ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Archive by Category "INTERVIURI"

INTERVIURI

Exclusiv: O radiografie a războiului rusesc prin biserică, în spațiul dintre Prut și Nistru. Interviu cu Dr. Mihai NICOLAE despre volumul „ALTARE și FRONTIERE”.

Sâmbătă, 24 martie 2018, ora 16:00, la Biserica Mărcuța, unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult ale Bucurestilor (1587), are loc un eveniment sub egida Centenarului Romaniei Întregite, dedicat „Basarabiei crestine”, mai multe detalii aici. Evenimentul este organizat de preotului Adrian MIRICĂ, din cadrul Parohiei MĂRCUȚA, Protoeria Sectorului II – Capitală; împreună cu Institutul Frații Golescu – pentru românii din străinătate (IFG); Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina (ACPBB) și Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu” (AESGS).

Cu acest prilej va avea loc lansarea volumului „ALTARE si FRONTIERE”, a autorului Mihai NICOLAE, doctor în drept al Universitatii Bucuresti, lucrare ce tratează istoria religioasă din această parte a Moldovei, dar și delicata controversă canonică dintre Biserica Ortodoxă Română și cea Rusă asupra acest spațiul românesc, atât de încercat și disputat.

La solicitarea romaniabreakingnews.ro, domnul Mihai NICOLAE a avut amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări legate de acest volum, răspunsuri pe care vi le împărtășesc în rândurile ce urmează.

Dorian Theodor CLENCIU (RBN Press) : Domnule Mihai NICOLAE,  de ce tocmai acest titlu ALTARE și FRONTIERE ?

Avocat Mihai Nicolae, președintele Institutlui Frații Golescu pentru românii de pretutindeni

Avocat Mihai Nicolae

Dr. Mihai NICOLAE: Ne pregătim să sărbătorim Centenarul Unirii Basarabiei şi credem noi, un spor de cunoaştere este mai mult decât binevenit. Cu acest gând am propus un compendiu al istoriei bisericii de neam din Basarabia. În afară de specialişti, mulţi şi capabili, evoluţia bisericii române de peste Prut este puţin sau deloc cunoscută. Afirmaţie valabilă şi în ţară şi în România de est, mă refer la R. Moldova.
… şi e păcat pentru că această biserică a reprezentat, alături de limba română, elementul fundamental care a făcut posibilă păstrarea identităţii şi a conştiinţei naţionale pentru marea majoritate a locuitorilor ţării româneşti de dincolo de Prut, de-a lungul celor peste două secole de apăsare şi control rusesc.

Am să parafrazez o expresie încetăţenită: a fost „rezistenţa prin credinţă”.

Titlul cărţii, „Altare şi frontiere” evocă, în acelaşi timp, rolul bisericii de neam în viaţa comunităţilor creştine, deci şi a celor româneşti, dar şi politica statului rus care şi-a aservit instituţia bisericii pentru a-şi realiza ambiţiile de expansiune şi remodelare – prin forţă militară – a frontierelor preexistente.

RBN Press: Putem vorbi în acest spaţiu dintre Prut şi Nistru, la nivel de biserică, despre un război, …o confruntare, dar desfăşurată în alte coordonate?

Dr. Mihai NICOLAE: Ce altceva reprezintă pătrunderea trupelor ruseşti şi ocuparea pământului românesc al Ţării Moldovei? Cum altfel se poate interpreta impunerea la Iaşi, în 1789, ca locţiitor de mitropolit a arhiepiscopului Ambrozie Serebrenicov al Poltavei? La fel, atunci când războiul ruso-turc (1806-1812) nu se încheiase, imperiul rusesc înfiinţează un „exarhat” prin care subordonează Bisericii Ortodoxe Ruse, mitropoliile Moldovei şi Ţării Româneşti. Veniamin Costachi în Moldova şi Dositei Filitis al Valahiei, mitropoliţii canonici ai românilor, sunt siliţi să se retragă din scaun.

După anexarea în 1812 a Estului Moldovei, sinodul moscovit înfiinţează acolo Eparhia Chişinăului fără să consulte clerul şi mirenii locului, fără încuviinţarea autorităţii mitropolitane, acţionând ca putere militară de ocupaţie.

Îndrăznesc să fac aici o comparaţie cu evenimentele din 2014 când Federaţia Rusă ocupa Crimeea printr-un război nedeclarat – un război hibrid cum a fost caracterizat – purtat de trupe ruseşti fără însemne militare şi „omuleţi verzi” neidentificaţi.

RBN Press: Domnule NICOLAE, „beligeranța religioasă” – ar fi un termen prea greu pentru a cuantifica situaţia din trecut, dar și a timpului prezent, din punct de vedere canonic?

