei pândeau nu numai otomanii, ci și tătarii din Hoarda de Aur.
Cuceritorul Bizanțului vedea în Moldova principalul obstacol în invadarea Europei. În plus, ocuparea Moldovei permitea turcilor supunerea definitivă a Hoardei de Aur alături de consolidarea unei viitoare alianțe cu tătarii care i-ar fi ajutat pe otomani pe baza religiei comune. Nu în ultimul rând, sultanul vedea în bogatul voievodat românesc, o bază de operațiuni militare, un izvor de resurse economice și de luptători valoroși care puteau fi angajați ca mercenari de partea Semilunei. Un alt aspect politico-strategic care îl deranja la culme pe Mahomed, era încercarea continuă a lui Ștefan cel Mare de a sustrage Țara Românească de sub autoritatea Porții. Geniul militar al lui Ștefan încerca de fapt o unitate a țărilor române.
Toți acești factori la care se adaugă refuzul marelui domnitor de a închina țara turcilor sau de a le plăti tribut, alimentează furia lui Mahomed. El, cuceritorul Constantinopolului nu putea fi refuzat de conducătorul unei țări mici situată la marginea Imperiului.

Într-un acces de furie, sultanul decide pe loc ca insolența lui Ștefan să fie pedepsită cât mai repede posibil, iar Moldova cea rebelă să ajungă pașalâc. În acest scop, Mahomed trimite împotriva moldovenilor cele mai bune oști ale Imperiului. Temutele și încercatele trupe otomane călite în luptele cu durii albanezi ai lui Skanderbeg și comandate de eunucul Soliman Pașa, primesc ordinul să abandoneze pe moment asediul Krujei pentru a ataca „Kara Bogdania“ (cum numeau turcii Moldova). Lor li se alătură oastea Rumeliei, plus corpul personal de ieniceri de elită al sultanului, la care se adaugă un eșantion de 12.000 de valahi din Țara Românească trimis de turci să lupte contra voii lor cu frații moldoveni. Conform tuturor izvoarelor vremii scrise la Buda, Cracovia, Constantinopol, Veneția, corpul expediționar turcesc număra circa 120.000 de războnici, cărora li se adăugau alte zeci de mii de auxiliari. Amenințarea era deosebit de serioasă, Ștefan cel Mare, în calitate de unic apărător al întregii creștinătăți se vede nevoit să ceară ajutor militar la curțile Europei. Primește în schimb laude și încurajări.

În fața unui asemenea colos, Ștefan reușește totuși să strângă aproape 40.000 de oșteni moldavi cărora li se adaugă un contingent de secui de circa 5.000 de oameni. În calea urgiei musulmane, Ștefan cel Mare opune eficienta tactică a pârjolirii pământurilor, retragerii populației, otrăvirii fântânilor, astfel ca invadatorii să simta foamea, setea și bolile. Soliman Pașa dorea să termine treaba cât mai repede. Strateg iscusit, el își dă seama că un război de uzură nu i-ar aduce decât probleme. Convins că armata Semilunii va căuta orice prilej pentru a da încleștarea finală, Ștefan ordonă retragerea spre Vaslui. Acolo, Măria Sa alege o zonă strategică bună, situată într-un loc unde dealurile care înconjoară lunca Bârladului se apropiau între ele. Cum dealurile erau împădurite, turcii nu puteau să surprindă oastea Moldovei printr-un atac din flanc.

