Dreptul forței sau forța dreptului? Cronica unui abuz al principalelor servicii de informații din Ucraina și R. Moldova

Statul, oricare stat, are privilegiul de a avea secrete: secrete de stat. În același timp, are și posibilitatea (nedorită) de a abuza de puterea sa: abuzuri de stat.

Uneori cele două categorii, printr-o complicitate ilegală, ajung să se completeze, cu toate că atât prevederile constituționale, dar și măsurile legislative se îngrijesc să împiedice acest lucru. Abuzul de stat apare din puterea discreționară a autorității politice, cuplată la o interpretare defectuoasă a rolului pe care aceasta trebuie  să-l joace. În acest fel, statul poate pedepsi indezirabilii din interior și, câteodată, din exterior. În societățile totalitare, tentația abuzului (avem exemplul politicilor stalinismului) determină autoritatea să definească categoriile de “dușmani”, reali său inventați, care ar trebui să suporte măsurile represive luate de reprezentanții puterii. Societatea are posibilitatea să reducă sau chiar să preîntâmpine acele măsuri care transformă categorii întregi de cetățeni în victime ale exercițiului totalitar. Acolo însă unde societatea civilă este prea firavă, incapabilă sau temătoare să susțină adevărul, aceasta va ezita să intervină în deciziile autorității. În felul acesta, întreaga masă a cetățenilor poate fi afectată de măsurile punitive, autoritare sau contrare drepturilor recunoscute de instrumentele constituționale. În democrațiile consolidate, cadrul legislativ este suficient să împiedice apariția unor abuzuri statale sau, cel puțin, le reduce considerabil.

Sistemul de drept internațional e unanim în a recunoaște obligațiile internaționale de asigurare a dreptului la liberă circulație și interzicerea expulzării propriilor cetățeni. Amintim aici doar câteva din instrumentele universale/regionale în acest domeniu: Declarația Universală a Drepturilor Omului (art.13), Pactul internațional cu privire la drepturile politice și civile (art.12), Protocolul adițional nr.4 la CEDO (art.2), alături de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ultimele ratificate atât de Ucraina, cât și de R. Moldova. Ratificarea lor înseamnă și obligația de a le respecta. Ratificarea mai înseamnă reafirmarea unui atașament solid pentru libertățile fundamentale, care reprezintă temelia însăși a justiției și a păcii în lume. Respectarea lor reprezintă premisele unui regim politic democratic și o filozofie comună care decurge din mijloacele democratice disponibile întregii societăți.

Dreptul la liberă circulație, ca drept fundamental al omului, de asemenea este garantat de Constituția Ucrainei (art.33) și cea a R. Moldova (art.27).

Interdicția

Cazul pe care îl analizăm – sau mai bine spus, în limbaj juridic, speța examinată – ilustrează elocvent atât ignorarea normelor de drept internațional, în același timp cu menținerea unor abordări definitorii pentru un stat nereformat, tributar practicilor totalitare comuniste: lipsa transparenței decizionale, absența unor analize obiective, dezinformări, arbitrariul măsurilor punitive, care, luate împreună, converg la abuzul instituțional, în cazul nostru – al principalelor servicii de informații din Ucraina și R. Moldova.

Ne-am oprit la cazul lui Eugen Patraș, devenit peste noapte, nitam-nisam, indezirabil pentru Republica Moldova. Deși dezbaterea judecătorească propriu-zisă a avut loc în anul 2004, speța este semnificativă și de învățătură, atât pentru noi, cetățenii, cât și pentru unele instituții ale statului.

Reclamantul Eugen Patraș, etnic român, s-a născut în localitatea Bahrinești, regiunea Cernăuți, Ucraina, deținând cetățenia sovietică până la dispariția în 1991 a U.R.S.S., iar  mai apoi – cea ucraineană. Petentul a avut o relație specială cu Republica Moldova, unde a absolvit și Facultatea de Drept a Universității din Chișinău și unde locuiește fratele său, prof. univ. dr. Mihai Patraș, fost deputat în Parlamentul R. Moldova, de asemenea nepotul de frate, Nicolai Patraș, fost ofițer în poliția R. Moldova. Iată, deci, suficiente motive care să transforme relația sa cu cele două state într-o relație privilegiată. După finalizarea studiilor doctorale în România, în anul 1999, reclamantul a renunțat la cetățenia ucraineană (2000), redobândind anterior cetățenia română, respectând astfel toate procedurile legale de renunțare/redobândire a unei/altei cetățenii.

Pe data de 14.08.2002, Serviciul de Securitate al Ucrainei (S.B.U. a dispus, pentru domnul Eugen Patraș, măsura interdicției de intrare pe teritoriul Ucrainei pentru o perioadă de 5 ani (2002-2007),  care va constitui obiectul unui alt studiu. O atare practică este, din păcate, uzuală în activitatea S.B.U. față de cetățenii români, lista “interzișilor” fiind suficient de lungă, cu precădere ziariști, scriitori, juriști etc. Exagerările au depășit orice raționament prin interzicerea intrării în Ucraina a fostului prim-ministru moldovean, Mircea Druc, și a unui pensionar de 89 de ani, veteran de război, originar din nordul Bucovinei, inginerul Vasile Ilica (între timp decedat). S-a ajuns și până la un caz total inedit, când unui cetățean ucrainean, Sergiu Dan, originar din localitatea Apșa de Jos, regiunea Transcarpatică, jurnalist la Radio România, i s-a refuzat să revină acasă, în Ucraina, situație interzisă expres atât de Constituția Ucrainei (art.25, alin.2), cât și de prevederile alin.2, art.3, din Protocolul adițional nr. 4 menționat anterior, protocol ratificat de statul ucrainean. Astfel de măsuri abuzive, considerate ilegale atât din punct de vedere al legislației naționale, cât și al normelor internaționale, au elemente în comun: lipsa motivării legale a deciziei, superficialitatea descrierii faptei sau lipsa faptelor reale/legale care au atras interdicțiile, termenul pentru care a fost dispusă măsura sau nemenționarea  căilor de atac prevăzute în legea națională.






Încercări de justificare a interdicției

În ziua de 10 ianuarie 2003, reclamantul Eugen Patraș călătorea cu trenul “Prietenia” pe ruta București – Chișinău, plecând într-o scurtă vizită la fratele său din Chișinău. În punctul vamal Ungheni, grănicerii l-au coborât din tren, fără să-i ofere nicio explicație, scrisă sau verbală, asupra motivelor interdicției de intrare pe teritoriul Republicii Moldova, fiind imediat returnat în România. Sunt de menționat răspunsurile autorităților R. Moldova asupra motivelor de interdicție. Astfel, din răspunsul Secției Consulare a Ambasadei R. Moldova în România (nr.314/ din 19.02.2003) rezultă că măsura de interdicție este „din motivul încălcării (în text :  incalacrii – n.n.) comise pe teritoriul Ucrainei, unde Republica Moldova are obligații fata de îndeplinirea acordurilor bilaterale și multilaterale în cadrul CSI”, în timp ce Departamentul Trupelor de Grăniceri (D.T.G.), prin răspunsul nr.7/167 din 31.01.2003, susține că, „în conformitate cu acordurile bilaterale și multilaterale de colaborare între țările CSI și obligațiile Republicii Moldova față de îndeplinirea acestor acorduri, cetățeanului României Patraș Eugen n-a fost acceptată întrarea în țară în baza demersului parvenit din Ucraina despre încălcările comise pe teritoriul ei de către persoana nominalizată, în perioada precedentă”. Lăsând deoparte calitatea redactării răspunsurilor (probabil în “moldovenește”), arătăm că, la solicitările petentului (din 02.10.2003, către Consulul R. Moldova la București, și din 02.12.2003, către MAE al R. Moldova) de a preciza „faptele incriminatorii” comise pe teritoriul Ucrainei, nu s-a primit niciun răspuns. Ulterior doar, în cadrul procesului de judecată, s-a stabilit că dispoziția de interdicție pentru R. Moldova a fost emisă de S.I.S. în data de 18.10.2002. Tot în cadrul procesului s-a mai aflat că măsura interdicției s-a aplicat drept urmare a solicitării S.B.U. către S.I.S, intervenindu-se și a doua oară, deja în perioada judecării cauzei, prin adresa nr.5826 din 12.05.2004, cu solicitarea de a menține măsura interdicției.

Internaționalizarea acțiunilor nesăbuite (dovedite ulterior netemeinice și nelegale) ale S.B.U. au atins ridicolul atunci când instutuția dată s-a adresat și F.S.B. – ului Federației Ruse pentru a-i interzice intrarea în R.Moldova domnului Patraș. Faptul rezultă în mod expres din referința (întâmpinarea) Serviciului de Informații și Securitate al R. Moldova către Curtea de Apel Chișinău. Vom reproduce un pasaj mai lung din referința sus-amintită, pentru a constata până unde s-a ajuns cu absurdul:

„Neautorizarea intrării pe teritoriul R. Moldova a cetățeanului român Eugen Patraș a fost determinată de prevederile Protocolului de colaborare în domeniul intrării pe teritoriul statelor-membre ale C.S.I. a persoanelor care nu au temeiuri legale pentru aceasta, semnat la Minsk la 25 mai 2001. Prezentul protocol constituie parte integrantă a Acordului privind combaterea criminalității organizate, semnat la Tbilisi la 31 mai 1995, la care Republica Moldova este parte.

Prin acest Protocol (Articolul 3) Părțile asigură interzicerea intrării pe teritoriul statelor-membre ale C.S.I. a cetățenilor care sunt incluși în Lista persoanelor cărora le este interzisă intrarea pe teritoriul statelor-membre ale C.S.I.

La 4 octombrie 2002, prin scrisoarea nr.2И/5-263 parvenită de la Serviciul Federal de Securitate al Federației Ruse (ФСБ России), care efectuează evidența centralizată a persoanelor cărora le este interzisă intrarea pe teritoriul statelor-membre ale C.S.I., Serviciul de Informații și Securitate a primit Lista menționată pe suport de hârtie și în varianta electronică, în care este indicat și numele d-lui. Eugen Patraș”.

Deci, nici mai mult nici mai puțin decât în baza Acordului privind combaterea criminalității organizate (sic!), încheiat între serviciile speciale ale statelor-membre CSI! Să vedem acum care au fost realitățile…

Procesul cu S.I.S din R. Moldova

Prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel din Chișinău, Eugen Patraș a chemat în judecată Serviciul de Informații și Securitate al R. Moldova (S.I.S.), alături de Departamentul Trupelor de Grăniceri (D.T.G.), dar și M.A.E. al R. Moldova (ultimul scos între timp din proces), solicitând constatarea ilegalității măsurilor dispuse de S.I.S. și D.T.G.: returnarea sa în România și, respectiv, împiedicarea accesului pe teritoriul R. Moldova. Petentul a solicitat, totodată, obligarea pârâților ca, pe viitor, să nu mai împiedice intrarea și ieșirea în/din același stat, respectând dreptul său la liberă circulație, dar și plata daunelor morale în cuantum de 100.000 de euro, precum și achitarea cheltuielilor de judecată.

Dezbaterile din instanță, împreună cu o campanie insistentă de petiționare a autorităților au subliniat aspectele contradictorii, de natură să lezeze funcționalitatea  normelor internaționale și naționale, a căror obligativitate decurge din sistemul relațiilor interstatale, dar și bilaterale ale statelor implicate în evoluția acestui caz de abuz statal. Astfel, studiul de caz a evidențiat următoarele:

– Pentru început, probabil pentru a impresiona instanța (nu se exclude și intimidarea acesteia), S.I.S. și D.T.G. al R. Moldova au refuzat să prezinte instanței datele pe care s-a bazat aplicarea interdicției, invocând  motive de natură  secretă, care nu ar putea fi comunicate, nici supuse controlului unui organ judecătoresc legal constituit (se poate observa atât în cazul S.B.U., cât și în cazul oficialilor de la Chișinău, prezența sindromului de secretomanie). Principialitatea președintelui completului de judecată a determinat totuși S.I.S. să se conformeze și să prezinte instanței actele solicitate. A fost însă din nou nevoie de avertismentul instanței de a respecta prevederile legale pentru a-i determina pe pârâți să se comporte într-un cadru legal și să depună la dosar actele invocate. Pentru a folosi o frumoasă expresie din limba română, vom observa că  atât în cadrul S.B.U., cât și în cazul instituțiilor de la Chișinău, când vine vorba de măsuri restrictive, „nu știe stânga, ce face dreapta”;

– Reprezentanții S.I.S. și D.T.G. nu au contestat că actele domnului Eugen  Patraș de trecere a frontierei au fost legale. Ambele instituții au susținut că au acționat ca urmare a unor demersuri făcute de organele de resort din Ucraina (direct) și Federația Rusă (indirect), invocând-se încălcări nespecificate, comise pe teritoriul Ucrainei, nu pe teritoriul R. Moldova, adică al autorității care, nefiind lezată, a acționat totuși pentru și în numele Ucrainei. Nici în acest context părțile adverse n-au prezentat instanței care sunt motivele faptice concrete imputabile petentului (în Ucraina sau în alt stat). Ca atare, aplicarea unui „interes extrateritorial” a lipsit de justificare legală intervenția organelor din R. Moldova;

Protocolul privind călătoriile reciproce, încheiat între Poliția de Frontieră din Ministerul de Interne al României și Poliția de Frontieră a R. Moldova, semnat la Albița pe data de 27 septembrie 2001, prevede expres: „Cetățenii statului uneia dintre părți, în baza documentelor specificate în acord pot intra, ieși și tranzita pe teritoriul celeilalte părți prin punctele de trecere a frontierei deschise pentru traficul de călători” (art.1). Grănicerii nu au ridicat nicio obiecție în legătură cu documentele prezentate de reclamant. În plus, Acordul dintre Guvernul României și Guvernul R. Moldova privind călătoriile reciproce ale cetățenilor, din 29.06.2001, nu conține prevederi exprese care să interzică intrarea ca urmare a intervenției unui stat terț, în speță, Ucraina.