Dr. Mihai NICOLAE: Starea de război a existat permanent, chiar dacă nu a fost definită ca atare şi chiar, după încetarea stării de beligeranţă, un război cultural – am spune astăzi – a continuat nestingherit; anexarea religioasă a încercat necontenit deznaţionalizarea prin biserică a românilor din Basarabia. De altfel, acelaşi „modus operandi” a fost folosit şi în cazul bisericilor Georgiei, Finlandei sau Armeniei… şi nu a fost un „război sfânt” şi nici o „cruciadă”, ci doar rapacitatea hegemonică a unei puteri laice, cu totul străină sentimentului de smerenie creştină.

Este interesant că B.O.Ru. a justificat încălcarea autorităţii mitropolitane româneşti prin faptul că, la data aceea, biserica romană nu era autocefală. Este adevărat, recunoaşterea vine mai târziu, pe data de 25 aprilie 1885, când patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea trimite sinodului român „Tomosul de autocefalie”, care menţiona: „cu bucurie sufletească binecuvântăm Biserica Ortodoxă Română, recunoscând-o autocefală întru toate de sine ocârmuită”. Menţionez că B.O.Ru. a fost recunoscută ca biserică autocefală în 1448, dar fără a-i fi recunoscută şi o jurisdicţie asupra creştinilor români din Basarabiea. Important, din punct de vedere canonic şi istoric e faptul de necontestat că mitropoliile noastre fuseseră recunoscute cu secole în urmă, păstorind credincioşii continuu sub proprie autoritate.

RBN Press: Putem vorbi despre un drept românesc – istoric, dar actual, din punct de vedere al credinţei în acest spaţiu şi de ce?

Dr. Mihai NICOLAE: Rosturile şi rânduielile bisericilor creştine fuseseră stabilite de toate sinoadele care au urmat conciliului de la Niceea din anul 325, convocat de împăratul Constantin cel Mare,  când se stabileşte şi „Crezul” pe care îl mărturisim până azi. Fără să abordăm aspectele de credinţă, nu este nici locul, nici timpul pentru asta, trebuie citat aici Canonul 8 al Sinodului al III-lea de la Efes din anul 431:

„… iar dacă cineva a ocupat o eparhie străină şi în chip silnic a pus-o sub stăpânirea sa, pe aceasta să o dea înapoi, ca să nu se încalce canoanele părinţilor şi nici sub cuvânt de lucrare sfinţită să se furişeze trufia stăpânirii lumeşti”.

În baza canoanelor, ca şi a tradiţiilor bisericii, biserica răsăriteană, ortodoxă recunoaşte şi respectă un principiu naţional, de neam. Aşa avem acum bisericile autocefale greacă, polonă, albaneză, patriarhiile română, rusă, sârbă, şi toate celelalte…
De altfel, părinţii bisericii care au participat la istoricile sinoade nu s-au reprezentat pe ei însuşi, ci tocmai bisericile lor locale.

Iată ce spune Canonul 34 Apostolic:

„Se cade că episcopii fiecărui neam să cunoască pe cel dintâi dintre ei şi să-l socotească pe el drept căpetenie”

Cu alte cuvinte, ruşii să fie sub ascultarea unui ierarh rus de neam şi tot aşa, românii să asculte de ierarhul lor român. Problema a fost ca la un moment dat, Rusia s-a considerat „A treia Romă şi ultima”, îmbrăţişând astfel un principiu universal şi ca atare dominator. Iată, de pildă, Sanctitatea sa Kiril al II-lea, patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, în ultima sa vizită la Chişinău a spus „Am venit la poporul meu”. Atunci, cu noi cum rămâne…?

RBN Press: Lucrarea ALTARE și FRONTIERE se doreşte  a fi doar o radiografie a unei situaţii din trecut până în prezent, sau oferă şi o perspectivă asupra viitorului, mai ales că suntem în Anul Centenarului României Mari?

Dr. Mihai NICOLAE: Ne putem întreba de ce ar trebui să ne intereseze pe noi astfel de subiecte; pe noi, oamenii globalizării, beneficiarii unei tehnologii fantastice, noi, oameni care ne plimbăm mai mult sau mai puţin liber prin lumea întreagă? Copleşiţi de grijile fiecărei zile, tindem să uităm că atât credinţa, cât şi biserica fac parte din fibră ţesăturii naţionale; prin însuşi existenţa lor nu încetează să ne vorbească despre comuniune/colectivitate, despre unitate şi despre obligaţia de ajutor şi întrajutorare.
Aşa cum majoritatea dintre noi ne dorim şi acţionăm pentru întoarcerea acasă a Basarabiei, tot astfel ne dorim să refacem şi unitatea spirituală; ele constituie pentru noi adevăratul proiect naţional al vremii; aşadar unitate renăscută şi dezvoltare europeană.
Cum stăm însă? În cele şase judeţe care au format România Mare prin decizia liberă a Sfatului Ţării, avem acum două mitropolii. Una se afla sub jurisdicţia B.O.Ru. (I.P.S. Vladimir, mitropolitul Chişinăului și a întregii Moldove, e membru al sinodului rus), iar cealaltă se afla în ascultarea B.O.R. (I.P.S.Petru, mitropolitul Basarabiei este membru de drept al Sfântului Sinod al bisericii de neam).
Geopolitica ortodoxiei nu este întru nimic mai puţin complicată decât politica puterilor lumeşti. În această perspectivă trebuie să înţelegem şi întâlnirea celor doi patriarhi, fără să uităm nici contextul politic actual: războiul din Ucraina, problemele Mării Negre şi multe alte aspecte care par să confirme dinadins acel „blestem al geografiei”, de care ne-am tot plâns…
Ca atare, refacerea unităţii de neam, ca şi a unităţii de credinţa trebuie să ne motiveze cu fiecare generaţie.
Fostul episcop al Huşilor, P.S. Nicodim- înscăunat ulterior ca cel de-al doilea patriarh al României – care a fost desemnat ca locţiitor de arhiepiscop al bisericii autonome a Basarabiei va spune în cuvântarea sa de instalare din 1918, citez: „Nu se poate pricepe cu mintea ca Basarabia să fie alipită cu trupul la ţară de peste Prut, iar cu sufletul să rătăcească peste Nistru”.

