Nordul Bucovinei, iunie 1940… Măcelul din comuna Suceveni (…) „Pe uliţi şi pe şosea – numai o dâră de sânge, iar roţile camioanelor încărcate cu morţi şi răniţi erau toate roşii de atâta jertfă românească…”

Ultima notă sovietică – Moscova, 28 iunie 1940

1. În decurs de 4 zile, începând de la orele 14, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele româneşti.
2. Trupele sovietice în acelaşi timp să ocupe teritoriul Basarabiei şi partea de nord a Bucovinei.
3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuţi, Chişinău, Cetatea Alba.

Mircea Streinul (n. 2 ianuarie 1910, Cuciurul Mare, Ucraina – d. 17 aprilie 1945, Bucureşti, România) a fost un om de litere, editor de reviste, poet, prozator şi translator român originar din Bucovina.

“D.I. Dominte istoriseşte – tot în ziarul “Bucovina” – următoarele despre măcelul din comuna Suceveni:

“Ajungând în sfârşit în faţa raionului poliţiei G.P.U., instalat în casa parohială din Adâncata, miile de ţărani şi ţărance din Suceveni au ridicat tot atâtea mâni cu cererile de trecere peste graniţă, implorând imediata lor rezolvare şi declarând hotărât bolşevicilor:
– Nu v’am chemat încoace şi nu v’am votat. Acesta este pământul nostru de la Ştefan cel Mare. Căraţi-vă de aici, de pe pământul acesta. Daţi-ne răspuns imediat de plecaţi ori nu şi lăsaţi-ne în pace ori daţi-ne voie să plecăm în ţara liberă peste graniţă. Vă dăruim tot ce avem. Şi pământ şi case şi vite, să vă desfătaţi cu ele. Nouă ne trebuie patria noastră românescă şi biserica, de care voi vă bateţi joc, de când aţi venit. Noi nu putem schimba libertatea noastră pentru jugul vostru de oţel.
Se înţelege că nimeni n’a ţinut nici o cuvântare. Ci cuvintele de mai sus erau explozii izolate din mulţime, rostite din mii de piepturi şi urmate şi încrucişate cu strigăte nesfârşite de: Jos Rusia Sovietică, jos bolşevismul, jos Stalin, amestecate cu urale de: Trăiască România noastră…!”
“Poporul, aşteptând zădarnic răspunsul cerut prin ultimat şi observând că nici cererile nu le ia nimeni de la el, a văzut că nu este băgat în seamă şi a isbucnit într’o lozincă hotărâtă:
“Spre graniţă, spre graniţă! Ori viaţă, ori moarte; ori libertate, ori mormânt!”
Şi, întorcându-se pe acelaş drum, au continuat cu aceleaşi marşuri, cu aceleaşi cântece naţionale, cu aceleaşi urale fără capăt. Poporul îşi scuturase lanţurile robiei şi-şi lăsase soarta în mâinile Domnului. Ce va hotărâ Cel-de-Sus, aceea va fi.
În această situaţie penibilă, poliţia G.P.U. a trimis peste câmpuri echipe de armată şi lucrători, ca să desfacă podul de pe Siret de lângă Suceveni. Iar pe de altă parte a înştiinţat pe preotul Ivanciuc să se prezinte într-o oră la Raion, ca să dea socoteală de ce a eliberat crucile de la biserică, iar dacă nu, să fie împuşcat pe loc…
Dar imensa mulţime se întorcea acuma înapoi, după un marş de 7 chilometri. Echipele începuseră a desface podul. Cât ai clipi, însă, furia poporului a înlăturat fără urmă pe soldaţi şi pe lucrători. Bârnele s’au pus la loc şi convoiul şi-a urmat mai departe drumul, de astădată direct spre graniţă, care era la o distanţă de 8 chilometri.
Au trecut dealul “Brădet” şi au apucat-o, prin pădure, spre graniţă.
Întretimp, însă, sosiseră de la Cernăuţi zeci de camioane cu Mongoli şi cu nenumărate mitraliere şi tot felul de arme.
Convoiul a fost imediat rupt în două. Partea dinainte trecuse “Brădetul”, iar cea dindărăt trecea încă prin Suceveni. S’a produs un măcel îngrozitor. Armata cosea lumea pe şosea, pe uliţi, prin grădini şi prin curţi cu mitralierele şi cu puşti automate. Mulţimea amestecată din toate comunele căuta să se refugieze prin şuri, prin paie, prin fân, prin pivniţi şi pe unde putea.
Vaietele răniţilor făceau să plangă întreg văsduhul deasupra Sucevenilor.
Era par’că ziua de apoi.
Deşi lupta se dădea în sat, un grup de mai multe sute de oameni întârziaţi la participarea de la Adâncata năvăli dinspre Carapaciu cu acelaş gând: să plece sau să moară, căci aici nu mai este chip de trăit. Astfel, în dosul bisericii a fost măcelărită o mare parte dintr’ânşii; alţii au fost făcuţi prizonieri, iar câţiva, cari reuşiseră să intre în sat, au fost surprinşi într’un loc numit “Fântânele”; alţii, iarăşi, au fost răpuşi într’o luncă de lângă valea Siretului.
În Suceveni nu se poate aprecia numărul morţilor, nici al răniţilor şi nici al prizonierilor. Căci morţii şi răniţii erau încărcaţi claie peste grămadă în camioane şi duşi imediat spre Adâncata. Asemenea şi sute şi sute, poate chiar mii de prizonieri.
Pe uliţi şi pe şosea – numai o dâră de sânge, iar roţile camioanelor încărcate cu morţi şi răniţi erau toate roşii de atâta jertfă românească, adusă pe altarul patriei şi al credinţei în Dumnezeu, cu prilejul acestui istoric protest împotriva duşmanilor călcători de hotare, de lege şi de drepturi naţionale.
Dar şi după o săptămână se găseau cadavre împrăştiate pe câmpuri. Astfel, au fost înmormântaţi 3 Români în lunca Siretului, iar o femee şi-a desgropat pe furiş, într’o noapte, bărbatul.
Capul convoiului cu crucile şi cu steagurile în frunte ajunseseră până la 100 de metri departe de tranşeele Ruşilor şi cam la vre-o doi chilometri departe de graniţă. E într’un loc, cum ieşi din pădurea Bohorodici din Cupca şi dai în “Toloaca Lipovenilor” lângă căsoaia forestierului din Camena, cum spune gospodarul Frătăuceanu Dumitru.
Convoiul s’a trezit dintr’odată cosit de nenumăratele mitraliere din faţă şi lumea cădea ca iarba sub coasă, adunată în brazdă.
Lumea, înebunită de voinţa de a străbate cu orice chip, cu tot focul mitralierelor bolşevice, înainta mereu peste cadavrele înaintaşilor şi împărtăşea aceeaşi soartă, fiind cosită fără îndurare. Şi dealul de cadavre n’o înspăimânta. Ori viaţă ori moarte era lozinca tuturor. Acuma ori niciodată! Tot avem de murit, striga mulţimea şi se arunca în foc.
Dar, după scurt timp, restul convoiului e lovit şi din dreapta şi se pomeneşte înconjurat. Şi numai puţini au căutat să scape prin fugă, dar nu groaza morţii, ci numai de teama de a nu cădea de vii în mâinile bolşevicilor.
Nici nu se poate evalua numărul morţilor, al răniţilor şi al prizonierilor.
Ţăranul Constantin Sucevean din Suceveni, care purta crucea în locul lui Şcrobaneţ, cel ce fusese rănit la pod, a fost tăiat în două de gloanţele mitralierelor. A îmbrâţişat crucea şi şi-a dat sufletul. Asemenea şi Mihai Ţugui din Cupca. Iar Ilie Mihailovici, un tânăr de 19 ani, care purta crucea a treia, a murit cu fruntea retezată de mitraliere.
Mai pe urmă s’a aflat că bolşevicii au angajat 23 de Lipoveni de au săpat o groapă mare alăturea, în care au fost aşezate osemintele a nu se poate şti căte sute de eroi Români, căzuţi jertfă pentru dorul de libertate şi pentru apărarea crucii, după ce au fost despoiaţi de haine şi de obiectele de valoare.
Bucăţile de cruci şi steagurile tricolor, cari fâlfâiseră în semn de protest, au fost aruncate şi ele deasupra. Printre morţi s’a găsit şi o femee din regiunea Adâncata cu un copil viu care sugea la pieptul mamei. De soarta copilului nu se ştie nimic.”

