O istorie românilor de la Est de Prut, din Caucaz, Crimeea, Țările Baltice, până în Asia, Siberia şi Extremul Orient, ca parte a culturii şi civilizaţiei româneşti, va fi lansată de autorul Octavian Țîcu

Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România organizează lansarea volumului „O istorie a românilor de la Est de Prut”, autor Octavian Țîcu, în ziua de 28.01.2021, ora 11.00, la sediu UZPR, bdul. General Gheorghe Magheru nr.28-30, etaj 1, sec. 1, Bucureşti/metroul Piaţa Romană.

Volumul tratează istoria românilor de la Est de Prut ca parte a culturii şi civilizaţiei româneşti, chiar dacă aceştia, după anexarea la Imperiul Rus 1812 cunosc o evoluţie diferenţiată. Cercetarea se referă la diverse ramificări ale prezenţei româneşti în spaţiul euro-asiatic, de la Caucaz, Crimeea şi Ţările Baltice, la Asia Centrală, Siberia şi Extremul Orient.

În acelaşi timp, autorul îşi propune ca prin acest demers să demoleze mitologia sovietică a separării dintre moldoveni şi români, încercând o reconceliere a românilor de la Est de Prut în problema identitară ai o acceptare a faptului că fac şi ei parte din spaţiul românesc.

Vor participa ca invitați speciali, istoricii Bogdan Bucur, Constantin Corneanu, Ion Constantin și diplomații  Neagu Udroiu, Jean Popa.




24 ianuarie 1859! Cu toată opoziția Austriei și a Imperiului Otoman, 30.000 de oameni ieșiți pe străzile Bucureștiului reușesc să forțeze votul pentru Cuza! Împărtul Franței Napoleon al III-lea „nașul” Unirii Principatelor Române

În 24 ianuarie 1859, Bucureștiul era în fierbere. Adunarea Electivă a Principatului Valahiei trebuia să aleagă un principe care să conducă țara. După mari frământări, a fost ales un colonel, pe numele său Alexandru Ioan Cuza, care fusese ales cu câteva zile înainte, în 5 ianuarie, domnitor al Moldovei. Astfel, lua naștere un nou stat, Principatele Unite Române, care avea să devină apoi România. Dintre suveranii Europei, unul singur susținea deschis Unirea: împăratul Franței, Napoleon al III-lea se arată într-un material rfi.ro

În 1853, a izbucnit un conflict care a opus Rusiei o coaliție formată din Imperiul Otoman, Franța, Marea Britanie și Sardinia. Conflictul a devenit cunoscut sub numele de Războiul Crimeii, pentru că principalele operațiuni militare au fost purtate în Peninsula Crimeea și în Dobrogea. Rusia a fost înfrântă și a fost nevoită să retrocedeze, în 1856, Principatului Moldovei trei județe din sudul Basarabiei, ceea ce însemna că rușii pierdeau controlul gurilor Dunării.

Marile puteri europene s-au întrunit în Conferința de Pace de la Paris și au căutat o soluție pentru a preîntâmpina noi conflicte provocate de Rusia. Împăratul Franței, Napoleon al III-lea, a propus crearea unui stat-tampon, format din principatele Moldovei și Valahiei. Otomanii considerau aceste două principate drept provincii privilegiate ale Imperiului, însă, în fapt, ele se bucurau de o mare autonomie.

Soluția propusă de Napoleon al III-lea a stârnit opoziția altor mari puteri, precum Austria sau Imperiul Otoman, de aceea a fost găsită o soluție de compromis: cele două principate urmau să alcătuiască un fel de uniune, cu legi și cu unele instituții comune, dar conduse fiecare de câte un principe și fiecare cu parlamentul ei, intitulat adunare obștească.

În 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost proclamant principe al Moldovei. 19 zile mai târziu, deputații din Principatul Valahiei, întruniți la București, căutau și ei un principe. Deputatul Vasile Boerescu a găsit o soluție ingenioasă: să îl aleagă principe tot pe Alexandru Ioan Cuza.

În şedinţa din 24 ianuarie 1859, deputatul Vasile Boerescu a propus candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost votat în unanimitate, stârnind mânia Porţii Otomane și a Austriei, care au considerat alegerea drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul actului nu se prevedea ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane distincte.

Sub presiunea unei mase de 30.000 de oameni ieșiți pe străzile Bucureștiului, deputații au votat propunerea.

Alexandru Ioan Cuza a devenit domnitor al celor două principate, iar unirea lor a fost recunoscută de către marile puteri pe parcursul domniei sale.

Astfel, Unirea era înfăptuită peste voința marilor puteri.

Intrarea triumfală a lui Alexandru Ioan Cuza în București

Împăratul Napoleon al III-lea a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a susține Unirea, iar, în cele din urmă, Alexandru Ioan Cuza a fost recunoscut drept principe de marile puteri, care însă au recunoscut Unirea doar pe durata domniei sale.

În anul 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând astfel unirea politică de facto.

În 1866, Alexandru Ioan I Cuza a fost îndepărtat de pe Tron. Unirea risca să fie dizolvată, însă tot Napoleon al III-lea a salvat România. El l-a propus drept principe domnitor pe nepotul său, Carol I, din dinastia germană de Hohenzollern-Sigmaringen. Nepotul lui Napoleon al III-lea a devenit unul dintre cei mai mari conducători din istoria României, iar împăratul francez a rămas în memoria românilor drept un fel de naș al României.

Alexandru Ioan Cuza, artizanul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveni, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Mama sa, Sultana Cozadini, provenea dintr-o familie de origine greco-italiană din Constantinopol.

Cuza s-a născut la 20 martie 1820, la Bârlad. A învăţat până în 1831 la Iaşi, la pensionul condus de francezul Victor Cuenin, unde îi are colegi pe Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri.

În anul 1835 îşi ia diploma de bacalaureat la Paris, apoi urmează studii universitare de drept şi medicină, pe care nu le finalizează, şi devine membru al Societăţii economiştilor de unde îşi va înainta demisia în 1840.

La 30 aprilie 1844 se căsătoreşte cu Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache Rosetti și a soției sale Ecaterina (Catinca) (fata logofătului Dumitrache Sturdza din Miclăușeni și sora boierilor cărturari Constantin Sturdza și Alexandru Sturdza) şi sora viitorului prim-ministru Theodor Rosetti.

În timpul Revoluţiei de la 1848, Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza, însă acesta a reuşit să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania.

A participat, de asemenea, la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina.

Ulterior devine preşedinte al judecătoriei Covurlui între 1849 – 1851 şi 1855 – 1856, director al Ministerului de Interne – în 1851, primind în această perioadă şi rangul de vornic.

La 6 iunie 1856 este numit pârcălab de Galaţi, însă imediat după decesul domnului Ghica este destituit de caimacamul Teodor Balş.

Ca formă de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însă, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României şi a primului guvern unitar, prin reformele sale – adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, a învățământului -, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

1859 (pe actuala Cale a Victoriei) Alexandru Ioan Cuza-a intrat triumfal in Bucuresti ca domn al Principatelor Romane

După domnie a plecat în exil, la Viena, apoi la Paris, unde îşi manifestă interesul de a lucra în continuare în interesul ţării pentru aducerea unui principe străin, aşa cum făgăduise şi să nu se lase dominat de sentimentul de răzbunare pe care i-l provocase actul abdicării forţate de la 11 februarie 1866. Deşi Cuza a dorit întotdeauna să revină în ţară, principele Carol a considerat că nu este oportun din cauza situaţiei politice din cel moment.

Ulterior Cuza este răpus de boală şi se mută la Florenţa, însă moare la Heidelberg unde plecase la tratament, la 15 mai 1873, la vârsta de 53 de ani.

