ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Archive by Category "INTERVIURI"

INTERVIURI

Albania: s-a deschis o școală românească pentru comunitatea aromână din Selenicë. INTERVIU cu Pano Bakalli

N.red. În acest articol am redat numele localităților în grafia albaneză, trecând în paranteză pronunția în română. 

Joi, 23 septembrie 2021, în mijlocul comunității aromâne din localitatea Selenicë (Selenița) s-a inaugurat școala românească „10 mai 1905”. Pentru a afla despre acest eveniment, am discutat cu domnul Pano Bakalli, Președintele Fundaţiei Culturale Aromâne „Nicolae Iorga” din Sarandë (Saranda), aflat în aceste zile la București. (mai mult…)

Canalul Dunăre-București o dorință a mai multor generații de români. Ce a spus exploratorul Jacques Cousteau când a venit în România?

Cornel Marțincu, inginer și Director General IPTANA (fostul pilonul principal pentru dezvoltarea infrastructurii de transporturi din Romania), a explicat într-un limbaj tehnic și economic care este stadiul real al dezastrului al mult așteptatului proiect de infrastructură Canalul Dunăre -București.

În viziunea sa, acest proiect reprezintă o mare pată în istoria și imaginea României, deși în istorie el a fost o idee cunoscută și promovată încă de la epoca Alexandru Ioan Cuza, epoca prin care statul român a luat naștere pe cale naturălă și jurisdicțională.

Interviul realizat de Claudiu Lucaci poate fi vizionat aici:

Ne-am bătut joc de bani

„Bătaie de joc, de bani, aceasta este concluzia evidentă la ceea ce s-a întâmplat în istoria recentă a proiectului Canalul Dunăre-București. Printre promotorii acestui mare proiect se numără Virgil Madgearu, un economist de referință pentru România care a susținut nota de fundamentare economică în Parlamentul României.

Al doilea promotor al proiectului este marele Dimitrie Leonida, inginerul cunoscut în istorie pentru electrificarea Bucureștiului. Dimitrie Leonida a susținut tehnic utilitatea realizării acestui canal.

Madgearu și Leonida au fost promotorii primului act pentru acest obiectiv de investiții. Din istorie cunoaștem că a venit războiul, apoi criza din anii 1933 și finanțarea nu a putut fi posibilă, însă ideea conectării Bucureștiului cu Dunărea a rămas”, povestește Marțincu.

Marile capitale ale lumii sunt conectate cu râurile care trec prin ele  

„De la Belgrad, Budapesta, Viena, toate sunt dezvoltate de-a lungul Dunării. Conectarea Bucureștiului cu Dunărea a fost dintotdeauna o dorință a mai multor generații de români. Conjunctura din anii 70 pentru acest proiect a fost extrem de favorabilă. Potopul din 1970 cu Argeșul care a ajuns la București a dat semnalul pentru ce trebuie să facem. Natura ne-a spus să amenajăm râul Argeș pentru a preveni inundațiile.

Un canal a venit ca o soluție și pentru inundații și pentru folosirea acestei ape. Bineînțeles că poate fi folosit. În primul rând, pentru navigație fluvială, apoi combaterea inundațiilor, pentru irigații (în stânga și dreapta Argeșului sunt terenuri Agricole, unule dintre cele mai fertile din România), producerea de energie electrică, verde (ba chiar orientarea este către două domenii producerea de energie verde și transporturi verzi – transportul pe apă fiind cel mai verde transport).

Nu vorbim despre un oraș mic din România ci despre inima economică a României. Continuarea aici: rupinfrastructura.ro

 

Conflictul ruso-ucrainean și implicațiile sale geopolitice

Concentrările de trupe rusești de la frontiera ruso-ucraineană, perspectivele relațiilor ruso-ucrainene, evoluțiile geopolitice și strategice din regiunea extinsă a Mării Negre, respectiv manevrele Forțelor Navale ale Federației Ruse în Marea Neagră, reacția NATO la noile tensiuni ruso-ucrainene au făcut obiectul întrebărilor pe care jurnalista Ioana RIZZO le-a adresat președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, în cadrul interviului găzduit de postul 4media.info în cadrul emisiunii Obiectiv România din seara de 19 aprilie 2021.