Al treilea participant: C.S.I.

În acest stadiu intervine un al treilea participant, extrateritorial și fără atribuții exprese în domeniul regimului de frontieră: Comunitatea Statelor Independente.  C.S.I. a luat ființă în 1991, funcționând ca organizație regională, formată din Federația Rusă și alte 10 state dintre fostele 15 republici unionale al U.R.S.S.  Niciunul din acordurile din cadrul C.S.I., menționate în referința S.I.S,  nu a fost publicat în  „Monitorul Oficial”, sub pretextul că ar avea un caracter secret. Însă potrivit art. 6 din Constituția Republicii Moldova, nepublicarea legii atrage inexistența acesteia, iar art.23 din Constituție obligă statul să asigure dreptul fiecărei persoane de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. Secretele învăluite nu pot prezenta o sursă de incriminare într-un sistem de drept cu adevărat democratic; cel mult ele ne pot aminti de o perioadă când suspiciunea generalizată caracteriza relațiile statului cu proprii cetățeni. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Sunday Times împotriva regatului Unit, 1979 ) s-a stabilit că orice lege trebuie să fie „publică, accesibilă și previzibilă”. În redactarea Curții se precizează că „o normă nu poate fi privită ca lege decât dacă este formulată cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să își reglementeze conduita”.

În aparență, acordurile semnate ȋntre serviciile speciale din statele spațiului C.S.I. constituie singurul temei juridic pentru cererea Ucrainei de aplicare în R. Moldova a interdicției de circulație în defavoarea reclamantului Patraș. Se ridică totuși problema publicității respectivelor acorduri care, secrete fiind – cunoscute adică doar de un număr limitat de oficiali – nu au fost aduse la cunoștința largă a cetățenilor. În conformitate cu principiile de drept și cu  articolul 6, menționat deja, din Constituția R. Moldova, consecința juridică este că niciunul din documentele secrete nu pot produce consecințe juridice (în treacăt fie spus, erau atât de „secrete”, încât toți participanții la procesul în cauză au putut ulterior să ia cunoștință de acestea). Precizăm că, în întimpinarea depusă la dosarul cauzei, cei doi pârâți nu au invocat altceva decât obligația internațională de respectare a convențiilor la care statul e parte, fără să invoce fapte și împrejurări concrete care să caracterizeze acțiunile reclamantului drept ilegale și, prin urmare, suficiente pentru a restrânge dreptul său la liberă circulație. Mai mult, statul moldovenesc  a impus o interdicție care nu s-a bazat pe propriile constatări privind încălcarea ordinii constituționale, fiind preocupat exclusiv de îndeplinirea acordurilor bi/multilaterale cu Ucraina.

Actualizarea unei liste nu poate fi confundată cu decizia propriu-zisă de limitare a circulației, măsură pe care statele-membre o dispun în raport de interesele lor legitime. Prin urmare, acestora le revine dreptul de a solicita F.S.B.-ului includerea unei persoane în lista “interzișilor”. (Precizăm că actele semnate în cadrul C.S.I. stipulează că limitarea dreptului la liberă circulație se aplică de fiecare stat, dacă nu contravine legislației naționale).

Așa se explică faptul de ce S.I.S. – ul din R. Moldova – la cererea S.B.U., direct și prin F.S.B.  – a considerat că reclamantul Eugen Patraș nu are temei legal să intre în țară.  Cu toate acestea, potrivit actelor depuse la instanță, împrejurare consemnată și în cuprinsul hotărârii judecătorești, Federația Rusă, Kazahstan, Georgia și Azerbaidjan – și ele semnatare ale actelor invocate de S.B.U. și S.I.S. – au confirmat oficial, prin adresele consulatelor acestor țări la București, faptul că petentul Eugen Patraș nu are interdicție de intrare pe teritoriul respectivelor țări(!).

Dezvăluirea așa-zisei cauze a interdicției: implicare în rețele de crimă organizată

După mai multe tergiversări, prin încheierea de ședință, instanța de judecată a obligat S.I.S.-ul și Departamentul Trupelor de Grăniceri, contrar împotrivirii acestora, să permită reclamantului intrarea în țară, pentru a putea participa la judecarea propriu-zisă a cauzei, în data de 11.11.2004. Măsura a însemnat o aplicare judicioasă a principiului nemijlocirii și oralității în dezbaterile judiciare. (Ședința a fost condusă de domnul judecător Nicolae Timofti, viitor președinte al R. Moldova).

În opinia Curții de Apel Chișinău, actele secrete la care s-au referit pârâții nu constituie un temei suficient pentru aplicarea interdicției de a circula în R. Moldova. Conform Hotărârii din 11 noiembrie 2004, pronunțată de Colegiul Civil al Curții de Apel Chișinău în dosarul nr. 3-525/2004, actele semnate de R. Moldova în legătură cu reglementările C.S.I. își găsesc aplicarea doar și exclusiv față de persoanele implicate în rețelele de crimă organizată ori cele vinovate de săvârșirea unor infracțiuni grave, de natură să afecteze ordinea de drept internațională, cum ar fi actele de terorism, de producere, păstrare sau comercializare a drogurilor, de contrabandă cu materiale radioactive, muniții, de înființare sau participare în formațiunile de mercenari etc. În același timp, în cursul dezbaterilor judecătorești nu a fost prezentată instanței absolut nicio probă care să dovedească implicarea reclamantului în astfel de grupări criminale, în Ucraina, R. Moldova sau orice alt stat-membru C.S.I. Iată de ce instanța a recunoscut ca ilegale acțiunile S.I.S. și a D.T.G. și prin urmare a recunoscut ca ilegală interdicția de intrare în țară impusă de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova.

Adevărata cauză a interdicției: răzbunare instituțională față de indezirabilii ideologici

Observăm astfel, cu claritate, abuzul S.B.U. de a se folosi de un acord internațional, respectiv inducerea în eroare a serviciilor de informații străine (în cazul dat, al FSB-ului Federației Ruse și S.I.S.-ului R. Moldova) pentru “a-i pune la punct” pe indezirabilii ideologici, inclusiv domnul Eugen Patraș, acesta fiind cunoscut ca un susținător activ al drepturilor și intereselor legitime ale comunității românești din Ucraina. Iar faptul că S.B.U. a considerat de cuviință să recurgă la niște insinuări incalificabile precum că petentul ar face parte din rețelele de crimă organizată, dar și solicitarea către două servicii de informații străine (ale Federației Ruse și R. Moldova) de a i se interzice intrarea exclusiv în R.Moldova, de care acesta este legat sufletește (unde locuiesc fratele și nepotul acestuia), atestă luarea unor măsuri de răzbunare instituțională asupra celor care gândesc altfel. Per a contrario, dacă petentul prezenta un real pericol pentru securitatea statelor C.S.I., după cum s-a insistat de către S.B.U. și de către S.I.S.-ul lui Voronin, era logic și firesc ca măsura de interdicție să fie solicitată pentru toate statele C.S.I., semnatare ale acordurilor cu pricina, ceea ce nu s-a făcut. În mod firesc se pune întrebarea: dacă S.B.U. n-a venit cu nicio dovadă că Eugen Patraș ar face parte din vreo rețea de crimă organizată sau ar fi săvârșit fapte grave în Ucraina, de ce s-au invocat asemenea fapte în demersurile S.B.U. către F.S.B și S.I.S.? Totodată, dacă dl dr. Eugen Patraș, avocat al Baroului București, fost vicepreședinte al Societății pentru Cultură Românească “Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, autor a mai multor acțiuni în beneficiul comunității românești din Ucraina  ar fi făcut parte din lumea crimei organizate, așa cum insistau cele două instituții de profil ale Ucrainei și R. Moldova, domniei sale i-ar fi fost dificil să obțină sprijinul Asociației Internaționale a Juriștilor, Comisiei pentru drepturile omului, minorități și culte a Senatului României, Uniunii Ucrainenilor din România, ONG-urilor din Ucraina etc. De altfel, după cum constată și hotărârea judecătorească, „reprezentanții pârâților au confirmat că nu dispun de date care ar confirma că E. Patraș este implicat în astfel de grupări”. Speța în cauză denotă cât de greu este să te debarasezi de moștenirea V.C.K. (ВЧК), N.K.V.D. (НКВД), K.G.B. (КГБ), pe de o parte, și cât de ușor poți fi distrus de malaxorul mașinăriei diabolice al unor instituții care nu vor (nu pot?) să se conformeze principiilor de guvernare democratică a societății. Analizând asemenea cazuri, ne dăm seama cât de mare poate fi pericolul nerespectării drepturilor de liberă circulație într-o țară cu democrație neconsolidată, și până unde poate să se ajungă cu dezinformările la nivel de servicii de informații. Se consideră cumva, în continuare, aceste instituții infailibile în fața ordinii de drept a statelor ?

Hotărârea pronunțată de către Colegiul Civil al Curții de Apel din Chișinău, la data de 11.11.2004, în dosarul 3-525/04, rămasă definitivă, a pus punctul pe “i” măcar în această speță, oprind dezmățul interdicțiilor motivate, de-facto, politic. Constatarea de către instanță a ilegalității acțiunilor S.I.S. și D.T.G. din R. Moldova, cu autoritate de lucru judecat, a respins, fie și indirect, insinuările S.B.U. Deși măsurile abuzive și procesele i-au produs imense pierderi și pagube, petentul a găsit de cuviință să renunțe la daunele morale și materiale atribuite de instanță acestuia, din contul S.I.S., care, moralmente cel puțin, ar fi trebuit să fie achitate în solidar cu S.B.U. Era în firea lucrurilor ca acei angajați ai S.B.U. care au pus la cale asemenea dezinformări în plan internațional să răspundă în fața justiției, dar cine s-o facă.

Cuvânt de încheiere

După cum am menționat la început, cazul comentat aici, deși soluționat în 2004, e încă de actualitate pentru persoanele afectate și în prezent de abuzuri de stat. Ucraina aplică, în continuare și pe larg, proceduri de restrângere a dreptului la liberă circulație, sancționând astfel, de-facto, libertatea de exprimare. În acest context, menționăm, printre altele, că statul român n-a aplicat, după 1991, nicio interdicție de intrare în țară vreunui cetățean ucrainean, pe motive ideologice .

Hotărârea judecătorească analizată aici se bucură de autoritate de lucru judecat și poate servi – ca și jurisprudența C.E.D.O. – drept  argument convingător în cauze de aceeași natură.

În condițiile dificile cu care se confruntă Ucraina în Crimeea, Lugansk sau Donețk, sprijinul necondiționat pentru supremația legii, împreună cu asigurarea independenței sistemului judiciar, pot constitui instrumentele adecvate pentru consolidarea democrației și a ordinii de drept, de care ar beneficia toți cetățenii.

Autor: Mihai NICOLAE

 

Articol publicat și în ediția tipărită a revistei „Mesager bucovinean” (redactor-șef Ștefan Hostiuc)




ȘEFUL KGB ȘI LIDERUL ULTERIOR AL UNIUNII SOVIETICE, YURI ANDROPOV-PREOCUPAT PERSONAL DE PASTORUL RICHARD WURMBRAND!