Menţionatul ziarist îşi închee astfel relatarea:

“Datele le-am primit de la populaţia din Suceveni, adunată de Zece Mai la şcoală, de la părintele paroh Simion Ivanciuc, precum şi de la sătenii din Cupca -, în prezenţa preotului de mai sus şi a d-lui Hrîncu, preşedinte de Tribunal î.r.””

Capitolul XV
Ţăranii
din volumul
PRĂVĂLIA DIAVOLULUI
Autor MIRCEA STREINUL
EDITURA “CULTURA ROMÂNESCĂ” S.A.R., 1942

*Material publicat prin amabilitatea domnului ing. Constantin BERCA

Foto: români mascrați in pivnițele sediului NKVD din Chișinău în iunie 1940 și deshumați după eliberarea Basarabiei de către armata română în iunie 1941 – parte din materialul:

(IMAGINI ȘOCANTE!) Priviți „eliberarea” adusă de Rusia Sovietică în Basarabia ocupată în 1940




(IMAGINI ȘOCANTE!) Priviți „eliberarea” adusă de Rusia Sovietică în Basarabia ocupată în 1940

Imagini document ! Urmele atrocităților bolșevice descoperite după desrobirea  Basarabiei de către armata română în 1941.

Aceasta este de fapt dovada a ceea ce a reprezentat puterea sovietică în teritoriile ocupate prin odiosul pact Ribentrop – Molotov. Aceste imagini oglindesc „marea eliberare”, „pace” și „progres” pe care le-a implementat Uniunea Sovietică peste „popoarele frățești”.

((Изображения документ! Следы большевистских зверств раскрытых desrobirea Бессарабии румынской армии в 1941 году.
На самом деле это доказательство которой было к территориям, оккупированным в советский пакт одиозного Ribentrop – Молотова. Эти образы отражают „великое освобождение”, „мир” и „прогресс”, который реализуется на Советский Союз, чем братских народов.))

Rom+óni basarabeni uci+či +či arunca+úi +«ntr-o groap¦â comun¦â de fosta poli+úie politic¦â sovietic¦â G.P.U. 2

Rom+óni basarabeni uci+či +či arunca+úi +«ntr-o groap¦â comun¦â de fosta poli+úie politic¦â sovietic¦â G.P.U. 1

Rom+óni basarabeni care au fost uci+či +«n pivni+úele N.K.W.D.-ului din Chi+čin¦âu 14

Rom+óni basarabeni care au fost uci+či +«n pivni+úele N.K.W.D.-ului din Chi+čin¦âu 13

Rom+óni basarabeni care au fost uci+či +«n pivni+úele N.K.W.D.-ului din Chi+čin¦âu 12

Rom+óni basarabeni care au fost uci+či +«n pivni+úele N.K.W.D.-ului din Chi+čin¦âu 11

Rom+óni basarabeni care au fost uci+či +«n pivni+úele N.K.W.D.-ului din Chi+čin¦âu 10

Rom+óni basarabeni care au fost uci+či +«n pivni+úele N.K.W.D.-ului din Chi+čin¦âu 08

Rom+óni basarabeni care au fost uci+či +«n pivni+úele N.K.W.D.-ului din Chi+čin¦âu 07

Rom+óni basarabeni care au fost uci+či +«n pivni+úele N.K.W.D.-ului din Chi+čin¦âu 06

Rom+óni basarabeni care au fost uci+či +«n pivni+úele N.K.W.D.-ului din Chi+čin¦âu 05

Rom+óni basarabeni care au fost uci+či +«n pivni+úele N.K.W.D.-ului din Chi+čin¦âu 01

 

Români basarabeni masacrati de sovietici  ( iunie 1941)

Basarabeni schingiui+úi +či uci+či de bol+čevici pentru c¦â +či-au p¦âstrat sentimentele rom+óne+čti 1

Adoleșcent  român basarabean ucis de sovietici în retragere ( iunie 1941)

B¦âtr+ón basarabean, mutilat +či apoi ucis de c¦âtre bol+čevici

Țăran român basarabean ucis  de sovietici în retragere ( iunie 1941)

B¦ârba+úi +či femei din Basarabia care au fost uci+či de bol+čevici pentru c¦â nu +či-au ascuns sentimentele na+úionale 3

Țărancă româncă basarabeană ucisă pe câmp  de sovietici în retragere ( iunie 1941)

Basarabeni care au fost uci+či +«n Chi+čin¦âu de N.K.W.D. 2

Basarabeni care au fost uci+či +«n Chi+čin¦âu de N.K.W.D. 1

 

 

 

Imagini de arhivă oferite de Daniel Siegfriedsohn

Materialul poate fi preluat cu specificarea exactă a sursei și link inserat.