Unirea Basarabiei cu România – 103 ani de la împlinirea unui vis

Evoluțiile politice de acum 103 ani de la Chișinău, drumul spre actul din 27 Martie 1918, realitățile ultimelor trei decenii din relațiile României cu Republica Moldova, precum și viitorul acestei relații, au făcut obiectul întrebărilor pe care jurnalista Alina PANICO le-a adresat președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, la emisiunea intitulată Curierul Românesc și difuzată de către postul 10tv.md.

Carolina, basarabeanca din Atlasul Frumuseții: „M-am simțit la Iași mereu ca acasă, chiar uneori mai bine…”

Carolina Ciubotaru, originară din Chișinău, a oferit un interviu publicației ROMÂNIA BREAKING NEWS. Răspunsurile la întrebări au fost oferite colegului nostru, Tudor Vișan-Miu. Povestea se referă la actualitatea momentului și continuă ceea ce publicul a aflat din interviul Carolina, moldoveanca din ”Atlasul Frumuseții” [Jurnal de Chișinău, 22 ianuarie 2016]. – Redațía ROMÂNIA BREAKING NEWS

Născută la Hîncești (19 iunie 1997) și stabilită la Chișinău împreună cu familia, Carolina Ciubotaru a absolvit Liceul de Creativitate și Inventică “Prometeu-Prim”, unde a făcut parte și din corul liceului. Prezența ei a devenit cunoscută în spațiul public odată cu includerea ei în faimosul „Atlas al Frumuseții. Femeile lumii în 500 de portrete”, reunind o serie de instantanee ale fotografului Mihaela Noroc, editat în anul 2017 de Editura Humanitas. Cu acest prilej a oferit o serie de interviuri unor agenții de presă locală.

După absolvirea liceului (Promoția 2016), Carolina Ciubotaru, inițial atrasă de farmacologie, s-a decis pentru marketing și management. Astfel, a trecut vama de la Prut și a urmat studii universitare la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor (Promoția 2019). Acolo a studiat managementul și a fost o studentă dedicată, așa cum cititorii vor putea constata din puritatea gândurii unei domnișoare care împlinește noul proverb, ”Fetele din Basarabia sunt o bucurie”. În prezent, își continuă studiile în România (UE), urmând masterul de achiziții, distribuție și logistică la FEAA, dar în același timp activează profesional acasă, în Republica Moldova.

———
Carolina Ciubotaru - foto1
Carolina Ciubotaru surprinsă într-un moment de atenție și implicare, la un local din Chișinău. Foto Roman Friptuleac/2020.
Dragă Carolina,
Precizez de la început că tema întrebărilor va fi pur umană, cu o dublă adresabilitate: pentru românii din părțile voastre și peste românii din părțile celelalte. S-ar referi, de o parte, la întrebările celor care, născuți în spațiul vostru, vizează viața universitară a statului numit România (cu dificultățile ei cunoscute), precum și curiozitățile celor care între sloganul „Basarabie e România” și frumusețea ochilor tăi nu prea știu unde să se plaseze.
Carolina Ciubotaru: „Decizia de a-mi face studiile la Iași a fost cea mai bună decizie luată până în prezent. (…) Am simțit un respect enorm din partea profesorilor față de studenții basarabeni. (…) M-am simțit la Iași mereu ca acasă, chiar uneori mai bine.”

Prima întrebare este cum apreciezi experiența în mediul universitar ieșean?
Decizia de a-mi face studiile la Iași a fost cea mai bună decizie luată până în prezent. Nu am regretat niciodată nici un minut că am ales să-mi fac studiile acolo. Chiar dacă orașul este doar la 170 km distanță de Chișinău, niciodată nu m-am simțit acolo străină, însă mereu simteam diferența dintre societatea de acasă și cea de la Iași. Oamenii, în special profesorii, mi s-au părut foarte deschiși față de studenții basarabeni, mereu erau curioși cum se întâmplă lucrurile la noi, când și cum mergem acasă, etc. Am simțit un respect enorm din partea lor față de studenții basarabeni, pentru că noi mereu luam studiul în serios, mereu eram pregătiți de oră și acceptam colaborarea cu profesorii.
Primul semestru din anul întâi a fost perioada de adaptare, încă aveam un sentiment de sfială din cauza accentului. Mi s-a întâmplat o dată, în timpul unui curs, în auditoriul plin, să răspund la o întrebare adresată de profesor. Chiar dacă răspunsul a fost corect, acesta m-a ascultat, mi-a zâmbit drăguț… Și apoi a ascultat răspunsul altui coleg, care a zis aceeași chestie însă cu alte cuvinte, și profesorul i-a spus ca a dat un răspuns corect, chiar dacă eu spusesem aceeași idee anterior doar că într-un mod diferit, pe care profesorul nu a înțeles-o întocmai așa cum o enunțasem. Nu a făcut-o intenționat profesorul, a și reacționat foarte ok, însă eu m-am simțit cam prost pe moment și din aceasta cauza mi s-a întipărit acest episod.