Este înmormântat iniţial la Biserica Domnească de lângă Palatul de la Ruginoasa, conform dorinţei sale, iar după Al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.




Video: „Democraţia a învins!” – Joe Biden a devenit al 46-lea președinte al Statelor Unite

Preşedintele ales al SUA, Joe Biden, a depus jurământul miercuri pe o Biblie care aparţine familiei sale din 1893 şi care a fost folosită şi la învestirea sa ca vicepreşedinte în 2009 şi 2013, relatează NBC News.

Această Biblie a fost de asemenea folosită de fiecare dată când a fost învestit senator al SUA. Biblia are o cruce celtică pe copertă.

Beau Biden, regretatul fiu al preşedintelui ales, a folosit aceeaşi Biblie când a fost el însuşi învestit procuror general al Delaware.

Democraţia a învins, a declarat Joe Biden, care a lansat un apel la unitate în discursul său inaugural, rostit imediat după încheierea ceremoniei de învestitură, desfăşurată la Capitoliul din Washington.

″În această clipă, prieteni, democraţia a învins. Astăzi sărbătorim victoria nu a unui om, ci a unei cauze, cauza democraţiei″⁣, a spus Biden.

″Aceasta este ziua Americii. Aceasta este ziua democraţiei. O zi a istoriei şi a speranţei, a reînnoirii şi hotărârii”, a insistat Biden, care a salutat “oamenii buni” din ţară. “Am ajuns până aici. Mai avem mult de mers”, a lansat el. Biden a notat că ţara trece prin vremuri “dificile”, făcând referire la pandemia de coronavirus şi la criza economică.

Biden a promis totodată să înfrângă curentul privind supremaţia albilor şi extremismul intern.

 




Video: „Ne vom întoarce, într-un fel sau altul” – Președintele Donald Trump la terminarea mandatului

Preşedintele american Donald Trump a părăsit miercuri dimineaţă Casa Albă, cu câteva ore înainte de finalul mandatului său, fără să-l fi primit mai întâi pe succesorul său, Joe Biden, care va depune jurământul la prânz, relatează AFP şi DPA.

Trump a susţinut miercuri ultimul său discurs ca preşedinte al SUA, în faţa unui mic grup de simpatizanţi ai săi veniţi la baza aeriană Andrews (Maryland), relatează agenţiile internaţionale de presă.

”Ne vom întoarce, într-un fel sau altul”, le-a promis el în acest discurs foarte scurt, înainte de a se îmbarca pentru ultima dată în Air Force One, către Florida, unde va petrece la resortul său ultimele ore ca preşedinte.

”Este pentru mine cea mai mare onoare şi un privilegiu să fi fost preşedintele vostru”, a mai spus Trump, mulţumind familiei sale şi staff-ului său pentru cei patru ani la Casa Albă. ”Au fost patru ani incredibili”, dar ”nu am fost o administraţie obişnuită”, şi-a descris el dificilul mandat.




În direct: Primarul General, Nicușor Dan, prezintă măsurile concrete luate de actuala administrație pentru deblocarea proiectelor vitale ale Capitale

Conferinta de Presă a Primarului General – sursa: TVR
În direct de la Primăria Capitalei!
Primarul General, Nicușor Dan, prezintă măsurile concrete luate de actuala administrație pentru deblocarea proiectelor vitale ale Capitalei.

https://www.facebook.com/PMBucuresti/videos/1140738986379923




ROMÂNIA a demarat pentru populație (gratuit), programul de prevenție, depistare precoce (screening) diagnostic și tratament precoce al cancerului colorectal

Institutul Clinic Fundeni, a anunțat începerea Proiectului „Furnizarea serviciilor de sănătate din programele de prevenție, depistare precoce, diagnostic și tratament precoce al leziunilor precanceroase colorectale – ROCCAS II -Sud-Muntenia”, se arătă într-un comunicat trimis redacției România Breaking News.

Potrivit sursei citate, Institutul Clinic Fundeni, în calitate de lider, a început implementarea proiectului „Furnizarea serviciilor de sănătate din programele de prevenție, depistare precoce, diagnostic și tratament precoce al leziunilor precanceroase colorectale – Sud-Muntenia” – acronim ROCCAS II, în parteneriat cu Fundația „Renașterea pentru Educație, Sănătate și Cultură” și Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate – SASTIPEN, în baza contractului de finanțare nr. POCU/756/4/9/136828 din 05 noiembrie 2020, încheiat cu Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Capital Uman.

Obiectivul general al proiectului este reprezentat de promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare, prin creșterea accesului la servicii accesibile, durabile și de înaltă calitate, inclusiv asistență medicală și servicii sociale de interes general, prin organizarea de programe de sănătate și servicii orientate către prevenție, depistare precoce (screening) diagnostic și tratament precoce al cancerului colorectal pentru 50.001 de persoane din regiunea Sud-Muntenia, dintre care minim 59% aparțin grupurilor vulnerabile.

Valoarea totală a proiectului este de 23.859.231,79 lei, din care valoarea eligibilă nerambursabilă din FSE este 20.280.347,04 lei, valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul naţional este de 3.249.207,52 lei, iar valoarea cofinanţării eligibile a Beneficiarului, 329.677,23 lei. Perioada de implementare a proiectului este de 38 de luni.

Proiectul este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, Axa prioritară 4: Incluziunea socială și combaterea sărăciei, Obiectivul tematic 9: Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare.




Camera Reprezentanților a SUA a încercat a doua oară să il pună sub acuzare pe Donald Trump. Majoritatea Republicană, „zid” în jurul lui Trump

Miercuri 13 ianuarie a.c. Camera Reprezentanților din SUA a supus a doua oară la vot, punerea sub acuzare a lui Donald Trump, însă fără succes. Majoritatea Republicanilor au făcut „zid” în jurul lui Trump.

Există cel puțin două moduri de a privi votul de miercuri al Camerei Reprezentanților pentru acuzarea lui Donald Trump, cu două sute treizeci și două de voturi împotriva acuzării VS o sută nouăzeci și șapte pentru punerea sub acuzare. Fără îndoială, a fost un vot istoric. Pe fondul unui atac fără precedent asupra Capitolului, săptămâna trecută, care a culminat cu un efort hotărât de două luni al lui Trump pentru a răsturna alegerile din 2020, Camera Reprezentanților și-a asumat responsabilitatea de a reacționa. În urma votului de miercuri, președintele în exercițiu,  Donald Trump, a devenit primul președinte din istoria de două sute treizeci și doi de ani a SUA, care a fost suspus procesului de punere sub acuzare de două ori. Orice s-ar întâmpla de aici, înainte, această situație va fi consemnată cu siguranță pe primul loc la menționările istorice referitoare la Administrația Trump scrie The New Yorker citat de romaniabreakingnews.ro

Potrivit sursei citate, faptul că doar zece republicani au votat pentru acuzarea lui Donald Trump, demonstrează susținerea de care se bucuă în continuare președintele în exercițiu în sânul Partidului Republican. Marți, după ce reprezentantul Liz Cheney, al treilea republican din Cameră, și-a anunțat susținerea pentru destituire, iar Times a raportat că liderul majorității din Senat, Mitch McConnell, a favorizat o destituire rapidă, s-a speculat că republicanii aleși ar putea începe să renunțe la Trump în număr mare. Aceasta a fost o gândire de dorință.

