ISTORIA ROMÂNILOR – Codexul Rohonczi /ISTORIE/EXPLOZIV/

Codexul Rohonczi

O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri.
Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.
De la daci nu au rămas izvoare scrise.
Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor.
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică.
A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor.
Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut.
Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris.

Dăruită de un grof

În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi.
Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută.
A facut rost de o copie.
Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele.
Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria.
E o carte legată în piele.
A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907.
Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838.
Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor.

„Scriere secretă”

După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: „Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care
nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc”.

După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

Alfabet dacic cu 150 de caractere

Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci.
„Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului”, spune aceasta.

Solii şi cântece ale vlahilor

Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri.
În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase.
E scris cu cerneală violet.
Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad,
între anii 1064 si 1101.
„Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, a descoperit
Viorica Enachiuc.

„Jurământul tinerilor blaki”

Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit „Jurământul tinerilor blaki”, care a fost tradus în felul următor:
„O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,
Înşelator, să nu primeşti a te uni
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit Vei fi
Cântecul cetăţii aud îndelung
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!
Să juri cu maturitate şi cu convingere!
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău,
mergi cu jurământ puternic!”

Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător.
Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei.

Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, promoţia 1963.
Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie.
E membră UNESCO din 1983.
Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova.
A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică.
Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel.
Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi ăn Danemarca, unde a studiat scrierea runică.

Aceste fapte nu sunt secrete.
Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi?
Sau mass media.
Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se „vând” mai bine?
Incompetenţi nu sunt.
Sau au primit ordin să tacă?

 

Dacian Dumitrescu

PS. trimiteţi acest material tuturor prietenilor voştri pentru că au dreptul să ştie adevăruri deocamdată ascunse.

 




Cele 1001 de povești ale lui Hassan Awdi, distrugătorul Rodipet

De trei ani, Hassan Awdi, arabul care a condus Rodipet spre faliment, a părăsit ţara şi nu s-a mai întors. L-am întâlnit pe Costa de Azur, la Nisa. Zice că-i e frică!

Acum aproape trei ani, Hassan Awdi, arabul libanezoamerican care a condus Rodipet, principala reţea de difuzare a presei din România, până la intrarea acesteia în faliment, a părăsit ţara şi nu s-a mai întors. Era învinuit de trafic de persoane, evaziune fiscală, delapidare, constituire de grup organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni, înşelăciune şi spălare de bani! Prejudiciul pe care l-ar fi produs Rodipet a fost estimat la 35,5 de milioane de euro. Aproximativ 3.700 de oameni au rămas pe drumuri. Fraţii săi, Mehdi şi Hussein, care l-au secondat în afaceri, au interdicţie de a părăsi ţara. Lui Hassan, trimis în judecată pentru trafic de persoane, îi e frică să se întoarcă la Bucureşti. S-a dat peste cap să apară în presă, promiţând dezvăluiri spectaculoase. A insistat cu nenumărate telefoane şi e-mail-uri. S-a oferit, „mărinimos”, să dea un interviu tocmai la Nisa, pe Coasta de Azur. A vrut chiar să plătească el. Evident, redacţia „Evenimentului zilei” a suportat toate costurile deplasării. În prezenţa avocaţilor săi, Hassan Awdi a debitat vrute şi nevrute la nişte întrebări precise şi la obiect. Scopul său este simplu. Realizează că, dacă se întoarce, n-o să mai plece. Aşa că îşi vrea, cu orice preţ, fraţii afară din ţară. Până una-alta, justiţia îşi face treaba.

Hassan Awdi a rămas fără serviciu!

Principala învinuire pentru care Awdi e urmărit penal e cea de prăduire a Rodipet! Cum a ajuns libanezul să controleze principala reţea de difuzare a presei e un mister pe care doar răposatul Ovidiu Muşetescu, exşef al FPS, poate să-l lămurească, prin spiritism. A dat Awdi şpagă? Dacă da, când, cât şi cui? Arabul e echivoc: „Nimeni n-a cerut direct de la mine! Cine a spus că am dat îl dau în judecată! Am refuzat să plătesc. Mulţi mi-au zis că-s tâmpit că n-am dat şpagă să rezolv problemele!„. Ce-a făcut acolo încă nu e limpede, dar rezultatul e clar: Rodipet e în faliment! Cercetările DIICOT, conform unui comunicat din iunie 2010, au stabilit că, ulterior privatizării, Hassan Awdi, profitând de inexistenţa controlului postprivatizare, a controalelor vizând respectarea regulilor financiare, dar şi de poziţia dominantă în AGA, a desfăşurat o politică de falimentare a societăţii. Practic, a încheiat contracte de împrumut, consultanţă, reprezentare, vânzare, prestări servicii, total defavorabile firmei. Membrii grupului infracţional şi Mehdi Awdi au cauzat un prejudiciu de 35,5 milioane euro. Paradoxal, Hassan Awdi se consideră o victimă! „Sunt unul dintre cei 3.700 de oameni concediaţi! Nu eu am falimentat firma, ci AVAS! Nu există audit… Acuzaţiile vin de la un mecanic şi un alt salariat, Uifăleanu, care e acum director şi are probleme cu alcoolul!”, o dă pe bârfă afaceristul. Ce-l interesa, difuzarea presei sau pământul de sub chioşcuri? „Concesiunea pe 49 de ani a fost parte a privatizării! Fără acele terenuri, nu exista Rodipet!„, recunoaşte miza libanezul.

„Cine avea interese în presă şi politică, avea şi la Rodipet! Vîntu şi Patriciu, alţii…”

HASSAN AWDI, afacerist oportunist

Aproximativ 3.700 de angajaţi ai Rodipet au rămas pe drumuri. Hassan Awdi susţine, paradoxal, că e unul dintre ei! FOTO: AGERPRES

Acuzat de sclavagism

Hassan Awdi susţine că e victima unei grupări de poliţişti care îi vrea capul. Pronunţă nume, fără dovezi concrete. Procurorii l-au trimis în judecată pentru trafic de persoane.

În primul dosar trimis în instanţă, în aprilie 2012, procurorii DIICOT îl acuză pe Hassan Awdi de „trafic de persoane în scopul exploatării la muncă” a 13 hondurieni. Astfel, se spune în rechizitoriu, Awdi a desfăşurat, împreună cu un alt acolit „acte materiale de recrutare, asigurare transport, primire şi cazare, prin inducere în eroare, îndatorare, ameninţare, reţinerea paşapoartelor şi refuzul restituirii acestora în scopul de a-i împiedica să părăsească România, în scopul exploatării prin executarea unor munci cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate şi fără încheierea unor contracte legale de muncă, a unui număr de 13 cetăţeni ai Republicii Honduras”. De ce avea Rodipet nevoie de muncitori străini? Awdi spune că piaţa muncii din România era scumpă. Dar de ce din Honduras? De ce nu din Moldova, că era colea, aproape? „Io sunt om de afaceri, nu fac trafic de persoane! E o glumă dosarul ăsta! Cine poate crede că Hassan Awdi poate face aşa ceva? Am invitat 13 hondurieni în vizită, să înveţe româna, în vederea angajării… Pentru Moldova trebuia viză, pentru Honduras, nu!”, ne-a declarat arabul, tocmai la Nisa. Cine îl crede?