Între timp, m-am adaptat și eu, s-au adaptat și colegii, și profesorii la accentul nostru, iar în anul doi nici nu mai depuneam efort să îmi schimb accentul ca să fiu înțeleasă. Totul a început să se combine perfect. Nu am avut nici o situație de conflict cu alte persoane, m-am simțit la Iași mereu ca acasă, chiar uneori mai bine.

Desigur, au fost cazuri când studenții basarabeni nu se puteau adapta mediului de acolo, pentru că au pornit de la început cu un comportament de superioritate și refuzau să colaboreze cu cei din jur.

Eu am avut o experiență foarte frumoasă. Acolo am înțeles cum e să trăiești singură, cum e să trăiești la cămin și cât de mult contează să ai o persoana de încredere lângă tine. Cred ca asta și mi-a făcut experiența mai frumosă, oamenii care au fost pe aceeași undă cu mine.

Dragă Carolina,

Cred că ai spus în puține cuvinte exact ce ai simțit că trebuia spus. Îți mulțumesc pentru aceasta. Mă bucur că ai găsit înțelegere la Universitate. Aș dori să te întreb dacă ai reușit să obții și cetățenia statului România (deci UE).

Eu am obținut cetățenia încă când eram minoră, pe baza cetățeniei tatălui meu, deci nu am avut probleme cu asta….
Carolina Ciubotaru - foto2
Carolina Ciubotaru în Grădina Botanică din Chișinău, în timpul unei filmări. Foto Roman Friptuleac/2020.
Aș dori să te întreb și despre muzică. Ce cântec crezi că explică cel mai bine identitatea celor din părțile voastre? Știu că tu ai interpretat „Rugă pentru părinți”, or, Adrian Păunescu ar fi pentru noi un asemenea reper, dar „noi” este restrâns la mediul literar. Dacă întâlnești un băiat de țară din Oltenia, să zicem, cum îi explici sentimentele tale față de tot ce este în jur?

Acesta este piesa care descrie 100% sentimentul meu de a fi basarabeancă, dacă e corect așa de spus! Versurile sunt scrise de Aurelian Silvestru, el fiind ai directorul liceului în care mi-am făcut studiile toți 12 ani! Solista sunt eu. Mereu îmi dădeau lacrimile când interpretam această piesă, mai ales când auzeam publicul cum cânta cu mine.

VIDEO. GRUPUL CORAL „PROMETEU” din Chișinău, a venit la Iași să cu prilejul Festivalului, „Grigore Vieru” din 17-18 mai 2016.

Aici e un recital al ansamblului, din care am făcut parte. Pe atunci încă nu știam ca o să-mi fac studiile la Iași, chiar dacă mergeam des la Iași cu ansamblul, la diferite festivaluri.

Ce poeți și cântăreți români îți sînt ție dragi în limba lacrimilor gemene? De pildă: Eminescu? Vieru? Păunescu? soții Aldea Teodorovici? Etc.
Cu soții Aldea Teodorovici am crescut, la fel și cu Vieru și Eminescu. Am interpretat cântecele scrise pe versurile acestora toți cei 7 ani în care am făcut parte din ansamblul liceului Prometeu-Prim.

Ascultând cred că îmi pot imagina cât de mult iubești graiul nostru. Da, te poți numi basarabeancă sau moldoveancă. Sigur că noi facem diferența între moldovenii din județele României și cei din raioanele Moldovei, dar asta în funcție de ce persoane cunoaștem și de ce gusturi avem.