Discurs antologic al Primului Ministru al Slovaciei, Igor Matovič, rostit în data de 2 iunie 2020, în castelul din Bratislava, la 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon

Premierul Slovaciei  Igor Matovič (foto archyde.com), a ținut marți 2 iunie, un discurs antologic la aniversarea celor 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, informează romaniabreakingnews.ro Matovič a vorbit în fața a 100 de invitați, slovaci și maghiari, membrii ai Guvernului și ai Parlamentului, în frumoasa Cetate a Bratislavei. Portalul de limbă maghiară Körkép a publicat integral discursul istoric al premierului slovac.

Potrivit romania.europalibera.org, după ce și-a început discursul cu câteva cuvinte spuse în maghiară, Matovič le-a făcut o invitație concetățenilor săi maghiari: „Așa cum la răspântia dintre secolele XIX și XX, slovacii au contribuit la construirea Budapestei, la fel suntem și astăzi martori și auzim adeseori, pe platformele de construcții ale Bratislavei, vorbindu-se maghiara în diferite graiuri locale. Bagă material, Pista!, am auzit deunăzi pe un astfel de șantier, undeva, nu departe de aici, de Cetatea Bratislavei. De aceea, aș vrea să vă invit să băgăm și noi material, să construim Slovacia împreună. Și dacă veți simți că nu vi se acordă suficientă atenție sau sunt omise teme legate de anumite evenimente istorice ori legate de cele care vă dor, să ne așezăm, să le discutăm și să încercăm să căutăm soluții și înțelegere reciprocă. […] Stimată asistență, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, vă întind mâna să punem umărul împreună în interesul rezolvării problemelor comune.

Discursul Primului Ministru al Slovaciei, Igor Matovič, rostit în data de 2 iunie 2020, în castelul din Bratislava, cu ocazia comemorării a 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, în prezența reprezentanților maghiarilor din Slovacia

Salutări, dragi prieteni (în limba maghiară)

Sper că am rostit aceste cuvinte în limba maghiară la fel de corect, precum antevorbitorul meu a vorbit limba slovacă.

Vă salut pe toți la evenimentul de astăzi. De obicei vorbesc liber, dar pentru că am obiceiul de a mă rătăci printre gânduri, am scris discursul meu de astăzi și îl voi citi. Mulțumesc pentru că ați acceptat invitația mea la comemorarea a 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, o zi care este în același timp Ziua Solidarității Națiunii Maghiare. Ne-am întâlnit astăzi pentru a comemora un eveniment istoric, care a urmat după primul război mondial, dar un alt scop important al acestei întâlniri este de a formula preocupările noastre comune pentru prezent și viitor.

Obiectivul nostru este de a găsi viziunile comune și răspunsuri la întrebările care îi frământă atât pe maghiari, cât și pe slovaci și toate etniile din Slovacia. Scopul întâlnirii de astăzi nu este de a diseca istoria, și de a afla cine și cui a adus mai multe prejudicii. Știm foarte bine, că secolul XX a adus suferință pentru toată Europa, pentru maghiari, și slovaci, deopotrivă. Din punct de vedere uman înțeleg, în totalitate, că unii dintre noi simt tristețe și astăzi. Totodată, cred că și d-voastră conștientizați că tratatul de la Trianon a fost rezultatul unor evenimente istorice în care elita maghiară de multe ori a acționat greșit și într-un moment extrem de nepotrivit. În același timp, trebuie să înțelegem, că acele momente din istorie, care au însemnat pierdere și nedreptate pentru unii, au adus șanse și oportunități pentru alții. Eu cred că Ungaria istorică a fost și a noastră. Slovacii, maghiarii și celelalte etnii au luptat împreună împotriva turcilor.

Regii maghiari au decis nu doar despre soarta maghiarilor, dar și despre soarta slovacilor și a tuturor naționalităților care au trăit pe teritoriul Ungariei istorice. Sub drapelul acestor lideri au luptat împreună, secole întregi, slovacii și maghiarii. Orașele slovace de astăzi au primit privilegii de la regii maghiari, libertate de la moșieri, și au reușit să se dezvolte într-o oarecare democrație locală. Astfel, trebuie să avem curajul de a spune că istoria maghiarilor este istoria noastră comună. Regii maghiari au fost regii noștri ai tuturor.

Urmașii lui Matei Corvin au fost membrii ai familiilor nobililor francezi, germani și austrieci din acele vremuri. Dar să lăsăm istoria în seama istoricilor și să ne concentrăm asupra provocărilor din prezent, asupra traiului nostru și asupra viitorului copiilor noștri. Alegerile din februarie au demonstrat că oamenii, indiferent de etnie, doresc schimbări fundamentale în societate. Oamenii vor o țară dreaptă, lipsită de corupție, unde suntem toți egali, indiferent de situația financiară sau socială, indiferent de relațiile influente pe care le avem. Diferențele din sistemul judiciar au fost insuportabile. Mulți maghiari au votat pentru programul nostru anti-corupție, pentru că a fi egali în fața legii este un drept fundamental.

Am rugămintea către toți cei prezenți aici să mă ajute, și să sprijine Guvernul, să curățăm țara de mafioți și de leneși. Trebuie să spunem adevărul: partea de sud a țării a fost nevoită, pentru mult timp, să sufere din cauza grupărilor de mafioți. Să curățăm împreună sudul țării și să construim împreună. Vreau să vă rog să aveți în continuare grijă de această regiune a țării, împreună cu slovacii și romii care trăiesc aici. Fiecare dintre noi știe că sudul este cămara de alimente a țării noastre. Am rugămintea să aveți grijă de această regiune, pentru că fortărețele, castelurile de aici, festivalurile viticole sunt o experiență de neuitat pentru oricine. Noi, slovacii, datorită prezenței voastre avem o oportunitate unică de a cunoaște cultura, tradițiile, gastronomia și felul de a interpreta lucrurile al unor comunități etnice, fără să părăsim granițele țării. Datorită d-voastră avem posibilitatea de a cunoaște cultura și viața unei alte națiuni în Slovacia. Una din provocările noastre comune este studierea limbii slovace în școlile cu predare în limba maghiară.