RBN Press: Cu siguranţă un astfel de volum nu ar trebui să lipsească din biblioteca celor care doresc să înțeleagă și din punct de vedere, al credinței religioase, istoria și tumultul zbaterilor pentru supraviețuire a românilor din acest spațiu al patimilor. Deci, unde poate fi găsit acest volum?

Dr. Mihai NICOLAE: Acest compendiu, care prezintă principalele evenimente ce au marcat viaţa bisericească din Basarabia, se distribuie gratuit pe ambele maluri ale Prutului. Cei interesaţi pot, de asemenea, să solicite varianta electronică a volumului la adresa: fratiigolescu@yahoo.com

RBN Press: Domnule Mihai NICOLAE, vă mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi răspunde la întrebări, unele poate un pic cam tranșante.

Dr. Mihai NICOLAE: Mulțumesc și eu, de altfel, prezența pe site-ul Romania Breaking News ne onorează. Eu zic să privim cu bucurie şi încredere Centenarul ţării noastre. Ştiţi cum ne îndeamnă preotul la liturghie „(…) Sus să avem inimile” Ziua bună și lectură plăcută celor care vor pune mâna pe această carte.

Mihai NICOLAE, autorul volumului „ALTARE și FRONTIERE este Doctor în drept al Universitatii Bucuresti.  Coordonează din anul 2000, activitatea organizatiei neguvernamentale Institutul Fratii Golescu pentru relații cu românii din străinatate. Este Copreședinte (2011 – 2015) al Platformei Unioniste Actiunea 2012. A publicat materiale (publicatii, prelegeri) în materia  drepturilor omului, cu accent asupra drepturilor minoritatilor, respectiv  Conventia – Cadrul privind protectia minoritatilor. Are preocupari constante în legatură cu evoluția contemporană a comunităților românești din vecinatatea  României. A publicat volumele : „ISTORII PARALELE” (editor) , „Romanitatea  rasariteana”, „Biserici rupestre din Basarabia” (coautor), „DE VITA ROMANEASCA” – Editura Tracus Arte.

Articole recomandate din același registru…

Mircea Geoană:„să educăm elitele românești pentru a putea să anticipăm trendurile care zguduie ordinea mondială”

Apartenența României la NATO și acțiunile Alianței în regiune, situația din Coreea de Nord, dar și relația dintre Ucraina și Rusia, rolul Moldovei în ecuația geopolitică, importanța „educării” elitelor românești cu scopul de a anticipa „trendurile care zguduie ordinea mondială” sunt câteva dintre temele care vor fi dezbătute la cea de-a șasea ediție a Bucharest Forum.

Președintele Institutului Aspen România, Mircea Geoană, fost ministru de externe, spune, într-un interviu acordat AGERPRES, că organizarea evenimentului are o dimensiune strategică, dar și economică foarte pronunțată iar cei peste 300 de participanți și 50 de speakeri din peste 20 de țări vor încerca să descifreze un „puzzle de situații geopolitice foarte complicate”.

Geoană subliniază că își dorește ca participanții la forum să plece de la București cu impresia că România este un motor de dezvoltare și o țară care are foarte multă energie și dorință de autodepășire.

„Cred că România trebuie să pledeze cu o voce convingătoare. (…) Dacă nu se oferă un drum accelerat pentru țările care doresc și care astăzi nu au toate ingredientele pentru a fi nucleul dur al Europei, cred că riscul de centrifugare este foarte mare. O Europă mai integrată are în sine și riscul ca periferiile multiple să devină centrifugate. Întrebarea este care e forța centripetă care ne ține pe noi, cei 27, într-o șansă reală, în nucleul dur european? Acest lucru încă nu și-a găsit răspunsul și Bucharest Forum încearcă, într-o manieră modestă, să aducă și această discuție”, declară fostul ministru de externe.