Carolina Ciubotaru - foto3
Carolina Ciubotaru ca domnișoară de onoare la o nuntă a unei prietene, la Chișinău. Fotografie de pe profilul personal de Facebook.
***
EPILOG
Adepta naturaleții.
Carolina Ciubotaru este o mândră fiică a Basarabiei. Îi puteți privi superbii ochi care au făcut înconjurul planetei. Puteți afla că nu a dorit să facă o carieră în modelling, dar a acceptat de câteva ori să pozeze cu machiaj sau în timp ce se ruja, ori în ținută sportivă, fiind la Ipsarion în Grecia. Cei curioși pot găsi chiar ipostaze cu un umăr dezgolit. Noi, câțiva, o preferăm în ie, dar vedem că îi stă bine și cu ochelari. Iar când o vedem în ținuta office, cu o cafea în mână sau cu ochelari de soare, deja cred că este clar că stăm de vorbă cu o persoană responsabilă și capabilă.
Ceea ce însă rămâne esențial de sesizat este faptul că ea, ca atâtea alte basarabence, este devotată unor valori și modele pe care, în loc de a le numi, mai degrabă le-am iubi așa cum sunt.

Mai este Rusia amenințarea numărul 1 pentru Republica Moldova? Altfel spus, mai vin rușii și dacă da, de ce?

Vitalie Ciobanu este scriitor, redactor-șef al revistei Contrafort, jurnalist, comentator la Radio Europa Liberă (biroul de la Chișinău), președinte PEN Centru Moldova. Este unul dintre cei care semnează capitolele volumului Vin rușii! 5 perspective asupra unei vecinătăți primejdioase, apărut la Editura Humanitas. Recent a dat un interviu portalului ziare.com în care analizează la cald situația din Republica Moldova. Interviul integral poate fi citit aici.

Potrivit lui Vitalie Ciobanu, Rusia a fost și rămâne o amenințare perpetuă pentru Moldova. Armata a 14-a (sau cum i se mai spune acum) nu a plecat din Transnistria, rețelele de influență rusești sunt intacte. Puțin tocmai a promis să sprijine Partidul Socialiștilor și va încerca prin ei să-și sporească influența. De aceea întrebarea fundamentală este dacă noul guvern de la Chișinău va reuși să producă schimbări în așa fel încât Rusia să nu ne poată deturna cursul pro european. Alianța cu socialiștii pro-ruși, aflarea lui Dodon în fruntea statului creează probleme și cu Ucraina. Guvernările de după 2009, pretins pro europene, n-au făcut mai nimic sau foarte puțin pentru a scoate Republica Moldova de sub pulpana Rusiei, au ținut-o în „zona gri”, promovând un model de guvernare autoritar, nedemocratic. De aceea, orice reformă autentică, orice lege corect aplicată, actul de guvernare în sine, realizat în spirit european, va ține Rusia la distanță de Moldova. În caz contrar, vom constata, din nou, ca într-o ciclicitate nefastă, că ne-am băgat capul de bună voie în lațul rusesc.

Basarabia a fost și a rămas un teritoriu de frontieră, un limes problematic între două lumi, „o linie a frontului”, chiar și după debarcarea regimului Plahotniuc. Datele sale geografice și etnice nu s-au schimbat. Dar măcar acum orizontul s-a limpezit. Se vor trasa noi linii de demarcație, altele sper să dispară, important este să avem un consens național în ce privește statul de drept și democrația. În același timp, e sigur că intrăm într-o nouă etapă a afirmării valorilor naționale, a identității românești a Moldovei dintre Prut și Nistru. Sper să o facem mai eficient de-acum încolo, împreună cu România.

Care este al treilea obiectiv major al României după integrarea în UE şi NATO? INTERVIU cu deputatul PMP Constantin Codreanu

România trebuie să aibă o abordare pragmatică în relaţiile cu cel de-al doilea stat românesc de peste Prut şi să pregătească un Minister al Reunificării şi un Fond Moldova pentru a putea merge spre îndeplinirea celui de-al treilea obiectiv major după integrarea în NATO şi UE: REUNIREA, a declarat, într-un interviu în exclusivitate pentru Jurnaliştii.ro, deputatul PMP Constantin Codreanu, preşedintele Comisiei pentru Comunitățile de Români din Afara Granițelor Ţării.