De Mihai Wurmbrand

În 2006, Televiziunea Română (TVR) a organizat un vot pentru a determina cine a considerat publicul larg a fi cei mai mari 10 de români din toate timpurile, într-o versiune a emisiunii britanice de televiziune 100 de britanici. Episoadele acestei serii, Mari Români, au inclus programe individuale despre primii zece, iar spectatorii au avut posibilitatea de a vota după fiecare program. Peste 110.000 de alegători unici au hotărât ca primii cinci români cei mai admirați să fie trei foști regi, cel mai important poet al României și al cincilea, tatăl meu, pastorul Richard Wurmbrand (decedat). Așa cum a promis, postul național de televiziune a difuzat un program de o oră despre fiecare dintre primele zece personalităţi selectate, deci și despre Richard Wurmbrand. A fost un șoc pentru populația românească. Un pastor protestant, evreu creștin, depășind multe alte personalități românești. Antisemiții, anti-evanghelicii, socialiștii, foștii comuniști, au fost furioși. Au apărut numeroase contraatacuri.

În primul rând, grupurile concertate (în special mișcarea legionară românească antisemită) au încercat un plan pentru a face mai acceptabil faptul că Richard Wurmbrand este considerat un „român admirat”. Ei au publicat fără nicio dovadă că Richard Wurmbrand (foto – https://www.wurmbrand.ro/) și- a renegat originea evreiască, a renunțat la credința sa evanghelică și s-a convertit în secret, în timpul anilor petrecuți în închisorile comuniste, la credința ortodoxă. O altă poveste falsă de acest gen a venit din partea unor martori din România, care au declarat că au informații de la persoane anonime din Statele Unite, care susțineau că l-au văzut pe Richard Wurmbrand intrând într-o mănăstire ortodoxă din San Francisco în ultimele trei luni ale vieții sale.

Am reușit să denunț cu ușurință astfel de povesti fără sens, arătând cum:

  • astfel de povestiri false au apărut în totalitate după 2006, în timp ce aceiași autori de mai sus, în memoriile lor, publicate înainte de acel an, deși descriu în amănunt întâlnirile cu Richard Wurmbrand, nu au menționat niciodată astfel de „invenții”.
  • I-am avut pe cei care aveau grijă de tatăl meu în ultimul an al vieții, care au putut confirma că el era imobilizat la pat, că trăia în casa mea și că singurele sale excursii afară erau la spitale de urgență, cu ambulanța.

Am publicat astfel de dezmințiri în același ziar important.

 

Nu se poate subestima impactul incredibil al pastorului Richard Wurmbrand asupra lumii libere, demascând adevărata față teribilă a ideologiei comuniste și a răului comunist. În afară de cartea Torturat pentru Hristos, tradusă în 85 de limbi și răspândită în multe milioane de exemplare, care a trezit multe conștiințe creștine atenționând asupra persecuției creștinilor sub comunism, ceea ce a lovit puternic biserica de stânga, pro-marxistă, mai ales în Europa Occidentală și America Latină a fost cartea „A fost Karl Marx un satanist?”

Stângiștii au fost atât de alarmați încât șeful KGB-ului sovietic, Yuri Andropov, i-a scris personal pe 10 iunie 1971 șefului poliției secrete comuniste din România (Securitatea), întrebându-l ce știe despre Richard Wurmbrand. Mai degrabă naiv, șeful Securităţii, Ion Stănescu, a răspuns sincer ceea ce știa (parafrazez):

  • la vârsta de 20-24 ani Richard Wurmbrand era un spion al poliției regale românești care s-a infiltrat cu succes în anii 1930 în partidul comunist aflat în ilegalitate și l-a distrus din interior (până la 80 de persoane arestați sau demascați, majoritatea datorită succesului activităţii clandestine anticomuniste a lui Richard Wurmbrand);
  • autoritățile comuniste române au pretins că l-au întemnițat „pe drept” pentru „crime împotrivaa umanității” și cum sperau că această informație ar convinge cercurile religioase din Occident, să dea mai puțină încredere lui Richard
  • În același răspuns, cel mai înalt forum al poliției secrete comuniste române îi transmite lui Yuri Andropov: „Vom fi recunoscători dacă, prin posibilitățile pe care le aveți la dispoziție, puteți acționa pentru a-l demasca și neutraliza (pe Richard Wurmbrand) !”

Un an mai târziu, ambasadorul sovietic la București solicită din nou, în numele KGB, mai multe documente „să-l compromitem pe Richard Wurmbrand”. În mod uimitor, Securitatea în transcrierile lor interne discută despre cum ar putea să refuze respectuos (Cred că nu doreau să dezvăluie sovieticilor, că nu aveau documente eficiente „pentru a compromite pe Richard Wurmbrand!”). Ei au răspuns: „noi înșine vom avea grijă de acest lucru”.

Totuși, această colaborare dintre Securitate și KGB produce în vara anului 1974 un plan elaborat de a-l ucide pe Richard Wurmbrand și familia sa. Am publicat documentația completă, după cum arată fișele de la Securitate, la http://www.asociatiacrestinasabinawurmbrand.ro/NL/051215-scrisoare-donatori.pdf

Potrivit mai multor documente, acest plan a fost aprobat personal de către dictatorul comunist Ceaușescu. Am explicat mai sus de ce Securitatea nu a realizat acest plan. Prima traducere în limba română a cărții „Torturat pentru Hristos” a fost făcută de Securitate cu intenția de a-i da lui Ceaușescu să citească. Deasemeni au tradus in securitate unul dintre

 

buletinele informative publicate de Richard Wurmbrand în occident. Șeful Securităţii a cerut versiuni mai prescurtate pentru a-i prezenta lui Ceaușescu.

Yuri Andropov, la acea vreme șef al KGB și mai târziu liderul absolut al Uniunii Sovietice, a devenit cunoscut drept cel mai crud succesor al lui Iosif Stalin. Când era ambasador sovietic în Ungaria, în 1956 a contribuit la zdrobirea revoltei anticomuniste maghiare. A făcut același lucru mai târziu în 1968 împotriva revoltei anticomuniste cehe. În timpul cât era în KGB și ca șef al Uniunii Sovietice, în afara faptului că a dublat sau chiar triplat pedepsele cu închisoarea de lungă durată a o mulțime de disidenți anticomuniști, unii dintre ei au fost plasați în „spitale” psihiatrice pentru a fi torturați cu șocuri electrice și medicamente care modificau mintea. Din păcate, actualul lider rus Putin, fost ofițer KGB, și-a exprimat admirația publică specială pentru acest crud Yuri Andropov.

Plătind peste 2.500 de dolari, am obținut deja copii după 98% din documentele (aproximativ 8.500 de pagini) despre familia noastră din arhivele poliției secrete comuniste. Mai există încă câteva documente, deoarece serviciul secret comunist nu avea o arhivă completă unificată. Toate documentele atestă că, probabil 90% dintre cei care au vizitat familia Wurmbrand în România au fost informatori de bunăvoie sau forțați la Securitate. Nu este surprinzător pentru mine că 45% dintre românii care ne-au vizitat în timp ce trăiam în Los Angeles au fost de asemenea dispuși să informeze poliția secretă. Având rude sau interese financiare în interiorul României comuniste, presiunea de a informa despre noi este ușor de înțeles.

 

 

MIHAI WURMBRAND PRIMEȘTE UN ” EXCELENT COMPLIMENT!”

Un RAPORT COMPLEMENTAR surprinzător! al unui informator care a vizitat familia noastră când trăiam în Los Angeles, informatorul cu numele de cod „Popescu Sandu” scrie: „În 1972, în timp ce vizitam (pe familia Wurmbrand) în Statele Unite, informatorul și-a dat seama că vinovatul principal pentru întreaga propagandă anticomunistă nu este Richard Wurmbrand, ci fiul său Miahi (sic!) Wurmbrand, care este un inamic feroce al comunismului. Modul său de exprimare și cel în care caracterizează (comunismul) a fost pentru mine cu adevărat revoltător. Dacă Richard Wurmbrand este un calareț, Mihai este un calul. Sediul general al organizației se află în New York, și Mihai îl vizitează adesea pentru a pregăti călătoriile în care conferențiază Richard (tatăl său). El a călătorit cu această ocazie în Europa, împreună cu secretarul acestei organizații, care are cu siguranță conexiuni în Germania de Vest.”

 

 

TENTATIVA STÂNGISTĂ MODERNĂ DE DEMITOLOGIZARE A LUI RICHARD WURMBRAND

 

În ultimul timp, a apărut un grup venit cu un plan nou care-și propune să-l „demitologizeze pe Richard Wurmbrand”. Prin cărțile sale „Torturat pentru Hristos” și „A fost Karl Marx un Satanist?”, Richard Wurmbrand neliniștește încă pe mulți pro-stângști, în special printre clerul prosocialist și procomunist din Marea Britanie. Am obținut o cerere de buget tipărită provenind din România a unui astfel de „comitet de cercetători demitologizant” care încerca să obțină aproximativ 51.000 de dolari de la grupuri din străinătate pentru a scrie un studiu decisiv despre Richard Wurmbrand. Recent, o carte de 500 de pagini a apărut, în cea mai mare parte alcătuită din documente brute din arhivele Securității, care se ocupă în mod deliberat de trecutul „revoluționar” al lui Richard Wurmbrand. Ca urmare, prezenta explicație din partea mea, fiul său. Din lipsă de timp am folosit pe alocuri un program de traducere a unor scrieri ale mele din engleză în limba română. Îmi cer scuze dacă traducerea sună oarecum ciudat în unele locuri.

CIRCUMSTANȚELE TINEREȚII LUI RICHARD WURMBRAND

Fiind absent din viața mea timp de 14 ani, m-am dezvoltat independent de tatăl meu și am luptat cu presiuni anticipate și neanticipate de mine de la o vârstă fragedă, fiind foarte înclinat din tinerețe spre introspecție și psihologie (în care am obținut un masterat în SUA). Odată tatăl meu ieșit din închisoare am plecat din țară, comuniștii vânzându-ne familia pentru 10.000 de dolari. Pentru mine, tatăl meu a devenit un fel de subiect de studiu. De exemplu, o dată ajunși în străinătate, am făcut eforturi personale deliberate pentru a întâlni cea mai mare parte a familiei apropiate, practicând în mod sistematic interviuri despre tatăl meu și, bineînțeles, despre mama mea. Tatăl meu a fost cel mai tânăr dintre patru frați.

Toți cei patru frați au fost din punct de vedere fizic, dar mai ales din punct de vedere intelectual incredibil de înzestrați. Cei trei frați au părăsit România, unul la 37-38, ceilalți doi în 1945 și au trăit în Israel. Unul dintre frații tatălui meu, Teodor a devenit prin efort personal, extrem de bogat. Toți frații erau, desigur, fluenți pe lângă ebraică, în limbile franceză, germană și engleză. Cel mai mare cunoștea fluent hindi, 2-3 dialecte arabe, și limba etiopiană amharică. El a fost unul dintre autorii Enciclopediei Evreiești și a scris o carte prezentă în majoritatea bibliotecilor din întreaga lume, „4000 de ani de istorie evreiască” autor: Max Wurmbrand. Fratele al treilea, și-a ebraizat numele și a devenit șeful Fondului Național Evreiesc (Keren Kayemeth) cu rang de ministru în Cabinetul de Miniștri al Statului Israel, condus de Golda Meir. El a fost un vorbitor public înzestrat, ca și tatăl meu, care cunoștea personal pe cele mai mari personalitățile politice ale lumii occidentale implicate în afacerile mondiale, care aveau legături cu statul Israel. El a fost, desigur, un sionist, singura sa lucrare fiind o traducere a scrierilor lui Theodor Herzl. Încerc să fac mai ușor de înțeles contextul în care tatălui meu vine la vârsta de 10 ani la București din Istanbul și evoluția personalității sale, după cum veți vedea mai jos. Mama lui a fost într-adevăr săracă, dar cu patru copii nu doar înzestrați, ci atât de înzestrați încât, în câteva luni, toți au reușit să devină independenți din punct de vedere financiar.

Vărul său primar din New York, de aceeași vârstă, mi-a descris cum, la vârsta de 13 ani tatăl meu avea un venit mai mare decât șeful poliției din București și beneficiarii erau toată familia extinsă din Gura Humorului și Cernăuţi până în Bucureşti, toți aceștia fiind adesea tratați în cafenele, restaurante, de către tatăl meu, în vârstă de 12-13 ani, care părea să aibă mai mulți bani decât știa ce să facă cu ei. Motivul succesului financiar a fost cunoașterea de către tatăl meu nu numai a mai multor limbi la perfecție (el s-a învățat de unul singur maghiara în 6 săptămâni), ci și nevoia infinită din România anilor 1920 pentru corespondența de afaceri în limbi străine. După 24 de ani, a câștigat sume foarte mari ca broker pe piața de capital, având acces la știri și manipularea știrilor despre mărfuri

 

românești etc. Am citit un articol care îl descria la vârsta de 19 ani cu cuvintele „acest tânăr este fluent în 7 sau 9 limbi străine”. Eu l-am auzit predicând fluent în 9 limbi diferite.