Chiar dacă Camera Reprezentanților a dezbătut acuzarea miercuri, biroul lui McConnell a anunțat că nu va permite un proces în Senat decât după Inaugurarea lui Joe Biden, ridicând întrebarea dacă liderul republican se rupe pe deplin Trump. Dezbaterea Camerei în sine a fost o altă demonstrație conform căreia, cu acele zece excepții onorabile, cgrupul republican al Camerei este compus cu dintro majoritate pro Trump. Potrivit The New Yorker„ aceștia au susținut cu nerăbdare cruciada antidemocratică ca niște (…)  jalnici care, în ciuda recunoașterii pericolului pe care Trump îl reprezintă, sunt încă prea speriati să meargă împotriva lui.”

„Știm că președintele Statelor Unite a provocat această insurecție – această rebeliune armată împotriva țării noastre comune”, a subliniat președintele Camerei, Nancy Pelosi, într-un discurs bine adaptat care a durat aproximativ șapte minute. Ea șa reamintit audienței că revoltații care au vandalizat Capitolul au fost „trimiși aici de președinte”, ca un mijloc pentru „teribilul său scop” de a se agăța de putere. „Nu avem datoria față de jurământul nostru de a face tot ce putem constituțional pentru a ne proteja națiunea și democrația de apetitele și ambițiile unui om care a demonstrat în mod evident că este o amenințare vitală pentru libertate, pentru autoguvernare , și la statul de drept? ”

Unii dintre colegii democrați ai lui Pelosi, Haley Stevens, din Michigan, și-a amintit că prins fiind în camerele Capitoliului, pe măsură ce revoltații intrau și jefuiau în incintele oficiale. „Președintele a fost chemat în ajutor, dar nu a răspuns la apel”, a spus ea. Reprezentantul Ilhan Omar, mândru membru al echipei progresiste, a declarat că Congresul nu mai poate ignora „criminalitatea, corupția și nerespectarea flagrantă a statului de drept de către tiranul președinte pe care îl avem în Casa Albă”. Hakeem Jeffries, președintele Caucusului Democrat al Camerei, a spus, pur și simplu: „Donald Trump este o infracțiune vie, care respiră. Este ceea ce este.”




ACTUALIZARE! TVR Moldova nu se va mai recepționa peste Prut! Cineva face jocurile Moscovei la București sau …?

ACTUALIZARE ȘI PRECIZĂRI / 14.01.2021 /

În momentul de față semnalul încă este recepțioat peste Prut în sistem analog. Semnalul nu a fost oprit, deși sistarea transmisiei este o certitudine, datorată ignorării obligațiilor contractuale de către Societatea Română de Televiziune (SRTv). 

Potrivit președintelui Asociatiei Tighina, a cărui poziție a fost publicată pe infoprut.ro , „România este scoasă în afara jocului într-o perioadă politică în care toate eforturile şi resursele financiare trebuie mărite pentru a susţine parcursul european al Republicii Moldova”

Redăm mai jos Comunicatul ASOCIAȚIEI TIGHINA, în întregime:

Societatea civila din Republica Moldova atesta cu regret că după ce România, prin vocea şi eforturile Ministrului Bogdan Aurescu, în prezent Ministrul Afacerilor Externe al României, a câştigat la CEDO dreptul ca TVR să emită din nou în Republica Moldova, în așa mod luând naştere postul TVR MOLDOVA, după ce în 2019 acest post şi-a recâştigat şi frecvenţa naţională statală numărul II de televiziune analogică, ceea ce înseamnă accesul pentru întreaga populaţie, indiferent cât sunt de moderne şi perfomante televizoarele pe care le deţin, la programe de calitate în limba română, dar mai ales echilibrate şi echidistante, la emisiuni din România, Radiocom a suspendat emisia tv analog a postului TVR MOLDOVA, și Televiziunea Română, România riscă să piardă din nou licența de emisie.
Aceasta în timp ce Moldova 1, postul pubic şi Primul în Republica Moldova, care retransmite emisiuni de la Pervîi Kanal din Rusia rămân cu emisie pe frecvenţe naţionale.
Astfel, din cei trei jucători pe piaţa mass-media, care reprezintă Republica Moldova, România şi Rusia, doar România este scoasă în afara jocului şi asta într-o perioadă politică în care toate eforturile şi resursele financiare trebuie mărite pentru a susţine parcursul european al Republicii Moldova.
Prin suspendarea emisiei TVR MOLDOVA, adică eliminarea din clubul celor trei mari jucători şi scoaterea la concurs a frecvenţei de către Consiliul Audiovizualului, pierde România, pierde Republica Moldova, pierd oamenii.
Din câte cunoaștem, suma de 50.000 de euro pe lună nu înseamnă nimic pentru orice proprietar de post tv din Federaţia Rusă, care abia aşteaptă să revendice această frecvență.AsociaíaAsociaúia
Suntem convinși că înţelegem, cu siguranță, cât este de importantă şi urgentă soluţionarea problemei care a dus la acumularea de datorii din partea TVR şi la suspendarea emisiei TVR MOLDOVA.
TVR MOLDOVA este pilonul de bază al spaţiului informaţional comun şi nu trebuie să piardă nimic din tot ceea ce a câştigat în cei 7 ani de activitate.
Suntem martori cu toţii cât de profesionist s-a dezvoltat acest post de televiziune, ce programe de calitate şi echidistante realizează şi știm că este singurul post tv care aduce România în Republica Moldova şi pe noi, acasă, în Ţara mamă.
Considerăm că emisia TVR MOLDOVA pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova nu trebuie să fie decisă de o conducere sau alta a Televiziunii Române, ci de forurile decizionale ale statului român, Preşedinţia României, Parlamentul României, Guvernul României, care înţeleg cel mai bine noţiunea de post strategic al statului, aşa cum este TVR MOLDOVA.

Alexei Paluta
Președintele Asociatiei Tighina

Referitor la situația TVR Moldova, Sindicatul Român al Jurnaliștilor MediaSind  – Filiala MediaSind TVR, a luat poziție în mai multe rânduri față de sistarea recepţiei în semnal analog al postului TVR Moldova.

În data de 5 ianuarie 2021, Media Sind TVR a solicitat Direcției Naționale Anticorupție (DNA), anchetarea șefei TVR depentru sabotarea funcționării TVR Moldova. Potrivit Comunicatului MediaSind TVR:  transmiterea programelor, în format analog, ale filialei SRTV din Republica Moldova, TVR Moldova, pe teritoriul țării, a fost suspendată pentru că președintele Societății Române de Televiziune, Doina Gradea, a refuzat, din martie 2020 și până în prezent, să achite obligațiile financiare pentru aceste servicii. Deși la toate somațiile primite din partea Întreprinderii de Stat Radiocomunicații din Republica Moldova, șefa TVR a promis că SRTV își va onora toate obligațiile contractuale, acest lucru nu s-a întâmplat. Mai mult,  aceasta nici nu a bugetat suma respectivă, motiv pentru care, în prezent, datoria SRTV, cu tot cu penalități, se ridică la suma de aproximativ 500 000 de euro.

Potrivit Comunicatului menționat mai sus, MediaSind TVR a precizat că potrivit informațiilor primite de  de la colegii din TVR Moldova, în prezent, licența digitală obținută în martie 2020, acoperă aproximativ 65% din teritoriu și doar în zonele urbane. Pentru recepționarea programelor în format digital, fiecare gospodărie ar trebui să aibă un receptor digital și un televizor de generație modernă. Licența analog însă, acoperea 92-95% din teritoriu, făcând posibilă recepționarea TVR Moldova și în mediul rural.