În zorii zilei de 10 ianuarie, avangarda otomană zărea pentru prima dată oastea moldovenească printre aburii cețoși ai luncii Bârladului. Armata dușmană era deja slăbită de marșurile lungi peste care se adauga lipsa alimentelor și a odihnei. Cu câteva zile înainte de bătălie, vremea s-a încălzit, în consecință zăpezile începuseră să se topească transformând lunca într-o mlaștină vâscoasă. Conform cronicarului turc Kemal Pașa Zade, Ștefan a oprit înaintarea turcă trăgând în aceștia cu tunuri, bombarde și săgeți. Prinși în valea înconjurată de păduri, otomanii nu se pot replia să înconjoare pozițiile moldovenești din cauza copacilor și a terenului mlăștinos. Lupta se transformă într-un conflict de uzură, din care moldovenii ies avantajați datorită pozițiilor mai bune. Același Kemal-Zade ne spune că în fața neputinței străpungerii liniilor moldovenești, Mihaloglu Ali-Bei, o curajoasă căpetenie otomană a organizat un „buluc“ compus din ieniceri de elită „pentru al căror suflet bătălia era o plăcere“, și s-a avântat în fruntea lor asupra moldovenilor. Manevra pare să fi reușit pe moment, ienicerii pătrunzând în rândurile moldovenilor. Lupta se transformă într-o încleștare cumplită. Cum orice bătălie are un moment critic, un punct de răscruce în care totul se poate răsturna, acesta este momentul maxim al luptei de la Podul Înalt. Conștient de acest lucru, sesizabil doar de strategii de geniu ai istoriei, Ștefan cel Mare pregătește atacul final dublat de un șiretlic eficient. Pentru a-i deruta și mai rău pe turci, ordonă ca sătenii plasați pe dealurile din față să facă un zgomot cât mai mare din trâmbițe, tobe și buciume. Turcii crezând că vor fi atacați din flancul stâng, se regrupează și se pregătesc de apărare. Atunci, Ștefan cu grosul armatei cade ca un fulger în spatele turcilor retezându-le orice eventuală retragere. Totul se transformă încet, încet într-o masă amorfă de ghioage, securi, coase, paloșe și lănci. Mândria sultanului este zdrobită fără drept de replică.

Sabia lui Stefan cel_Mare / Muzeul Top Capî din Istanbul

Pierderile au fost uriașe. Nicăieri vreo armată musulmană nu mai fusese decimată în asemenea hal. Chiar cronicile turce afirmă că atunci au fost tăiați 40.000 de ieniceri și spahii, o sumă enormă pentru oamenii acelor timpuri. Șocul psihologic s-a transmis într-o clipită. Văzând ce soartă crudă-i macină pe cei mai buni războinici ai armatei, restul soldaților turci intrară în panică și au fugit. Încercările lui Soliman de a organiza o rezistență au fost sortite eșecului. Cronicarul polonez, Jan Duglozs, contemporan cu marele Ștefan, scrie la rândul său: „Foarte puțini turci și-au putut găsi mântuirea prin fugă, căci, mulți s-au înecat în apa Siretului, chiar și aceia care au scăpat și au ajuns până la Dunăre, au fost uciși acolo de moldoveni care aveau cai mai iuți, sau au fost înecați“. Cronica lui Kemal-Pașa-Zade este încă mai sumbră: otomanii au pierdut un număr de 40 de stindarde de luptă, un număr record în istoria Turciei. Ștefan cel Mare a tras în țeapă toți prizonierii turci, în afara de câteva pașale. Pentru a scăpa de numărul imens de cadavre turcești care, dacă s-ar fi descompus odată cu venirea primăverii, ar fi dezlănțuit molime asupra Moldovei, domnitorul ordonă strângerea hoiturilor otomane în movile după care li s-a dat foc.
Victoria zdrobitoare are reverberații în întreaga lume. Cei mai fericiți sunt creștinii sârbi, bulgari, greci și armeni care gemeau sub asuprirea turcilor. Ștefan primește laude și aprecieri din Persia până la Papa Sixtus al IV-lea care trece peste deosebirile de rit religios și îl numește „Atletul lui Hristos“. Cronicile se întrec între ele în laude și mulțumiri la adresa domnitorului. Așa ne-a fost dat și nouă, românilor, să scriem o pagină importantă din Istoria Lumii și Europei! – sursa: doxologia.ro

Video ŞTEFAN CEL MARE – Bătălia de la Vaslui 1475

Victoria de la Podul Înalt, marcată de autorități la statuia ecvestră de la Băcăoani și la Muzeul Județean

Autoritățile județene vor marca, astăzi, împlinirea a 543 de ani de la măreața victorie de la Podul Înalt a lui Ștefan cel Mare. Pe lângă manifestările de la statuia ecvestră de la Băcăoani a domnitorului, care vor începe la ora 11, se va desfășura și un colocviu științific la Muzeul Județean din municipiul reședință, potrivit Estnews citat de romaniabreakingnews.ro