Cei 13 „oaspeţi” ai lui Hassan Awdi au declarat procurorilor că nu li s-au restituit paşapoartelor şi că „prin impunerea unei da torii referitoare la contravaloarea transportului, promis ca fiind gratuit, prin ameninţări cu aruncarea în stradă, au fost obligaţi să presteze diverse munci, plătindu- i cu sume de bani mai mici ca cele precizate în ţara de origine şi chiar decât cele personal promise de ei la destinaţie (în fapt, părţile vătămate primind suma de 200 USD/2 luni în loc de 300 USD /lună), au acţionat în sensul exploatării la muncă a celor 13 părţi vătămate – cetăţeni hondurieni”. Sună a sclavagism modern. Hassan Awdi zice că totul este doar o răzbunare a unor poliţişti. „Am aflat că mai mulţi poliţişti aveau chioşcuri de la Rodipet în franciză şi numai vroia să plătească! I-au arestat pe cei 13 hondurieni ilegal. Atunci a început răzbunarea mare!(…) Voiau să mă termine. M-au şantajat la mine în birou. Au fost duri cu mine. Vă spun numele. Raportul unei firme de detectivi particulari precizează că ofiţeri din IGPR au avut, într-adevăr prin interpuşi, în franciză, chioşcuri Rodipet! Curios e faptul că Awdi susţine că habar n-a avut. Aduce a taxă de protecţie mascată…

“În România nu mi-e garantată protecţia fizică. Dacă mi-e frică? Da!“

HASSAN AWDI, învinuit şi inculpat

Alune libaneze şi trabucuri cubaneze

Când a venit în România, în anii ’90, libanezo- americanul Hassan Awdi avea un singur lucru în cap. Să profite de oportunităţile oferite de o ţară în tranziţie. Să facă bani mulţi şi repede! Acum câţiva ani era unul dintre cei mai influenţi oameni de afaceri. Avea hoteluri, restaurante, investise în imobiliare şi construise un mall. Avea pe mână principala reţea de distribuţie a presei. Înţelesese un lucru: degeaba faci ziare dacă n-ai cum să le vinzi! Dar mai voia ceva. Rodipet avea 1.200 de chioşcuri. Voia pământul de sub ele! Aici nu i-a ieşit la socoteală. Azi, Hassan Awdi are o imagine total compromisă. Procurorii i-au pus în cârcă jumătate din Codul Penal. De frică, a fugit în ţara natală. I-au rămas cei doi fraţi „popriţi” de autorităţile române. Scăpătat, arabul s-a plâns la instanţele internaţionale. Judecata costă. Awdi zice că vrea să vorbească, dar spune nimicuri. Pufăie dintr-un trabuc cubanez „Romeo y Julieta”. Pronunţă cuvinte grele: şpagă, şantaj, răzbunare…, dar niciun nume greu. Era să ne vedem la Istanbul, la Beirut sau Viena. Până la urmă l-am întâlnit pe Coasta de Azur, la Nisa, într-un hotel de lux, lângă plajă, unde o cameră single costă între 250 şi 600 de euro.

E punctual. Acum patru ani, ca să-i vorbeşti, trebuia să stai la coadă. Pe faţă i se lăţeşte un zâmbet à la Iliescu. „V-am adus alune libaneze! Aşa e obicei la cultura noastră!”, se apleacă, smerit. Într-o sacoşă roşie are un maldăr de dosare. E însoţit de doi avocaţi francezi, de origine libaneză. Apărătorii săi fixează regulile: se pune întrebarea în engleză, se sfătuiesc în arăbeşte, se porneşte camera, e întrebat în română şi răspunde în aceeaşi limbă. Povestea se repetă de 20 de ori! După interviu, Hassan Awdi a dovedit un steak de vită imens, cu cartofi prăjiţi şi ruccola. Era în Ramadam, dar e scuzabil: „Călătorii sunt scutiţi de post!”.

 

Sursa: www.evz.ro – 08.09.2012




DNA a descoperit 1.500.000 de voturi falsificate la Referendum

Numai din descoperirile făcute de DNA, numărul voturilor fraudate se ridică la aproximativ 1,5 milioane. Dacă la acestea se adaugă cele descoperite de procurorii de la Parchetul General, rezultă o hoţie inimaginabilă

Potrivit rezoluţiei de începere a urmăririi penale, secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, a fost „centrul de comandă al unui sistem naţional de influenţă, cu structură piramidală, care se suprapune asocierii în vederea săvârşirii de infracţiuni”. Reţeaua pe care a pus-o la punct a fost alcătuită pe două componente şi cuprinde mii de oameni, inclusiv persoane cu funcţii politice sau publice, afacerişti.

Potrivit procurorilor DNA, fraudarea masivă a votului la referendumul naţional din 29 iulie, pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, a fost posibilă cu ajutorul unui sistem informatic creat în acest scop. Surse judiciare au precizat, în exclusivitate pentru EVZ că, pentru fraudare, USL a folosit un call-center -1855 – care permitea schimburile de mesaje tip SMS, în timp real şi între mii de utilizatori. Pe această cale ar fi fost transmise ordine ilegale.

A doua conexiune era o aplicaţie Internet ce permitea unui grup mai restrâns de persoane să obţină în timp real informaţii despre cât s-a votat şi cum s-a votat. Accesul acestora la aplicaţie se făcea numai pe bază de user şi parolă, obţinute anterior prin centrul de SMS-uri 1855, spun sursele noastre. Secretul votului (cine a votat “DA” sau „NU”) a fost violat de 4.400 de ori, conform SMS-urilor de la 1855. Tot prin acest call+center au fost transmise mesaje în vederea luării de măsuri nelegale pentru creşterea artificială a numărului de votanţi în secţiile deficitare. O estimare a voturilor fraudate, fără să punem la socoteală dosarele de la parchetele normale, ar indica o cifră de aproximativ 1,5 milioane.

Dragnea se dă victima lui Băsescu

„Eu am condus o campanie în mod legal, în mod corect”, declara Liviu Dragnea, joi, înainte de a intra în sediul DNA, însoţit de avocatul Marian Nazat. „Mi s-au adus mai multe învinuiri, că m-am asociat cu mii şi mii de persoane pentru a obţine foloase electorale, să fac prezenţă la vot de 60%. Este o certitudine că este o răzbunare a pre şedintelui Traian Băsescu„, declara secretarul gene ral al PSD la ieşirea din sediul DNA. Ieri, încercările noastre de a sta de vorbă cu domnia sa au eşuat: „Apel respins”. Nici apărătorul său, avocatul Marian Nazat, nu a dorit să comenteze în vreun fel punerea sub acuzare a clientului său. De altfel, acesta este cunoscut pentru faptul că nu pledează în presă, ci doar în faţa autorităţilor judiciare . Pe aceeaşi idee a răzbunării a mers şi deputatul PSD Viorel Hrebenciuc, declarând ieri că USL nu se va lăsa intimidată de această acţiune „securistoidă” a lui Traian Băsescu. Teoria „victimei politice” a fost folosită de membrii PSD şi în urmă cu mai mulţi ani, când au făcut zid de solidaritate, la Parchet, în jurul lui Gabriel Bivolaru. Ei au fost dezavuaţi prin verdictul instanţei, care l-a condamnat la închisoare.