Mai multe controale ale Curții de Conturi au dezvăluit faptele de corupție din SRTV. Mai mult, ultimul raport al inspectorilor Ministerului de Finanțe constată prejudicii imense în sarcina șefei TVR, în derularea unui contract în valoare de  18.849.600 euro privind transmiterea prin satelit a programelor TVR., dar și infracțiuni cum ar fi: fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual,  uz de fals, fals în înscrisuri sub semnătură privată. (amănunte aici: Ministerul Finanțelor descoperă fapte de corupție în derularea unui contract în valoare de 18 849 600 euro, pentru transmiterea prin satelit a programelor Televiziunii Române! )

06 ianuarie 2021: Dezinformările șefei Televiziunii Române privind motivele sistării recepției în semnal analogic a postului TVR Moldova, sunt demontate de conducerea Radiocom din Chișinău! MediaSind solicită Parlamentului organizarea unei sesiuni extraordinare pentru demiterea Doinei Gradea din funcția de președinte-director general al TVR! 

12 ianuarie 2021: MediaSind solicită intervenția Consiliului Suprem de Apărare a Țării pentru a stopa sabotarea constantă a TVR Moldova! Deși au trecut aproape două săptămâni de la sistarea recepției în semnal analog al postului TVR Moldova, conducerea Televiziunii Române refuză să achite datoriile instituției către RADIOCOM

 

Știrea inițială: 5 IAN. 2021 / TVR Moldova nu se mai recepționează peste Prut! Cine face jocurile Moscovei la București?

Președintele Comisiei pentru Cultură și Media din Senatul României, senatorul Viorel Badea, trage un semnal de alarmă cu privire la faptul că TVR Moldova nu mai poate fi recepționat de către cetățenii de peste Prut întrucât Societatea Română de Televiziune (SRTv) nu și-a achitat obligațiile contractuale față de „Întreprinderea de Stat Radiocomunicații” din Republica Moldova scrie deschide.md, citat de romaniabreakingnews.ro

„Începând de astăzi, 4 ianuarie 2021, semnalul analog al TVR Moldova a fost suspendat pentru că actuala conducere a SRTv a omis să-și plătească obligațiile contractuale. Pe bună dreptate, opinia publică din România este preocupată în aceste zile de programul de Revelion al TVR-ului, care a fost o bătaie de joc la adresa eforturilor Guvernului României de a informa corect populația asupra pandemiei și a vaccinării. Însă, atrag atenția asupra faptului că pe teritoriul Republicii Moldova, postul TVR Moldova, finanțat de la bugetul de Stat, nu mai poate fi recepționat pentru că nu s-au achitat obligațiile către Î.S. Radiocomunicații. Este o situație extrem de gravă, care nu face altceva decât să încurajeze jocurile Moscovei de limitare a prezenței mediatice a României în Republica Moldova. Dacă tot vorbim de sumele de bani cheltuite cu programul de Revelion, poate actuala conducere a SRTv se gândea să nu-i lase pe frații noștri de peste Prut fără programele informative, sociale și culturale ale TVR Moldova, repet –  post TV finanțat de la Bugetul de Stat”, a declarat senatorul Viorel Badea.

Președintele Comisiei pentru Cultură și Media cere public conducerii SRTv să depună toate eforturile pentru ca această situația ingrată să fie remediată.

„Cu siguranță trebuie ca actuala conducere a SRTv să ofere în comisiile de specialitate ale Parlamentului pentru acestă situație. TVR Moldova nu este doar un simplu post de televiziune ci reprezintă până la urmă mijlocul prin care Statul Român înțelege să-i informeze și să-i țină aproape pe cetățenii din Republica Moldova, mulți dintre ei deținând și cetățenie română”, a mai adăugat senatorul Viorel Badea.

Pentru mai multe detalii privind subiectul dat, Deschide.MD a solicitat informații de la directorul general al „Întreprinderea de Stat Radiocomunicații” din Republica Moldova, Mihail Iacob.

Acesta ne-a confirmat că Societatea Română de Televiziune are datorii față de „Radiocom” și că nu a solicitat prelungirea contractului de emisie în semnal analogic a TVR Moldova.

„Ei nu aveau licență acuma. Noi semnăm contractul pe un an de zile. Ei nu au solicitat încheierea unui nou contract. Așteptăm de la ei solicitarea. Noi am deconectat semnalul astăzi. Vedem dacă ei s-au bugetat, fiindcă era problema cu aprobarea bugetului la dânșii, ca la orișicare companie de stat, ei trec prin Consiliul de Administrare. Nu au solicitat nicio prelungire de contract. (…) Da, mai au și niște datorii, asta noi confirmăm. Dar e foarte greu când închei contracte între state. Era mai simplu pentru noi să încheiem contract cu TVR-ul de aici, dar ei nu au acceptat”, a explicat Mihail Iacob pentru Deschide.MD.

Directorul „Radiocom” ne-a mai spus că SRTv a fost informată printr-o scrisoare despre restanțele la achitarea datoriilor și a fost întrebată despre prelungirea contractului, însă nu a fost trimis niciun răspuns.

„Rețeaua nu putem să o punem la dispoziție altui post de televiziune, deoarece rețeaua o pune la dispoziție doar Consiliul Audiovizualului. Noi deținem doar licență tehnică de operare a rețelelor. Ei au prioritate în principiu, pentru că este un acord internațional”, ne-a mai spus Iacob.

Potrivit directorului „Radiocom”, dacă SRTv nu va solicita prelungirea contractului de difuzare a TVR Moldova în semnal analogic, rețeaua ar putea fi scoasă la concurs.

Posturile Primul în Moldova și Moldova 1, care la fel emit în semnal analogic, au solicitat prelungirea contractului înainte de venirea noului an.

Redacția ROMANIA BREAKING NEWS amintește că Igor Dodon a promulgat înainte de terminarea mandatului prezideníal, mai multe legi, votate de deputații PSRM-Șor prin care se conferă un suport masiv re-rusificarii R.Moldova prin oferirea unui statut special limbii ruse și anularii Legii „anti-propagandă. Mai multe cititți în articolul de mai jos:

Un nou „suflu” pentru re-rusificarea spațiului informațional românesc din Republica Moldova. Președintele Dodon conferă prin lege statut special limbii ruse. Ce s-a întâmplat cu legea „anti-propagandă”?




Semnal de alarmă privind situația școlilor „moldovenești” din regiunea Odesa! Poziția Consiliul Național al Românilor din Ucraina

Consiliul Național al Românilor din Ucraina, uniune civică care reunește peste 20 de societăți culturale și organe de presă din regiunile Cernăuți, Odesa, Transcarpatia și Kiev,  s-a adresat la începutul anului 2021 miniștrilor Educației și de Externe ai Ucrainei, dar și omologilor lor din România și Republica Moldova privind situația școlilor „moldovenești” din regiunea Odesa transmite bucpress.eu potrivit bucpress.eu, citata de romaniabreakingnews.ro

Consiliul Național al Românilor din Ucraina constată cu nedumerire și indignare că, în pofida asigurărilor ferme din partea autorităților centrale ucrainene de a nu aplica, în școlile cu limba „moldovenească” de predare, cotele lingvistice prevăzute de Legea învățământului mediu secundar din Ucraina (inclusiv în scrisoarea Ministerului Educației și Științei al Ucrainei către CNRU nr. 4/3025-20), începând cu anul școlar 2020/2021, aceste cote au fost introduse discret în mai multe instituții de învățământ secundar din regiunea Odesa.

Agenția BucPress publică în continuare acest memoriu:

Ministerul Educației și Științei al Ucrainei

Domnului Ministru Serhii Șkarlet

Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei

Domnului Ministru Dmytro Kuleba

Spre informare:

Ministerul Educației și Cercetării al României

Domnului Ministru Sorin-Mihai Cîmpeanu

Ministerul Afacerilor Externe al României

Domnului Ministru Bogdan Aurescu

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Doamnei Ministru Lilia Pogolșa

Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova

Domnului Ministru Aureliu Ciocoi

Domnilor și Doamnelor !