Cei 543 de ani de la victoria de la Podul Înalt vor fi marcați, astăzi, așa cum s-a întâmplat în ultimele decenii, printr-o serie de acțiuni culturale ce se vor desfășura în două locații, respectiv statuia ecvestră de la Băcăoani a lui Ștefan cel Mare și Muzeul Județean Vaslui. Manifestările vor începe la ora 11, la Ansamblul Monumental ”Podul Înalt”, de la Băcăoani, cu un tedeum, urmat de un ceremonial militar și, în final, cu depunere de coroane. Pe lângă participarea preoților din Protopopiatul Vaslui, la eveniment vor fi prezenți militari din cadrul Brigăzii 15 Mecanizată „Podul Înalt” Iași și șefi de la județ.

Se va oficia o slujbă de pomenire a eroilor moldoveni căzuți în lupta de la Podul Înalt și vor fi susținute alocuțiuni prin care se va evoca personalitatea marelui Ștefan, un simbol al Vasluiului. Ceremonialul va continua cu o paradă militară, după care se vor depune coroane la statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare din cadrul Ansamblului Monumental „Podul Înalt” de la Băcăoani”, ne-a declarat directorul Muzeului ”Ștefan cel Mare” Vaslui, Ramona Mocanu.

De la ora 12, în sala de conferințe a Muzeului Județean Vaslui va începe colocviul științific dedicat evenimentului, iar la final va rula filmului „VASLUI – 1475”

Mormantul lui Stefan Cel Mare si Sfant




Un destin închinat cauzei românilor din Herța, Mircea BUDACU, a fost chemat la Dumnezeu.

Familia, prin fiica Alina NECHITA, anunță cu regret, dispariția la 22 decembrie 2020 a tatălui Ing. Mircea BUDACU, originar din Herța, la vârsta de 92 de ani. Patriot și activist neobosit pentru ținutul Herța, răpit samavolnic în 1944 din trupul României, Mircea Budacu era președintele Societății Bucovina și decanul de vârstă al membrilor Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina (ACPBB).

Dragostea de locurile natale l-a determinat să scrie un manuscris, pe terminate cu titlul Plâng clopotele Herței.

Plasa Herța din județul Botoșani a fost ocupată fără nici un drept, deoarece nu făcuse parte nici din Basarabia și nici din Bucovina, în prezent fiind incorporată ca raionul Herța în cadrul Regiunii Cernăuți din Ucraina..

Colaboratorii din ACPBB, prieteni și parteneri îi vor păstra o vie amintire și recunoștință.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Gheorghe Ionașcu ACPBB

 




Dragoș Mihalcea, o valoare mondială în lumea dansului …din cotloanele spitalelor (…) și-a făcut o promisiune solemnă să nu renunțe niciodată la singurul lucru din viața sa care avea un sens, dansul 

Primii pași în viață se spune că sunt cei mai importanți, însă această regulă nu se aplică întotdeauna și unul dintre cei mai valoroși dansatori ai lumii, Dragoș Mihalcea, poate infirma oricând această idee.

Traversând încă din copilărie cotloanele spitalelor care îi deveneau din ce în ce mai familiare, tânărul Dragoș și-a făcut o promisiune solemnă să nu renunțe niciodată la singurul lucru din viața sa care avea un sens, dansul.

”Eu dansez de când mă știu sau poate chiar dinainte. Dansul a fost cu mine de la primele amintiri și va fi cu mine tot timpul chiar și când amintirile n-or să mai existe”, evocă cu emoție marele dansator român, Dragoș Mihalcea.

Pasiunea sa l-a făcut să descopere adevărul în artă și esența care trăiește în fiecare gest, în fiecare trăire pe care corpul o înregistrează. Promisiunea sa a devenit o realitate și realitatea s-a transformat în destin, un destin ce intra pe orbita mondială.

”Esența baletului se află dincolo de epidermă în spatele cutiei toratice, în acea porțiune mică pe care o numim inimă ”, acesta este motto-ul vieții marelui dansator al lumii, Dragoș Mihalcea, o idee pe care a expus-o încă din 1996 într-un discurs ținut din calitatea de șef de promoție în fața colegilor și profesorilor săi.