 

Autodenunţul lui Antonescu şi Ponta nu le înlătură răspunderea penală, dacă sunt implicaţi

„Sigur că am ştiut şi o să o spun şi în faţa procurorilor DNA şi m-am bucurat că dl Dragnea a avut, pentru USL, un sistem de raportare paralel al voturilor, aşa cum a avut dl. Videanu în 2009. Nu am ştiut niciodată şi nu am să accept că dacă eşti de la PDL să ai o reţea informatică este legal şi dacă eşti de la USL este infracţiune?!”, a declarat primul-ministru al României, Victor Ponta, imediat după punerea sub acuzare a lui Liviu Dragnea.

S-au solidarizat cu Liviu Dragnea, declarând că se vor autodenunţa la DNA, atât premierul Victor Ponta, cât şi preşedintele Senatului, Crin Antonescu, pierzând se pare din vedere celelalte elemente ale acuzării lui Liviu Dragnea.

Dăm câteva exemple: suprapunerea sistemului informatic pe asocierea infracţională; ameninţarea preşedinţilor secţiilor de votare şi a membrilor pentru a-i determina să tolereze infracţiuni la Legea referendumului; umflarea procentului de participanţi la referendum, printre altele, prin falsificarea semnăturilor, pe listele permanente, până şi în numele unor militari aflaţi în teatrele de operaţiuni din Afganistan; ducerea oamenilor la vot sub ameninţări; trimiterea unui număr insuficient de buletine de vot reprezentanţelor diplomatice şi consulare ale României în străinătate Pentru toate cele de mai sus, există probe, după cum reiese şi din comunicatul dat de DNA.

Ba, mai mult, potrivit surselor EVZ, secretar general al PSD şi, concomitent, preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman, Liviu Dragnea a trimis ordine ilegale în teritoriu, inclusiv în scris.

Procurorii au două adrese din 12 şi 13 iulie, prin care, pentru obţinerea participării la vot a alegătorilor, în proporţie de 60%, Dragnea ordona organizaţiilor judeţene ale PSD, respectiv preşe dinţilor şi directorilor de companie ale acestora, precum şi primarilor PSDdin ţară, să ia măsuri ilegale, incriminate ca infracţiuni chiar de Legea nr.3/2000.

El ar fi făcut acestea cu scopul de a obţine pentru USL un folos nepatrimonial necuvenit şi anume: asigurarea unei prezenţe de minimum 60% la votul din 29 iulie, situaţie care ar fi garantat validarea referendumului de către Curtea Constituţională.

Deci cu cine se solidarizează, prin autodenunţ, doi oameni politici cu funcţii de rang înalt în stat? În cazul în care ar fi implicaţi sub vreo formă penală în fraudarea referendumului, Crin Antonescu şi Victor Ponta nici n-ar putea scăpa de răspunderea penală.

Autodenunţul, dacă îl vor face, aşa cum au declarat, este tardiv. Dacă s-ar fi autodenunţat înainte ca DNA să înceapă ancheta, ar fi fost alta situaţia. Prin urmare, declaraţiile acestora au un efect strict politic.

Potrivit surselor EVZ, secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, ar fi trimis ordine ilegale în teritoriu, inclusiv în scris

Crin Antonescu şi Victor Ponta sunt solidari cu „Baronul urnelor”, Liviu Dragnea FOTO: AGERPRES

Dragnea, instigat?

În exclusivitate pentru EVZ, surse judiciare au precizat că în cazul în care, mergând pe firul anchetei, procurorii DNA vor constata implicarea de natură penală a liderilor USL Victor Ponta şi Crin Antonescu, aceştia ar putea fi acuzaţi de instigare la comiterea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000, care este una dintre cele patru acuzaţii aduse lui Dragnea.

„În acest moment nu s-a început urmărirea penală faţă de domnii Ponta şi Antonescu. Alt comentariu nu pot să fac!”

LAURA CODRUŢA KOVESI, procuror gerneral

 

Sursa: www.evz.ro – 08.09.2012




Vedeta Antenelor, Gabriela Firea, vrea șefia TVR1 !

Vedeta Antenelor şi favorita lui Voiculescu e în pole-position pentru a prelua postul Danei Deac

Zvonurile conform cărora TVR se va transforma într-o anexă a Antenelor prind din ce în ce mai mult contur. Astfel, vedeta lui Voiculescu, Gabriela Firea e, acum, în pole-position pentru a prelua postul de şefă a TVR 1 luându-i locul Danei Deac, după ce, o perioadă, se credea că îşi doreşte şefia ştirilor, deţinută de Claudiu Lucaci.

Conform unor surse din Intact, trustul media patronat din umbră de Dan Voiculescu, curând va fi scos la concurs postul respectiv, dar va fi doar o procedură de faţadă, pentru funcţia pusă în joc alergând, singură, Gabi Firea. Acum, ea e în concediu, iar spaţiul de emisie pe care îl avea cu emisiunea ei de la Antena 1 până în vară a fost ocupat de un show prezentat de Cosmin Seleşi, lucru care confirmă faptul că Firea nu mai e în „cărţi” pentru vreun show la televiziunea lui Voiculescu. „Ca să mă întorc la TVR (unde mi-a rămas, fizic, chiar şi cartea de muncă) trebuie să mă decid să mă înscriu la concursurile care, înţeleg, se vor organiza. După răutăţile apărute în presă pe seama mea legate de acest subiect, entuziasmul meu scade direct proporţional cu interesul pentru o zonă mai liberă de politică. (…) Aşadar, mă gândesc şi voi lua o decizie, în curând”, a zis Firea pentru EVZ.

S-a amânat CA al TVR

Preşedintele-Director General al TVR, Claudiu Săftoiu, a semnat Ordinul de înfiinţare a Comisiei ce reprezintă TVR în procesul de redresare economică, urmând ca, în aceste zile, să aibă loc evaluările pentru restructurarea a 1000 de posturi din televiziunea publică. De asemenea, Consiliul de Administraţie al TVR a fost amânat până după 12 septembrie, zi în care e aşteptată hotărârea Curţii Constituţionale cu privire la contestaţia depusă de PDL. Democrat- liberalii cer respectarea prevederilor legii care stipulează reprezentarea proporţională în CA al TVR a tuturor partidelor parlamentare.

Sursa: www.evz.ro – 08.09.2012




Dan Diaconescu vrea să cumpere Oltchimul. Dar cu ajutorul poporului !

Dan Diaconescu a anunţat că vrea să cumpere Oltchimul. Nu singur, ci împreună cu „poporul român” şi cu telespectatorii săi, trimiţând şi o scrisoare Guvernului în acest sens.

„Încerc să cumpăr Oltchim, dar nu singur, nu doar eu. Împreună cu toţi telespectatorii dumneavoastră, cu ai mei, cu poporul, cu toţi oamenii care vor să subscrie la acest act”, a spus Diaconescu, la România Tv.

Dan Diaconescu s-a gândit şi cum îşi va achiziţiona combinatul, spunând că oricum acesta este subevaluat.

Caietul de sarcini este de 20.000 de lei şi îl plătesc eu din banii mei şi garanţia de 130.000 de euro, bani pe care îi vom aduna foarte repede de la telespectatorii noştri şi apoi să cumpăr cu 4 milioane de euro ceva ce face de fapt 8 miliarde de euro. De ce să cumpere polonezii ceva cu 4 milioane de euro pentru poporul polonez şi să nu cumpărăm noi pentru poporul român?”, a mai spus Dan Diaconescu.

Sursa: www.evz.ro – 08.09.2012




Scandal uriaș în SUA! Obama are acte de identitate false?