PRESUPUSUL TRECUT DE „REVOLUȚIONAR STÂNGIST” AL LUI RICHARD WURMBRAND

Încerc să arăt că Richard Wurmbrand a lucrat pe ascuns și în mod deliberat la distrugerea mișcării comuniste ilegale din perioada dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial în România. Arhivele românești au fost distruse foarte mult de cel de-Al Doilea Război Mondial și de regimul comunist. Dictatorul comunist Ceauşescu a distrus în mod deliberat majoritatea arhivelor poliției secrete, pretinzând că nu dorește o eventuală „cădere în mâinile Occidentului?!”. Prin urmare, în arhivele comuniste românești, Richard Wurmbrand nu prea are documente, după 1979 până la căderea comunismului în România la sfârșitul anului 1989. Cumva, tatăl meu din modestie nu a descris în detaliu ce a făcut în România pentru că era o perioadă în care Richard Wurmbrand a acționat ca un fel de agent secret (gen James Bond) naiv și desigur, ar fi fost de necrezut și i-ar fi subminat mesajul după ieșirea din România. Imaginați-vă un James Bond transformat într-un Apostol Pavel. Fiind un fel de super-erou în alte privințe, el a fost de asemenea, în ciuda aparențelor, și în această privință de a încerca să distrugă comunismul din interior. Repet explicațiile pe care le-am aflat de la el, dar mai ales de la alții.

Perioada 1925-1934 a început în România cu o prosperitate care a fost distrusă de depresiunea din 1929-1933. Vârsta tatălui meu era de 19-24 de ani. Cine sunt protagoniștii despre care vorbim? Vorbim despre evrei care au reprezentat prosperitatea și falimentul fiind comercianți, capitaliști etc. Politicienii din România au încercat să fie cu picioarele în două luntri. Ei priveau Occidentul de unde proveneau prosperitatea și falimentul și se uitau la Uniunea Sovietică de alături devenind din ce în ce mai puternică.

Tinerii evrei de 17-35 de ani, dacă se aflau în România erau sioniști, dacă erau atrași din Polonia, Cehoslovacia, sudul Ucrainei în general din nord-est erau comuniști. Stalin a fost, desigur, un as în a ține puterea și a manipula întreaga lume. Tatăl meu a fost întotdeauna o personalitate originală, inovatoare, având o gândire independentă, făcând singur planuri, sigur de el însuși, fiind o persoană cu resurse proprii și conștientă de această inexplicabilă carismă că poate reuși. În multe documente ale poliției regale, dar și ale poliției comuniste, mulți detectivi, polițiști, interogatori își exprimă uimirea față de intelectul său, argumentele sale, etc. În orice moment a fost inițiator, cineva care inspiră acțiuni, nu cineva care a primit ordine sau instrucțiuni. Acel tip de personalitate pe care trebuie să o întâlniți pentru a crede că există. Îl compar cu un idiot-savant. Un computer minune care știe răspunsul înainte să ai timp să întrebi. Aceste personalități sunt oameni care au iluzia că pot rezolva singuri situații complexe, ca un maestru de șah care cunoaște zeci de mișcări în avans. În istoria mai recentă a existat o prințesă Zita în Austria, care singură a încercat să oprească Primul Război Mondial, un alt exemplu fiind comandant Skorzeny care, de unul singur, a încercat să întoarcă soarta celui de-al doilea război mondial, obținând singur eliberarea lui Mussolini etc. Este o personalitate care vă surprinde în orice moment, uneori plăcut, uneori cu idei foarte neplăcute, planuri noi, grandioase, care par a fi oarecum posibile, o implicare în evenimente ciudate. Un fel de Herman din opera Damă de Pică, care crede că, dispunând de trei cărți secrete jucate la timp, cineva își poate rezolva toate problemele financiare. Eu sunt exact opusul unei asemenea personalități, fiecare detaliu pentru mine fiind un munte de netrecut. Nu cred că poți sări de la A la Z fără a trece prin B, C etc.

Având un frate cu funcție mare în în Masonerie și celălalt un sionist important, în combinație cu aceștia, tânărul Richard Wurmbrand, la vârsta de numai 17-21 de ani, a fost

 

încadrat într-un mare plan. În plan erau toți cei de mai sus plus un unchi al lui Richard Wurmbrand, agent al Cominternului sovietic, ambasador al Uniunii Sovietice la Paris, un colaborator apropiat al lui Lenin, dar reperat de Stalin drept un posibil concurent serios la putere, Christian Rakovsky (un evreu din Bulgaria extrem de bogat, educat și intelligent, căsătorit cu o doamnă evreică din România) și un înalt contact evreiesc în poliția regală românească (el fiind interesat ca tatăl meu să se căsătorească cu nepoata sa). Toți s-au angajat într-un plan de înlăturare a proaspătului creat monstru comunist. Marele plan, în care toată lumea și-a imaginat că folosește pe alții, dar și fiind folosit de alții, era să distrugă din interior întreaga conspirație comunistă, detectarea tuturor agenților din România și Ungaria, terminând dintr-o o singură lovitură cu toată influența partidelor comuniste din România , Ungaria și Austria.

Aș dori să atrag atenția asupra unui detaliu puțin cunoscut descris de un fost secretar al lui Stalin care a fugit la Paris în anii 1930. Stalin, care era foarte interesat de chestiile tehnice, a fost unul dintre primii politicieni care a venit cu ideea de a asculta convorbirile telefonice ale asociaților și de a avea o astfel de instalație în biroul său la sfârșitul anilor ’20. Conflictele lui cu Troțki, Buharin, în general cu toate victimele sale, s-au bazat pe trădări reale pe care le-a descoperit. Prin urmare, cred că acest conflictul cu Rakovsky a fost ceva real în sensul că Rakovski a „trădat” comunismul așa cum a fost conceput de Stalin. În general, toți comuniștii și anti-comuniștii din acele vremuri aveau iluzii de grandoare și se imaginau drept niște personalități unice care ar putea să schimbe istoria singure. Lenin a insistat că Stalin nu ar trebui să fie succesorul său și spre nemulțumirea tuturor din jurul lui, Stalin i-a succedat după moarte sa. Troțki scrie în acest sens. Christian Rakovsky a fost recunoscut drept fondatorul și principalul finanțator al mișcării comuniste din România.

Rămâne întrebarea cine a influențat sau a folosit pe cine. Tatăl meu era manipulator, în sensul bun al cuvântului. Că cineva mi-a manipulat tatăl, nu cred. De exemplu, în timpul petrecut în închisorile comuniste, tatăl meu a fost ținut timp de multe ore în interogatoriu. Unii interogatori au fost întorși și au devenit creștini pocăiți. Acest lucru este acum documentat.

Deci, Richard Wurmbrand la vârsta de 19 ani a fost trimis în Uniunea Sovietică cu toate acreditările necesare de către Rakovsky, ambasadorul sovietic la Paris. (aceasta este documentat în arhiva Securității.) La Moscova l-a ascultat pe Stalin vorbind la Internaționalaa III-a, el cunoscând întreaga protipendadă comunistă. În aceeași perioadă, s-a “spart gașca comunistă,” Rakovsky împreună cu Troțki, Stalin cu alții etc. și tatăl meu s-a întors în țară. Mi-a explicat de mai multe ori că a fost primul care l-a învățat pe Gheorghiu Dej (liderul postbelic al României comuniste) învățăturile rudimentare ale marxismului, despre care Dej nici nu auzise vreodată. De asemenea, el a explicat că 90% dintre membrii Partidului Comunist au fost agenți secreți ai poliției regale (inclusiv Dej, probabil agent dublu) și că doar cei naivi și neimportanți, în timp ce erau folosiți în activități clandestine, abia dacă aveau o idee despre ceea ce se întâmpla cu adevărat. Richard Wurmbrand a ajutat poliția regală să aresteze sau să depisteze cel puțin 50 și până la 80 dintre cei mai importanți lideri comuniști ilegaliști din România (acest lucru este documentat). În cele din urmă, Richard Wurmbrand a ajuns să fie dezgustat și obosit să depindă de oameni cu inteligență dubioasă aflați de ambele părți, inclusive în poliția regală care beneficiase de munca sa secretă. Obosise de acest joc de fum și oglinzi și minciuni și s-a retras profitând de faptul că se îmbolnăvise de tuberculoză (ceva ce nu putea să planifice). Mi-a explicat și le-a explicat multor altora, că ceea ce l-a impresionat mai întâi despre viața lui Isus când a citit Noului Testament (dat de un tâmplar german, Woelfkes), este modul în care în mintea lui Isus erau doar cele mai curate intenții, în timp ce în capul

 

lui erau ideile cele mai necurate, ură, minciuni, planuri de minciuni ,etc. El s-a pocăit și și- a dedicat viața transformării României și Uniunii Sovietice în țări creștine, pe cât era în puterea lui. Restul este istorie cunoscută. Ceea ce nu este cunoscut, dar acum este documentat că la începutul procesului său din 1950, în timpul comunismului, tatăl meu a strigat instanței că Partidul Comunist era cel mai mare dușman al clasei muncitoare! Acestea au fost singurele sale cuvinte. Vreo dovadă pentru cele de mai sus?

  • Faptul că el a fost eliberat la scurt timp după procesul de la Griviţa din 1933, unde era singurul, din peste 18 dintre comuniștii judecați, care s-a declarat în mod deschis drept comunist, în timp ce ceilalți comuniști, fără excepție, au negat că erau comuniști. Deși a fost condamnat la 10 ani de închisoare, el a fost eliberat după numai câteva luni de închisoare. Aceasta pentru că, foștii tovarași comuniștii devotați (care fuseseră închiși de către poliția regală cu ajutorul lui) l-au demascat ca pe un spion anticomunist și, prin urmare, și-a pierdut eficacitatea pentru poliția regală.
  • Faptul că aceleași contacte din poliția regală l-au ajutat să fie eliberat după numai șase săptămâni după ce a fost arestat oficial la începutul anului 1947 de către guvernul comunist Groza.
  • În final, faptul că Richard Wurmbrand a fost un agent anticomunist infiltrat în partidul comunist este subliniat în toate rapoartele despre el din interiorul poliției secrete comuniste (a se vedea scrisoarea de mai sus către Andropov).

Rakovsky era foarte familiarizat cu România având în vedere că era principalul organizator și finanțator al Partidului Comunist Român. Dej i-a ucis pe Foriș, secretarul general al partidului comunist și pe ministrul comunist de justiție Pătrăşcanu, doi foști tovarăși care- i cunoșteau viața dublă.

Tatăl meu însuși se întreba cum interogatoriile sale din perioada când era închis sub un nume fals, timp de aproape trei ani, erau legate de Consiliul Mondial al Bisericilor și de misiunea creștină norvegiană a evreilor, aproape nimic despre trecutul său revoluționar. Acest lucru apare și în documentele interogărilor sale.

DE CE GHEORGHIU DEJ A devenit PRIMUL LIDER al ROMÂNIEI COMUNISTE

Iată ce i-am scris ziaristului Stelian Tănase, acum 14 ani, după ce am citit una dintre cărțile sale:

”Stimate Dle Profesor Tănase:

Îți scriu din Los Angeles, California, SUA. Tatăl meu, a fost menționat de Dvs într-un singur rând din ultima Dvoastră carte, scrisă în mod interesant după o evidentă foarte serioasă muncă de cercetare. Mi s-a părut că, în această lucrare ați ales ca temă principală încercarea de a explica un subiect dificil, ascensiunea incontestabilă și total imprevizibilă a lui Gheorghiu Dej la conducerea fenomenului comunist din România.

………….

Aș dori să vă împărtășesc opinia mea cu privire la acest succes politic al lui Dej. Deoarece nu am o poziție și nici studii specializate în istorie etc., deoarece nu am alte dovezi decât istorioare din trecut, nu am nici o problemă dacă nu sunteți de acord.