Interviul integral pe Agerpres.ro

Video: Ambasadorul SUA Hans Klemm despre cele mai importante teme care privesc prezentul și viitorul României din perspectiva parteneriatului Strategic cu Statele Unite al Americii

Alocarea de către România a 2% din PIB pentru apărare în următorii 10 ani reprezintă „o decizie politică dificilă, dar curajoasă”, iar achiziționarea primului sistem Patriot este „doar un punct de început” în colaborarea cu Statele Unite în domeniul industriei apărării, a declarat, ambasadorul SUA la București, Hans Klemm, într-un interviu acordat AGERPRES. România Breaking News vă redă mai jos câteva din cele mai importante teme abordate de Hans Klemm, care privesc prezentul și viitorul României din perspectiva parteneriatului Strategic cu Statele Unite al Americii.

Iohannis a fost primul şef de stat din UE, invitat de preşedintele Trump la Casa Albă

„A fost o vizită de succes nu doar din punctul meu de vedere, ci şi din punctul de vedere al Guvernului american, din punctul de vedere al preşedintelui Trump. A făcut acest lucru foarte clar, în comentariile din Grădina cu Trandafiri, în acea după-amiază. A fost prima dată când un preşedinte american a stat alături de un preşedinte român în Grădina cu Trandafiri de la Casa Albă, în aproape 40 de ani. Preşedintele Iohannis a fost primul şef de stat din Uniunea Europeană care să fie invitat de preşedinte la Casa Albă. A fost o reafirmare, în cel mai larg sens, a Parteneriatului nostru Strategic”, – ambasadorul SUA în România, Hans Klemm.

Preşedintele Trump a spus că SUA vor susţine mereu lupta anticorupţie din România

„Preşedintele Trump a spus, de asemenea, că Statele Unite ale Americii vor susţine mereu lupta anticorupţie din România. În august, ministrul Justiţiei a adus propuneri pentru a reforma sistemul judiciar. Pe 29 august, Statele Unite ale Americii şi-au exprimat îngrijorarea privind acele propuneri, în special asupra efectului pe care ele le vor avea asupra independenţei justiţiei şi asupra selecţiei oficialilor seniori din justiţie”, -ambasadorul SUA în România, Hans Klemm

Propunerile luate în discuţie ar trage înapoi instituţiile judiciare ale ţării

„În ceea ce priveşte întărirea statului de drept, a crescut cu 30%. Aceasta este Banca Mondială. Potrivit Transparency International, un ONG internaţional foarte respectat, care are sediul în Berlin şi realizează, în fiecare an, sondaje privind percepţia pe care o au oamenii faţă de corupţie, în ţara lor, în perioada 2004-2017, România a urcat 30 de locuri în top. S-a îmbunătăţit şi a urcat 30 de locuri. Cred că mai sunt două sau trei ţări care au avut un asemenea parcurs. Aceasta este o cuantificare a îmbunătăţirilor substanţiale în ceea ce priveşte lupta anticorupţie în România şi întărirea statului de drept. Ce îngrijorează Statele Unite ale Americii este faptul că propunerile ce sunt în discuţie ar întoarce România, ar trage înapoi instituţiile judiciare ale ţării, spre un punct în care nu stătea la fel de bine la capitolul anticorupţie şi stat de drept” – Hans Klemm

Companiile americane sunt nerăbdătoare să colaboreze cu industria română de Apărare

„La Trade Winds sunt sigur că cel puţin două firme din sectorul de apărare mi-au spus că vor participa ori direct, ori ca sponsori. Acesta este un aspect important în ceea ce priveşte hotărârea României de a creşte cheltuielile în domeniul Apărării naţionale. Negocierile Guvernului României cu anumite companii americane, pentru a realiza unele ordine de îmbunătăţire a dotării armatei continuă iar companiile americane sunt parte din discuţii şi sunt nerăbdătoare să colaboreze cu industria română de Apărare, pentru a ajuta la reconstrucţia industriei române”, a declarat ambasadorul SUA în România, Hans Klemm

 

România a cerut SUA să identifice dacă mai are aeronave F16 care să poată fi cumpărate

„Am avut privilegiul de a-l însoţi pe ministrul Apărării Fifor atât la discuţiile de la Casa Albă, cât şi la întâlnirea cu secretarul de stat Mattis, săptămâna trecută. În cadrul ambelor întâlniri, discuţiile au acoperit amplu tema cooperării celor două ţări: întărirea sistemelor naţionale de Apărare dar şi statutul nostru de aliaţi în cadrul NATO, ca parteneri de coaliţie pe câmpul de luptă, departe de România, în Afganistan, în Irak, pentru a înfrânge ISIS”, ambasadorul SUA în România, Hans Klemm

Studierea activităţilor Rusiei

„Vrem să implicăm ţări precum România dar şi alte ţări din Europa în studierea activităţilor Rusiei – acţiunile hibride, acţiunile din media străine – în îmbunătăţirea monitorizării acestor activităţi, cum putem schimba informaţii pe aceste teme. Aceste discuţii au loc şi cu România, foarte mult”, a declarat ambasadorul SUA în România, Hans Klemm.