Statele Unite se pregătesc pentru noi alegeri prezidenţiale, iar informaţiile-bombă despre candidaţi ies la iveală pe bandă rulantă. Recent, revista National Enquirer a publicat mărturiile unei femei, Susan Daniels (foto mic), detectiv particular, care susţine că documentele actualului lider, Barack Obama, sunt false, numărul de identificare socială (echivalenBarack Obama tul CNP-ului de la noi) fiind al unui decedat.

Zvonul că Barack Obama (51 de ani) nu s-ar fi născut pe teritoriul american, ci pe continentul african, în Kenya, a apărut în urmă cu multă vreme. Liderul SUA a negat vehement acest lucru, arătând abia anul trecut un certificat de naştere emis în Hawaii, despre care experţii în autentificări citaţi de presa de scandal din SUA susţin că ar fi fost un fals grosolan, făcut cu ajutorul computerului.

Acum, acuzaţiile au atins un nou nivel: un detectiv particular a descoperit că numărul de identificare socială al preşedintelui, adică varianta americană a CNP-ului, ar fi “împrumutat” de la un bărbat născut în 1890 şi decedat în urmă cu mulţi ani! Prin urmare, susţine Susan Daniels, Obama se legitimează cu acte false! Pentru a-şi dovedi spusele, l-a acţionat în justiţie pe preşedinte, care ar putea fi forţat astfel să-şi prezinte toate documentele personale în faţa americanilor.

Ar putea fi acuzat de fraudă

Despre numărul de identificare socială al lui Obama se ştie doar că începe cu 042 şi că este aferent, se pare, statului Connecticut, în vreme ce, fiind născut în Hawaii, liderul trebuia să aibă prefixul 575 sau 576. Dacă acuzaţiile se vor dovedi adevărate, Obama ar putea fi acuzat de fraudă la cel mai înalt nivel. Şi asta pentru că, nefiind născut pe teritoriu american, Barack Obama nu ar avea voie să candideze la funcţia de preşedinte al Statelor Unite, iar alegerea sa ca preşedinte devine automat neconstituţională.

În prezent, conform unei alte publicaţii americane, Globe, e nelinişte la Casa Albă, surse din interior afirmând că procesul trebuie luat în seamă, iar cineva trebuie să meargă să o înfrunte cu brio pe Susan Daniels, la tribunal. Nu se ştie însă cine va face asta. Rugaţi să comenteze situaţia, membrii administraţiei prezidenţiale nu au oferit nici o explicaţie.

 

Sursa: www. libertatea.ro08.09.2012




DOSARUL OLTCHIM. Manual de FURT și PROSTIE: „Și Guvernul, și președinte au știut”

Combinatul petrochimic Oltchim Râmnicu-Vâlcea este unul dintre cele mai mari din sud-estul Europei, este listat la Bursa de Valori Bucureşti, are peste 3.300 de angajaţi şi o cifră de afaceri în 2011 de aproape 400 de milioane de euro. Cu toate acestea, datoriile acestei companii au depăşit 710 milioane de euro în ultimii 5 ani. Astăzi, Guvernul Ponta s-a trezit că mai are două săptămâni, până pe 18 septembrie, până când această „necesitate stringentă”, care a devenit privatizarea Oltchim, trebuie rezolvată. Gândul a stat de vorbă atât cu reprezentanţii statului, cât şi cu cei ai Oltchim, pentru a stabili cum a fost posibil ca, în 5 ani, din 2007 până în prezent, un gigant petrochimic să intre în colaps. Oltchim este practic închis de aproape două săptămâni, din 23 august, conform sindicatului.

Pe scurt, Guvernul României se află acum într-o situaţie aparent fără ieşire: este obligat să privatizeze în două săptămâni o „gaură neagră”, dacă nu vrea ca acest combinat să intre în lichidare, conform înţelegerii cu Fondul Monetar Internaţional (FMI). Dacă privatizarea eşuează, Comisia Europeană are dreptul şi cel mai probabil va recurge la redeschiderea dosarului împotriva României, privind acordarea de ajutoare de stat ilegale la Oltchim, iar FMI, care a creditat România cu peste 20 de miliarde de euro, poate cere intrarea Oltchim în insolvenţă şi în lichidare, lucru pe care Guvernul României s-a angajat, prin acord, să îl accepte.

Guvernul speră să atragă investitori la privatizarea care trebuie să se încheie la mijlocul acestei luni, printr-o strategie „atipică”, după cum arată memorandumul Guvernului privind Oltchim, obţinut de gândul.

Remus Vulpescu: „Roibu este un faraon bugetar. Scopul pe care îl avem este unul singur: să stopăm acumularea de datorii şi pierderile”

La prima vedere, explicaţia oferită pentru gândul de Remus Vulpescu, preşedintele Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), pentru dezastrul de la Oltchim este cea valabilă: managementul defectuos al unei conduceri care a rezistat la Oltchim, sub toate guvernările, timp de 21 de ani, şi care merge în pierdere de 5 ani.

„Domnul Constantin Roibu este un faraon bugetar, care a rezistat de-a lungul anilor. Numai dânsul ştie secretul longevităţii sale şi cei care l-au susţinut. Scopul pe care îl avem în legătură cu Oltchim este unul singur: să stopăm acumularea de datorii şi pierderile. Este foarte important pentru România să rezolve problema Oltchim. Nu este o opţiune, nu este un lux, este o necesitate stringentă„, a declarat Remus Vulpescu, pentru gândul.

Măndică Vasile a fost director economic la Oltchim din 1991 până miercuri, 5 septembrie 2012, când tot managementul companiei şi-a dat demisia în urma întâlnirii cu „celula de criză” ordonată de premierul Victor Ponta la Oltchim. Explicaţia sa oferită gândul nu face decât să valideze ipoteza lui Remus Vulpescu.

„Nu pot să vă spun nimic pentru că nici nu mă mai interesează. Dar CFR-ul nu are pierderi, domnule, şi are datorii mai mari decât Oltchim? Nu e criza asta care e pentru toată lumea? Ce, numai Oltchim nu este în criză? Toată lumea e în criză numai noi nu…”, a declarat Măndică Vasile.

„Sigur că există o criză care afectează pe toată lumea, dar haideţi să ne uităm la industria de profil din zonă şi să vedem dacă alte combinate de petrochimie au datorii de 700 de milioane de euro. O să vedem cu totul altceva acolo”, îi dă replica Remus Vulpescu.

Situaţia de ansamblu pare să fie însă cu totul alta. Tot incompetenţa este cuvântul cheie, însă de data aceasta a statului. Mihai Diculoiu, liderul sindical de la Oltchim, pe care cele câteva sute de oameni care protestează zilele acestea pe platformă îl acuză că „s-a dat cu conducerea” şi cer înlocuirea sa, a explicat detaliat pentru gândul cum, din 2007, Guvernul României a fost parcă lovit de orbul găinilor şi a luat o ploaie de decizii greşite, care au dus combinatul în prăpastie.

Guvernarea PDL a acceptat cu bună-ştiinţă ca Oltchim să meargă în pierdere de 7 milioane de euro pe lună şi să funcţioneze la 3% din capacitate, bazându-se pe faptul că criza va trece repede, spune sindicalistul. Guvernarea USL a uitat pur şi simplu că la Oltchim e un butoi cu pulbere şi nu a făcut nimic, decât în ceasul al 12-lea.