Sebastian RUSU: Ce se va întâmpla cu drumul european al R. Moldova în contextul rezultatelor de la alegerile parlamentare de duminică? Vom avea o alianţă PDM-PSRM?

Constantin Codreanu: Integrarea europeană a Republicii Moldova este un obiectiv iluzoriu în condițiile în care Bruxelles-ul a spus foarte clar că nu se mai poate vorbi despre o extindere a Uniunii Europene în următorii 30 de ani. Politicienii care vorbesc despre integrarea europeană a celui de-al doilea stat românesc mint alegătorii dacă nu pun semn de egalitate între apropierea definitivă de România și integrarea în UE.

Există o singură cale: în și cu România, în și cu Uniunea Europeană. Restul sunt povești de adormit cetățenii în campaniile electorale.

În politică, niciodată să nu spui niciodată. Totuși, nu cred într-o alianță public asumată dintre PDM și PSRM. Toată lumea știe că ea funcționează pe ascuns, dar o relație publică dintre Plahotniuc și Dodon le-ar fi fatală electoral amândurora.

Sebastian RUSU: Ce ar trebui să înveţe România din lecţia putinistă din R. Moldova? Cum va evolua parteneriatul PSD – PDM în contextul în care România girează tacit democraţia lui Plahotniuc?

Constantin Codreanu: România trebuie să se comporte respectând un statut pe care îl are în mod firesc deja pentru aproape 1 milion de basarabeni — ca o adevărată Patrie. Să nu ne amintim de Republica Moldova doar la alegeri și să comentăm cu reflexe mioritice votul pro-Rusia, ci să ne întrebăm de ce se votează în acest mod și ce putem face pentru a schimba această realitate.

Pragmatism și implicare — acestea două sunt ingredientele esențiale. Sunt atât de multe lucruri de făcut: Spațiul Informațional Comun, interconectarea energetică, reconstrucția podurilor peste Prut distruse de sovietici etc. Trebuie ca aceste proiecte să fie coordonate și implementate de o componentă oficială în Guvernul României — un Minister al Reunificării.

Am spus în mod repetat de la tribuna Camerei Deputaților și la întâlnirile bilaterale cu participarea oficialilor din cele două state că România trebuie să regândească modalitatea prin care îi susține pe românii de dincolo de Prut. Toate fondurile trebuie să meargă pe proiecte concrete în comunitățile locale.

Altfel, guvernarea de la Chișinău, oricare va fi aceasta, este mereu tentată să condiționeze sprijinirea proiectelor de apartenența partinică a primarului/președintelui de raion.

României trebuie să îi pese de oamenii din cel de-al doilea stat românesc, nu de partenerii politici care, de multe ori, prin comportamentul lor corupt afectează inclusiv ideea parcursului european.

Sebastian RUSU: Perspectiva federalizării R. Moldova va prinde contur acum în contextul în care electoratul moldovean s-a pronunţat masiv pentru formaţiunile pro-putiniste (PSRM, PDM şi Partidul Şor)?

Constantin Codreanu: Sunt convins că orice posibilă discuție despre federalizarea Republicii Moldova va scoate oamenii în stradă așa cum s-a întâmplat cu Memorandumul Kozak. Chiar dacă exodul masiv al populației a făcut ca tot mai mulți cetățeni cu viziuni pro-europene să plece, opoziția față de această ideea păguboasă a transnistrizării Republicii Moldova este, în continuare, una suficient de… interviul complet pe jurnalistii.ro

 

Interesul național ne obligă să ne ridicăm la înălțimea înaintașilor și să mergem decisiv spre cel de-al treilea proiect de țară al României după integrarea în NATO și în Uniunea Europeană — REUNIREA.

 

Exclusiv: O radiografie a războiului rusesc prin biserică, în spațiul dintre Prut și Nistru. Interviu cu Dr. Mihai NICOLAE despre volumul „ALTARE și FRONTIERE”.