Întărirea securităţii şi prosperitatea, componente-cheie ale politicii externe americane

„Dacă vedeţi declaraţiile preşedintelui, vicepreşedintelui, ale secretarului de stat pentru Apărare, ale membrilor Congresului, o să vedeţi angajamentul de a întări securitatea, alături de partenerii noştri. De asemenea, promovăm prosperitatea americană, alături de partenerii noştri. Acesta sunt componentele-cheie ale politicii externe americane”, a declarat ambasadorul SUA în România, Hans Klemm

Achiziționarea primului sistem Patriot, „doar un punct de început” în colaborarea România-SUA

Alocarea de către România a 2% din PIB pentru apărare în următorii 10 ani reprezintă „o decizie politică dificilă, dar curajoasă”, iar achiziționarea primului sistem Patriot este „doar un punct de început” în colaborarea cu Statele Unite în domeniul industriei apărării, a declarat, ambasadorul SUA la București, Hans Klemm

Majoritatea companiilor vin în România pentru a căuta parteneri

„În primul rând, este vorba de o misiune comercială, nu este vorba de o misiune de investiţii. Majoritatea companiilor vin în România pentru a căuta parteneri în comunitatea română de afaceri pentru a îmbunătăţi vânzările bunurilor şi serviciilor americane”, a declarat ambasadorul SUA, Hans Klemm

 

 

Ce vor de fapt și de drept ucrainenii să obțină cu noua lege a educației? Ce se va întâmpla daca lega va fi promulgată și ce trebuie să facă Bucureștiul? Interviu cu președintele ACE Sergiu Dan

jurnalist Sergiu Dan

Președintele Asociației Convergențe Europene, jurnalistul Sergiu Dan a explicat într-un interviu acordat portalului europunkt.ro despre situația și efectele pe care le va avea noua lege a educației din Ucraina, pe care o poate promulga președintele Poroșenko.

Potrivit celor declarate în interviu, „…articul 7 al acestui document, încalcă dreptul minorităților de a învăța în limba maternă, drept pe care îl regăsim în Constituția Ucrainei, la Articolul 53, unde se arată că “fiecare persoană are dreptul la educație”. Se mai încalcă, printre altele, Articolul 3 din Declarația Radei Supreme de la Kiev privind naționalitățile din Ucraina, care prevede că “statul ucrainean garantează tuturor popoarelor și naționalităților dreptul la utilizarea limbii materne în toate sferele vieții publice, inclusiv în educație și mass-media”, precum și Articolul 6 din Legea ucraineană privind minoritățile naționale, unde se spune foarte clar că “statul garantează tuturor minorităților dreptul la autonomie națională și culturală, utilizarea și studierea în propria lor limbă sau învățarea limbii sale materne în instituțiile publice sau prin intermediul societăților culturale naționale, dezvoltarea tradițiilor culturale naționale, utilizarea simbolurilor naționale, celebrarea sărbătorilor naționale”.

Referitor la interesul regimului de la Kiev în ceea ce privește îngrădirea accesului la limba maternă a minorităților etnice, domnul Sergiu Dan a explicat și a argumentat că de fapt ținta acestei legi nu o reprezintă minoritatea românească ci cea rusă cu care autoritățile ucrainene au foarte mult de furcă: „Kievul vrea să reducă din influenţa limbii ruse, însă, din păcate, prevederile legii respective lovesc şi în celelalte minorităţi, iar românii din Ucraina, alături de etnicii maghiari şi reprezentanții celorlalte etnii, devin, astfel, victime colaterale în lupta dintre Kiev și Moscova. Nu cred că statul ucrainean s-ar aventura să se certe cu toți vecinii săi occidentali aplicând în mod intenționat politici de asimilare și deznaționalizare a minorităților (…) Legea …a fost gândită pentru a ucrainiza teritoriile rusificate în exces de atât de către Moscova, cât și de care sateliții săi care au condus Ucraina în ultimul timp” – a mai declarat Sergiu Dan

Vis-a-vis de posibilitățile de implicare și reacție a autorităților românești, de modul cum ar trebuie să gestioneze negocierile purtate cu autoritățile de la Kiev, președintele ACE, Sergiu Dan crede că „Bucureștiul a ajuns în ceasul al 13-lea și sper să își dea seama că politicile sale în ceea ce privește susținerea comunităților istorice au fost, în mare parte, greșite. Nu este normal să avem în instituții guvernamentale sau în Parlament oficiali responsabili de relația cu românii din vecinătate care să nu cunoască situația din comunitățile istorice, să nu se deplaseze în țările vecine pentru a se familiariza cu realitatea de acolo. Am ajuns să avem miniştri, secretari de stat, parlamentari care nu știu să facă deosebirea între Diaspora și comunitate istorică, nu știu că în Ucraina, de exemplu, sunt români care locuiesc, în mare parte, în regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa. Mulți nu știu că Cernăuțiul nu se află în Republica Moldova, ci în Ucraina.  Chiar și în acest context, când este atât de discutată legea educației din Ucraina, au existat reacții și poziții oficiale din partea unor demnitari ai României care au afirmat că în Bucovina de Nord avem 420.000 de români, în condițiile în care formularea corectă este Nordul Bucovinei, pentru că există o singură regiune istorică având acest nume.” 