Deși acest moment marchează ascensiunea unei frumoase cariere internaționale el reprezintă, totodată, și chintesența unei mari personalități artistice ale lumii care a modelat și încă modelază destinul universului artistic la nivel global.

Dragoş Mihalcea s-a născut pe 17 decembrie 1977 în Bucureşti şi a început să studieze baletul la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”, pentru ca la vârsta de 14 ani să primească o bursă completă la Academia de Balet Kirov din Washington DC. După absolvire, Dragoş a fost invitat să danseze, în perioada 1997-2000, în cadrul Companiei de Balet Universal din Coreea de Sud, unde a fost promovat rapid pe poziţia de dansator principal. La numai 20 de ani a dansat în rolul prinţului Siegfried din „Lacul Lebedelor”, al prinţului Desire din „Frumoasa din pădurea adormită” şi al nobilului Albrecht din „Giselle”, începând o carieră care l-a purtat pe tot globul pământesc, de la New York la Tokyo, de la Londra la München sau la Budapesta. A urmat apoi experienţa americană, prin colaborarea sa cu Southern Ballet Theatre din Florida. De pe continentul american a revenit pe cel european şi pentru o scurtă perioadă  a dansat ca balerin principal (Guest Star) la The Norwegian National Opera & Ballet, pentru ca apoi să fie invitat să danseze cu The Royal Swedish Ballet (Baletul Regal Suedez) ca prim-solist, devenind astfel primul dansator din istoria de 230 de ani a companiei care a depăşit ierarhia corpului de balet.

Documentarul Destine Dragoș Mihalcea, ce va putea fi vizionat în premieră națională pe Kanal D, în data de 26 decembrie, la ora  10:00,  explorează viața frumoasă și tumultoasă al unuia dintre cei mai valoroși dansatori ai lumii, cel care a vânat succesul și a cules un cufăr de amintiri.

Trailerul filmului poate fi vizionat aici:

Un film de Adela Vrinceanu Celebidachi, o productie Oblique Media si Movie Production,  avându-i producători pe Adela Vrînceanu Celebidachi, Titi Rădoaie, Dan Iancău și Cristina Dobrițoiu.

Sponsori și suținătorii: OMD, Media Com, Mindshare, PHD Media, Emag, Publicis, WaveMaker,  Omnicom Media Group, Hornbach, Tymbark, Nestle, Macromex, McCann, Borsec, Vivre.ro, Univer, Pehart, Negro200.




#jesuiscoltescu Cotidianul maghiar Magyar Nemze ia apărarea arbitrului român Sebastian Colţescu, acuzat nejustificat de rasism

„Negru. În română, asta înseamnă negru. Nici mai mult, nici mai puțin. Când Sebastian Colțescu a rostit acel cuvânt nu a crezut că se va sfârși cariera lui” titrează cotidianul maghiar Magyar Nemze. Potrivit lui Pataki Tamás, autorului articolului,  astăzi „je suis” român. Azi eu sunt român, altfel vom ajunge cu toții în situația românului, dacă lăsăm poliția gândirii și rasismului să revolte”.

Arbitrul român Sebastian Colţescu este acuzat de rasism, după ce, la începutul partidei PSG – Istanbul Başakşehir din Liga Campionilor, i-a cerut centralului Ovidiu Hațegan să îi dea un cartonaș galben pentru proteste lui Pierre Webo, indicându-l pe fostul atacant camerunez folosind cuvintele „ăla negru”.

Extrase din articolul maghiar:

Je suis román

Negru. În română, asta înseamnă negru. Nici mai mult, nici mai puțin. Când Sebastian Colțescu a rostit acel cuvânt, nu ar fi crezut că cariera lui s-a încheiat. (…) a spus „cel negru”. Așa a spus el la meciul PSG-İstanbul Bașakșehir BL atunci când și arbitrul șef român l-a întrebat cine a vorbit cu cine pe teren, cui să arate cartonașul roșu și Sebastian Colțescu a spus „ăla negru”. Nu a spus  ticălosul (negru) (in engleză Nigger – ofensator n.r.)