Calitatea actului educațional în aceste instituții depinde, în mare măsură, de d-voastră. Avem un întreg sistem de învățământ în limba maghiară, de la nivel de grădiniță și până la universitate. Experiența mea personală arată că sunt probleme grave în predarea limbii slovace în școlile maghiare. Eu, în calitate de premier, nu îmi doresc ca acești tineri să plece din țară pentru că nu au însușit îndeajuns de bine limba țării.

Vă spun sincer, că nu îmi doresc ca această țară să îți piardă tinerii din acest motiv. Împreună cu Ministerul Educației, împreună cu Asociația Pedagogilor Maghiari, trebuie să găsim o soluție pentru această problemă foarte importantă. Îmi pot imagina că păstrarea identității culturale a minorităților naționale poate fi o provocare în viața de zi cu zi. Dar d-voastră puteți învăța, pe lângă limba maternă și limba slovacă, ceea ce reprezintă un avantaj. Puteți învăța cultura a trei state: Ungaria, Slovacia, iar prin limba slovacă și Cehia. Prin urmare cunoașterea mai multor limbi înseamnă un avantaj pe piața forței de muncă și un avantaj în antreprenorial în trei țări. Stimați maghiari, sunteți cea mai Central-europeană comunitate! Profitați de acest lucru! Să profităm împreună de acest lucru! Cultura și arta maghiară este deosebit de bogată.

Putem fii mândri, cu toții, că pe teritoriul Slovaciei actuale au trăit oameni precum Mikszáth Kálmán, Madách Imre, Márai Sándor, Grendel Lajos și alții. Este o bucurie pentru mine că aici au trăit și au creat mari compozitori precum Lehár Ferenc sau Kodály Zoltán. Îmi doresc ca teatrele noastre să prețuiască, în continuare, istoria noastră comună. Îmi doresc să fie slujbe religioase în limba maghiară, în cât mai multe biserici din țară. Deoarece graiul lui Dumnezeu aduce pace, iubire și toleranță. Îmi doresc să avem în partea de sud a țării – dar și în celelalte regiuni – infrastructură modernă, condiții favorabile pentru antreprenori, pentru a se crea cât mai multe locuri de muncă. Îmi doresc ca oamenii din această țară să trăiască bine. Așa cum, în secolul XIX și XX, slovacii au ajutat în construirea Budapestei, așa putem auzi și astăzi cuvine maghiare rostite de cei care lucrează în industria construcțiilor în Bratislava. „Bagă mortar, Pista!“ am auzit, recent, în limba maghiară, nu departe de aici, în castelul de la Bratislava. Acum vă cer același lucru: să băgăm împreună mortar.

Să construim Slovacia împreună. Să construim împreună colaborarea din cadrul V4. și să construim împreună Europa. Să găsim împreună cea mai bună soluție pentru realizarea programului de guvernare pentru toate minoritățile naționale. Dacă considerați că nu ați primit suficientă atenție, dacă sunt chestiuni neexprimate legate de istorie, atunci trebuie să ne așezăm la o masă, să vorbim despre acestea, și să găsim împreună o soluție.

Stimate audiență! La comemorarea a 100 de ani de la semnarea tratatului de la Trianon, întind o mână pentru parteneriat, pentru a ne putea rezolva problemele comune. Îngăduiți-mi câteva gânduri de final. Sincer, este important pentru mine să trăim cu toții bine în Slovacia. Indiferent de limba pe care am învățat-o, fiecare dintre noi, de la mama noastră. Îmi doresc, sincer, ca mamele din sudul țării să își poată învăța copiii, fără frică, în limba lor maternă. Îmi doresc, totodată, să își îndemne copiii cu dragoste, să învețe și limba slovacă. Astfel Slovacia va deveni și țara lor, o țară care nu îi tratează ca pe cetățeni de rangul doi.

Un lucru interesant este că mâine voi călători în Cehia pentru o vizită oficială, împreună cu alți miniștrii, și voi lua cu mine două cadouri. Un cadou este al familiei mele, iar al doilea este un cadou de mere de la un cultivator maghiar. Așadar mâine voi face un cadou slovac și unul maghiar. Există un lucru interesant și în această sală: un obiect celtic din primul secol (Î.Hr.). Provine de pe acest meleaguri, dar înainte ca slovacii sau maghiarii să fi fost aici. Granițele s-au schimbat de-alungul istoriei, iar populația s-a relocat. Aici au trăit celtici, apoi a fost imperiul Austro-ungar, urmată de Cehoslovacia, iar apoi Slovacia.

Dar suntem aici împreună. Trebuie să organizăm astfel de întâlniri și trebuie să ne asumăm Ungaria istorică, pentru că este un adevăr istoric. Ungaria istorică a fost țara noastră comună, unde d-voastră, maghiarii, ca majoritate și noi, slovacii, ca minoritate, am trăit împreună. Istoria a marcat granițe noi, iar în Slovacia situația este acum poate puțin inversată. Dar îmi doresc să privim înainte. Mi-aș dori să putem trasa o linie de urmat de la care să nu ne abatem și să nu mai privim înapoi. Știți foarte bine, că dacă privim mult în urmă nu ajută, ne mai doare și gâtul. Vă mulțumesc că ați fost aici și vă rog să priviți această întâlnire ca pe o întindere de mână către maghiarii din Slovacia.




Document: Textul integral al Tratatului de la Trianon în Monitorul Oficial din 1920

 

 

https://romaniabreakingnews.ro/wp-content/uploads/2020/06/Tratat-de-pace-Trianon-1920-–-text-integral-97p.pdf




CENTENAR: 4 iunie 1920, Trianon – Articolul 45. Ungaria renunță în ceea ce o privește, în favoarea ROMÂNIEI, la toate drepturile și teritoriile fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte. (Foto: armata română la Budapesta)

Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia. Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) și cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 și repudiat apoi, fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne).