 

Pe scurt, explicația cea mai simplă și plauzibilă: ascensiunea lui Dej se datorează faptului că a fost total de acord să participe cu entuziasm, în același timp cu cei din jurul lui, precum Ana Pauker, Vasile Luca etc., la satisfacerea celei mai mari obsesii personale a lui Stalin: distrugerea tuturor persoanelor care aveau o legătură mai mult decât tangentă cu persoana care și-a câștigat o mare ură a lui Stalin: Cristian Rakovsky. Se pare că pentru Stalin nu a existat o problemă politică sau de viață mai importantă decât distrugerea concurenților reali pe care îi avea. Oricine a contribuit la această dorință personală a lui Stalin a fost răsplătit cu acces la putere. Dej a fost, în această privință, un executor fidel al lui Stalin și cu un rol important pentru Stalin având în vedere influența lui Cristian Rakovsky în România, Bulgaria și Ungaria.

În orice grup, odată ce poziția, inițial oarecum naturală, a fostului lider a rămas liberă, în cazul acesta după moartea lui Lenin, lupta pentru această poziție de conducător este feroce și de lungă durată. Mulți dintre cei care nu o obțin, sunt deziluzionați de întregul grup și în cele din urmă conspiră să distrugă monstrul creat. O astfel de personalitate a fost bulgarul Rakovsky, despre care se crede că era el însuși provenit dintr-o familie de evrei creștini, soția sa fiind o evreică din România. La un astfel de plan de distrugere a comunismului din interior, au lucrat împreună cu Rakovsky mulți alții, inclusiv tatăl meu, care într-adevăr a activat ca și comunist în cele din urmă fiind demascat ca lucrând pentru poliția regală la doar 17-24 de ani, împreună cu mai mulți evrei pretinși „comuniști”, dar implicați în mod secret în mișcarea sionistă și într-un anumit segment al Masoneriei.

Desigur, poveștile despre toate aceste conspirații sunt nesfârșite. Orice punct de vedere include multe “neștiute.”. Cum ar putea acești pioni, eventual toți sacrificați, să aibă cea mai mică concepție despre lupta cosmică veșnică dintre bine și rău? Așa cum este scris în Psalmul 2: „Cel ce șade în ceruri, râde!” Probabil tatăl meu care avea întotdeauna un talent incredibil de a se elibera de toate complicațiile, s-a convertit pentru a deveni un creștin, un misionar iar restul suferinței lui și activitatea sa este istorie. ”

Deoarece Richard Wurmbrand cunoștea bine comunismul din interior, el putea să scrie despre planurile sataniste secrete inițiate de Marx. Deoarece convertirea și suferința sa creștină au fost autentice, a avut un astfel de impact cu cărți precum „Torturat pentru Hristos” și „A fost Karl Marx Satanist?” Pentru că el avea binecuvântările lui Dumnezeu, toate încercările comuniste, ale celor de stânga de a-i contrarca mesajul creștin, inclusiv această nouă încercare de “demitologizare,” nu folosesc la nimic.

Mai 2018.




Leonid Mlechin, politolog rus: „Basarabia aparținea României și URSS a anexat-o la 28 iunie 1940”

*Material republicat

În anul 2010, un reputat analist, scriitor și jurnalist rus  Leonid  Mlechin (foto realnoevremya.ru), a facut un demers pozitiv, sper ca în viitor să nu fie singular, pe calea recunoasterii publice, foarte importante, de altfel, a adevarului istoric. Adevăr care evident deranjează și probabil va mai deranja, nu numai puterea politică din țara domniei sale, ci și multe altele care beneficiază și azi de ocultarea adevărurilor istorice legate de raptul teritorial din fatidicul an 1940, mai cu seama 28 iunie 1940 – anexarea Estului României (Basarabia)

R.B.N.Press readuce în atenția mediei și a publicului acest material considerând că aceasta este un exemplu viu care poate fi luat ca etalon în relatiile noastre cu sursa tuturor suferințelor noastre din Basarabia și nu numai: Rusia,  relații care pot fi la nivel de individ cel puțin, firești, acceptate și îmbunătățite numai dacă adevarul e pus în drepturi. 

România  și-a plătit de foarte mult timp datoriile reale dar și cele închipuite față de Rusia și este cazul ca  și în Rusia să fie găsită calea pentru ca adevărul și dreptul istoric să prevaleze în fața dorințelor imperiale și a „necesităților” geopolitice, măcar la nivel de individ cum este cazul de față. Nu ne facem iluzii deșarte în ceea ce privește Rusia, mai ales în zilele acestea. Dar speranța moare ultima! Atâta timp cât există oameni ca  LEONID MLECIN sau  SERGHEI GOLUBIȚKI cel care a scris coresct despre TEZAURUL ROMÂNESC de la Moscova, există SPERANȚĂ! Speranță că în Rusia se găsesc persoane normale care la un moment dat vor face ca în viitor Rusia să devină o țară normală. Cine știe? …sau poate ca istoria nu va avea timp.

Leonid Mlechin  ( Леонид Млечин) despre 28 iunie 1940

În anul 2010, la postul rus de radio Vocea Rusiei are loc o emisiune despre ocuparea Basarabiei în contextul refuzului lui Mihai Ghimpu, președinte interimar al R.Moldova, de a anula decretul său cu privire la proclamarea zilei de 28 iunie ca dată a ocupației sovietice. Invitat al emisiunii, celebru politolog și jurnalist rus  Leonid Mlecin.

Iată aprecierile despre acel eveniment al vieții politice de la Chișinău, ale politologul rus Leonid Mlecin, invitatul emisiunii “Opinie deosebită” din 28 iunie 2010 a postului de radio rusesc se referea:

„…Uniunea Sovietică a recunoscut anterior că Basarabia aparținea României și că întotdeauna a dorit să o ocupe. Totuși, termenul de ocupație nu este adecvat. Este mai degrabă o anexare a unei părți din teritoriul României de atunci, în baza memorandumului secret al Pactului Molotov–Ribbentrop. Este un act tragic din istoria secolului XX, iar rana este foarte adâncă.”

„…E grea istoria penru acest teritoriu (Basarabia – n. red.). După anexare, când a început colectivizarea forțată, ostașii sovietici nu mai găseau nici măcar mâncare când treceau pe acolo. A urmat o foamete strașnică. Se mâncau unii pe alții. Mi s-a explicat o istorie când soția își mânca soțul împreună cu fiica și ruga soldații sovietici să nu le ia cadavrul ca să este al lor”, mai susține analistul rus.

„Atunci, conducerea Moldovei era fricoasă și se temea să se adreseze după ajutor. Stalin nici măcar nu a dorit să primească delegația din Moldova când a venit să ceară ajutor. Sunt acțunile lui Stalin care ne-a certat cu jumătate de Europa și inclusiv pe noi unii cu alții”, a mai adăugat analistul rus Leonid Mlecin.

„Dupa anexare, cand a inceput colectivizarea fortata”. …Insă, inainte de acesta, a fost o represiune antiromaneasca, putem spune, salbatică. Care a continuat. In final, „Asa s-a calit otelul”: s-a nascut o generație foarte curajoasă de moldoveni. Ei si fii lor trăiesc și sunt in picioare.

 Video: Replica rusesca a Youtube, rutube.ru

 

Cine este Leonid Mlechin? ( în rusă Леонид Млечин)

Leonid Mlechin s-a născut la 12 iunie 1957, la Moscova, este jurnalist rus, comentator internațional, moderator al propriei emisiuni „Documentarele Leonid Mlechina” la TV „TV Center”.
Este câștigător de două ori al premiului televiziune Taffy (2007, 2009). Membru al Uniunii Scriitorilor (din 1986)și Moscova Lucrător Emerit al Culturii din Federația Rusă (2004).
Biografie
1979 – a absolvit de la Biroul Internațional al Facultății de Jurnalism.
1979 – 1993 de ani. – Corespondent, cronicar internațional al revistei săptămânale „New Times”.
1993 – 1996 de ani. – Editor al departamentului internațional – redactor-șef adjunct al ziarului „Izvestia”, membru al consiliului editorial.
Din 1994 – gazda a programului săptămânal „De facto” de la postul de televiziune „Rusia”.
1996 – 1997 ani. – Gazdă a programului săptămânal jurnalistic „toată lumea” (RTR).
1997 – 1999 de ani. – „. Întreaga lume fără frontiere”, autor și gazdă a programului săptămânal de actualitate
Ноябрь 1997 – 2000 gg. – „. Cină târzie”, autor și gazdă a programului săptămânal,
Din ianuarie 1998 – autor și gazdă a programului jurnalistic „Folder Special”.
Septembrie 1999 – cele mai importante comentator și de zi cu zi de program de actualități „. Evenimente”
2003 – 2005 – autor și gazdă de „Puncte de reper”
Din iulie până în decembrie 2010 – co-gazdă a „Curtea de timp.”
Colaborator permanent și membru al consiliului editorial al revistei „New timp”, autorul a revistei „Expert”. Transfer de partid permanent „Minority Report”, la radio „Ecoul Moscovei”.
Membru al juriului concurență rus „ecran contemporan”, care a avut loc la festivalul national de televiziune importante punct de vedere social și de televiziune „erou al timpului nostru”.
Pe site-ul de TV Centru este listat ca un membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia.

Recunoașteri din partea Statului Rus
2004 – titlul onorific de „Lucrător al Culturii din Federația Rusă”, Pentru mulți ani de muncă rodnică în domeniul culturii, mass-media și de radiodifuziune.
2007 – Medalia Ordinul „Pentru Merit” – un premiu de stat a Federației Ruse. Stabilit prin decret prezidențial la 02 martie 1994 № 442. Decretul prezidențial de o iunie 1995 № 554 a aprobat versiunea revizuită i-a fost acordat pentru contributie remarcabila la dezvoltarea de televiziunii naționale și mulți ani de muncă rodnică.

2011 – Ordinul Prieteniei – pentru o mare contribuție la dezvoltarea de radiodifuziunii naționale și mulți ani de activitate rodnică
Ordinul Prieteniei este un premiu de stat a Federației Ruse. Stabilit prin decret al Președintelui Federației Ruse din data de 02 martie 1994 № 442. Predecesorul pentru timpul erei sovietice a fost Ordinul Prieteniei Popoarelor, înființată în 1972.

Premii publice
2007 -Câștigător al „Taffy-2007” la nominalizarea „scenarist de televiziune documentar / seria” (documentar „Femeile care au visat de putere”)
2008 – câștigător al „Omul anului 5768”, Federația Comunităților Evreiești din Rusia (FJC) din categoria „Jurnalism”, pentru o serie de programe despre Israel, în cadrul programului TV „Folder Special” de „TV Center”
2009 – câștigător al „Taffy-2009” la nominalizarea „scenarist de televiziune documentar / seria” (documentar „Suntem în așteptare pentru iarna rece” din seria „Eroilor și Victimelor Războiului Rece”

Citiți și

EXCEPȚIONAL! UN JURNALIST RUS SCRIE CORECT ȘI ÎN PREMIERĂ DESPRE TEZAURUL ROMÂNIEI LA MOSCOVA! SERGHEI GOLUBIȚKI*: AURUL ROMÂNESC (ÎN LIMBA RUSĂ). РУМЫНСКОЕ ЗОЛОТО

 Autor: Dorian Theodor / R.B.N. Press

Surse de documentare:  Cersipamantromanesc,  Unimedia.md, infoprut.ro, rutube.ru,  ru.wikipedia.org

 




Un Studiu Științific avertiza încă din 2007: China o bombă cu ceas! Consumul liliecilor potcoavă purtători ai virusurilor asemănători cu SARS-CoV

Cu 12 ani înainte de începerea pandemiei COVID-19, oamenii de știință au avertizat, într-un studiu publicat de Clinical Microbiology Review în 2007, că situația din China este o „bombă cu ceas” – un focar de viruși periculoși.

Cauza lor de îngrijorare s-a bazat pe precedentul deja existent, datorat culturii consumului de animale exotice din sudul Chinei, (foto: watch.maritime-network.com)  cu piețele umede aglomerate, pline de vânat sălbatic și lipsite de igienă și orice norme de biosecuritate, precum și prezența comună a virusurilor asemănătoare cu SARS-CoV în liliecii potcoavă, în combinație cu binecunoscuta abilitatea  a coronavirusurilor de a suferi recombinari genetice.

Potrivit studiului, rezultatele cercetătrilor avertizau că coronavirusurile sunt bine cunoscute pentru capacitatea de recombinare genetică, ceea ce poate duce la noi genotipuri și focare. Prezența unui mare rezervor de virusuri asemănătoare cu SARS-CoV în liliecii potcoavă, împreună cu cultura chinezilor de a mânca aceste animale exotice (în sudul Chinei), reprezintă o veritabila bombă care poate exploda oricând în timp. Nu trebuie ignorată posibilitatea reemergenței SARS și a altor viruși noi de la animale sau laboratoare și prin urmare, necesitatea pregătirii în fața unei asemena situații este vitală.

foto: consum de supă cu lilieci potcoavă – watch.maritime-network.com

Un alt citat cheie vine din introducere: Mică reemergență a virusului SARS la sfârșitul anului 2003, după redeschiderea pieței de animale sălbatice din sudul Chinei și descoperirea recentă a unui virus foarte similar în liliecii potcoavă, (bat SARS-CoV), a sugerat că SARS poate reveni dacă condițiile sunt potrivite pentru introducere, mutație , amplificarea și transmiterea acestui virus periculos.