Dar când Pierre Webo a auzit cuvântul „negru”, el s-a supărat și toți ceilalți au reacționat (…). Jucătorii turci nu au vrut să continue meciul, jucătorii de culoare ai PSG s-au plâns și ei de parcă nu ar fi jucători de fotbal care câștigă milioane de euro, ci fetițe preșcolare. Admir că au părăsit terenul fără a îngenunchea – din solidaritate cu Black Lives Matter. Așa se termină o carieră. Probabil că cariera lui Sebastian Colțescu s-a terminat. Poate că nu și-a amintit numele jucătorului și l-a numit pe baza culorii pielii sale. Ce este degradant în asta? Te-a rănit până la sânge? Te-ai lovit în onoarea ta? Haide, despre ce vorbim: cea mai recentă mișcare împotriva rasismului american nu se numește și Black Lives Matter? (Viețile negrilor contează? n.r) Atunci cel „negru” nu este în regulă, negru nu este în regulă pentru că a a fost spus în limba  română? Nu este asta culoarea pielii unei persoane? Este îngrozitor că aceste lucruri trebuie explicate. Și, între timp, a ieșit și din robinet că arbitrul român, ticălosul român, românul este insensibil. Românul. Ticălosul acela inconștient al Europei de Est. (…)  Și nu numai site-urile internaționale liberalizate, ci și unele portaluri de știri maghiare au început să scotocească în trecutul arbitrului român. Nu glumesc, chiar au făcut acest lucru: bănuiau că există semne ale acestuia, adică, că s-ar „înnegri” mai devreme sau mai târziu. Este un tip periculos, (…)  un nenorocit român rasist. Mai mult, chiar și președintele turc a intrat în meciul mediatic occidental și a turnat gaz pe foc, pe pagina sa de Twitter. Așadar, astăzi „je suis” român. Pentru că vom fi cu toții  în situația românului dacă lăsăm poliția gândită și rasistă să revolte.




#blacklivesmatter #jesuiscoltescu #romanianlanguagematter Românii se solidarizează cu Sebastian Colţescu! Vedeți cazurile în care românii au fost umiliți și nu s-a reacționat

Apar din ce în ce mai multe mesaje de apărare a arbitrului român Sebastian Colţescu. 

„Rasismul nu trebuie încurajat și nici promovat. Legat de incident… am gasit un text veritabil. Nu știm cui îi aparține, dar este foarte clar. Respect.

„JE SUIS COLȚESCU!

Simona Halep câștigă Rolland Garos – revista Charlie Hebdo si-a bătut joc de ea, prezentând un om cu cupa în sus care striga „Fier, fier!”

SITUAȚIA NU A FOST CONSIDERATĂ RASISM DE NICI UN FOR OFICIAL !!!

România – Franța, 13.02.2002 – francezii ne-au făcut „țigani”

SITUAȚIA NU A FOST CONSIDERATĂ RASISM DE NICI UN FOR OFICIAL !!!

Irina Begu – Caroline Garcia, primul tur al turneului de la Charleston, 2016.

„Nu pot să cred că mă bate o țigancă”, declară Caroline Garcia la finalul partidei.

SITUAȚIA NU A FOST CONSIDERATĂ RASISM DE NICI UN FOR OFICIAL !!!

CFR Cluj – Slavia Praga, 20.08.2019. Suporterii echipei adverse scandează „țiganii, țiganii” – meciul continuă

SITUAȚIA NU A FOST CONSIDERATĂ RASISM DE NICI UN FOR OFICIAL !!!

Napoli – Steaua București, 2010. Italienii ne spun că suntem „o rasă de rahat, neam de țigani de rahat” – partida se joacă.

SITUAȚIA NU A FOST CONSIDERATĂ RASISM DE NICI UN FOR OFICIAL !!!

Sebastian Colțescu spune „dă-i cartonaș lu ăla negru”, fără conotație denotativă. Partida PSG – Bașakșehir se oprește, jucătorii ies de pe teren, toată lumea îl molestează și ESTE ACUZAT DE RASISM.

#JeSuisColtescu „, se arată pe pagina de Facebook Gentlemen’s Club International.