Toată lumea, şi Guvern (condus de Emil Boc), şi preşedintele României, au ştiut că vom merge pe pierdere şi s-a sperat că perioada asta va fi foarte scurtă. Din păcate, perioada asta din 2008 s-a întins până în momentul de faţă şi s-au acumulat datorii. Ei (Guvernul Ponta) nu au monitorizat societatea şi a fost nevoie să-i tragem noi de mânecă„, a explicat pentru gândul liderul sindical Diculoiu.

Soluţia salvatoare la Oltchim, imposibil de aplicat din cauza acţionarilor minoritari

Acţionariatul Oltchim arată astfel, în prezent: statul deţine, prin Ministerul Economiei, 54,8% din acţiuni, compania PCC SE din Germania 18,3%, fondul de investiţii din Cipru Nachbar Services 14,02%, iar persoane fizice şi persoane juridice deţin împreună restul de aproape 13% din acţiuni.

Atât compania, cât şi guvernul condus de Emil Boc au considerat că o parte din soluţia de redresare a Oltchim este conversia creanţei AVAS, de 135 de milioane de euro (între timp ea a ajuns la 250 de milioane de euro, cu dobânzi şi penalizări) în acţiuni la companie, adică practic o majorare de capital la Oltchim şi o ştergere curată a datoriei Oltchim la stat. Guvernul Ponta a avut termen până în iunie 2012 să facă această majorare de capital, conform Acordului cu FMI. Ţinta a fost ratată.

Prin această conversie a datoriei Oltchim către stat, statul român ar ajunge să deţină peste 95% din acţiunile companiei. Acest lucru ar însemna însă ca acţionarii minoritari – firmele din Germania şi Cipru, să piardă controlul asupra Oltchim, lucru cu care acestea nu au fost niciodată de acord.

Decizia privind conversia poate fi luată numai cu două treimi din voturile Adunării Generale a Acţionarilor, lucru practic imposibil, dacă acţionarii minoritari care deţin împreună 32% din companie se opun.

În memorandumul privind situaţia de la Oltchim, solicitat în august de premierul Victor Ponta, autorităţile arată că la începutul lunii august cele două companii au fost de acord să cedeze şi să colaboreze pentru conversia creanţei, însă pe 13 august s-au răzgândit radical. Reprezentanţii lor au cerut fie să li se garanteze că vor câştiga licitaţia de privatizare a Oltchim, fie să li se garanteze că firma care va câştiga va cumpăra şi acţiunile deţinute de ei. Guvernul a refuzat.

Firma PCC a ajuns să deţină o porţie semnificativă de acţiuni la Oltchim în 2007, când Guvernul Călin Popescu Tăriceanu, prin AVAS, a decis o micşorare de capital la Oltchim, pentru a stinge o datorie la stat. Astfel, participaţia PCC a crescut de la 4% la 12%, în mod automat. Ulterior, fondul de investiţii cu sediul în Cipru, în spatele căruia nu se ştie cine se află oficial, a cumpărat masiv pe bursă acţiuni Oltchim, ajungând şi el într-o poziţie de putere.

Cronica unei morţi anunţate, povestită de liderul sindical Mihai Diculoiu

Liderul sindical de la Oltchim, Mihai Diculoiu, a povestit pentru gândul, pas cu pas, cum s-a ajuns la „necesitatea stringentă” despre care Guvernul Ponta vorbeşte acum. Redăm aproape integral versiunea sa, pentru că este cronologică şi clară. Trebuie menţionat că Oltchim depinde, pentru materiile prime de bază cu care fabrică PVC (adică 70% din producţia sa) de rafinăria şi activităţile de petrochimie de la Arpechim Piteşti, cu care este conectată prin conducte. Arpechim a fost însă vândută de statul român către OMV Petrom, care a decis că nu mai este rentabilă şi vrea să o închidă. Guvernul a negociat însă cu OMV Petrom şi a obţinut promisiunea că rafinăria va fi vândută la pachet cu Oltchim.

„În perioada 2004-2006, Oltchim a realizat profit. În 2007, AVAS a refuzat să transformăm o creanţă a sa de 135 milioane de euro în acţiuni şi a determinat pierderi la Oltchim. În 12 noiembrie 2008, OMV Petrom a decis oprirea definitivă a petrochimiei de la Arpechim Piteşti, care ne asigura nouă materiile prime de bază – propilena şi etilena. În 2008, deşi am realizat o cifră de afaceri record, de 528 de milioane de euro, nu am realizat profit.

În acest interval, s-a ajuns la concluzia, după studii făcute de firme specializate, că Oltchim trebuie să funcţioneze în sistem integrat, cu petrochimia şi cu rafinăria Arpechim Piteşti (adică aşa cum funcţiona înainte de vânzarea Arpechim către OMV Petrom). Două memorandumuri au fost aprobate de premierul Emil Boc: majorarea de capital prin conversia creanţei AVAS în acţiuni şi un credit de 420 milioane de euro pentru investiţii. Ele au fost încheiate şi trimise Comisiei Europene pentru a obţine aviz.

În baza acestor demersuri, în 29 ianuarie 2010 Oltchim a preluat petrochimia Arpechim Piteşti. Am reparat-o, s-au băgat bani şi în 30 noiembrie 2010 am finalizat reparaţiile. Din lipsa fondurilor financiare, pentru că încă nu sosise avizul Comisiei Europene la memorandum, şi apoi şi din cauza deciziei OMV Petrom de a închide, la 24 martie 2011, rafinăria Arpechim, a fost imposibil să reluăm funcţionarea în sistem integrat.

În condiţiile în care nu aveam materiile prime de bază, Oltchim, cu acordul Guvernului, a funcţionat la 3% din capacitatea de producţie, cu pierderi lunare de 7 milioane de euro. S-au făcut două vizite ale premierului Boc, în 2009 şi 2010, iar preşedintele Traian Băsescu a venit în 2008 şi în 2010. S-a spus că se va face tot ce e posibil să se reia funcţionarea în sistem integrat, nici nu era vorba de privatizare atunci.

S-a tergiversat şi s-a ajuns, prin schimbări de guverne, în situaţia în care Ministerul Economiei neagă că mai poate aplica avizul CE şi constatăm că anunţul de privatizare nu mai ia în calcul majorarea capitalului social prin conversia creanţei AVAS.

Până la urmă premierul Ponta a decis să se găsească formule legale pentru accesarea unui credit de 40 de milioane de euro, necesar capitalului de lucru, adică salarii restante şi asigurare de materii prime. Asta asigura profitul operaţional, adică facem profit din exploatare, pentru că financiar rezultă pierderi. Premierul Ponta a zis, dacă aveţi avizul CE să majoraţi capitalul social, de ce nu îl majoraţi? Nu au făcut niciuna din cele două„.

Căpuşarea companiei de propria conducere

Printre cauzele care au dus la situaţia actuală s-ar putea număra şi „căpuşarea” companiei de către firme deţinute sau controlate chiar de către membrii managementului companiei, după cum au acuzat în repetate rânduri atât reprezentanţii sindicatului de la Oltchim cât şi cei ai companiei germane PCC, scrie Ziarul Financiar. Ipoteza este susţinută inclusiv de către acţionarul majoritar al companiei, respectiv Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI). Remus Vulpescu, şeful OPSPI, a declarat recent că „într-un mod pe care nu-l putem explica, Oltchim a consumat foarte multă materie primă pentru o producţie foarte mică”.

