CATALONIA, KOSOVO …și insinuarea subliminală a Transilvaniei în ecuație, via euractiv Serbia

Julija Simic, redactorul-șef al EURACTIV, ediția în limba sârbă, scrie recent în articolul Kosovo și Catalonia (nu) sunt identice referitor la poziția U.E. și referendumul ilegal din Catalonia,  că „independența” Cataloniei văzută de  UE și catalogată ca o este o chestiune internă a Spaniei, (în contrast cu problema KOSOVO), nu a ,,căzut” bine ….în Serbia! De fapt, ea a iritat atât de mult această țară balcanică, încât, la un moment dat, Serbia a considerat imperios necesar de a trimite o scrisoare oficială Comisiei Europene pentru a solicita unele clarificări.

Ceea ce m-a intrigat la acest articol, nu a fost atât textul articolului în sine cât trucajul foto care îl ,,însoţea”!

Precum se vede, în imagine, apare radicalul prim-ministru grec Alexis Tsipras, sub privirile pline de blândeţe ale lu` tanti Angelika (Merkel) şi Onkl Jean-Claude (Junker), având-ul în spate, vrând-nevrând, pe ,,năzdrăvanul” Viktoraş (Orban), răsfăţatul clasei.

Cum, tema articolului – Kosovo și Catalonia (nu) sunt identice, este destul de serioasă, trecând peste dihotomia problema catalonă e identică cu cea din Kosovo, suntem surprinș nu de faptul că principalii actori ai diferendului  şi articolului sunt UE şi Serbia, ci, mesajul subliminal indus prin prezența în imaginea trucată , a ,,năzdrăvanului” Viktor Orban. Oare, întâmplător!?

În acele zile de efervescenţă autonomistă din Catalonia, la mijlocul lunii trecute – octombrie -, să nu uităm, că Viktoraş – Orban, era venit pe la Cluj, aşa tam-nesam (,,să aibe grijă de copii”, probabil!?), umblând țanţoş şi fudul, cum stă bine unui grof în prezenţa supușilor săi, şi declarând țâfnos, că: ,,viitorul o să fie în limba maghiară!” (în Transilvania n.r.).

Nu avem date suficiente, dacă unii membrii ai UDMR au fost prezenţi la faţa locului, în Catalonia, în acele zile ,,istorice” pentru UE, pentru schimb de experienţă, susţinere ideologică sau doar ca turişti/gură-cască. Ştim, prea bine, cu toţii, că membrii asociaţiei culturale UDMR, în general au probleme cu limba română, la citit, scris, înţeles, tradus, aşadar, e greu de presupus că s-au înţeles lingvistic cu catalanii. Dar au găsit limbajul comun: secesiunea!

Liderul UDMR – un grof mai mic, Kelemen Hunor, cu obişnuitu-i stil, alunecos/parşiv (perfid), de a vedea problemele comune, nu s-a lansat direct în polemică, ci a trimis la înaintare, coţofenele de serviciu ale UDMR-ului, ca să-şi ,,expună” poziţiile, precum că: ,,Autonomia acestei provincii spaniole reprezintă un model pentru „Ținutul secuiesc„, sau că: ,,Etnicii maghiari din România își doresc ceea ce are în acest moment Catalonia ca autonomie”, etc……

Dar, să ne luminăm, citând direct (text preluat de la Agerpres – n.a.), din declaraţia președintele UDMR Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, care sunt dorinţele acestora:

„Nu sunt pentru independența Cataloniei și asta pentru că de foarte multe ori am spus că noi (comunitatea maghiară n.r.) dorim autonomie și nu independență. Practic, ceea ce are în acest moment Catalonia ca autonomie ar fi ceea ce ne-am dori și noi, pentru noi în Ținutul secuiesc (…) Totuși, ce se întâmplă acum (în Spania n.r.) este un lucru bun, în sensul în care acum toată lumea vede diferența dintre autonomie și independență. (…) În ultimii 10-15 ani, în București s-a încercat de foarte multe ori să se amestece aceste lucruri, să se spună că e același lucru, dar acum se vede foarte clar că nu e același lucru. Catalanii au autonomie și vor independență (…) Al doilea lucru de care ar trebui să ținem cu toții cont este că dacă unei comunități i se spune în mod constant ,,nu” de la centru, va veni un moment în care comunitatea aceea va spune ‘da’ și poate că acel ,,da” va însemna un lucru rău pentru cei care spun ,,nu”(…) Niciodată nu duce la nimic bun dacă un centru, în cazul nostru Bucureștiul, iar în cazul lor Madridul, spune nu și nu la orice ceri tu. Dacă ți se tot spune ,,nu”, la un moment dat te saturi, cred că este de înțeles. Așa e și cu copilul care cere și nu i se dă, la un moment dat fuge de acasă„

CONCLUZIE

Da, este de înţeles!

Noi, aici în România, am înţeles de mult,  ce doresc autonomiştii UDMR-işti!

S-au exprimat foarte clar, culmea – în româneşte, în ultima frază a declaraţiei lor, proprii şi publice: ….,,Dacă ți se tot spune ,,nu”, la un moment dat te saturi, cred că este de înțeles. Așa e și cu copilul care cere și nu i se dă, la un moment dat fuge de acasă !”….

Şi cum sloganul ,,Să aducem Catalonia în Ardeal!”, invocat cu disperare, nu mai are nicio relevanţă, totuşi, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului! Adică, autonomiştilor maghiari, posibilitatea, şi dreptul, de a reflecta asupra viitorului, ţinând cont că, aşa cum rezultă din articolul d-nei Julija Simic (redactor-șef al EURACTIV.rs.), U.E. încă mai practică standarde duble şi mai dă dovadă de ipocrizie, chiar şi atunci când ,,năzdrăvanii şi răsfăţaţii clasei” perturbă liniştea casei şi a familiei, europene. ,,Home, sweet home!”….