Studiul a fost numit Severa Acute Respiratory Syndrome Coronavirus ca agent al infecțiilor emergente și reemergente și a fost publicat în octombrie 2007 de Clinical Microbiology Review, o revistă a Societății Americane pentru Microbiologie. Puteți accesa studiul complet aici https://cmr.asm.org/content/20/4/660

  • Referință: „Sindromul respirator sever acut Coronavirus ca agent al infecției emergente și reemergente” de Vincent C. C. Cheng, Susanna K. P. Lau, Patrick C. Y. Woo și Kwok Yung Yuen, 12 octombrie 2007, Clinic Microbiology Review.



Mulțumim China, mulțumim Rusia pentru exportul Covid-19! Fapte și argumente. Proiectul „Un Brâu, o Cale” și veriga italiană…

În data de 13 martie la ora 19:01,  scriam pe rețeaua facebook că este: „Mare isterie națională și globală cu coronavirusul ăsta chinezo rusesc. Lumea a luat-o razna. Este un război bacteriologic sau un PR global chinez care a surprins multe state?”

Măștile sanitare ridică mingea la fileu terorismului global pentru că nu se mai realizează recunoașterea facială.

Economiile intră în declin.

Statele care au investit în China și Rusia nu vor mai dispune de lichidități și vor ceda acțiunile care le au la unele companii rusești și chineze.

Israelul declară că primii infectaţi în Israel au adus virusul din Rusia și acolo sunt doar 37 de afectați de virus…

E nevoie de raționalitate și solidaritate…”

…Erau informații preliminare și acum se confirmă jocul perfid chinez față de SUA și UE.

Noul Drum al Mătăsii – Un mega proiect chinez în care au investit italienii repugnând toate argumentele UE și SUA ca să nu se implice deocamdată. Doamna comisar european Federica Mogherini a insistat pe activizarea estică. Mulți italieni au învestit substanțial în economia chineză. Proiectul „un brâu, o cale” luase amploare și partea italiană era fericită că a investit într-o zonă considerată sigură. Mai ales că 60 de % din afacerile lumii sunt derulate în zona asiatică.

Infografic CAPCANA DATORIILOR întinsă prin NOUL DRUM AL MĂTĂSII  (sursa articol: myrepublica.nagariknetwork.com)

Infografic CAPCANA DATORIILOR întinsă prin NOUL DRUM AL MĂTĂSII  (sursa articol: myrepublica.nagariknetwork.com)

În documentele strategice ale Chinei se stipula că se află sub o extinsă presiune externă și se cere ca statul chinez să realizeze urgent un pact comercial cu SUA. Faptul că a fost declanșat un război bacteriologic iar alții îi zic biologic care ține șase luni, conform specialiștilor de la Universitatea Harward, ne pune în situația să ne întrebăm qui prodest?

Ținta este UE și SUA prin lansarea acestei „bombe bacteriologice”.

China își joacă cartea, la care s-a aliniat Rusia. Trebuie să precizăm că până la apariția virusului au fost sistate lucrările în zona coridorului economic (CPEC), costul proiectelor fiind de 60 mlrd de dolari; în zona economică exclusivă Sichuan (SSEZ), pe perimetrul electro stației din Paira, Bangladesh. Au fost sistate multiple proiecte în Șri Lanca, în Indonezia, Malaezia etc.

„Istoria exploziei noului virus este aproape identică cu moartea neagră din secolul XIV”, consideră Parag Khanna, fostul consilier al lui Barac Obama.
Răspândirea corona virusului în Iran și Italia este legată de proiectul  „Un brâu, o cale”, spune Khanna. El menționează despre China contemporană, că este asemeni Imperiul mongol expansionist și aduce referințe legate de expediția lui Marco Polo în Asia. Conform opiniei expertului în geopolitică aceasta reprezintă o abordare consolidată: „Pentru că Noul Drum al Mătăsii să supravieţuiască, el are nevoie de mai multe itinerarii, nu de unul”.

(Imagini din articolul UNIUNEA EUROPEANĂ, ,,BELT AND ROAD INITIATIVE”, TURISMUL ȘI GEOPOLITICA CHINEI, ÎN 2020 – MOTIVAȚII, PROVOCĂRI ...Citește mai mult

Subliniem că ajutorul oferit de China care poartă denumirea „Drumul Mătăsii – Sănătatea”, ca parte a proiectului global „Un Brâu, o Cale” se încadrează în ecuația prin care China își revendică calitatea de lider mondial. China a trimis pe rutele  „Drumul Mătăsii – Sănătatea”, ajutoare cu cele necesare în Italia, Grecia, Slovenia, Ucraina, Franța. Ajutorul chinez a fost valoros, declarau cei din UE amintind că toți ajutau China și acum este un ajutor reciproc. China a oferit 2 ml de măști și 50 mii de teste pentru UE. Toat acest efort de ajutorare a fost realizat cu firme din China.

Despre China nu se mai vorbește acum că este o dictatură, în contextul pandemiei corona virusului, chiar dacă a expulzat zeci de jurnaliști americani.

În Europa se observă mâna Marii Britanii care oferă sprijin necondiționat. Londra a declarat că oferă 150 ml lire (174 ml de dolari americani UŞ) pentru statele vulnerabile. Circa 75 de ml de lire vor fi orientate către FMI, un fond special, care să fie distribuite statelor. Cealaltă parte va consta pentru necesități urgente.

Reamintim că CNBC la data de 17.03.2019, orele 16:42 anunța că Italia planifică să adere la proiectul chinez „Drumul Mătăsii” și că Washingtonul și UE au temeri față de China, pentru că își propune să facă un joc propriu în dauna terțelor state.

Pe de altă parte, un alt stat autoritar este implicat în acest joc: Rusia.

În imagine: Sergey Shoygu – Ministrul rus al Apărării, Sergey Lavrov – Ministrul rus al Afacerilor Externe, Luigi Di Maio- Ministrul Italian de Externe, Lorenzo Guerini – Ministrul italian al Apărării / sursa foto: Anadolu Agency

Imaginea Rusiei pare imaculată doar că cele mai multe rute pe relația cu Italia sunt de aici. Încă de la 18 februarie a.c., miniștrii apărării Serghei Șoigu și Lorenzo Guerini, dar și miniștrii de externe Serghei Lavrov și Luidgi de Mayo au discutat despre suportul unor manevre umanitare. Este cert că Italia va dori insistent să elimine sancțiunile împotriva Rusiei după ce se sfârșește pandemia.

Kremlinul nu a declarat că sprijinul pe care îl acordă Italiei este legat de slăbirea sancțiunilor la adresa sa.
Profesorul meu de facultate și mentorul de la cursurile de doctorat, profesorul american Robert King ne spunea că în viață se realizează „diverse experimente”. „Aveți grijă. Se fac pe șobolan dar și pe oameni. Fie se îngrașă și prosperă, fie pier”…

Captura Infografic Live  Coronavirus COVID-19 Global Cases by the Center for Systems Science and Engineering (CSSE) at Johns Hopkins University (JHU) 25 martie 2020




Video / La Chișinău, STAREA de URGENȚĂ motiv de clasare a dosarului privind finanțarea PSRM din Rusia via Bahamas

Deputații Iurie Reniță, Octavian Țîcu și Lilian Carp au prezentat în data de 17 martie  a.c, în cadrul unei conferințe de presă, dovezi potrivit cărora cel puțin 30 de persoane afiliate Partidului Sosiclaiștilor (PSRM) au primit bani din Rusia, informează romaniabreakingnews.ro citând un transcript al video conferinței transmis de privesc.eu și publicat de ziarulnational.md

Potrivit sursei citate, operațiunea rusească de finanțare a actualului partid de la guvernare al președintelui Igor Dodon (foto), s-a realizat prin intermediul unui off-shore din Bahamas. Cei trei spun că au informații că socialiștii, care ar controla acum organele de drept, intenționează ca, în perioada în care va fi instituită starea de urgență în legătură cu răspândirea noului coronavirus, să claseze acest dosar.

Se mai menționează că: Iurie Reniță a prezentat, în cadrul unei conferințe de presă susținute în Parlament, contractul prin care actualul lider al fracțiunii PSRM din Parlament, Corneliu Furculiță, s-a împrumitat de la „Exclusiv Media”, însă acești bani nu s-au regăsit în declarația sa de avere. De asemenea, deputatul PPDA a prezentat și dispoziția de plată prin care Furculiță a încasat banii respectivi. „Avem dovezi clare, avem dispozițiile de plată în original”, a spus acesta.Documente similare au fost prezentate și în privința deputaților socialiți Vasile Bolea și Petru Burduja. „În această schemă figurează 30 de persoane”, a spus deputatul Octavian Țîcu.

La rândul său, deputatul Lilian Carp menționează că există riscul ca acest dosar să fie clasat, în contextul instituirii stării de urgență.

„Dorim ca pe această cale să sesizăm organele de drept să nu claseze acest dosar. În cazul în care va fi instituită starea de urgență, vor fi unele interdicții de a prezenta diferite informații. Anume din acest motiv am decis ca astăzi să venim cu aceste detalii. Campania prezidențială din 2016 a fost finanțată cu banii veniți din Federația Rusă, prin Bahamas. Asta arată documentele respective. Sunt foarte multe persoane în această listă, inclusiv Galina Dodon (soția șefului statului – n.r.)”, a menționat Lilian Carp.

Iurie Reniță speră ca acest dosar să nu fie clasat, exact cum s-a întâmplat cu urmărirea penală ce viza înregistrările video în care Dodon recunoștea, în cadrul unei discuții cu Plahotniuc și Iaralov, că primește până la un milion de dolari lunar din Federația Rusă.

Procuratura Anticorupție continuă acțiunile de urmărire penală în dosarul pornit pe pretinse fapte de spălare de bani în care ar fi vizate persoane afiliate PSRM, inițiat în anul 2016, până în prezent fiind audiate 25 din cele 29 de persoane care au primit bani prin „schema Bahamas”.

„Actualmente, se află la etapa de finalizare procesul de pregătire a comisiei rogatorii și a materialelor necesare pentru efectuarea anumitor activități procesual-penale în Elveția, țara de unde au fost transferați banii în litigiu, în acest sens fiind obținute anumite autorizații judecătorești pentru ridicări de documente ce constituie secret bancar”, cităm dintr-un comunicat recent al Procuraturii Generale.

Sursa citate amintește că, anterior, RISE Moldova a arătat într-o investigație cum fruntași ai PSRM, mulți dintre care sunt actuali deputați socialiști, au participat într-o schemă cu 30 de milioane de lei, transferate de o companie offshore conectată la Federația Rusă. Printre aceștia se numără Corneliu Furculiță, Vladimir Odnostalko, Vasile Bolea, Maxim Lebedinschi, Petru Corduneanu, Dinari Cojocaru etc.

 

 

 

 




Video / Sandu și Năstase s-au întâlnit cu emisarul lui Putin, în ciuda sugestiilor comisarului european Johannes Hahn. Ce spune emisarul Rusiei?

Politologul Alexandru Solcan, decan al Facultății Relații Internaionale, Științe Politice și Adminstrative a USM este de părere că PAS și PPDA vor un parteneriat cu PSRM-ul lui Igor Dodon, doar pentru a se răzbuna pe Vlad Plahotniuc, potrivit hotnews.md, citat de romaniabreakingnews.ro

Solcan mai spune că Sandu și Năstase au ignorat sugestiile comisarului Johannes Hahn, acceptând să se întâlnească cu vicepremerul rus Dmitri Kozak.

«Vine Kozak și dă la toți lecții de democrație: schimbați sistemul electoral, revenind la cel vechi, dezoligarhizați țara (a se citi: dați-l jos pe Plahotniuc, care ne-a creat destule probleme), organizați alegeri anticipate. Exact ce își doresc cei din blocul ACUM. După aceste declarații, șefii „proeuropeni” din blocul ACUM, ignorând sugestiile comisarului Hahn, merg la întâlnire cu emisarul lui Putin. S-a auzit doar o singură voce, deputatul Petru Frunze, primarul de Puhoi, care le-a zis: ce faceți dragi colegi, cum să mergem pe mâna Moscovei? Începe trezirea? Greu de spus», mai scrie Solcan.