Sâmbătă, 24 martie 2018, ora 16:00, la Biserica Mărcuța, unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult ale Bucurestilor (1587), are loc un eveniment sub egida Centenarului Romaniei Întregite, dedicat „Basarabiei crestine”, mai multe detalii aici. Evenimentul este organizat de preotului Adrian MIRICĂ, din cadrul Parohiei MĂRCUȚA, Protoeria Sectorului II – Capitală; împreună cu Institutul Frații Golescu – pentru românii din străinătate (IFG); Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina (ACPBB) și Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu” (AESGS).

Cu acest prilej va avea loc lansarea volumului „ALTARE si FRONTIERE”, a autorului Mihai NICOLAE, doctor în drept al Universitatii Bucuresti, lucrare ce tratează istoria religioasă din această parte a Moldovei, dar și delicata controversă canonică dintre Biserica Ortodoxă Română și cea Rusă asupra acest spațiul românesc, atât de încercat și disputat.

La solicitarea romaniabreakingnews.ro, domnul Mihai NICOLAE a avut amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări legate de acest volum, răspunsuri pe care vi le împărtășesc în rândurile ce urmează.

Dorian Theodor CLENCIU (RBN Press) : Domnule Mihai NICOLAE,  de ce tocmai acest titlu ALTARE și FRONTIERE ?

Avocat Mihai Nicolae, președintele Institutlui Frații Golescu pentru românii de pretutindeni

Avocat Mihai Nicolae

Dr. Mihai NICOLAE: Ne pregătim să sărbătorim Centenarul Unirii Basarabiei şi credem noi, un spor de cunoaştere este mai mult decât binevenit. Cu acest gând am propus un compendiu al istoriei bisericii de neam din Basarabia. În afară de specialişti, mulţi şi capabili, evoluţia bisericii române de peste Prut este puţin sau deloc cunoscută. Afirmaţie valabilă şi în ţară şi în România de est, mă refer la R. Moldova.
… şi e păcat pentru că această biserică a reprezentat, alături de limba română, elementul fundamental care a făcut posibilă păstrarea identităţii şi a conştiinţei naţionale pentru marea majoritate a locuitorilor ţării româneşti de dincolo de Prut, de-a lungul celor peste două secole de apăsare şi control rusesc.

Am să parafrazez o expresie încetăţenită: a fost „rezistenţa prin credinţă”.

Titlul cărţii, „Altare şi frontiere” evocă, în acelaşi timp, rolul bisericii de neam în viaţa comunităţilor creştine, deci şi a celor româneşti, dar şi politica statului rus care şi-a aservit instituţia bisericii pentru a-şi realiza ambiţiile de expansiune şi remodelare – prin forţă militară – a frontierelor preexistente.

RBN Press: Putem vorbi în acest spaţiu dintre Prut şi Nistru, la nivel de biserică, despre un război, …o confruntare, dar desfăşurată în alte coordonate?

Dr. Mihai NICOLAE: Ce altceva reprezintă pătrunderea trupelor ruseşti şi ocuparea pământului românesc al Ţării Moldovei? Cum altfel se poate interpreta impunerea la Iaşi, în 1789, ca locţiitor de mitropolit a arhiepiscopului Ambrozie Serebrenicov al Poltavei? La fel, atunci când războiul ruso-turc (1806-1812) nu se încheiase, imperiul rusesc înfiinţează un „exarhat” prin care subordonează Bisericii Ortodoxe Ruse, mitropoliile Moldovei şi Ţării Româneşti. Veniamin Costachi în Moldova şi Dositei Filitis al Valahiei, mitropoliţii canonici ai românilor, sunt siliţi să se retragă din scaun.

După anexarea în 1812 a Estului Moldovei, sinodul moscovit înfiinţează acolo Eparhia Chişinăului fără să consulte clerul şi mirenii locului, fără încuviinţarea autorităţii mitropolitane, acţionând ca putere militară de ocupaţie.

Îndrăznesc să fac aici o comparaţie cu evenimentele din 2014 când Federaţia Rusă ocupa Crimeea printr-un război nedeclarat – un război hibrid cum a fost caracterizat – purtat de trupe ruseşti fără însemne militare şi „omuleţi verzi” neidentificaţi.

RBN Press: Domnule NICOLAE, „beligeranța religioasă” – ar fi un termen prea greu pentru a cuantifica situaţia din trecut, dar și a timpului prezent, din punct de vedere canonic?