Consiliul Național al Românilor din Ucraina constată cu nedumerire și indignare că, în pofida asigurărilor ferme din partea autorităților centrale ucrainene de a nu aplica, în școlile cu limba „moldovenească” de predare, cotele lingvistice prevăzute de Legea învățământului mediu secundar din Ucraina (inclusiv în scrisoarea Ministerului Educației și Științei al Ucrainei către CNRU nr. 4/3025-20), începând cu anul școlar 2020/2021, aceste cote au fost introduse discret în mai multe instituții de învățământ secundar din regiunea Odesa.

Astfel, prin deciziile directorilor, mai multe școli din raionul Reni, spre exemplu Plavni (Barta), Limanske (Frecăței), Novosilske (Satu Nou), Orlivca (Cartal), Dolinske (Anadol) etc., dar și din alte raioane, au început anul de învățământ 2020/2021 cu implementarea cotelor respective. Împotrivirile părinților și profesorilor nu au fost luate în seamă, iar forța nevăzută a indicațiilor de sus a fost mai puternică decât orice argument științific,  legal și de bun simț.

Introducerea acestor cote s-a făcut contrar angajamentelor Ucrainei de a respecta Opinia Comisiei de la Veneția privind prevederile art.7 al Legii educației din Ucraina, referitoare la „situația particulară a persoanelor care se identifică drept moldoveni, a căror limbă este aceeași cu limba vorbită de minoritatea română și, prin urmare, este limbă oficială a UE (pct.48)”. Adică, în situația dată, avându-se în vedere aceeași limbă (doar denumită altfel: de unii română, de alții moldovenească), tratamentul trebuie să fie unitar.

Autoritățile ucrainene nu și-au respectat nici promisiunile făcute oficialilor din România și R. Moldova privind abținerea de la introducerea cotelor lingvistice ucrainene în școlile cu limba „moldovenească” de educație.

Identitatea limbii române cu idiomul numit de sovietici limbă moldovenească este demonstrată științific de forurile competente internaționale și recunoscută oficial de fostul Ministru al Educației și Științei al Ucrainei, Serhii Kvit, la cea de a IX-a Conferință ministerială din cadrul Procesului de la Bologna. La 15 mai 2015, la Erevan, în cadrul celui de al IV-lea Forum al aceluiași Proces, ministrul ucrainean al învățământului a declarat fără echivoc, onest și deschis, că „nu există diferență între limba română și limba moldovenească”.

În egală măsură, ex-ambasadorul Ucrainei în România, dl Oleksandr Bankovvorbitor fluent al limbii române, a declarat tranșant că pentru noi (adică pentru Ucraina – n.n.) nu există limba moldovenească. Cei din România și Moldova vorbesc o singură limbă. Românii și moldovenii sunt împărțiți politic.

Academia Română și Academia de Științe a Republicii Moldova, Catedrele de Filologie Română de la Universitățile ucrainene din Cernăuți, Ujgorod și Izmail s-au pronunțat, în repetate rânduri, asupra identității depline a limbii române cu așa-zisa limbă moldovenească, a cărei existență nu poate fi justificată științific, ci doar motivată politic, exact ca pe timpurile URSS.

O axiomă științifică nu trebuie să fie repetată de o mie de ori pentru a fi înțeleasă de autorități.

Directorii de școli din localitățile locuite compact de români/moldoveni din regiunea Odesa, care au emis abuziv decizii de introducere a cotelor lingvistice în școlile pe care le conduc, trebuie să fie trași la răspundere pentru încălcarea prevederilor legii. Ei n-au consultat părinții, elevii, profesorii, nu au respectat legea, au acționat contrar angajamentelor internaționale ale Ucrainei de abordare unitară a unor situații identice.



 


 


Având în vedere cele expuse mai sus, solicităm Ministerului Educației și Științei din Ucraina să dispună de îndată anularea tuturor deciziilor directorilor de școli din regiunea Odesa privind introducerea cotelor lingvistice ucrainene în școlile cu limba română/„moldovenească” de predare începând cu anul de învățământ 2020/2021.

Solicităm de asemenea revenirea la limba română de educație în școlile din regiunea Odesa, unde până în anul 1998 educația s-a făcut, cu acceptul unanim al elevilor, părinților și profesorilor, în limba română și nu în așa-zisa „limbă moldovenească”. Considerăm abuzivă redenumirea, în anul 1998, a limbii române drept limbă moldovenească, și introducerea ei sub această denumire improprie, impusă politic, în școli, fără nicio consultare prealabilă cu elevii, părinții, profesorii și directorii.

Totodată cerem – a câta oară! – unificarea în cel mai scurt timp a programelor de învățământ a școlilor cu limba română de educație din regiunile Cernăuți, Transcarpatică și Odesa, divizate artificial în instituții cu educația în limbi diferite (ca denumire: română / moldovenească).

Ilie T. Zegrea, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți

Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultură și Literatură în Bucovina „Mihai Eminescu”

Vasile Tărâțeanu, președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”

Marin Gherman, președintele Centrului Media BucPress – asociația jurnaliștilor români din Ucraina

Mihai Mecineanu, președintele Asociației Cadrelor Didactice de Etnie Română din regiunea Odesa

Ștefan Broască, vice-președintele Asociației Științifico-Pedagogice „Aron Pumnul” din Ucraina




Dreptul forței sau forța dreptului? Cronica unui abuz al principalelor servicii de informații din Ucraina și R. Moldova

Statul, oricare stat, are privilegiul de a avea secrete: secrete de stat. În același timp, are și posibilitatea (nedorită) de a abuza de puterea sa: abuzuri de stat.

Uneori cele două categorii, printr-o complicitate ilegală, ajung să se completeze, cu toate că atât prevederile constituționale, dar și măsurile legislative se îngrijesc să împiedice acest lucru. Abuzul de stat apare din puterea discreționară a autorității politice, cuplată la o interpretare defectuoasă a rolului pe care aceasta trebuie  să-l joace. În acest fel, statul poate pedepsi indezirabilii din interior și, câteodată, din exterior. În societățile totalitare, tentația abuzului (avem exemplul politicilor stalinismului) determină autoritatea să definească categoriile de “dușmani”, reali său inventați, care ar trebui să suporte măsurile represive luate de reprezentanții puterii. Societatea are posibilitatea să reducă sau chiar să preîntâmpine acele măsuri care transformă categorii întregi de cetățeni în victime ale exercițiului totalitar. Acolo însă unde societatea civilă este prea firavă, incapabilă sau temătoare să susțină adevărul, aceasta va ezita să intervină în deciziile autorității. În felul acesta, întreaga masă a cetățenilor poate fi afectată de măsurile punitive, autoritare sau contrare drepturilor recunoscute de instrumentele constituționale. În democrațiile consolidate, cadrul legislativ este suficient să împiedice apariția unor abuzuri statale sau, cel puțin, le reduce considerabil.

Sistemul de drept internațional e unanim în a recunoaște obligațiile internaționale de asigurare a dreptului la liberă circulație și interzicerea expulzării propriilor cetățeni. Amintim aici doar câteva din instrumentele universale/regionale în acest domeniu: Declarația Universală a Drepturilor Omului (art.13), Pactul internațional cu privire la drepturile politice și civile (art.12), Protocolul adițional nr.4 la CEDO (art.2), alături de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ultimele ratificate atât de Ucraina, cât și de R. Moldova. Ratificarea lor înseamnă și obligația de a le respecta. Ratificarea mai înseamnă reafirmarea unui atașament solid pentru libertățile fundamentale, care reprezintă temelia însăși a justiției și a păcii în lume. Respectarea lor reprezintă premisele unui regim politic democratic și o filozofie comună care decurge din mijloacele democratice disponibile întregii societăți.