Și bloger-ul Victor Nichituș a înfierat alianța nefirească…

DUPĂ ÎNTÂLNIREA CU KOZAK, MAIA SANDU/ANDREI NĂSTASE NU MAI SUNT PRO-EUROPENI

Vă dați seama, contracandidatul lui Igor Dodon la prezidențialele din 2016, imaculata Maia Sandu, își dorește să facă alianță cu socialiștii! Ca să fie prim ministru pentru cinci minute? Simpla dorință de a face alianță cu socialiștii reprezintă o trădare a celor care au votat-o!  Andrei Năstase, contracandidatul socialistului Ion Ceban la primăria municipiului Chișinău, vrea alianță cu socialiștii! Pentru a fi speakerul Parlamentului moldovean pentru cinci minute? Dorința aceasta șterge cu buretele toată simpatia acordată de chișinăueni în turul doi al alegerilor pentru primăria Chișinăului.

Înțeleg disponibilitatea spre negociere și comunicare politică. Înțeleg compormisurile politice, Dar totul are o limită, nu poți insista la nesfărșit în fața celui care te-a umilit. Această insistență și schimbare de conduită la adresa socialiștilor arată docilitate, iar docilitatea nu poate fi iertată!

Cei doi au schimbat macazul referitor la întâlnirea cu vicepremierul rus Dimitri Kozak. Inițial au spus că nu se vor întâlni, că ce au ei, pro-europeni sadea, să discute cu diplomatul rus. Apoi, chiar dacă partenerii europeni le-au sugerat să nu se întâlnească, au decis să participe la întrevederea cu reprezentantul Kremlinului. Și au făcut-o seara târziu, ca hoții!

Nu știm ce s-a discutat pe decursul lungii întrevederi a delegației pro-europenilor cu delegatul lui Putin. Probabil au vorbit despre faptul că alegerile anticipate sunt inevitabile, așa cum a declarat Kozak la întîlnirea cu președintele Dodon, ori au discutat despre posibilitatea ca Fondul Monetar Internațional să suspende finanțarea pentru Republica Moldova în cazul în care alegerile ar fi declanșate încă odată , așa cum a spus Iohanes Hahn. Ori poate, binomul Maia Sandu/Andrei Năstase a negociat o eventuală construcție de guvernare în varianta PSRM/ACUM.

Ce spune emisarul rus Dimitri Kozak?

(VIDEO) KOZAK DESPRE MAIA SANDU ȘI NĂSTASE: MI-AU VORBIT ÎNFLĂCĂRAT DESPRE NECESITATEA RELANSĂRII RELAȚIILOR MOLDOVEI CU RUSIA

Liderii PAS cu DA Andrei Năstase și Maia Sandu își doresc relansarea relațiilor dintre Chișinău și Moscova. Despre acest lucru a spus vicepremierul rus, Dmitri Kozak. potrivit Telgraph.md (foto), citat de romaniabreakingnews.ro

„Există un bloc proeuropean ACUM la Chișinău, care mi-a vorbit înflăcărat despre reluarea relațiilor cu Federația Rusă”, a declarat ieri Dmitri Kozak, în cadrul Forumului economic de la Sankt-Petersburg.

Amintim că vicepremierul rus s-a aflat luni la Chișinău, unde a avut o întâlnire cu Maia Sandu și Andrei Năstase, dar și alți reprezentanți ai Blocului ACUM. Aceștia au discutat noaptea, departe de ochii presei.

Anterior, comisarul european pentru Extindere, Johannes Hahn, le-a recomandat liderilor PAS cu DA să evite discuțiile cu emisarul lui Vladimir Putin, pentru că Dmitri Kozak este vizat de sancțiunile UE. Însă recomandările au fost ignorate de Maia Sandu Sandu și Năstase, care s-au arătat gata să facă alianță cu socialiștii lui Dodon.

https://youtu.be/cU-SjRaqcAU




Video / Igor Dodon știe că limba este română și nu moldoveanească !!!

Într-un segment al înregistrilor video ale întâlnirii secrete Dodon – Plahotniuc, omul Moscovei (Dodon), este surprins când folosește sintagma „limba română”, nu „moldovenească”. O spune oligarhului Plahotniuc. Segmentul video este titrat în limba română și postat de George Simion pe contul său de socializare.

https://www.facebook.com/george.simion.unire/videos/840372539662934/

Amintim că

Postul de televiziune Publika TV, afiliat Partidului Democrat, a făcut public mai multe înregistrări video de la o întâlnire între Igor Dodon și președintele PDM, Vladimir Plahotniuc, scrie Deschide.md. Potrivit Publika Tv, în filmare se aude cum Igor Dodon,  încearcă să obțină un acord cu PDM, care să conțină un paragraf secret despre federalizarea Republicii Moldova!!! Tot din aceste înregstrări reiese că partidul PSRM este finanțat de Federația Rusa cu aproape un milion de dolari pe lună. Igor Dodon mai promite că Rusia va închide dosarele penale pe numele lui Plahotniuc după ce semnează acordul de federalizare a țării. Mai multe detalii in articolul:

Dezvăluiri care pot duce la anularea alegerilor, desfințarea PSRM și arestarea lui Dodon




Dezvăluiri care pot duce la anularea alegerilor, desfințarea PSRM și arestarea lui Dodon

Postul de televiziune Publika TV, afiliat Partidului Democrat, a făcut public mai multe înregistrări video de la o întâlnire între Igor Dodon și președintele PDM, Vladimir Plahotniuc, scrie Deschide.md. Potrivit Publika Tv, în filmare se aude cum Igor Dodon,  încearcă să obțină un acord cu PDM, care să conțină un paragraf secret despre federalizarea Republicii Moldova!!! Tot din aceste înregstrări reiese că partidul PSRM este finanțat de Federația Rusa cu aproape un milion de dolari pe lună. Igor Dodon mai promite că Rusia va închide dosarele penale pe numele lui Plahotniuc după ce semnează acordul de federalizare a țării

PROBĂ VIDEO: Igor Dodon a insistat pe federalizarea Republicii Moldova

Publika.md a intrat în posesia unui material video, care confirmă faptul că Igor Dodon vrea federalizarea RM. Momentul surprins a avut loc în data de 7 iunie 2019, la ora 12.30

Potrivit surselor, EXISTĂ și alte probe, care urmează să fie prezentate azi și în următoarele zilele.

Șeful informal al PSRM, Igor Dodon, a cerut, la insistența Moscovei, ca liderul PDMVlad Plahotniuc, să accepte federalizarea Moldovei. Dodon a venit cu aceste solicitări la sediul democraților, pe data de 7 iunie. Din proba video prezentată de Publika.md, se vede că discuțiile au avut loc la ora 12:18.

Potrivit propunerii lui Dodon, inițial, pentru formarea unei coaliții majoritare, acesta urma să semneze un acord cu Plahotniuc, în biroul său de la președinție, în prezența ambasadorului Federației Ruse.

Președintele PDM a replicat că un acord ar fi corect să-l semneze cu președintele PSRM, respectiv, Zinaida Greceanîi. Dodon a replicat că cei doi vor semna ulterior un ”memorandum public” dintre partide și că acest lucru se va face la insistența vicepremierulu rus, Dmitri Kozak.

La fel, la propunerea lui Kozak, Dodon a cerut ca sintagma ”federalizare” din acord să fie schimbată printr-o propoziție lungă și vagă – statul special care prevede atribuții extinse pentru Tiraspol.

Ulterior, Dodon a vorbit despre mai multe funcții în Guvern, iar la replica lui Plahotniuc că cerințele sunt exagerate, a făcut din nou trimitere la Kozak. Vedeți detalii din video.

PROBĂ VIDEO 2: Igor Dodon promite că Rusia va închide dosarele penale pe numele lui Plahotniuc după ce semnează acordul de federalizare a țării

PROBE VIDEO care ar putea duce la anularea alegerilor parlamentare și scoaterea PSRM în afara legii. Igor Dodon spune că primea, lunar, din Rusia, de la 600-700 de mii de dolari, până la un milion de dolari.

Șeful informal al socialiștilor, Igor Dodon, a confirmat că primea până la un milion de dolari pe lună din Rusia, pentru întreținerea PSRM. Probele se conțin în filmulețul difuzat de Publika.MD.

În convorborea cu liderul PDMVlad Plahotniuc, Igor Dodon spune că primea 700 de mii – 1 milion de dolari pe lună de la ruși, dar că de la 1 aprilie finanțarea a fost oprită. Dodon l-a întrebat pe vicepremierul rus Dmitri Kozak, în data de 6 iunie, ce să facă mai departe, având în vedere finanțarea. La rândul său, Kozak i-ar fi i-a promis că va vorbi cu Vlad Plahotniuc, ca să-i dea lui Dodon bani pentru partid. Acesta a reprodus discuția la temă cu Kozak:

În imagini, Igor Dodon îi spune lui Vlad Plahotniuc câți bani primea lunar din Rusia pentru PSRM.

Dodon: Am datorii față de partid pentru două luni, ce să fac mai departe?
Kozak: Voi veniți la putere, lasă-l pe Vlad (Plahotniuc) să-ți dea (bani).
Dodon: Eu ce, trebuie să-l rog pe Plahotniuc?
Kozak: Nu, o să-i spun eu despre asta.
Vlad Plahotniuc: Auzi, mie să îmi spui, ți-au dat bani pentru PSRM?
Igor Dodon: Da, pentru întreținere. La noi câte 600-700 mii pe lună
Vlad Plahotniuc: Nu cred
Igor Dodon: Nu credeți?
Vlad Plahotniuc: Sincer, ne depășește acțiunile noastre personale pentru întreținerea PDM

În continuare, lideru PDM, Vlad Plahotniuc întreabă despre ce sume este vorba, iar Dodon îi spune că de 700-800 de mii de dolari pe lună, dar ar vrea să o majoreze până la 800 de mii – 1 milion pe lună. „Sumele sunt mai mari decât cheltuielile pentru întreținerea PDM”, îi răspunde Vlad Plahotniuc.

Potrivit legii, finanțarea partidelor din Republica Moldova este interzisă.

PROBĂ VIDEO 3: Igor Dodon spune câți bani primea, lunar, din Rusia, pentru PSRM: 600-700 de mii de dolari, până la un milion

O altă înregistrare video îl surprinde pe președintele Igor Dodon în momentul când cere bani de la liderul PDM Vlad Plahotniuc. Acesta mai spune că primește de la ruși câte 700 000 de dolari pe lună.

Șeful informal al socialiștilor, Igor Dodon, a confirmat că primea până la un milion de dolari pe lună din Rusia, pentru întreținerea PSRM. Probele se conțin în filmulețul difuzat de Publika.MD.

În convorborea cu liderul PDM, Vlad Plahotniuc, Igor Dodon spune că primea 700 de mii – 1 milion de dolari pe lună de la ruși, dar că de la 1 aprilie finanțarea a fost oprită. Dodon l-a întrebat pe vicepremierul rus Dmitri Kozak, în data de 6 iunie, ce să facă mai departe, având în vedere finanțarea. La rândul său, Kozak i-ar fi i-a promis că va vorbi cu Vlad Plahotniuc, ca să-i dea lui Dodon bani pentru partid. Acesta a reprodus discuția la temă cu Kozak:

În imagini, Igor Dodon îi spune lui Vlad Plahotniuc câți bani primea lunar din Rusia pentru PSRM.

Dodon: Am datorii față de partid pentru două luni, ce să fac mai departe?
Kozak: Voi veniți la putere, lasă-l pe Vlad (Plahotniuc) să-ți dea (bani).
Dodon: Eu ce, trebuie să-l rog pe Plahotniuc?
Kozak: Nu, o să-i spun eu despre asta.
Vlad Plahotniuc: Auzi, mie să îmi spui, ți-au dat bani pentru PSRM?
Igor Dodon: Da, pentru întreținere. La noi câte 600-700 mii pe lună
Vlad Plahotniuc: Nu cred
Igor Dodon: Nu credeți?
Vlad Plahotniuc: Sincer, ne depășește acțiunile noastre personale pentru întreținerea PDM

În continuare, lideru PDM, Vlad Plahotniuc întreabă despre ce sume este vorba, iar Dodon îi spune că de 700-800 de mii de dolari pe lună, dar ar vrea să o majoreze până la 800 de mii – 1 milion pe lună. „Sumele sunt mai mari decât cheltuielile pentru întreținerea PDM”, îi răspunde Vlad Plahotniuc.