Cum vrea Guvernul Ponta să privatizeze Oltchim: „efectul sinergic”

Metoda aleasă de specialiştii din Ministerul Economiei pentru a privatiza Oltchim este una de compromis şi atipică, după cum singuri recunosc oficialii în memorandumul prezentat la Guvern pe 23 august.

Guvernul propune vânzarea colectivă, dar necondiţionată, la valoarea de piaţă, a acţiunilor pe care statul le deţine la Oltchim (adică 54,8%), precum şi a creanţelor pe care AVAS şi Electrica SA le au la Oltchim. AVAS are o creanţă de aproximativ 250 de milioane de euro (cu tot cu dobânzi şi penalităţi), iar Electrica una de 150 de milioane de euro. Acestea însumează 56% din totalul datoriilor Oltchim. Statul ar avea astfel de câştigat şi din acţiuni, şi din creanţe vândute.

Guvernul consideră că prin această soluţie, un investitor ar fi atras, pentru că ar fi protejat de acţiunile litigioase ale acţionarilor minoritari.

„Este probabil ca un cumpărător să fie interesat de ,,efectul sinergic„, creat de deţinerea în comun a celor 3 active, pe de o parte creat de reducerea complexităţii, dar şi de oportunitatea utilizării unei game mai largi de strategii de restructurare dată de poziţia duală de acţionar-creditor, prin comparaţie cu gama mai restrânsă pe care ar avea-o un „acţionar majoritar care nu este creditor” sau un „creditor care nu este acţionar majoritar”, se arată în memorandumul privind Oltchim.

Guvernul renunţă la conversia creanţei AVAS, din motivele arătate mai sus – opoziţia acţionarilor minoritari.

Ce înţeleg muncitorii de la Oltchim din privatizare

„Conversia asta de creanţă a AVAS este foarte importantă. Ea e cerută mai ales de potenţialii investitori cu forţă financiară, care îşi doresc să preia acest ansamblu integrat Oltchim cu rafinărie. Prin majorarea capitalului social, statul ajunge să deţină o pondere de 97-98%, iar acţionarul minoritar PCC, care acţionează concertat cu Nachbar, ajunge la 2%, de la 32% cât au acum. Ce zice potenţialul investitor, care vrea să facă treabă? Eu vreau să investesc, vreau să am linişte, să nu mă plimbe prin procese un acţionar cu pondere de peste 5%, care conform legii oricând poate pune piedici. În aceste condiţii, aşa cum a stabilit Guvernul, cu cele trei pachete, eu mă îndoiesc că e cineva care să dea 400 de milioane de euro pe cele două creanţe şi să mai dea ceva bani şi pe Oltchim. Acţionarul minoritar tot acolo rămâne, şi nu vine nimeni. Şi atunci s-ar putea să eşueze privatizarea. Şi vine FMI, cu care Guvernul are acord, şi spune că intrăm în lichidare„, explică Mihai Diculoiu de ce se tem muncitorii de la Oltchim şi de ce protestează, cerând privatizarea cu şanse maxime de succes.

Liderul sindical a mai explicat că managementul de la Oltchim a demisionat miercuri în bloc, la solicitarea Guvernului, în locul său urmând să fie aduşi şase directori executivi, de la o firmă de restructurare. Măsura ar fi necesară pentru a credibiliza Oltchim în ochii băncilor, de la care Ministerul Economiei trebuie să obţină, în 5 zile, un credit de 40 de milioane de euro pentru a asigura funcţionarea Oltchim

„Această firmă de restructurare nu îşi are rostul, pentru că timpul rămas este foarte scurt. Decât dacă eşuează privatizarea şi atunci are treabă în faza de lichidare”, crede liderul sindical.

Andrei Luca Popescu este reporter special al ziarului Gândul

 

Sursa: www.gandul.info08.09.2012




ISTORIA ROMÂNILOR ? CE AM FOST ÎNVĂȚAȚI ?

A  MAI  CIRCULAT  SI  TREBUIE  SA  CIRCULE  IN  CONTINUARE , PANA  VA  AJUNGE  LA  URECHILE  SI  CONSTIINTA  FIECARUI ROMAN !

PREAMBUL:

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate și trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legați de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-și întrebe profesorii de istorie și de limba română:

– Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Și dacă profesorul știe răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanța-Elveția de azi și până dincolo de Nipru).

Urmează altă întrebare:
– Câți ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Și dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteți merge la următoarea întrebare:

– Soldații „romani” chiar veneau de la Roma și chiar erau fluenți în limba latină ?
Aici le va fi și mai greu să vă răspundă, căci acei soldați „romani” vorbeau orice limbă numai latina nu!

Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldați din diferite părți ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi și Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părțile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reți din părțile Austriei și Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până și Numizi și Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).

Și ultima întrebare: – Cum a fost posibil ca într-un așa de scurt interval istoric TOATĂ populația Daciei să-și uite limba și să învețe o limbă nouă, limba latină , de la niște soldați „romani” care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume inițiază, desfășoară și promovează valorile istorice care le îndreptățesc să fie mândre de înaintașii lor, găsim opinia unor astfel de „adevărați români”, care, nici mai mult, nici mai puțin, spun despre formarea poporului daco-român: „soldații romani au adus femeile și fetele dace în paturile lor și așa s-au născut generații de copii, care învățau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul „roman”…

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug și de pe Nipru, acele soții și fete de traco-geți și carpi, de la sute și sute de kilometri depărtare ca să fie „fecundate” de soldații „romani”?

După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau și „curve”, ba chiar și mute, nefiind în stare să-și transmită limba strămoșească copiilor lor! Cât despre noi, urmașii lor, cum ne-am putea numi altfel decât „copii din flori” apăruți dintr-o aventură amoroasă a întregii populații feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu „mândrie”, așteptând apariția „sâmburilor” noului popor și grăbindu-se, între timp, să învețe cât mai repede și mai bine noua limbă, limba latină , când de la soții, când de la fiicele lor (iubite ale soldaților romani cuceritori) ba chiar și direct, de la soldații romani năvălitori ce le-au înjosit căminele.

La Centrul Cultural Român [din New York], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învățat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane și de la niște soldați cam fără haine pe ei? Nu prea știu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbații daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmație decât dacă….

De fapt tot dânșii ne spun că ne tragem din „doi bărbați cu… brațe tari”! Astfel de declarații „istorice” te fac să-ți dorești să fii orice, numai român nu!

Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporție de numai 14% și pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o așa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învățat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldații romani. Dar dacă nu de la romani au învățat dacii latina , atunci de la cine? – se întreabă aceiași demni urmași ai lui Traian?

Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune și el: „să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian și Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul că dacii vorbeau ” latina vulgară”, este „un secret” pe care nu-l știu numai cei ce refuză să-l știe. „Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densușianu și asta schimbă totul. Deci dacii și romanii vorbeau aceeași limbă!” Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoștințele acumulate de omenire sunt obținute în ultimii 50 de ani, să vedem cum și noțiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluției speciei umane în funcție de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că „prima femeie” a apărut în sud-estul Africii.

Următorul pas uriaș a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spațiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins și m-am așteptat ca și istoricii noștri să reacționeze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover și Bruce Kraig în partea „The Indo-European heritage”, apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-și avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptățesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este ușor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alții despre noi și nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute și mii de ani.