Şi, apropo, mai e un risc! (AVIZ UDMR-ului!)

De a ajunge în situaţia, de neinvidiat, a d-lui Carles Puigdemont, fostul lider catalan.

Şi el a fugit de acasă ! …

Redau mai jos articolul care a însoțit imaginea care ridică atâte semne de întrebare.

Julija Simic, redactorul-șef al EURACTIV .rs : „Iată care este esența chestiunii.

În timp ce instituțiile U.E. și statele membre au respins fără echivoc independența Cataloniei, în urmă cu nouă ani, instituțiile de la Bruxelles și cele mai multe dintre statele membre n-au avut nicio problemă în a recunoaște, ceea ce Belgrad numea, îndreptăţit, ,,o declaraţie unilaterală”,  independeţa provinciei Kosovo, din sudul Serbiei, la graniţa cu Albania.

A fost surprinzător de dur faptul că poziția ,,în bloc” asupra Cataluniei a fost luată în Serbia, fiind, astfel, o dovadă în plus a standardelor duble și ale ipocriziei practicate de U.E.

Şi Bruxelles-ul a mai pus un pic de ,,gaz pe foc”, atunci când purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene a spus, stânjenitor în opinia unora, că:

,, (…) Catalonia și Kosovo nu sunt cazuri comparabile, deoarece Spania este un stat membru al U.E.”.

Declarația a determinat consultări urgente la Belgrad, după care premierul, d-na Ana Brnabic a anunțat că Serbia va trimite o scrisoare Comisiei Europene cu o serie de întrebări referitoare la această poziție/atitudine a U.E.

Scrisoarea urma să fie înaintată chiar de către premierul Serbiei în timpul vizitei programate la Bruxelles. D-na Brnabic a spus atunci că, în calitate de persoană angajată ferm în integrarea europeană, insistă să primească un răspuns la întrebarea: ,,de ce situația din Kosovo este diferită de a Cataloniei și dacă legea internațională a fost aplicată, sau nu, şi Serbiei ?”.

Cu toate acestea, inițiativa a fost abandonată repede, iar autoritățile de la Belgrad, care speră într-o adere la U.E. în următorul deceniu, au explicat că ,,Spania a cerut Serbiei să nu trimeată scrisoarea”. Deşi, Spania este una dintre cele cinci state membre ale UE care nu au recunoscut independenţa Kosovo, împreună cu Slovacia, România, Cipru și Grecia.

Ideea, prin care Kosovo nu poate fi considerat un caz special, aparţine ministrului sârb de externe, Ivica Dacic, care a spus că ceea ce i s-a ,,întâmplat” (întâmplător !? – n.a.) Serbiei în 2008 a constituit ,,o încălcare (gravă – n.a.) a dreptului internațional, la fel cum mișcarea Cataloniei nu era în conformitate cu ,,linia” impusă prin dreptul internațional”.

,,Am avertizat că [Kosovo] este o ,,cutie a Pandorei” care nu se va încheia numai cu independența Kosovo”, a declarat Dacic, adăugând că exemplul provinciei Kosovo a arătat că sunt posibile mișcări unilaterale și că, în cele din urmă, sunt ,,punctele fierbinţi” pe care şi-le doresc marile puteri. Credința comună în Serbia este că Washington-ul și Bruxelles-ul sunt ,,arhitecții și susținătorii suveranității provinciei Kosovo”. (1)

După aceste remarci, însă, furtuna ,,s-a mai domolit”, dar președintele Serbiei – Aleksandar Vucic -, a comentat recent cât de greu este pentru fiecare sârb ,,să asculte ipocrizia ,,fără margini” – a U.E. -, în ceea ce  priveşte ,,respectarea integrității teritoriale a Spaniei””.

În timp ce, Madridul ,,a vopsit gardul, doar pe-o parte” (brushed aside – original in text, n.a.), în ceea ce priveşte independența Cataloniei, instalând un ,,îngrijitor” (caretaker – original in text, n.a.) pentru a ,,conduce” regiunea, la Belgrad s-a lansat un dialog intern cu privire la ce trebuie să se facă cu Kosovo. Opoziția declară că este doar un ,,spectacol” menit să ofere un alibi pentru decizia pe care, cineva, trebuie s-o ia (adică, să recunoască Kosovo).

Până în prezent, U.E. s-a abținut de a cere în mod explicit Serbiei să recunoască independenţa Kosovo înainte de aderarea la U.E., în schimb, este ,,stressată” de necesitatea de a vedea o ,,normalizare a relațiilor” în regiune.

Cu sprijinul Rusiei, Serbia a promis că nu va accepta niciodată independența Kosovo, dar, sub presiunea Bruxelles-ului, a fost de acord să redeschidă dialogul cu Pristina, să restabilească transportul și comunicațiile cu fosta provincie.

Așteptăm, cu interes, să vedem cine va face ,,prima mişcare” – Bruxelles sau Belgrad!?”

***

(1) N.A. – În estul Kosovo, lângă localitatea Ferizaj, se află Camp Bondsteel, principala bază a Armatei Statelor Unite, sub comanda KFOR. Baza funcționează (şi) ca sediu NATO pentru Grupul Multinațional de luptă al KFOR (MNBG-E).

Mihai COPEŢCHI-KOPECKY – romaniabreakingnews.ro