Dreptul la liberă circulație, ca drept fundamental al omului, de asemenea este garantat de Constituția Ucrainei (art.33) și cea a R. Moldova (art.27).

Interdicția

Cazul pe care îl analizăm – sau mai bine spus, în limbaj juridic, speța examinată – ilustrează elocvent atât ignorarea normelor de drept internațional, în același timp cu menținerea unor abordări definitorii pentru un stat nereformat, tributar practicilor totalitare comuniste: lipsa transparenței decizionale, absența unor analize obiective, dezinformări, arbitrariul măsurilor punitive, care, luate împreună, converg la abuzul instituțional, în cazul nostru – al principalelor servicii de informații din Ucraina și R. Moldova.

Ne-am oprit la cazul lui Eugen Patraș, devenit peste noapte, nitam-nisam, indezirabil pentru Republica Moldova. Deși dezbaterea judecătorească propriu-zisă a avut loc în anul 2004, speța este semnificativă și de învățătură, atât pentru noi, cetățenii, cât și pentru unele instituții ale statului.

Reclamantul Eugen Patraș, etnic român, s-a născut în localitatea Bahrinești, regiunea Cernăuți, Ucraina, deținând cetățenia sovietică până la dispariția în 1991 a U.R.S.S., iar  mai apoi – cea ucraineană. Petentul a avut o relație specială cu Republica Moldova, unde a absolvit și Facultatea de Drept a Universității din Chișinău și unde locuiește fratele său, prof. univ. dr. Mihai Patraș, fost deputat în Parlamentul R. Moldova, de asemenea nepotul de frate, Nicolai Patraș, fost ofițer în poliția R. Moldova. Iată, deci, suficiente motive care să transforme relația sa cu cele două state într-o relație privilegiată. După finalizarea studiilor doctorale în România, în anul 1999, reclamantul a renunțat la cetățenia ucraineană (2000), redobândind anterior cetățenia română, respectând astfel toate procedurile legale de renunțare/redobândire a unei/altei cetățenii.

Pe data de 14.08.2002, Serviciul de Securitate al Ucrainei (S.B.U. a dispus, pentru domnul Eugen Patraș, măsura interdicției de intrare pe teritoriul Ucrainei pentru o perioadă de 5 ani (2002-2007),  care va constitui obiectul unui alt studiu. O atare practică este, din păcate, uzuală în activitatea S.B.U. față de cetățenii români, lista “interzișilor” fiind suficient de lungă, cu precădere ziariști, scriitori, juriști etc. Exagerările au depășit orice raționament prin interzicerea intrării în Ucraina a fostului prim-ministru moldovean, Mircea Druc, și a unui pensionar de 89 de ani, veteran de război, originar din nordul Bucovinei, inginerul Vasile Ilica (între timp decedat). S-a ajuns și până la un caz total inedit, când unui cetățean ucrainean, Sergiu Dan, originar din localitatea Apșa de Jos, regiunea Transcarpatică, jurnalist la Radio România, i s-a refuzat să revină acasă, în Ucraina, situație interzisă expres atât de Constituția Ucrainei (art.25, alin.2), cât și de prevederile alin.2, art.3, din Protocolul adițional nr. 4 menționat anterior, protocol ratificat de statul ucrainean. Astfel de măsuri abuzive, considerate ilegale atât din punct de vedere al legislației naționale, cât și al normelor internaționale, au elemente în comun: lipsa motivării legale a deciziei, superficialitatea descrierii faptei sau lipsa faptelor reale/legale care au atras interdicțiile, termenul pentru care a fost dispusă măsura sau nemenționarea  căilor de atac prevăzute în legea națională.






Încercări de justificare a interdicției

În ziua de 10 ianuarie 2003, reclamantul Eugen Patraș călătorea cu trenul “Prietenia” pe ruta București – Chișinău, plecând într-o scurtă vizită la fratele său din Chișinău. În punctul vamal Ungheni, grănicerii l-au coborât din tren, fără să-i ofere nicio explicație, scrisă sau verbală, asupra motivelor interdicției de intrare pe teritoriul Republicii Moldova, fiind imediat returnat în România. Sunt de menționat răspunsurile autorităților R. Moldova asupra motivelor de interdicție. Astfel, din răspunsul Secției Consulare a Ambasadei R. Moldova în România (nr.314/ din 19.02.2003) rezultă că măsura de interdicție este „din motivul încălcării (în text :  incalacrii – n.n.) comise pe teritoriul Ucrainei, unde Republica Moldova are obligații fata de îndeplinirea acordurilor bilaterale și multilaterale în cadrul CSI”, în timp ce Departamentul Trupelor de Grăniceri (D.T.G.), prin răspunsul nr.7/167 din 31.01.2003, susține că, „în conformitate cu acordurile bilaterale și multilaterale de colaborare între țările CSI și obligațiile Republicii Moldova față de îndeplinirea acestor acorduri, cetățeanului României Patraș Eugen n-a fost acceptată întrarea în țară în baza demersului parvenit din Ucraina despre încălcările comise pe teritoriul ei de către persoana nominalizată, în perioada precedentă”. Lăsând deoparte calitatea redactării răspunsurilor (probabil în “moldovenește”), arătăm că, la solicitările petentului (din 02.10.2003, către Consulul R. Moldova la București, și din 02.12.2003, către MAE al R. Moldova) de a preciza „faptele incriminatorii” comise pe teritoriul Ucrainei, nu s-a primit niciun răspuns. Ulterior doar, în cadrul procesului de judecată, s-a stabilit că dispoziția de interdicție pentru R. Moldova a fost emisă de S.I.S. în data de 18.10.2002. Tot în cadrul procesului s-a mai aflat că măsura interdicției s-a aplicat drept urmare a solicitării S.B.U. către S.I.S, intervenindu-se și a doua oară, deja în perioada judecării cauzei, prin adresa nr.5826 din 12.05.2004, cu solicitarea de a menține măsura interdicției.

Internaționalizarea acțiunilor nesăbuite (dovedite ulterior netemeinice și nelegale) ale S.B.U. au atins ridicolul atunci când instutuția dată s-a adresat și F.S.B. – ului Federației Ruse pentru a-i interzice intrarea în R.Moldova domnului Patraș. Faptul rezultă în mod expres din referința (întâmpinarea) Serviciului de Informații și Securitate al R. Moldova către Curtea de Apel Chișinău. Vom reproduce un pasaj mai lung din referința sus-amintită, pentru a constata până unde s-a ajuns cu absurdul:

„Neautorizarea intrării pe teritoriul R. Moldova a cetățeanului român Eugen Patraș a fost determinată de prevederile Protocolului de colaborare în domeniul intrării pe teritoriul statelor-membre ale C.S.I. a persoanelor care nu au temeiuri legale pentru aceasta, semnat la Minsk la 25 mai 2001. Prezentul protocol constituie parte integrantă a Acordului privind combaterea criminalității organizate, semnat la Tbilisi la 31 mai 1995, la care Republica Moldova este parte.

Prin acest Protocol (Articolul 3) Părțile asigură interzicerea intrării pe teritoriul statelor-membre ale C.S.I. a cetățenilor care sunt incluși în Lista persoanelor cărora le este interzisă intrarea pe teritoriul statelor-membre ale C.S.I.