Teoria genoamelor situează spațiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puțin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve și primul Adam. Când am scris „Epopeea Poporului Carpato-dunărean” și volumele „Noi nu suntem urmașii Romei”, „În căutarea istoriei pierdute” și „Călătorie în Dacia – țara Zeilor”, m-am bazat pe astfel de cercetări, dar și pe cartea unei somități în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , „The History of Civilization” , „The Aryans”. El explorează într-un mod fascinant originea și difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică și o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariții; și minune mare, spațial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruța cu două, trei și patru roți apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găsește tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descriși pe același spațiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent și din peninsulă devenea insulă – 6,500 î.d.H., (vezi John North, „A new interpretation of prehistoric man and the cosmos”, 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ți vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informații formidabile despre poporul și spațiul pe care îl ocupa țara noastră, te decepționează!

Nu de mult, la Primul Congres Internațional de Dacologie, București, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre „Codex Rohonczy”, o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, ” latina vulgara”, cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice și religioase. Direcția scrierii este de la dreapta la stânga și textul se citește de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-românești, cultul ortodox se exercita în limba ” latina vulgară”, chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă și slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca „Jurământul tinerilor vlahi”, diferite discursuri rostite în fata ostașilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viața voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduși de Vlad asupra pecenegilor, însoțit de note muzicale etc. Atunci se miră și se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: „de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea și descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?” Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiți ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune științifică cu caracter nu numai național, cât mai ales internațional. Dar și ei, la fel ca și „românii adevărați”, vajnici urmași ai lui Traian, vor să arate omenirii ce înseamnă să fii umil și să-ți disprețuiești strămoșii, trecutul și neamul…

Faptul că NOI, Românii, suntem strămoșii tuturor popoarelor latine și nicidecum o rudă marginală a latinității, ar trebui să ne facă să ne mândrim și nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiți de înțelepciune care își taie cu sârg craca de sub picioare…

Cu deosebită stimă,

Pentru RBN Press – Dr. Napoleon Săvescu, Fondator & Președinte al „Dacia Revival International Society” of New York




Batalia de 1 miliard de euro. Vindem Portul Constanta ca sa intram in Schengen?

Romania va afla luna viitoare verdictul in privinta intrarii in Spatiul Schengen. Dincolo de “fumigenele” lansate de olandezi, ce acuza coruptia si problemele de la frontiera, adevarata miza pentru obtinerea vizei o constituie, potrivit unor experti, privatizarea CN Administratia Porturilor Maritime Constanta, o afacere evaluata, neoficial, la 1 miliard de euro.

Olandezii sunt singurii care se opun pentru aderarea Romaniei la Schengen. Inca de anul trecut s-a spus ca adevarata miza ar fi una economica, nu cea legata de coruptie si crima organizata. „Olanda santajeaza Romania cu intrarea in Schengen, pentru a obtine mai repede si in conditii foarte avantajoase managementul privat asupra Portului Constanta si, practic, controlul fluxului de marfuri pentru Europa si mentinerea Portului Constanta intr-o zona mediocra din punct de vedere al volumului marfurilor si al cifrei de afaceri”, declara senatorul PSD Marius Bota. Potrivit analistilor, acuzele isi au o logica economica. “Daca Romania intra in Spatiul Schengen, ar putea ameninta suprematia Portului Rotterdam, cea mai mare poarta de intrare a marfurilor extracomunitare in Europa”, explica expertul in transporturi Gabriel Marinescu. “Prin noile facilitati obtinute si prin sprijinul declarat al americanilor pentru acest proiect, Portul Constanta ar ameninta suprematia olandeza”, considera expertul, citat de DailyBusiness.ro Acesta ar fi si motivul pentru care olandezii s-au grabit sa semneze un protocol de colaborare intre Portul Rotterdam si Portul Constanta, iar firmele olandeze s-au aratat interesate sa preia portul romanesc. Prin acordul de colaborare, Romania se angajeaza, practic, sa predea managementul strategic asupra Portului Constanta in mana olandezilor, afirma senatorul Bota. Iar pana la preluarea totala a portului n-ar mai fi decat un pas. „Acest lucru, facut pe sest, este inadmisibil si ar fi trebuit discutat in CSAT”, mai spune Bota.Cum am dat Petrom austriecilor ca sa intram in UE si Autostrada Transilvania americanilor de la Bechtel ca sa intram in NATO, asa vom da Portul Constanta olandezilor pentru viza Schengen Dan Manoliu, expert in transporturi Bineinteles, ministrul Anca Boagiu respingea aceste acuzatii si declara ca este in interesul Romaniei sa colaboreze cu olandezii. La randul sau, ambasadorul Olandei la Bucuresti afirma ca “nu exista nicio legatura intre aderarea Romaniei la Schengen si orice posibila colaborare in ceea ce priveste portul Constanta. „Vrem sa subliniem ca dezvoltarea portului Constanta este mai presus de toate in interesul Romaniei, iar Olanda (Rotterdam) si-a oferit experienta internationala binecunoscuta. Este un semn clar ca Olanda si comunitatea de afaceri din Olanda apreciaza excelenta relatie bilaterala”, mai arata Ambasada intr-o declaratie pentru NewsIn. “Portul Constanta si sectorul logistic sunt printre principalele puncte de interes pentru companiile din Olanda care vor sa investeasca in Romania”, arata Bernard Wientjes, presedintele Confederatiei Patronale Olandeze, intr-un interviu acordat HotNewsAutoritatile se fac ca ploua in port Autoritatile de la Bucuresti evita sa vorbeasca oficial despre situatia Portului Constanta. Intr-un mod de-a dreptul suspect, intreaga poveste a fost trecuta sub tacere. „Pe surse” insa, aflam ca in aceasta perioada au loc negocieri intre cele doua parti, a caror finalitate o vom vedea in septembrie. “Daca vrem viza Schengen, va trebui sa facemcompromisuri olandezilor. Cred ca vom asista in curand la un ceremonial foarte interesant in care Guvernul Ponta ne va anunta, cu pompa, preluarea managementului Portului Constanta de catre olandezi”, spune economistul Cristian Dinulescu, pentru DaiyBusiness.ro “De privatizare se va vorbi, cel mai probabil, abia dupa alegerile generale”, mai spune acesta. Cert este ca Guvernul va avea de castigat. Vanzarea Portului Constanta va aduce bani la buget, indiferent daca acesta va fi concesionat, vandut prin licitatie directa sau pe bursa.Principala poarta catre Europa Centrala si de Est Intrebarea este insa daca Romania va castiga din aceasta afacere? Peter de Ruiter, liderul Departamentului de Consultanta Fiscala si Juridica din PwC Romania, afirma anterior ca Romania are potential de a deveni una dintre rutele comerciale majore in viitor, prin intermediul portului Constanta. „Romania are potential de a deveni, prin intermediul portului Constanta, principala poarta de intrare a bunurilor provenind din Estul Asiei si Orientul Mijlociu catre Europa Centrala si de Est, si astfel de a ajunge una dintre rutele comerciale majore din viitor”, a declarat expertul PWC. Are insa Romania capacitatea de a gestiona acest potential? Expertul in transporturi Dan Manoliu crede ca discutia este una politica. “Tehnic suntem capabili sa devenim, prin Portul Constanta, principala poarta a Orientului catre UE. Numai ca totul se joaca la nivel politic. Nu cred ca avem politicienii capabili sa reziste intereselor”, a mai spus Peter de Ruiter. In plus, noteaza expertul, este nevoie de investitii uriase pentru dezvoltarea facilitatilor portuare, iar Romania nu are acesti bani. “Sper sa se ajunga, pana la urma, la o concesiune, nu la vanzare. Altfel ne vom trezi ca nu mai avem nici port, dupa ce am vandut Petrom, retelele de electricitate si gaze etc”, a mai spus acesta.