Apar din ce în ce mai multe mesaje de apărare a arbitrului român Sebastian Colţescu. 

https://www.facebook.com/gtmsocialclub/posts/3734166803289326

 




Asociația Mana Cerească – campanie de sprijin

Vă prezentăm un articol (dintr-o serie mai lungă) prin care dorim să sprijinim munca românilor care sunt zi de zi alături de cei nevoiași (săraci, orfani și nu numai) dar și desfășoară proiecte prin care fac lucrurile valoroase pentru societate (burse pentru copii merituoși, campanii culturale, spirituale pentru credință, sănătate și patrie).

Astfel, vă prezentăm pe pr.Florin Danu, ce desfășoară o muncă susținută de ani de zile pentru a ajuta nevoiașii (deopotrivă bătrâni și copii) dar și copiii merituoși, în parohia sa Lada, Teleorman, prin Asociația Mana Cerească.

Despre Asociația Mana Cerească:

Micul sat Lada, din comuna Tătărăştii de Jos, judeţul Teleorman, pare a se pierde pe sine pe zi ce trece. Trecutul i s-a neantizat, în timp ce prezentul neputincios s-a legat la ochi refuzând parcă orice privire spre ziua de mâine. În această aşezare din nordul judeţului, Biserica, prin slujirea şi munca părintelui paroh Florin Dan, şi-a asumat rolul de a ţine satul viu, iar prin cei 60 de copii de care se ocupă preotul, de a-i îndrepta, cu speranţă şi optimism, privirea spre viitor.
Părintele Florin Danu de la Lada este o adevărată mană cerească pentru copiii sărmani şi bătrânii fără ajutor din parohia sa. ” Mana cerească” se cheamă şi asociaţia prin care părintele a reuşit să strângă sponsorizări pentru a ridica la Lada un centru social.
Din 2011, părintele Florin Danu şi-a făcut un scop din a-i ajuta pe cei nevoiaşi din parohia sa. Prin asociaţia ”Mana cerească”, părintele a demarat lângă bisericuţă construirea unui centru social pentru copiii şi bătrânii din sat. A strâns bani din donaţii si adeschis treptat o cantina centrului.
Banii pentru alimente, ca şi pentru continuarea lucrărilor la centru, vin  tot din donaţii pe care părintele pe strânge de la oamenii de bine.  „Constant avem nevoie de ajutor. Oricine poate dona către asociaţie sau pot veni cu alimente la centrul de la Lada” spune preotul Florin Danu. „Este nevoie de alimente, materiale de construcţie, mobilier” a mai declarat acesta .
Construcţia Centrului Social care va deservi comunitatea din Lada continuă tot cu bani strânşi din donaţii. ”Mai avem de construit, de finisat, de utiliat. Centrul va avea două cabinete medicale şi şapte dormitoare. Nevoie e de alimente, produse de curăţenie, materiale de construcţii, uşi de interior, parchet, gresie, faianţă, mobilier”, spune părintele Lada.
Cei mai mulţi dintre copiii din Lada nu depăşiseră graniţele judeţului, până să ajungă părintele în parohia comunităţii. Graţie preotului care şi-a luat în serios rolul de adevărat părinte pentru comunitate, copiii din sat au ajuns în excursii în capitală sau la munte. Drept răsplată pentru trei copii care au avut rezultate de excepţie la învăţătură, părintele a reuşit să strângă bani pentru a îi trimite la Paris.”Copiii au de la parohie hrana, haine, încălţăminte, jucării, rechizite, excursii. Noi dorim să îi ajutăm în continuare, dar pentru ca acest lucru să fie posibil este nevoie de donaţiile oamenilor cu suflet”, spune părintele de la Lada.