TRIANON 4 iunie 1920 Extras din TRATAT

Articolul 45. Ungaria renunță în ceea ce o privește, în favoarea ROMÂNIEI la toate drepturile și teritoriile fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei, astfel cum sunt fixate la articolul 27 partea a II-a (Frontierele Ungariei) și recunoaște prin PREZENTUL TRATAT și prin orice alte TRATATE încheiate, în scopul de a îndeplini prezenta încheiere ca făcând parte din ROMÂNIA (…)”

 

C E N T E N A R     T R I A N O N [Prof.univ.dr.Alexandru  Porțeanu]

Încetarea operațiunilor militare prin capitulările și armistițiile succesive din octombrie-noiembrie 1918 a menținut starea juridico-politică de război, a cărei soluționare a revenit Conferinței de Pace de la Paris. Revoluția democrată din Ungaria (30-31 octombrie 1918) a adus la putere guvernul contelui Karolyi Mihaly care a semnat armistițiul de la Belgrad (13 noiembrie 1918).

Conferința de Pace începută în ianuarie 1919 a notificat guvernului de la Budapesta (Nota Vix, 20 martie 1919) condițiile păcii, în principal configurația teritorială substanțial redusă a Ungariei, la dimensiunile  corespunzătoare majorității maghiare. În această situație, guvernul Karolyi nu și-a asumat răspunderea semnării Tratatului de Pace. Celelalte forțe politice s-au complăcut în aceiași postură. Riscul vidului politic l-a determinat pe Karolyi să aducă la putere noua grupare politică a comuniștilor maghiari reprezentată de aventurierul Bela Kun, care a instaurat “Republica Ungară a Sfaturilor”.

În primăvara anului 1919, Conferința de Pace s-a concentrat pe elaborarea și încheierea Tratatului de Pace cu Germania (28 iunie 1919).

A 1 august 1919, regimul comunist din Ungaria a fost înlăturat de “teroarea albă” a lui Horthy Miklos.

Conferința de Pace s-a consacrat finalizării Tratatului cu Austria și negocierilor Tratatului de Pace cu Ungaria.  Delegația ungară a tergiversat și prelungit abuziv tratativele, astfel că la 6 mai 1920 Conferința de Pace a adresat Ungariei nota ultimativă de rigoare (“scrisoarea Millerand”).

În după amiaza zilei de vineri 4 iunie1920 a avut loc în palatul Marele Trianon de la Versailles solemnitatea semnării Tratatului de Pace dintre Puterile Aliate și Asociate și Ungaria, în prezența oficialităților și a unui public select. Momentul principal a fost chiar cel inițial, în care cei doi reprezentanți ai Ungariei au fost invitați să-și depună semnăturile pe pagina finală a Tratatului, fapt consemnat la ora 16.32. La exact aceiași oră, în Ungaria au răsunat clopotele și sirenele, iar timp de 10 minute a încetat întreaga activitate publică. Ziua de 4 iunie 1920 a fost declarată ca zi de doliu național.

Tratatul de la Trianon are 14 părți ce cuprind 364 articole, grupate în Secțiuni, Capitole și paragrafe, incluzând diferite Anexe, Tabele și Protocoale. În fruntea fiecăruia dintre Tratatele de Pace din 1919-1920, inclusiv a celui de la Trianon, era înserat ca Partea I-a Pactul Societății Națiunilor, care proclama ideea cardinală a asigurării Păcii. Tratatul de la Trianon instituia încetarea stării de război la data intrării sale în vigoare prin ratificarea de către Ungaria, “când vor exista relații oficiale între Puterile Aliate și Asociate și Ungaria”, care redevenea astfel stat independent, după aproape patru secole. Tratatul fixa frontierele Ungariei cu vecinii săi (Austria, Statul Sârbo-Croato-Sloven, România, Cehoslovacia). El stabilea pentru Ungaria clauze politice europene iș extraeuropene, determina clauze militare, navale și aeriene, pe cele referitoare la prizonierii de război și morminte, apoi Sancțiuni pentru încălcarea legilor războiului, reparațiuni, clauze financiare, economice, privitoare la navigația aeriană, porturi, căi de apă, căi ferate, regimul muncii, Declarațiuni, Dispoziții speciale ș.a. Statele semnatare ale Tratatului însumau majoritatea statelor lumii de atunci și majoritatea populației Planetei.

Pentru intrarea în vigoare a Tratatului dela Trianon era necesară ratificarea sa, conform procedurii stabilite în articolul 364 din finalul Tratatului. Data de referință pentru intrarea sa în vigoare urma a fi data ratificării de către Ungaria și de către trei dintre Principalele Puteri. Intrarea în vigoare pentru fiecare Putere se va produce la data depunerii ratificării. Desfășurarea calendaristică a ratificărilor de către Puterile semnatare a început în vara anului 1920.

România a îndeplinit această prevedere a Tratatului prin dezbaterea ratificării sale în Senat și în Camera Deputaților în perioada 14-26 august 1920. Dezbaterile au fost ample, consistente, sintetizându-se în remarcabilele discursuri ale lui Take Ionescu (la Senat) și Iuliu Maniu (la Cameră), principalii reprezetanți ai Puterii și Opoziției.

Ratificarea Tratatului de la Trianon de către Ungaria, care făcea obiectul reglementării în cauză, a fost întârziată și prelungită abuziv de către Ungaria, desfășurându-se în lunga perioadă dintre 15 noiembrie 1920 – 26 iulie 1921, necesitând exercitarea demersurilor ferme ale Conferinței de Pace. La 15 noiembrie 1920, propunerea legislativă a guvernului Telekyi Pal privind “organizarea păcii de la Trianon” a fost întâmpinată de Adunarea Națională printr-o “Declarație solemnă de protest”.

Ratificarea ungară a trebuit să fie asumată de oficialitățile noului stat cunoscute pentru atitudinea lor profund potrivnică Trianonului. Acestea au fost obligate prin însăși poziția lor să procedeze împotriva propriilor lor convingeri, apelând la argumentele supreme ale rațiunii de stat, printr-o îndelungată persuasiune în rândurile colegilor, dar și ale adversarilor parlamentari, recurgând la orice artificiu procedural, oricât de firav, pentru obținerea votului de ratificare. Prin diverse compromisuri de acest fel au fost salvate aparențele soluționării oricât de formale, prin adoptarea “articolului de Lege XXXIII privitor la Tratatul de la Trianon”, la pachet  cu alte reglementări curente. Acest procedeu a fost acceptat tacit ca un fel de echivalent al ratificării, deși el rămânea deficitar în privința formulării explicite a semnificației sale.

După 26 iulie 1920 au depus ratificările respective S.U.A., China, Cuba, Nicaragua, Panama, Polonia, Portugalia, precum și alte 10 state semnatare ale Pactului Societății Națiunilor, inclus în Partea I-a a Tratatului de la Trianon.