La 4 octombrie 2002, prin scrisoarea nr.2И/5-263 parvenită de la Serviciul Federal de Securitate al Federației Ruse (ФСБ России), care efectuează evidența centralizată a persoanelor cărora le este interzisă intrarea pe teritoriul statelor-membre ale C.S.I., Serviciul de Informații și Securitate a primit Lista menționată pe suport de hârtie și în varianta electronică, în care este indicat și numele d-lui. Eugen Patraș”.

Deci, nici mai mult nici mai puțin decât în baza Acordului privind combaterea criminalității organizate (sic!), încheiat între serviciile speciale ale statelor-membre CSI! Să vedem acum care au fost realitățile…

Procesul cu S.I.S din R. Moldova

Prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel din Chișinău, Eugen Patraș a chemat în judecată Serviciul de Informații și Securitate al R. Moldova (S.I.S.), alături de Departamentul Trupelor de Grăniceri (D.T.G.), dar și M.A.E. al R. Moldova (ultimul scos între timp din proces), solicitând constatarea ilegalității măsurilor dispuse de S.I.S. și D.T.G.: returnarea sa în România și, respectiv, împiedicarea accesului pe teritoriul R. Moldova. Petentul a solicitat, totodată, obligarea pârâților ca, pe viitor, să nu mai împiedice intrarea și ieșirea în/din același stat, respectând dreptul său la liberă circulație, dar și plata daunelor morale în cuantum de 100.000 de euro, precum și achitarea cheltuielilor de judecată.

Dezbaterile din instanță, împreună cu o campanie insistentă de petiționare a autorităților au subliniat aspectele contradictorii, de natură să lezeze funcționalitatea  normelor internaționale și naționale, a căror obligativitate decurge din sistemul relațiilor interstatale, dar și bilaterale ale statelor implicate în evoluția acestui caz de abuz statal. Astfel, studiul de caz a evidențiat următoarele:

– Pentru început, probabil pentru a impresiona instanța (nu se exclude și intimidarea acesteia), S.I.S. și D.T.G. al R. Moldova au refuzat să prezinte instanței datele pe care s-a bazat aplicarea interdicției, invocând  motive de natură  secretă, care nu ar putea fi comunicate, nici supuse controlului unui organ judecătoresc legal constituit (se poate observa atât în cazul S.B.U., cât și în cazul oficialilor de la Chișinău, prezența sindromului de secretomanie). Principialitatea președintelui completului de judecată a determinat totuși S.I.S. să se conformeze și să prezinte instanței actele solicitate. A fost însă din nou nevoie de avertismentul instanței de a respecta prevederile legale pentru a-i determina pe pârâți să se comporte într-un cadru legal și să depună la dosar actele invocate. Pentru a folosi o frumoasă expresie din limba română, vom observa că  atât în cadrul S.B.U., cât și în cazul instituțiilor de la Chișinău, când vine vorba de măsuri restrictive, „nu știe stânga, ce face dreapta”;

– Reprezentanții S.I.S. și D.T.G. nu au contestat că actele domnului Eugen  Patraș de trecere a frontierei au fost legale. Ambele instituții au susținut că au acționat ca urmare a unor demersuri făcute de organele de resort din Ucraina (direct) și Federația Rusă (indirect), invocând-se încălcări nespecificate, comise pe teritoriul Ucrainei, nu pe teritoriul R. Moldova, adică al autorității care, nefiind lezată, a acționat totuși pentru și în numele Ucrainei. Nici în acest context părțile adverse n-au prezentat instanței care sunt motivele faptice concrete imputabile petentului (în Ucraina sau în alt stat). Ca atare, aplicarea unui „interes extrateritorial” a lipsit de justificare legală intervenția organelor din R. Moldova;

Protocolul privind călătoriile reciproce, încheiat între Poliția de Frontieră din Ministerul de Interne al României și Poliția de Frontieră a R. Moldova, semnat la Albița pe data de 27 septembrie 2001, prevede expres: „Cetățenii statului uneia dintre părți, în baza documentelor specificate în acord pot intra, ieși și tranzita pe teritoriul celeilalte părți prin punctele de trecere a frontierei deschise pentru traficul de călători” (art.1). Grănicerii nu au ridicat nicio obiecție în legătură cu documentele prezentate de reclamant. În plus, Acordul dintre Guvernul României și Guvernul R. Moldova privind călătoriile reciproce ale cetățenilor, din 29.06.2001, nu conține prevederi exprese care să interzică intrarea ca urmare a intervenției unui stat terț, în speță, Ucraina.

Al treilea participant: C.S.I.

În acest stadiu intervine un al treilea participant, extrateritorial și fără atribuții exprese în domeniul regimului de frontieră: Comunitatea Statelor Independente.  C.S.I. a luat ființă în 1991, funcționând ca organizație regională, formată din Federația Rusă și alte 10 state dintre fostele 15 republici unionale al U.R.S.S.  Niciunul din acordurile din cadrul C.S.I., menționate în referința S.I.S,  nu a fost publicat în  „Monitorul Oficial”, sub pretextul că ar avea un caracter secret. Însă potrivit art. 6 din Constituția Republicii Moldova, nepublicarea legii atrage inexistența acesteia, iar art.23 din Constituție obligă statul să asigure dreptul fiecărei persoane de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. Secretele învăluite nu pot prezenta o sursă de incriminare într-un sistem de drept cu adevărat democratic; cel mult ele ne pot aminti de o perioadă când suspiciunea generalizată caracteriza relațiile statului cu proprii cetățeni. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Sunday Times împotriva regatului Unit, 1979 ) s-a stabilit că orice lege trebuie să fie „publică, accesibilă și previzibilă”. În redactarea Curții se precizează că „o normă nu poate fi privită ca lege decât dacă este formulată cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să își reglementeze conduita”.

În aparență, acordurile semnate ȋntre serviciile speciale din statele spațiului C.S.I. constituie singurul temei juridic pentru cererea Ucrainei de aplicare în R. Moldova a interdicției de circulație în defavoarea reclamantului Patraș. Se ridică totuși problema publicității respectivelor acorduri care, secrete fiind – cunoscute adică doar de un număr limitat de oficiali – nu au fost aduse la cunoștința largă a cetățenilor. În conformitate cu principiile de drept și cu  articolul 6, menționat deja, din Constituția R. Moldova, consecința juridică este că niciunul din documentele secrete nu pot produce consecințe juridice (în treacăt fie spus, erau atât de „secrete”, încât toți participanții la procesul în cauză au putut ulterior să ia cunoștință de acestea). Precizăm că, în întimpinarea depusă la dosarul cauzei, cei doi pârâți nu au invocat altceva decât obligația internațională de respectare a convențiilor la care statul e parte, fără să invoce fapte și împrejurări concrete care să caracterizeze acțiunile reclamantului drept ilegale și, prin urmare, suficiente pentru a restrânge dreptul său la liberă circulație. Mai mult, statul moldovenesc  a impus o interdicție care nu s-a bazat pe propriile constatări privind încălcarea ordinii constituționale, fiind preocupat exclusiv de îndeplinirea acordurilor bi/multilaterale cu Ucraina.

Actualizarea unei liste nu poate fi confundată cu decizia propriu-zisă de limitare a circulației, măsură pe care statele-membre o dispun în raport de interesele lor legitime. Prin urmare, acestora le revine dreptul de a solicita F.S.B.-ului includerea unei persoane în lista “interzișilor”. (Precizăm că actele semnate în cadrul C.S.I. stipulează că limitarea dreptului la liberă circulație se aplică de fiecare stat, dacă nu contravine legislației naționale).