Aşezământ social şi biserică:

„Am început activitatea cu copiii în 2011, de Crăciun. Am stabilit să ne întâlnim duminica, să ne cunoaştem şi să vedem cum putem merge mai departe. După trei ani, le-am oferit şi ceva de mâncare, câte o iconiţă sau o sticluţă cu mir. Apoi,evenimente i-am dus în pelerinaje şi excursii. Împreună, am vizitat Catedrala Patriarhală şi mănăstirile din prejama Bucureştiului, marile magazine din Capitală, un patinoar, cinema Patria şi parcul Herăstrău. Împreună am participat la un cros la Naţional Arena, în scopul de a ne promova centrul social pe care îl construim. Sunt şi acum emoţionat când îmi amintesc cum o fetiţă m-a rugat să o las să se joace pe scara rulantă a unui mall! Înţelegeţi din lucrul acesta care este situaţia lor. Activităţile i-au motivat şi pe alţi copii să ne caute. Aşa s-a ajuns ca de la nouă la început, să vină acum peste şaizeci de copii, cu vârste cuprinse între 4 şi 18 ani. Cu cei mici desenăm, colorăm, iar cu cei mari lucrăm ca să înţeleagă că trebuie să muncească mult acum pentru a-şi depăşi condiţia. Să priceapă că dacă eşti pregătit duhovniceşte, Dumnezeu vine Şi-şi pune darul Lui peste tine. Te luminează la minte. Aici, comunismul a distrus aproape în totalitate viaţa spirituală. Avem de-a face cu o sărăcie duhovnicească inimaginabilă a părinţilor acestor copii. De aceea, tot ceea ce facem desfăşurăm în sfântul locaş, după slujbă. Aşa am reuşit să aducem în primul rând copiii la un anumit nivel duhovnicesc. Toţi cunosc Crezul, rugăciune împărătească, se mărturisesc şi ţin posturile. Avem cazuri în care cei care vin la biserică ţin lecţii despre post părinţilor de acasă, lipsiţi atâţia ani de preot, de Sfintele Taine, de Biserică. Ne străduim, şi eu şi preoteasa (care a absolvit seminarul la Agapia şi a organizat un cor de peste 20 de copii şi adulţi care cântă duminica la biserică), să sprijinim cât putem de mult pe cei care au nevoie de ajutorul nostru. Şi lucrul acesta este extraordinar! Constatând că mulţi dintre elevi au probleme cu limba română, organizăm şi lecţii de gramatică cu ei, tot aici în biserică. Dorinţa noastră este ca aceşti copii să devină oameni cu care să ne mândrim, noi cei care îi ajutăm, dar şi satul nostru“, spune părintele.
Activităţile pe care le desfăşoară această familie de slujitori ai bisericii se completează cu Sfintele Masluri care, de trei ani, se săvârşesc la Lada în fiecare lună, cu preoţii din parohiile învecinate. „Deşi biserica noastră este foarte mică, în acele momente pare mult mai încăpătoare. La aceste slujbe participă, de fiecare dată, peste 100 de persoane. Aşa au aflat cei de aici despre darul lui Dumnezeu şi despre puterea rugăciunii. Mulţi dintre cei care participă la Sfintele Masluri şi-au dobândit liniştea şi au ajuns să se apropie de Dumnezeu.
Avem acum persoane care se hrănesc cu Sfânta Liturghie şi cu Sfintele Taine“, ne mărturiseşte părintele paroh Florin Danu, la finalul discuţiei. Şi, în timp ce ne îndreptam spre ieşire, am auzit clopotul bătând. Alexandru Ion Ciobanu, un copil de 12 ani, venise cu bicicleta din partea cealaltă a aşezării să vestească satului sărbătoarea de a doua zi. Şi-n dangătul clopotului tras de acest copil am desluşit noi sensul nevoirii părintelui Danu şi dovada că viitorul satului Lada se poate salva astăzi, în primul rând prin lucrarea ziditoare a Bisericii lui Hristos…

https://www.facebook.com/watch/?v=159320745132652&extid=ADEq8rr9cSXy3bOJ

 

Pentru ajutorarea copiilor din parohia Lada – Teleorman aveți 2 variante:

1.Donând în contul Asociației Mana Cerească cont deschis la BCR RO37RNCB0248125864690001
sau
2. Completați formularul de mai jos și veți fi direcționați spre platforma online a Asociației Mana Cerească:

http://www.mana-cereasca.ro/index.php/implica-te/doneaza/

https://www.facebook.com/AsociatiaManaCereascaSatLada/posts/2182020658611278

 

 

Resurse:

Youtube, Facebook, https://chnews.ro/asociatia-mana-cereasca-campanie-de-sprijin