Aplicarea completă a Tratatului în teren s-a prelungit până prin anul 1924.

Pe baza experienței nefavorabile privind desfășurarea negocierilor finale, factorii de conducere ai Puterilor Aliate au adoptat măsuri de precauție. În cursul aceleași zile de miercuri 26 iulie 1921 au avut loc trei momente din istoria finalizării Tratatului. Dimineața, la Budapesta, Adunarea Națională a votat “articolul XXXIII privitor la Tratatul de Pace de la Trianon”, fapt comunicat imediat Guvernului Franței, depozitarul tuturor actelor Tratatului. Ca urmare, în seara aceleași zile, la ora 18.00 a fost semnat la Paris Protocolul preliminar care preciza că “În momentul procedării la prima depunere a ratificărilor, Puterile Aliate și Asociate declară că își rezervă toate drepturile ce le-ar putea aparține ca urmare a neexecutrăii clauzelor de armistițiu sau a executării lor incomplete din partea Ungariei”. Al treilea moment era întocmirea “Procesului Verbal de depunere a Ratificărilor Tratatului de Pace semnat la Trianon, remise Guvernului Republicii Franceze”. Depunerile au fost executate de către patru dintre Principalele Puteri Aliate și Asociate (Imperiul Britanic, Franța, Italia și Japonia), precum și de către altele cinci (Belgia, România, Statul Sârbo-Croato-Sloven, Siam și Cehoslovacia).

În ansamblul său, Tratatul de la Trianon a reprezentat o operă monumentală de drept și relații internaționale. El rămâne un reper fundamental al istoriei universale contemporane. Studierea, cunoașterea și cercetarea sa necesită o abordare științifică.




S-au împlinit 120 de ani de la nașterea lui Dorin Pavel, întemeietorul hidroenergeticii românesti. Eveniment online, dedicat părintelui hidroenergeticii din România, organizat la Sebeș

Duminică, 31 mai 2020, a avut loc sub organizarea Primăriei Municipiului Sebeș și a Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș, un eveniment organizat online, dedicat profesorului și inginerului Dorin Pavel, fondatorul hidroenergeticii românești, cu ocazia aniversării celor 120 de ani de la nașterea sa.

Adaptat contextului actual, evenimentul s-a desfășura în mediul online și a parcurs următorul program:
Ora 10:00 – „Dorin Pavel (1900-1979), fondatorul hidroenergeticii românești” (materiale biografice, accesibile pe pagina de facebook a Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș).
Ora 11:00 – Remember: „Amintiri cu și despre Dorin Pavel”, Monika Fomino, Elveția (accesibil pe pagina de facebook a Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș).
Ora 12:00 – Remember: „Profesorul și inginerul Dorin Pavel”, prof. univ. dr. emerit Alexandru Herlea, Université de Technologie de Belfort-Montbéliard, Franța (accesibil pe pagina de facebook a Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș).
Ora 13:00 – Remember: „Dorin Pavel și astronautica”, prof. univ. dr. Radu Rugescu, Universitatea Politehnică din București (accesibil pe pagina de facebook a Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș).
Ora 14:00 – Memento Dorin Pavel…
Ora 15:00 – Comunicare științifică. „Dorin Pavel, la cumpăna marilor evenimente istorice (1914-1918)” (accesibilă pe pagina de facebook a Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș).
Ora 17:00 – Povestea inginerului și profesorului Dorin Pavel în imagini de familie (accesibile pe pagina de facebook a Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș).
Ora 19:00 – Amenajări hidrografice de pe Valea Sebeșului, proiectate de Dorin Pavel (materiale video, accesibile pe pagina de facebook a Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș).

Potrivit sebesinfo.ro, citat de romaniabreakingnews.ro, Dorin Pavel (1900-1979), nepotul de soră al poetului și filosofului Lucian Blaga, a fost inginer, profesor universitar, proiectant al principalelor hidrocentrale ale țării (de pe râurile Bârzava, Argeș, Lotru, Sebeș, Olt, Siret, Drăgan etc.), al amenajărilor de la Porțile de Fier sau al sistemelor de irigații din lunca Siretului. Eforturile sale, activitatea didactică și științifică, i-au fost încununate de cele mai înalte distincții și de accederea în structurile unor asociații savante atât din țară, cât și din străinătate, opera sa fiind desăvârșită de generațiile de studenți formate la Politehnica din București.

Video: Alocuțiunea Prof. univ. dr. emerit Alexandru Herlea, Université de Technologie de Belfort-Montbéliard, Franța – Remember: „Profesorul și inginerul Dorin Pavel”