Dr. Mihai NICOLAE: Starea de război a existat permanent, chiar dacă nu a fost definită ca atare şi chiar, după încetarea stării de beligeranţă, un război cultural – am spune astăzi – a continuat nestingherit; anexarea religioasă a încercat necontenit deznaţionalizarea prin biserică a românilor din Basarabia. De altfel, acelaşi „modus operandi” a fost folosit şi în cazul bisericilor Georgiei, Finlandei sau Armeniei… şi nu a fost un „război sfânt” şi nici o „cruciadă”, ci doar rapacitatea hegemonică a unei puteri laice, cu totul străină sentimentului de smerenie creştină.

Este interesant că B.O.Ru. a justificat încălcarea autorităţii mitropolitane româneşti prin faptul că, la data aceea, biserica romană nu era autocefală. Este adevărat, recunoaşterea vine mai târziu, pe data de 25 aprilie 1885, când patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea trimite sinodului român „Tomosul de autocefalie”, care menţiona: „cu bucurie sufletească binecuvântăm Biserica Ortodoxă Română, recunoscând-o autocefală întru toate de sine ocârmuită”. Menţionez că B.O.Ru. a fost recunoscută ca biserică autocefală în 1448, dar fără a-i fi recunoscută şi o jurisdicţie asupra creştinilor români din Basarabiea. Important, din punct de vedere canonic şi istoric e faptul de necontestat că mitropoliile noastre fuseseră recunoscute cu secole în urmă, păstorind credincioşii continuu sub proprie autoritate.

RBN Press: Putem vorbi despre un drept românesc – istoric, dar actual, din punct de vedere al credinţei în acest spaţiu şi de ce?

Dr. Mihai NICOLAE: Rosturile şi rânduielile bisericilor creştine fuseseră stabilite de toate sinoadele care au urmat conciliului de la Niceea din anul 325, convocat de împăratul Constantin cel Mare,  când se stabileşte şi „Crezul” pe care îl mărturisim până azi. Fără să abordăm aspectele de credinţă, nu este nici locul, nici timpul pentru asta, trebuie citat aici Canonul 8 al Sinodului al III-lea de la Efes din anul 431:

„… iar dacă cineva a ocupat o eparhie străină şi în chip silnic a pus-o sub stăpânirea sa, pe aceasta să o dea înapoi, ca să nu se încalce canoanele părinţilor şi nici sub cuvânt de lucrare sfinţită să se furişeze trufia stăpânirii lumeşti”.

În baza canoanelor, ca şi a tradiţiilor bisericii, biserica răsăriteană, ortodoxă recunoaşte şi respectă un principiu naţional, de neam. Aşa avem acum bisericile autocefale greacă, polonă, albaneză, patriarhiile română, rusă, sârbă, şi toate celelalte…
De altfel, părinţii bisericii care au participat la istoricile sinoade nu s-au reprezentat pe ei însuşi, ci tocmai bisericile lor locale.

Iată ce spune Canonul 34 Apostolic:

„Se cade că episcopii fiecărui neam să cunoască pe cel dintâi dintre ei şi să-l socotească pe el drept căpetenie”

Cu alte cuvinte, ruşii să fie sub ascultarea unui ierarh rus de neam şi tot aşa, românii să asculte de ierarhul lor român. Problema a fost ca la un moment dat, Rusia s-a considerat „A treia Romă şi ultima”, îmbrăţişând astfel un principiu universal şi ca atare dominator. Iată, de pildă, Sanctitatea sa Kiril al II-lea, patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, în ultima sa vizită la Chişinău a spus „Am venit la poporul meu”. Atunci, cu noi cum rămâne…?

RBN Press: Lucrarea ALTARE și FRONTIERE se doreşte  a fi doar o radiografie a unei situaţii din trecut până în prezent, sau oferă şi o perspectivă asupra viitorului, mai ales că suntem în Anul Centenarului României Mari?