 

Dacian Dumitrescu




DIN SERIA DEZVĂLUIRI: CINE ESTE BUNICUL LUI VICTOR PONTA ?

BUNICUL  LUI  VICTOR  PONTA  ? ? ? ?
Sursele  noastre  din  interiorul  PSD  sustin  ca  bunicul  matern  al  lui  Victor  Ponta  era  evreul-rus  Naumovici ( ulterior  mama Premierului  si-a  scurtat  numele  in  ” Naum ” , din  motive  lesne  de  inteles ) . Pana  aici toate  bune  si  frumoase , nimeni  nu  e  vinovat daca  se  naste  nigerian , congolez  sau  brazilian . La  propunerea  consilierilor  sovietici  care  conduceau  pe  atunci  Romania , bunicul  lui  Ponta  este  trimis  la  studii  in  URSS . Acolo  dupa  absolvirea  Academiei  Militare  ” Frunze ” , revine  in  Bucuresti  , este  avansat ” colonel cu  stea ” – unul  din  gradele  introduse  de  sovietici  dupa  ocupatia  militara  a  Romaniei si  desfiintat  in  1963 . Proaspatul  colonel  Naumovici  este  incadrat  la D I A – Directia  de  Informatii  a  Armatei  , care  in  acea  perioada  era  condusa  de  general- locotenent  Serghei  Nicolau ( pe  adevaratul  sau  nume Seghei  NIKONOV -nascut  la  22  septembrie  1905  in  Basarabia , pe  atunci ” gubernie  tarista ” ). NIKONOV  era  un  vechi  agent  al  NKVD-ului  cu  studii  la  Iasi dar  este  exmatriculat  de  Universitate  pt  ” activitate  comunista ” si  pleaca  sa-si  continue  studiile  la  Bruxelles . Aici  este  reperat  de  Siguranta  belgiana  iar  Serghei  Nikonov  fuge  la  Marsilia  unde  se  inscrie  in  Partidul  Comunist  Francez . Este  adus  de  sovietici  la  Bucuresti  si  devine  Director  General  al  SSI -ului  in  perioada  ianuarie  1947 – 1951 . (SSI-ul  era  in  perioada  interbelica  si  pana  in  1951  , SSIAR – Serviciul  Special  de  Informatii  al Armatei  Romane , restructurat  in  1940  cand  a  luat  denumirea  de  SSI – Serviciul Special  de  Informatii ). Serghei  Nikonov  semneaza  practic  desfiintarea  in  1951  a  SSI-ului , cel  mai  redutabil  serviciu  de  informatii  si  contrainformatii  militare si  nu  numai  al  Romaniei  interbelice   si  care  a  si  reusit in  perioada  celui  de-al  Doilea Razboi Mondial  sa  produca  pierderi  grele  Armatei  Rosii  si  prin  infiltrarea a  sute  de  agenti  cu  statii  portabile de  emisie – receptie in  spatele  trupelor  sovietice , SSI-ul  a  procurat  informatiile  militare  atat de  necesare  Marelui  Stat  Major  al  Armatei  Romane  si  a  executat  sute  de  operatii  de  sabotaj  si  diversiune pe  teritoriul   URSS pana  departe  in  Caucaz . SSI -ul  a  reusit  cu  un  urias  efort  uman  in  doar  doua  luni  dupa  ocuparea  Romaniei la  23  august  1944  sa  puna  la  adapost  de  urgia  sovietica  zeci  si  zeci  de  tone  de  arhive  militare  si  civile . Asa  au  mai  ramas  pana azi   cateva arhive  care  altfel  ar  fi  fost indiscutabl  transportate  in  Rusia . Serghei  Nikonov  alias  Serghei  Nikolau  devine  intre 1951  si  martie  1954 Seful  Directiei  I de  Informatii  Externe  a  M.A.I.  Dar  si  aici  procedeaza  identic  ca  si  in cazul  SSI  si  anume  desfiinteaza si  aceasta  directie  si  o  incorporeaza  in  Departamentul  Secuitatii  Statului  , conform  indicatiilor  consilierilor sovietici  de  a  Bucuresti ( practic  a  luat  Serviciul  de  spionaj  extern  si  l-a  inglobat in  Securitate  … Adevarul  e ca  si  SSI-ul  si  Directia I  de  Informatii  Externe erau  fostele servicii  romane care  se  opusesera cu  suucces  NKVD -ului  si  GRU  in  perioada  interbelica  si  in  timpul  razboiului  si rusii  abia  asteptau  sa  le  desfiinteze  . Plus  ca  SSI-ul  era  cel  care  a  inarmat  pe partizanii  din  Bucovina , Moldova si  Transilvania si  le-a  asigurat  arme , munitii  si  bani  gratie  carora  unii  partizani  au  rezistat  in  munti  pana  in  1955 . Nu  toti  partizanii  lucrau pentru  SSI  ci  numai  sefii  acestor partizani  erau  ofiteri  sau  rezidenti  SSI . Dar  sa  revenim  la  Serghei  Nikonov . Din  martie  1954  si  pana in  26  noiembrie  1960  Nikonov  ocupa  functia de  Sef  al Directiei  Militare  a  Marelui  Stat  Major  al  Armatei  . Exact  in  perioda  asta  colonelul  Naumovici  devine  mana  dreapta  a  generalului  S Nikonov . Apoi din  noiembrie 1960 si  pana in  decembrie  1963  Nikonov  indplineste  functia de  Sef  al  Directiei  de Contol  din  Ministerul  Fortelor  Armate , unde  il  ia  si  pe  protejatul   sau  , colonelul  Naumovici . In  decembrie  1963  cei doi  sunt  scosi  la  pensie .  In  acea  perioada  Niconov  si  Naumovici  colaborau  excelent  cu  generalul-maior  Alexandru  Sergheevici NICOLSCHI  din   Directia  Generala  a  Securitatii  Poporului  ( pe  adevaratul  nume  Boris  GRUNBERG , vechi  agent  NKVD ”  condamnat  in  1941  la  munca  silnica  pe  viata  pentru  crima de  spionaj in favoarea  URSS si  decedat  in  1992 ) , dar   cei  doi  colaborau  excelent  si cu  celebrul  ” PANTIUSA ” , general-locotenent  Ghe  PINTILIE ( pe  adevaratul  nume  Pantelei  Bodnarenko , nascut  la  Tiaspol  la  09.11 . 1902 si  decedat  la  Bucuresti  la  11 august 1985 , fost  ofiter  NKVD la  Tiraspol  inca  din  1920 ) care  devenise  Seful  Securitatii  Statului  la  data  de  15 august  1948 ( Director  General al  Directiei  Generale  a  Securitatii  Poporului ). ” PANTIUSA  ” vorbea  prost  romaneste  dar  in  schimb  era  cunoscut  ” drept  omul  de  mare  incredere  al  tovarasei  Ana PAUKER ( nascuta  Hanna RABINSOHN ) . Ei  dar  despre  toti  acestia  vom  scrie  mai  pe  larg  in  editiile  ulterioare .
Dacian  Dumitrescu