Interviul integral aici.

Asociația Convergențe Europene (ACE) este ONG înființat la București în 2011 și se implică constant în organizrea de evenimente și conferințe cu tematici care dezbat situația românilor din afara granițelor, colaborează cu instituțiile statului român responsabile de susținerea românilor din afara țării. Asociația s-a remarcat de asemenea  în organizarea unor vizite de lucru la Parlamentul României cu funcționarii din legislativul de la Chișinău și prin organizarea de proiecte cu tineri jurnaliști și funcționari din administrația publică locală din R.Moldova. În 2014, de Ziua Naţională a României, ACE a organizat un concurs de eseuri intitulat „Identitate românească în spaţiul european”, destinat tinerilor români din regiunile Odesa, Transcarpatia şi Cernăuţi. Proiectul s-a desfăşurat în parteneriat cu misiunile diplomatice ale României din Cernăuţi şi Odesa şi cu sprijinul Biroului de Informare al Parlamentului European la Bucureşti.
În ianuarie 2015, ACE a fost partener în cadrul unui alt concurs de eseuri pentru tineri vorbitori de limba română, „Europa noastră”, organizat de asociaţia Eurocentrica, în parteneriat cu Institutul Qvorum si cu sprijinul Reprezentanţei Comisiei Europene în România. 

„Noi, românii, să fim demni de istoria glorioasă a națiunii noastre” – Interviu cu ANA GUȚU, prim-vicepreședinte al Partidului Unității Naționale din Republica Moldova

Doamna Ana Guțu, prim-vicepresedinte al Partidului Unitatii Nationale din Republica Moldova, partid cu platforma politica unionista, a avut amabilitatea de a răspunde la câteva întrebari cu privire la stadiul actual si la perspectivele unionismului in Republica Moldova. Ana Guțu este doctor în filologie romanică, Prim-vicerector al Universitatii Libere Internaționale din Moldova si a fost presedinte al Partidului Dreapta, pana la fuziunea acestuia cu echipa lui Anatol Salaru si formarea noului partid P.U.N.

Sunteți singurul partid asumat unionist? Care este atitudinea fata de Unire a altor partide politice, presei / media, societății civile?

Partidul Unități Naționale este noua denumire a partidului Dreapta, fondat la 5 septembrie 2015, înregistrat la 30 martie 2016 de către Ministerul  Justiției al Republicii Moldova cu statut și program politic unionist. De fapt, decizia de a creea un nou partid politic la acea vreme s-a bazat pe această condiționalitate – să fie un partid unionist, explicit prin documentele sale programatice, acțiuni, atitudini politice etc. Respectiva decizie a fost luată de un grup de colegi politicieni după  mai multe runde de negocieri cu diverse partide extraparlamentare, inclusiv PNL – partid cu  statut unionist, referitor la coagularea unei mișcări unioniste puternice. Negocierile au eșuat, partidele și-au ales lideri,  țineau morțiș să rămână în găoacea lor, demonstrând prin aceasta că, de fapt, nu sunt independente și nici nu râvnesc să promoveze unirea celor două state românești pe cale politică. Pe parcursul a doi ani de zile Dreapta a realizat acțiuni politice, a participat la alegerile prezidențiale, liderii Dreptei au avut întâlniri în instituțiile europene și la Departamentul de Stat al SUA. A fost primul partid politic din Republica Moldova, care a pus problema unirii celor două state românești în instituțiile internaționale.

Odată cu a doua schismă în sânul Partidului Liberal, prilejuită de demiterea lui Anatol Șalaru  din funcția de ministru  al apărări, Dreapta a decis să se apropie de echipa lui Anatol Șalaru pentru a demara procesul de creare a polului unionist în perspectiva alegerilor parlamentare din 2018. S-a decis să unim echipele în baza platformei juridice a partidului Dreapta. Astfel, Dreapta s-a întrunit în congres extraordinar la 11 iunie 2017, în cadrul căruia și-a modificat denumirea din ”Dreapta” în ”Partidul Unități Naționale” (PUN), iar în statut a fost introdusă funcția de președinte de onoare al partidului și cea de președinte executiv. La acest congres eu mi-am dat demisia din funcția de președinte al Dreptei, fiind aleasă prim-vicepreșednte al PUN, iar Anatol Șalaru a fost ales președinte executiv al PUN.  La 25 iunie a fost organizat un alt congres extraordinar al PUN, la care Traian Băsescu a fost ales președinte de onoare, funcția de președinte rămânând vacantă până la tranșarea litigiului în instanță referitor la cetățenia RM a lui Traian Băsescu (legea cu privire la partidele politice din RM prevede obligativitatea cetățeniei și reședinței în RM pentru membrii, și respectiv, liderii unui partid politic).