Probele VIDEO  ar putea duce la anularea alegerilor parlamentare și scoaterea PSRM în afara legii

Vlad Plahontiuc confirmă: Igor Dodon a vrut să trădeze țara și să federalizeze RM (VIDEO)

în cadrul unui briefing de presă la sediul PDM a confirmat că a purtat negocieri cu Igor Dodon aproape trei luni. 

„Confirm negocierile cu Dodon au avut loc aproape 3 luni. În mare parte era consens, dar am intrat în impas din cauza cerințelor noi în zona geopolitică.

Dodon și PSRM faceau un joc cu ACUM, în speranța ca PDM să accepte condițiile, în special federalizarea. Coalița PDM și PSRM era aproape făcută. Dar am refuzat să semnez așa document, asta însemna să tradez țara și să devin complicele lui Dodon.

Nu sunt om perfect, greșesc și eu, dar nu tradez țara. Ce a făcut azi Dodon, PSRM și ACUM e lovitură de stat.”, a declarat Vlad Plahotniuc.

Liderul PDM a mai spus că formațiunea pe care o reprezintă nu recunoaște legalitatea celor ce s-au întâmplat astăzi în Parlament.

„Vom face toate acțiunile legale și democratice ca RM să nu ajungă într-o criză mai mare decât a bagat-o PSRM si ACUM. Zilele următoare vom furniza probe legate de ilegalitatea comisă.”, a mai spus Vlad Plahotniuc.

Președintele democraților a mai spus că a făcut o ședință cu colegii din partid și s-au luat măsuri ca instituțiile statului să funcționeze în mod normal, iar cetățenii să nu fie afectați de această criză declanșată de PSRM și ACUM.

„Începând de astăzi, cetățenii RM nu au un președinte legitim. Poporul e în drept să aleagă alt președinte să nu fie compromis, vulnerabil la alte interese. Alegerile anticipate, concomitente, să nu fie achitate din buget, dar din banii partidelor. PDM va acționa democratic pentru a proteja RM si cetățenii săi.”, a concis Plahotniuc.

În urma publicării înregistrărilor cu Igor Dodon, reprezentanții Partidului Democrat cer demisia președintelui Igor Dodon, pe care îl acuză de trădare de țară, și solicită ca în toamnă să fie organizate alegeri prezidențiale anticipate, concomitent cu cele parlamentare.

Poziția partidului a fost prezentată de vicepreședintele PDM, Andrian Candu în cadrul unei conferințe de presă.

„Cerem demisia președintelui Dodon, prin astfel de document își trădează țara, care nu are nevoie de astfel de președinte. Solicităm ca în toamnă să fie declarate alegeri parlamentare anticiapte ți alegerile președintelui.

Avem nevoie de un președinte care să-și iubească țara, să apere interesele țării, nu interesele personale. Consideram că ceea ce se va intâmpla astăzi în parlament deja miroase a uzurpare a puterii și ce se va întâmpla în parlament, considerat nefuncțional, va fi ilegal.

Ne asumăm dreptul și posibilitatea să organizăm proteste și manifestații pentru a ne exprima viziunea politică împotriva lui Dodon. Dacă are onoare, tre să-și dea astăzi demisia.”, a declarat Candu.




Un text al lui Mihai Eminescu care dă de pământ cu istoriografia maghiară

“În adevăr, nu s-ar crede şi cu toate acestea există până azi istoriografi cărora li se pare nimica toată a escamota un popor întreg de zece milioane de suflete din Dacia, a-l pune în Pind şi a-l face să vie de acolo îndărăt, prin suta a douăsprezecea, de peste Dunăre. Această teorie, susţinută întâi de Roesler, se bucură şi de favoarea maghiarilor şi astfel, cu vorbe, cu deducţiuni hazardate, cu combinaţiuni asupra unor timpuri egal de fabuloase pentru toate elementele din ţară, ei ar vrea să tăgăduiască drepturile şi existenţa unui popor, a unui element aievea care trăieşte, vorbeşte limba lui proprie, are cultura şi istoria lui proprie, cu un cuvânt al unui popor radical deosebit de cel maghiar.

Ce curioasă idee vor fi având maghiarii despre natura oamenilor şi a lucrurilor când încearcă a face într-o zi ceea ce o mie de ani n-au putut face? Ce copilărie e din partea lor de-a-şi închipui că naţiunile pier de pe-o zi pe alta. Bascii din Spania vorbesc până azi limba bască, sudul Franţei vorbeşte şi cultivă limba provensală, în Belgia, sub pătura subţire de cultură franceză, subzistă două naţionalităţi deosebite, după dispariţiunea imperiului bizantin şi a celui turcesc, adecă dupăo mie cinci sute de ani, vedem încolţind, cu toată lunga dominaţiune străină, toate naţiunile vechi ale Peninsulei tracice; albaneji, români, bulgari, sârbi, greci, unele scăzute la număr, altele crescute; dar toate vii. Ceea ce n-au putut face cultura bizantină sau cucerirea otomană vor face ungurii prin societăţi de maghiarizare?
În Rusia, dacă s-ar cutremura absolutismul ei actual, am vedea zeci de naţionalităţi deosebite răsărind intact de sub pătura foarte subţire de predominaţiune moscovită.

Până la sfârşitul sutei XV-a românii sunt în Ardeal şi Ţara Ungurească unul din elementele cele mai considerabile în viaţa politică. Trăind sub voievozi proprii şi sub legile lor proprii, fără amestec din partea Ungariei, ziditori şi apărători de cetăţi, pururea buni ostaşi, epoca de aur din ţările noastre, începută cu Mircea şi încheind cu Ştefan cel Mare, e o epocă de aur şi dincolo. Românii sunt atât de numeroşi în munţii Ardealului încât fragmente ale populaţiunii Maramureşului fondează sub Dragoş statul Moldovei, fragmente din ţinutul Făgăraşului, Ţara Românească. Cine vrea să-şi facă o idee de energia cu totul elementară a acelui popor să considere că, optzeci de ani după fondarea ei, Moldova ajunge din colţul Ţării de Sus până-n Nistru şi la Cetatea Albă, Ţara Românească într-o sută de ani până în Dobrogea şi pe întreg malul drept al Dunării.

E o epocă aceasta care în Ardeal produce pe Voievodul Iancu, cum îi zic baladele române şi slave, pe Ioan Huniad Corvin. Papa Piu II (Aeneas Silvius Piccolomini) născut pe la 1405, deci contimporan cu toată seria strălucită de eroi ai poporului românesc, zice despre Iancu:
“Ioannes Hunniades cuius numen cacteros obnubilat, non tam Hungaris quam Valachis, a quibus natus erat, gloriam auxit.”

SFÂNTUL PĂMÂNT AL TRANSILVANIEI
Transilvania sub dualismul austro-ungar
MIHAI EMINESCU

Editura SAECULUM I.O.
Bucureşti, 1997

 

Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
„România Magnifică” – www.romaniamagnifica.ro – un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

 

Dimitrie Onciul despre teoria lui Roesler

Cronicari și istorici (p. 93-121).

Argumentul a silentio, adus în contra aflării Românilor în Dacia Traiană, care se bazează pe lipsa știrilor istorice despre acest popor timp de aproape 1000 de ani dupa retragerea aureliana este obiectul acestui capitol. În contra acestui argument, Dimitrie Onciul susține mai întâi că Românii au fost confundați cu popoarele ce stăpâneau Dacia sau sunt amintiți sub denumiri arhaice, aducând și câteva probe din timpuri mai târzii, unde asemenea amestecare este foarte probabilă sau chiar vederată.

Afară de aceasta, este cu atât mai puțin de mirat că scriitorii bizantini nu fac amintire timp îndelungat despre Românii din stânga Dunării, când vedem că Românii din imperiu, unde ei locuiau până în vecinătatea cea mai apropiată de capitală, nu se află amintiți ca popor deosebit sub numele de Vlahi, decât pentru prima oară la anul 976. Cât timp Vlahii nu luară de sine înșiși parte însemnată la întâmplările istorice, ei n’au fost luați în seamă de scriitorii acelor timpuri. Deci argumentul a silentio nu dovedește nimic pentru neființa Românilor în Dacia.

Dar nici nu este adevărat că Dacoromanii nu s’ar afla amintiți în istorie înainte de secolul XII. Cel mai cunoscut cronicar, care face asemenea amintire, este Anonimul Notar al regelui unguresc Béla. Acesta spune că Ungurii la venirea lor nu numai c’au aflat pe Români în Ardeal, dar și un principat românesc în această țară sub ducele Gelou, care a fost învins de Unguri. Roesler n’a știut cum să se mântuiască de această piedică pentru teoria sa, decât declarând pe Anonymus, pe care-l făcuse notarul celui de pe urmă Béla (al IV, 1235-1270), ca falsificator.

D. Xenopol nu se rostește asupra timpului acestui cronicar, dar îl ia în apărare în contra lui Roesler, susținând că învinuirile din partea acestuia sunt parte îndreptățite, parte însă prea întrecute. Unde Notarul urmează tradiției naționale, cronica lui conține un adevăr istoric; numai amănunțimile pot fi false sau închipuite. Nicidecum nu se poate însă admite ca el să fi scos din fantazia sa popoarele și statele din Ungaria și Ardeal, numite ca existente la venirea Ungurilor, – aceasta atât de puțin cât și cealaltă părere a lui Roesler că Ungurii n’ar fi venit, cum o spune Anonymus în acord cu tradiția ungurească, prin Carpații răsăriteni ai Ungariei superioare, – cale cunoscută lor de mai nainte, când veniră într’ajutor Francilor în contra Moravilor, – ci pe la Poarta de Fier de la Dunăre. Dintre argumentele aduse în contra acestei păreri defel neîntemeiate este, ca dovadă directă, mai de seamă mărturia cronicarului rus Nestor (pe la 1100), – observată de d. Xenopol chiar și în critica sa dintâi (p. 170) – care cronicar întărește în această privință pe deplin spusele lui Anonymus, punând intrarea Ungurilor, ca și acesta, în regiunea nord-estică a Ungariei. (10)

Cât pentru Românii ardeleni, Notarul lui Béla află adeverire mai puternică tot prin acest Nestor, a cărui cronică spune că, intrând Ungurii în țara lor de-acum, ei au avut luptă cu Vlahii și Slovenii ce locuiau aicea. Obiecția lui Roesler că acești Vlahi ar fi Francii germani, care stăpâneau atunci Pannonia, d. Xenopol o respinge cu desăvârșire, demonstrând din cronica lui Nestor că cronicarul cunoștea pe Franci, Germani, Romani ș.a. sub numele lor proprii, deci Vlahii lui ungureni nu pot fi alții decât Românii. (11) Ființa acestora în Ungaria înainte de venirea Ungurilor vedem c-o afirmă și cronicarul Simon de Kéza [Kézai Símon] (pe la 1285), la care se află încă și tradiția despre originea Vlahilor de la coloniile romane de aici cum și despre continuitatea lor.

Această tradiție, pe care punem mai mult temeiu decât aflăm în opul d-lui Xenopol, o cunoaște și cronograful bizantin Kinnamos din secolul XII, care spune despre Vlahii de pe râpa stângă a Dunării, ce-i amintește la a. 1167 în războaiele împăratului Manoil în contra Ungariei, că: ei sunt vechii coloni din Italia. Sofistica lui Roesler, care voiește să înlătureze și această mărturie clară, zicând că aici ar fi înțeleși Vlahii din cea parte a Dunării, o aflăm combătută destul de temeinic, susținând autorul că așezările acestor Români se aflau în Moldova. (12)

Sprijinul cel mai puternic în contra acelei argumentații silite a lui Roesler este, pe lângă interpretarea naturală a textului, mai ales dovada adusă de d. Tomaschek din Nicita Choniates [latinizat: Acominatus], contemporanul lui Kinnamos, care amintește la același timp pe Vlahii din stânga Dunării ca locuind până în vecinătatea Galiției. (13)

Dar nu numai vecinii Dacoromanilor mărturisesc, în cele dintâi știri despre aceștia, vechimea acestui popor în țara lui. Cunoștința aceasta o aflăm și’n poemul german Nibelungenlied, unde Vlahii cu ducele lor Ramunc (explicat de d. Xenopol ca transformare germană a numelui Roman) se află amintiți în suita lui Attila. Poemul fiind sfârșit în forma sa de-acum pe la capătul secolului XII, d. Xenopol susține cu bun temeiu că amintirea Vlahilor nu poate să fi intrat în el mai târziu decât pe timpul cruciadei întâia (1096) sau cel mult al celei a doua (1146). Deci avem și aici o mărturie destul de timpurie despre vechimea poporului român în părțile Daciei.