Așa se explică faptul de ce S.I.S. – ul din R. Moldova – la cererea S.B.U., direct și prin F.S.B.  – a considerat că reclamantul Eugen Patraș nu are temei legal să intre în țară.  Cu toate acestea, potrivit actelor depuse la instanță, împrejurare consemnată și în cuprinsul hotărârii judecătorești, Federația Rusă, Kazahstan, Georgia și Azerbaidjan – și ele semnatare ale actelor invocate de S.B.U. și S.I.S. – au confirmat oficial, prin adresele consulatelor acestor țări la București, faptul că petentul Eugen Patraș nu are interdicție de intrare pe teritoriul respectivelor țări(!).

Dezvăluirea așa-zisei cauze a interdicției: implicare în rețele de crimă organizată

După mai multe tergiversări, prin încheierea de ședință, instanța de judecată a obligat S.I.S.-ul și Departamentul Trupelor de Grăniceri, contrar împotrivirii acestora, să permită reclamantului intrarea în țară, pentru a putea participa la judecarea propriu-zisă a cauzei, în data de 11.11.2004. Măsura a însemnat o aplicare judicioasă a principiului nemijlocirii și oralității în dezbaterile judiciare. (Ședința a fost condusă de domnul judecător Nicolae Timofti, viitor președinte al R. Moldova).

În opinia Curții de Apel Chișinău, actele secrete la care s-au referit pârâții nu constituie un temei suficient pentru aplicarea interdicției de a circula în R. Moldova. Conform Hotărârii din 11 noiembrie 2004, pronunțată de Colegiul Civil al Curții de Apel Chișinău în dosarul nr. 3-525/2004, actele semnate de R. Moldova în legătură cu reglementările C.S.I. își găsesc aplicarea doar și exclusiv față de persoanele implicate în rețelele de crimă organizată ori cele vinovate de săvârșirea unor infracțiuni grave, de natură să afecteze ordinea de drept internațională, cum ar fi actele de terorism, de producere, păstrare sau comercializare a drogurilor, de contrabandă cu materiale radioactive, muniții, de înființare sau participare în formațiunile de mercenari etc. În același timp, în cursul dezbaterilor judecătorești nu a fost prezentată instanței absolut nicio probă care să dovedească implicarea reclamantului în astfel de grupări criminale, în Ucraina, R. Moldova sau orice alt stat-membru C.S.I. Iată de ce instanța a recunoscut ca ilegale acțiunile S.I.S. și a D.T.G. și prin urmare a recunoscut ca ilegală interdicția de intrare în țară impusă de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova.

Adevărata cauză a interdicției: răzbunare instituțională față de indezirabilii ideologici

Observăm astfel, cu claritate, abuzul S.B.U. de a se folosi de un acord internațional, respectiv inducerea în eroare a serviciilor de informații străine (în cazul dat, al FSB-ului Federației Ruse și S.I.S.-ului R. Moldova) pentru “a-i pune la punct” pe indezirabilii ideologici, inclusiv domnul Eugen Patraș, acesta fiind cunoscut ca un susținător activ al drepturilor și intereselor legitime ale comunității românești din Ucraina. Iar faptul că S.B.U. a considerat de cuviință să recurgă la niște insinuări incalificabile precum că petentul ar face parte din rețelele de crimă organizată, dar și solicitarea către două servicii de informații străine (ale Federației Ruse și R. Moldova) de a i se interzice intrarea exclusiv în R.Moldova, de care acesta este legat sufletește (unde locuiesc fratele și nepotul acestuia), atestă luarea unor măsuri de răzbunare instituțională asupra celor care gândesc altfel. Per a contrario, dacă petentul prezenta un real pericol pentru securitatea statelor C.S.I., după cum s-a insistat de către S.B.U. și de către S.I.S.-ul lui Voronin, era logic și firesc ca măsura de interdicție să fie solicitată pentru toate statele C.S.I., semnatare ale acordurilor cu pricina, ceea ce nu s-a făcut. În mod firesc se pune întrebarea: dacă S.B.U. n-a venit cu nicio dovadă că Eugen Patraș ar face parte din vreo rețea de crimă organizată sau ar fi săvârșit fapte grave în Ucraina, de ce s-au invocat asemenea fapte în demersurile S.B.U. către F.S.B și S.I.S.? Totodată, dacă dl dr. Eugen Patraș, avocat al Baroului București, fost vicepreședinte al Societății pentru Cultură Românească “Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, autor a mai multor acțiuni în beneficiul comunității românești din Ucraina  ar fi făcut parte din lumea crimei organizate, așa cum insistau cele două instituții de profil ale Ucrainei și R. Moldova, domniei sale i-ar fi fost dificil să obțină sprijinul Asociației Internaționale a Juriștilor, Comisiei pentru drepturile omului, minorități și culte a Senatului României, Uniunii Ucrainenilor din România, ONG-urilor din Ucraina etc. De altfel, după cum constată și hotărârea judecătorească, „reprezentanții pârâților au confirmat că nu dispun de date care ar confirma că E. Patraș este implicat în astfel de grupări”. Speța în cauză denotă cât de greu este să te debarasezi de moștenirea V.C.K. (ВЧК), N.K.V.D. (НКВД), K.G.B. (КГБ), pe de o parte, și cât de ușor poți fi distrus de malaxorul mașinăriei diabolice al unor instituții care nu vor (nu pot?) să se conformeze principiilor de guvernare democratică a societății. Analizând asemenea cazuri, ne dăm seama cât de mare poate fi pericolul nerespectării drepturilor de liberă circulație într-o țară cu democrație neconsolidată, și până unde poate să se ajungă cu dezinformările la nivel de servicii de informații. Se consideră cumva, în continuare, aceste instituții infailibile în fața ordinii de drept a statelor ?

Hotărârea pronunțată de către Colegiul Civil al Curții de Apel din Chișinău, la data de 11.11.2004, în dosarul 3-525/04, rămasă definitivă, a pus punctul pe “i” măcar în această speță, oprind dezmățul interdicțiilor motivate, de-facto, politic. Constatarea de către instanță a ilegalității acțiunilor S.I.S. și D.T.G. din R. Moldova, cu autoritate de lucru judecat, a respins, fie și indirect, insinuările S.B.U. Deși măsurile abuzive și procesele i-au produs imense pierderi și pagube, petentul a găsit de cuviință să renunțe la daunele morale și materiale atribuite de instanță acestuia, din contul S.I.S., care, moralmente cel puțin, ar fi trebuit să fie achitate în solidar cu S.B.U. Era în firea lucrurilor ca acei angajați ai S.B.U. care au pus la cale asemenea dezinformări în plan internațional să răspundă în fața justiției, dar cine s-o facă.

Cuvânt de încheiere

După cum am menționat la început, cazul comentat aici, deși soluționat în 2004, e încă de actualitate pentru persoanele afectate și în prezent de abuzuri de stat. Ucraina aplică, în continuare și pe larg, proceduri de restrângere a dreptului la liberă circulație, sancționând astfel, de-facto, libertatea de exprimare. În acest context, menționăm, printre altele, că statul român n-a aplicat, după 1991, nicio interdicție de intrare în țară vreunui cetățean ucrainean, pe motive ideologice .

Hotărârea judecătorească analizată aici se bucură de autoritate de lucru judecat și poate servi – ca și jurisprudența C.E.D.O. – drept  argument convingător în cauze de aceeași natură.

În condițiile dificile cu care se confruntă Ucraina în Crimeea, Lugansk sau Donețk, sprijinul necondiționat pentru supremația legii, împreună cu asigurarea independenței sistemului judiciar, pot constitui instrumentele adecvate pentru consolidarea democrației și a ordinii de drept, de care ar beneficia toți cetățenii.

Autor: Mihai NICOLAE

 

Articol publicat și în ediția tipărită a revistei „Mesager bucovinean” (redactor-șef Ștefan Hostiuc)