Mai există partide politice care nu sunt împotriva unirii RM cu România, dar acest deziderat nu figurează nici în statut, nici în program. Membrii acestor formațiuni deja au început să vină în PUN, chiar dacă liderii ezită și dau dovadă de reticență, demonstrând că le este dragă mai mult ștampila de partid decât cauza Unirii. ONG-urile unioniste, precum Tinerii Moldovei, Acțiunea-2012, ODIP și-au anunțat sprijinul pentru PUN.

„Nu a reușit  Rusia imperială să ne deznaționalizeze, nici sovieticii, cu atât mai putin un pro-rus autohton”

RM are un președinte pro-rus in acest moment. Daca și alegerile din 2018 vor da o majoritate pro-rusa, cum vedeți derularea pe mai departe a
proiectului unionist?

Pro-rușii nu au dispărut niciodată din RM. Nici măcar pe timpul României Mari, când au dus o luptă crâncenă împotriva autorităților române prin diversiuni și ilegalități. Dar, ulterior, atât regimul comunist, cât și manifestările pro-ruse de astăzi nu au oprit și nici nu vor opri vreodată  mișcarea unionistă – nu a reușit  Rusia imperială să ne deznaționalizeze, nici sovieticii, cu atât mai mult un pro-rus autohton nu va reuși. Presupusa majoritate socialistă în viitorul parlament nu va putea guverna, deoarece faimoasa formulă D’Hont de redistribuire a voturilor, care le-a permis comuniștilor să guverneze 8 ani de zile (2001-2009), nu e valabilă.  Dodon nu va avea majoritate în parlamentul 2018, iar unioniștii se vor regăsi în viitorul parlament, într-un număr suficient de mare pentru a apropia și a vota unirea celor două state românești.

Ce anume ar putea convinge mai mulți moldoveni sa își dorească și să susțină Unirea, pentru ca se pare ca argumentele național-identitare nu sunt suficiente?

Argumentele național-identitare sunt mai cu seamă pentru cetățenii cu studii, intelectuali, filosofi și scriitori – cei care formează și modelează opiniile în societate. Din păcate, contribuția instituțiilor media la iluminarea mentalităților sociale lasă de dorit, deoarece majoritatea instituțiilor media sunt partinice, iar partidele politice în RM sunt beneficiarii direcți ai existenței statului Republica Moldova. Propaganda rusă, care nu a fost stăvilită după 1991, a influențat de  manieră nefastă perpetuarea stărilor de spirit pro-ruse în societate. Iată de ce azi acțiunile unioniștilor în vederea promovării beneficiilor Unirii poartă și un caracter pragmatic – cetățenii RM sunt informați despre avantajele socio-economice oferite de România, țară membră a UE și NATO. Este adevărat că falimentul vădit al Republicii Moldova ca stat (după furtul miliardului, însoțit de exodul fără precedent al populației) i-a metamorfozat pe unii cetățeni ai RM, cândva românofobi din ignoranță, în unioniști pragmatici. Purtând varii discuții cu cetățeni alolingvi din RM am dedus că și aceștia doresc Unirea, ei recunosc caracterul inevitabil al Unirii, chiar dacă nu este soluția lor preferată, privilegiind astfel raționamentele economice.

Realizarea Unirii presupune nu doar entuziasm, ci si strategii concrete. Experții din partidul dvs lucrează la elaborarea unor asemenea modele, care sa vizeze inclusiv implicațiile economice, administrative, politice ale
Unirii ?

Desigur, experții lucrează la detalierea programului politic al PUN, care este unul unionist. Unirea celor două state românești înseamnă, în primul rând, prezența României aici în RM prin investiții, interconectarea energetică, armonizarea instituțională, legislativă etc. Unirea este un proces complex, dar nu și complicat, care va trebui asumat de RM în primul rând la nivel de voință politică. De fapt, această voință politică constituie soluția tuturor problemelor în procesul Unirii. Ea trebuie să se manifeste în două etape: prima etapă – decizia de a uni Republica Moldova cu România, și, cea de a doua etapă –  disponibilitatea și eficiența instituțională de a armoniza Republica Moldova la toate nivelele cu România. Da, nu va fi ușor, vor exista piedici, cu siguranță (coloana a cincea nu doarme în RM), dar ele vor fi surmontate.

Pare greu de crezut ca Transnistria si Gagauzia pot fi convinse sa accepte proiectul Unirii și să devină parte a unei Românii unite. Mulți se așteaptă ca ele sa sară direct in brațele Rusiei într-o asemenea eventualitate. Asta înseamnă practic o noua vecinătate intre UE/NATO și Rusia.  Cum se poate gestiona un asemenea scenariu, care aparent complică problema Unirii, spre mulțumirea Moscovei ?