Sunt bucuros și onorat să spun câteva cuvinte la acest eveniment consacrat academicianului Dorin Pavel (31 mai 1900– 6 iulie 1979), întemeietor al hidroenergeticii românesti, de la nașterea căruia se împlinesc, anul acesta la 31 mai, 120 de ani. Mulţumesc domnului Mihai-Octavian Groza, organizatorul evenimentului, pentru invitaţia de-a participa pe care mi-a adresat-o. Cum timpul de care dispun este limitat la câteva minute și cum inginerul Pavel este o personalitate cu o biografie și realizări bine cunoscute, am ales să mă opresc cu precădere la unele detalii pe care le cunosc fie direct de la Dorin Pavel, fie ca istoric al tehnicii. Personal am avut șansa și avantajul să beneficiez de sfaturile profesorului Pavel cu ocazia primilor pași pe care i-am făcut, la începutul anilor 1970, în istoria tehnicii, disciplină căreia m-am consacrat în cariera mea universitară.
Dorin Pavel și-a facut studiile la prestigiosul Institut de tehnologie « Polytechnikum » din Zürich, unde a avut profesori celebri precum termodinamicianul Aurel Stodola, prieten cu Albert Einstein, hidraulicianul Franz Prasil sau profesorul de mecanică Ernst Meissner. Aici a obţinut titlul de doctor-inginer și a ramas pentru scurt timp asistent. În această perioadă a urmat de asemenea stagii de formare și a lucrat la cunoscute firme elveţiene precum Escher-Wyss.
Dar, conștient de datoria pe care o are faţă de naţia căreia îi aparţine se întoarce în Tara în 1925. Consiliul Dirigent îi acordase în 1919 bursa cu care a studiat la Zürich. Stabilit la Bucuresti, este un pionier al cercetării și promovării utilizării energiei râurilor României și conceptor al multor realizări concrete. Sunt bine cunoscute studiul său, din 1933, intitulat: „Plan general d’amenagement des forces hydrauliques en Roumanie” și contribuţia sa, de primă importanţă, la amenajarea Dunării la Porţile de Fier, cu hidrocentrala de 2200 kw.
Dorin Pavel nu este, însă, numai un eminent inginer hidroenergetician, specializat în mecanica fluidelor, turbine și centrale hidraulice, ci stăpânește totalitatea tehnicilor care formează sistemul tehnic. Mă opresc la un exemplu : aviaţia care l-a pasionat din copilarie. Mi-a povestit cât a fost de impresionat când, la vârsta de 10 ani, în anul 1910, a asistat la Binţinţi la o demonstraţie de zbor facută de Aurel Vlaicu. Pentru aceasta, s-a deplasat, împreună cu părinţii și sora sa, la Oraștie unde au fost găzduiti de bunicul meu, notarul Alexandru Herlea, viitor primar al orașului, care era văr primar cu Letiţia, nascută Blaga, mama lui Dorin Pavel.
Din 1926, timp de mai mulţi ani, profesorul Pavel a predat cursuri de aerodinamică și construcţia avioanelor la Şcoala Aeronautică Română de la Cotroceni. La o deplasare la Paris, în anul 1928, a vizitat cunoscuta suflerie, tunelul aerodinamic de la Saint-Cyr construit în 1914 pe baza lucrărilor lui Gustave Eiffel și unde a conversat îndelung cu celebrul profesor Albert Toussaint, directorul Institutului de Aerotehnică de la Saint-Cyr de care aparţinea sufleria. In această deplasare s-a întâlnit și cu Traian Vuia cu care era rudă prin alianţă, prin unchiul sau Lucian Blaga. De asemenea, la începutul anilor 1930 a urmat școala de pilotaj și a obţinut brevetul de pilot gradul 1 & 2.
Dar timpul trece și pentru a încheia doresc să subliniez că academicianul Dorin Pavel a fost o personalitate complexă și de largă envergură ; un mare român și un adevărat european. Cele câteva cuvinte pe care le-am rostit s-au referit la Dorin Pavel inginerul care impresionează nu numai prin vasta sa cultură tehnică și realizările sale în domeniul ingineriei, ci și prin bogata sa cultură generală și abordarea holistică, sistemică a proiectului tehnic pe care îl analizează și concepe, ţinând cont de interdependenţa ce există între aspectele tehnologice, cunoștiinţele știinţifice, realităţiile ecologice, economico-sociale, politice, etc.

Mă opresc aici și vă multumesc pentru atenţie.
Alexandru Herlea

Video: ANIVERSARE DORIN PAVEL-prof. univ. dr. Radu Rugescu, „Dorin Pavel și astronautica”

Video: ANIVERSARE DORIN PAVEL-Monika Fomino, „Amintiri cu și despre Dorin Pavel”




Cercetătorii români au creat o aplicaţie care arată în timp real gradul afectarii economiei României datorită crizei COVID-19

Cercetătorii  de la Universitatea „Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca au creat o platformă online şi monitorizează în timp real impactul epidemiei asupra economiei româneşti. Cercetătorii actualizează zilnic datele. Platformă reprezintă o adevărată radiografie la zi a economiei românești. În prezent se vede clar că Serviciile de sănătate, IT-ul și telecomunicațiile cresc în timp ce turismul sau serviciile de recrutare de personal se prăbușesc.

La această aplicație lucrează șase cercetători ai Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor a Universității Babeș-Bolyai din Cluj printre care și un masterand  https://econ.ubbcluj.ro/coronavirus.

La 62 de zile de la primul caz de coronavirus, conform analizelor grupului de cercetare, tabloul complet în cifre arată așa: PIB-ul din trimestul II scade cu 15,2% și cel anual cu 6,5%, 70 de companii se închid la fiecare oră, 1 milion de persoane în șomaj tehnic, 260 de mii de contracte suspendate.

„Obiectivul nostru este nu numai să influenţăm sau să dăm un instrument în mâna factorilor decizionali. Drim să informăm şi publicul larg prin intermediul unor infografice uşor de înţeles şi uşor
de parcurs, ca să înţeleagă toată lumea cum stă economia în momentul de faţă şi care sunt previziunile noastre”, a spus Levente Szasz, prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea
Afacerilor din cadrul UBB Cluj.

Pe baza datelor strânse, specialiştii au făcut primele previziuni.

„Ne aşteptăm la o scădere a PIB-ului în 2020 cu 6,5 la sută, care include şi o scădere a PIB-ului trimestrial din trimestrul doi, de 15,4 la sută”, a mai spus Levente Szasz.

După ce au monitorizat şi situaţia actuală a contractelor de muncă din toate sectoarele, economiştii au şi o veste bună.

„Aici deja am observat în ultimele zile un trend cât de cât pozitiv. Pentru că numărul persoanelor care au intrat în şomaj tehnic a scăzut. Cu toate acestea şi în momentul de faţă, avem un million de persoane din România a căror contratct de
muncă a fost afectat de această pandemie”, a declarat prodecanul Facultăţii de Ştiinţe Economice.

Oricine poate să acceseze platforma şi să consulte în timp real rezultatele proiectului de cercetare.

Legatura catre aplicatie https://covid.csaladen.es/d/ro/romana?orgId=1




1.100 de angajați de la Dacia au reintrat în șomaj tehnic

1.100 de angajați de la Dacia au reintrat în șomaj tehnic, cu 85% din salariu, pentru că alte fabrici Renault, pentru care ei livrau piese, nu și-au reluat încă activitatea, a transmis corespondentul Rador Cristian Matei, preluat de romaniabreakingnews.ro. Secțiile afectate sunt cele de presaj și caroserie, acolo unde schimburile se rotesc, în condițiile în care nu se muncește în schimbul 3. Totodată, în secția de motoare sunt angajați care se vor afla în șomaj tehnic toată luna iunie. Totuși, luna viitoare, la Mioveni este posibil să se lucreze cu tot efectivul




3 iunie – Ziua Mondială a Bicicletei

Marcată din 2018, ca o recunoaştere a contribuţiei ciclismului la obiectivele de dezvoltare durabilă; rezoluţia Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind stabilirea acestei zile a fost adoptată la 12 aprilie 2018, la inițiativa Alianţei Mondiale a Ciclismului şi Federaţiei Europene a Cicliştilor. (foto Knights Riders BucharestFB)

Ziua mondială a bicicletei este sărbătorită, în fiecare an, la data de 3 iunie, conform site-ului oficial al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), www.un.org.
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat, la 12 aprilie 2018, o rezoluţie în cadrul celei de-a 72-a sesiuni ordinare de la New York, prin care se sărbătoreşte la 3 iunie, în toată lumea, Ziua mondială a bicicletei, precizează https://ecf.com, site-ul Federaţiei Europene a Cicliştilor (ECF).