Dr. Mihai NICOLAE: Ne putem întreba de ce ar trebui să ne intereseze pe noi astfel de subiecte; pe noi, oamenii globalizării, beneficiarii unei tehnologii fantastice, noi, oameni care ne plimbăm mai mult sau mai puţin liber prin lumea întreagă? Copleşiţi de grijile fiecărei zile, tindem să uităm că atât credinţa, cât şi biserica fac parte din fibră ţesăturii naţionale; prin însuşi existenţa lor nu încetează să ne vorbească despre comuniune/colectivitate, despre unitate şi despre obligaţia de ajutor şi întrajutorare.
Aşa cum majoritatea dintre noi ne dorim şi acţionăm pentru întoarcerea acasă a Basarabiei, tot astfel ne dorim să refacem şi unitatea spirituală; ele constituie pentru noi adevăratul proiect naţional al vremii; aşadar unitate renăscută şi dezvoltare europeană.
Cum stăm însă? În cele şase judeţe care au format România Mare prin decizia liberă a Sfatului Ţării, avem acum două mitropolii. Una se afla sub jurisdicţia B.O.Ru. (I.P.S. Vladimir, mitropolitul Chişinăului și a întregii Moldove, e membru al sinodului rus), iar cealaltă se afla în ascultarea B.O.R. (I.P.S.Petru, mitropolitul Basarabiei este membru de drept al Sfântului Sinod al bisericii de neam).
Geopolitica ortodoxiei nu este întru nimic mai puţin complicată decât politica puterilor lumeşti. În această perspectivă trebuie să înţelegem şi întâlnirea celor doi patriarhi, fără să uităm nici contextul politic actual: războiul din Ucraina, problemele Mării Negre şi multe alte aspecte care par să confirme dinadins acel „blestem al geografiei”, de care ne-am tot plâns…
Ca atare, refacerea unităţii de neam, ca şi a unităţii de credinţa trebuie să ne motiveze cu fiecare generaţie.
Fostul episcop al Huşilor, P.S. Nicodim- înscăunat ulterior ca cel de-al doilea patriarh al României – care a fost desemnat ca locţiitor de arhiepiscop al bisericii autonome a Basarabiei va spune în cuvântarea sa de instalare din 1918, citez: „Nu se poate pricepe cu mintea ca Basarabia să fie alipită cu trupul la ţară de peste Prut, iar cu sufletul să rătăcească peste Nistru”.

RBN Press: Cu siguranţă un astfel de volum nu ar trebui să lipsească din biblioteca celor care doresc să înțeleagă și din punct de vedere, al credinței religioase, istoria și tumultul zbaterilor pentru supraviețuire a românilor din acest spațiu al patimilor. Deci, unde poate fi găsit acest volum?

Dr. Mihai NICOLAE: Acest compendiu, care prezintă principalele evenimente ce au marcat viaţa bisericească din Basarabia, se distribuie gratuit pe ambele maluri ale Prutului. Cei interesaţi pot, de asemenea, să solicite varianta electronică a volumului la adresa: fratiigolescu@yahoo.com

RBN Press: Domnule Mihai NICOLAE, vă mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi răspunde la întrebări, unele poate un pic cam tranșante.

Dr. Mihai NICOLAE: Mulțumesc și eu, de altfel, prezența pe site-ul Romania Breaking News ne onorează. Eu zic să privim cu bucurie şi încredere Centenarul ţării noastre. Ştiţi cum ne îndeamnă preotul la liturghie „(…) Sus să avem inimile” Ziua bună și lectură plăcută celor care vor pune mâna pe această carte.

Mihai NICOLAE, autorul volumului „ALTARE și FRONTIERE este Doctor în drept al Universitatii Bucuresti.  Coordonează din anul 2000, activitatea organizatiei neguvernamentale Institutul Fratii Golescu pentru relații cu românii din străinatate. Este Copreședinte (2011 – 2015) al Platformei Unioniste Actiunea 2012. A publicat materiale (publicatii, prelegeri) în materia  drepturilor omului, cu accent asupra drepturilor minoritatilor, respectiv  Conventia – Cadrul privind protectia minoritatilor. Are preocupari constante în legatură cu evoluția contemporană a comunităților românești din vecinatatea  României. A publicat volumele : „ISTORII PARALELE” (editor) , „Romanitatea  rasariteana”, „Biserici rupestre din Basarabia” (coautor), „DE VITA ROMANEASCA” – Editura Tracus Arte.

Articole recomandate din același registru…