De fapt, invocarea argumentelor ”factorului găgăuz” și a separatismului din stânga Nistrului e stratagema rusească în problematica Unirii, stratagemă propagandistică, utilizată pe larg de apologeții imperialismului putinist modern, unii din ei fiind primiți și între pereții Parlamentului României (!). Unirea RM cu România trebuie să se realizeze la prima etapă cu teritoriul controlat administrativ de RM, adică până la Nistru. Prezența armatei a 14-a la Tiraspol, jocul de-a statul în stânga Nistrului, a făcut ca acest teritoriu secesionist să fie luat în seamă, din păcate. Astfel,  administrația separatistă de la Tiraspol este parte componentă a formatului de negocieri 5+2.  RM a fost mereu somată de Rusia și chiar de unii aliați din UE să facă cedări interminabile în fața regimului separatist, care, din păcate, la ora actuală nu este tratat ca atare. A fost introdusă în uz denumirea teritoriului secesionist ”Transnistria”, a dispărut din terminologia mediatică și calificativul ”așa zisul”, ”autoproclamatul” (ziariștii, experții, unii politicieni nu se ostenesc să le reia). Problema diferendului înghețat de pe Nistru trebuie internaționalizată, formatul de negocieri trebuie să excludă partea separatistă din el, Româna ar trebui să intre în acest format de negocieri pentru a asigura pacea la frontierele UE și NATO după Unire. Cât privește găgăuzii – această minoritate este prea puțin numeroasă ca să decidă soarta celor 82 de procente de români din RM. Găgăuzii vor simți primii beneficiile Unirii, ei au trăit foarte bine pe timpul României Mari și viitorul apropiat le va oferi ocazia să trăiască într-o țară membru UE, cu cele mai largi drepturi pentru minoritățile etnice. Și, să fie clar, Moscova nu va putea fi mulțumită niciodată, iar noi nu trebuie să ne ieșim din piele pentru a o mulțumi. Mai presus de toate este demnitatea. Noi, românii, să fim demni de istoria glorioasă a națiunii noastre.

„La nivel cultural și educațional, practic, Unirea s-a înfăptuit”

Este posibil un dialog cu comunitatea rusofona din RM, astfel  încât aceasta sa nu mai fie speriata de perspectiva Unirii cu Romania ?

Comunitatea minoritară monolingvă rusofonă din RM (circa 18% din totalul populației) trebuie să înțeleagă faptul (așa cum prevăd rezoluțiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei la subiectul drepturilor minorităților etnice și naționale) că a locui într-o țară de adopție înseamnă a respecta cultura respectivei țări, a vorbi limba ei, a te integra plenar  în societate. Foarte mulți minoritari monolingvi au deja cetățenie română, au business în România. Mulți din ei recunosc Unirea ca unica soluție pentru supraviețuirea cetățenilor. Pe ei vom miza în realizarea dezideratului Unirii.

Traian Băsescu este in acest moment destul de popular in RM, dar mai puțin popular in Romania. Alegerea sa ca președinte onorific al PUN poate aduce valoarea adăugată in proiectul unionist ?

Traian Băsescu este un politician de anvergură, cu o experiență politică enormă, inclusiv pe dimensiunea internațională. În 2013, decembrie, și-a exprimat dorința de a se implica în politica din RM după expirarea mandatului său de președinte al României, lansând proiectul său de Țară – Unirea RM cu România. Acest lucru s-a întâmplat acum, în 2017, când mai rămâne un an până la alegerile parlamentare. Cetățenii RM sunt cuprinși de o decepție totală și o lipsă de încredere în politicienii autohtoni. Traian Băsescu a fost președintele României care a facilitat procesul de redobândire a cetățeniei române, cel care l-a apostrofat pe Putin și a sărit în apărarea românilor din RM. Popularitatea lui Traian Băsescu în RM va ajuta recoagularea partidei unioniste, românești, care în esență este pro-europeană. Deoarece a dori Unirea RM cu România înseamnă a fi pro-european convins. Așteptăm deznodământul în cazul cetățeniei RM a lui Traian Băsescu și imediat cum va fi repus în drepturi, Traian Băsescu va fi ales președinte al PUN.

Colaborați sau comunicați cu partide sau ONG-uri din Romania pe subiectul Unirii sau pe orice alta tema de interes ?

La congresul PUN din 25 iunie a fost semnat un acord de colaborare cu Partidul Mișcarea Populară, iar deputatul PMP Constantin Codreanu a fost ales prim-vicepreședinte al PUN.  Orice colaborare cu ONG-urile din România pentru promovarea și realizarea Unirii celor două state românești este privilegiată.

Ce așteptări concrete aveți de la Romania ? Inclusiv referitor la implicarea ei in proiecte in RM – sociale, culturale, economice – de anvergura?

Consider că toate partidele politice din România trebuie să facă un efort în a depăși disensiunile doctrinare, pentru a sprijini proiectul Unirii celor două state românești, ar trebui și să încheie un Pact pentru Unirea Republicii Moldova cu România.  În baza acestui Pact partidele politice trebuie să acționeze solidar întru realizarea proiectului Unirii pe dimensiunea politică și economică, deoarece la nivel cultural și educațional, practic, Unirea s-a înfăptuit.