Rezoluţia a fost adoptată prin consens de 193 de state membre ale ONU. Prin Rezoluţie sunt invitate toate statele membre ale ONU şi părţile interesate să celebreze şi să promoveze conştientizarea unei Zile mondiale a bicicletei. Declaraţia încurajează statele membre să acorde o atenţie deosebită bicicletei în strategiile de dezvoltare şi să includă bicicleta în politicile şi programele internaţionale, regionale, naţionale şi subnaţionale.

Alianţa Mondială a Ciclismului (WCA) şi Federaţia Europeană a Cicliştilor (ECF) au salutat rezoluţia adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, cele două organizaţii făcând lobby pentru o Zi mondială a bicicletei, încă din 2016. Secretarul General al WCA şi ECF, Bernhard Ensink, a declarat, cu acel prilej, că bicicleta reprezintă „o sursă de beneficii sociale, economice şi de mediu – şi aduce oamenii împreună”. El a precizat, conform https://ecf.com, că Rezoluţia ONU este o recunoaştere a contribuţiei ciclismului la obiectivele de dezvoltare durabilă.

În acelaşi timp, cele două organizaţii, WCA şi ECF, apreciază munca extraordinară a lui Leszek Sibilski, profesor de sociologie la Colegiul Montgomery din Maryland, SUA şi a studenţilor săi, care au făcut o campanie susţinută pentru #WorldBicycleDay.

În decembrie 2017, Sibilski a fost îndrumat către Misiunea Permanentă a Turkmenistanului la ONU, iar reprezentanţii acesteia au fost de acord să prezinte în faţa Adunării Generale ONU propunerea pentru o Zi mondială a bicicletei. Alături de Turkmenistan, iniţiativa a mai fost susţinută de către 56 de state membre ale ONU, conform site-ului Băncii Mondiale, www.worldbank.org.

Alianţa Mondială a Ciclismului, lansată ca o iniţiativă a Federaţiei Europene a Cicliştilor la conferinţa Velo-city 2014 din Adelaide, Australia, este o reţea globală de organizaţii neguvernamentale şi ale societăţii civile, cu un interes substanţial în promovarea ciclismului. Obiectivul principal al reţelei nu este numai să promoveze ciclismul ca mijloc de transport în cadrul instituţiilor internaţionale, cum ar fi ONU, OCDE / ITF, Banca Mondială, dar şi să promoveze şi să sprijine schimbul de cunoştinţe, expertiză şi cooperare între asociaţii de ciclism şi organizaţii din întreaga lume. În prezent, WCA are peste 100 de membri din toate continentele.

Federaţia Europeană a Cicliştilor are peste 80 de membri din peste 40 de ţări europene şi îşi propune să unească asociaţiile cicliştilor din întreaga lume, oferindu-le o structură la nivel internaţional.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), infrastructura sigură pentru mersul pe jos şi mersul pe bicicletă reprezintă o cale de realizare a unei stări echitabile de sănătate, notează https://www.un.org/en/observances/bicycle-day. Pentru cei mai săraci locuitori ai oraşelor, care de multe ori nu îşi pot permite vehicule personale, mersul pe jos şi cel pe bicicletă pot oferi o alternativă de transport, reducând totodată riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral, anumite tipuri de cancer, diabet şi chiar deces. În consecinţă, un transport activ îmbunătăţit nu este numai sănătos, ci şi echitabil şi rentabil.

În timpul carantinei cauzate de pandemia de COVID-19, ciclismul s-a dovedit a fi cel mai sigur şi cel mai eficient mod de transport, se arată pe https://ecf.com. Federaţia Europeană a Cicliştilor a făcut o serie de recomandări autorităţilor europene, naţionale şi locale pentru promovarea ciclismului, sub titulatura: „Ciclism, dincolo de criză”. Printre acestea: realizarea unei infrastructuri bine concepute pentru biciclete, prin aşa-numitele „benzi COVID”; reducerea vitezei de circulaţie pentru maşini în oraşe la 30 km/h; crearea de către instituţiile europene a unui fond pentru bicicletele electrice, de cinci miliarde de euro, etc




Ing. MANU Iosifescu Valentin, președinte al Asociației Pro Basarabia și Bucovina, în perioada 1997-2004, a trecut la cele veșnice

Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina anunță cu profund regret, că la 1 iunie a plecat la viața veșnică, domnul ing. MANU Iosifescu Valentin, președinte al Asociației, în perioada 1997-2004.
În perioada când a condus Asociația, s-a implicat activ în toate manifestările științifice, cultural educative și filantropice organizate în Țară, în Basarabia, în Nordul Bucovinei și în Ținutul Herța. Ca om de știință, a pus pe primul plan importanța educației tinerilor din ținuturile românești aflate în afara granițelor. În acest sens, donațiile, a sute de mii de cărți din toate domeniile de activitate către școlile și bibliotecile din Basarabia și Bucovina, dar mai ales școlarizarea în țară a elevilor și studenților din aceste ținuturi românești, precum și organizarea de tabere pe Litoralul Românesc pentru acești tineri, au constituit preocupările principale și permanente ale sale în cadrul Asociației.
Născut în București, la 7 septembrie 1940, absolvent al Institutului Politehnic, cu specializări în Franța, și-a desfășurat activitatea în cadrul Institutului de Fizică Atomică (I.F.A., Măgurele).
Ca inginer specialist în construcții calculatoare și programare, a făcut parte din echipa primilor constructori de calculatoare electronice din România.
A fost un bun soț, tată și bunic, iar cu colegii și colaboratorii un camarad de nădejde, oricând să ajute cu o vorbă, sau o faptă bună.
Înmormântarea va avea loc în ziua de miercuri, 3 iunie la Cimitirul Străulești I.
Bunul Dumnezeu să-l ierte!

Consiliul Național al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina
2 iunie 2020

Comunicat publicat pe pagina FB a ACPBB https://www.facebook.com/328526000543638/photos/a.457430244319879/3243073799088829/