ROMÂNIA BREAKING NEWS

„Wind of change” – Bate vântul schimbării! Cât pierd România și Republica Moldova în absența (Re)Unirii ?

SHARE
, / 1386 0

o-singura-tara

Cam în fiecare an am fost obișnuiți să citim studii despre costul unirii, dacă s-a diminuat, dacă s-a mărit, dacă îl putem acoperi din PIB, dacă e momentul acum sau după intrarea în Schengen, etc.

Rar am discutat despre oportunitățile pierdute de România și Republica Moldova din cauza absenței (Re)Unirii. Despre investiții economice pierdute din lipsă de forță de muncă, despre emigrarea continuă dinspre teritoriile din Est spre întreg spațiul URSS, cu un accent pe Rusia, Belarus (în trecut) sau spre întreg spațiul vestic, cu accent pe Italia, Spania, UK, SUA, Canada (în prezent). Ne zbatem să obținem ridicarea vizelor cu SUA si Canada fără să realizăm că fără investiții puternice în țară, această forță de muncă se va duce în spațiul vestic și acolo va rămâne, nu vom avea nici un ROI (Return of Investment) în aceste acțiuni de liberalizare a pieții muncii, dacă ei nu vor avea un motiv serios de a se întoarce la un moment dat în țară, pentru a pune în aplicare ce au învățat în „lumea civilizată”. Și dacă ni se acceptă liberalizarea vizelor cu Canada la anul și dacă nu, noi vom pierde, dacă nu ne îndeplinim obiectivele global.

Unirea are costuri: asta este evident și normal, având în vedere decalajele economice existente. Ne-am obișnuit să fim speriați cu cifre și titluri dure : Unirea cu Moldova – factură de zece miliarde de euro anual. Concluzia din finalul articolului, publicat în 2014, nu este apocaliptică, dar păstrează totuși o notă negativă, deși este de apreciat că se discută pe cifre concrete, cităm:

„În total, „românizarea„ salariilor bugetarilor, a pensiilor și a altor prestații sociale, precum și a cheltuielilor de funcționare ale sistemului public din Republica Moldova ar costa, așadar, peste zece miliarde de lei anual. Adică un procentaj de circa 1,5% din PIB, nu imposibil, dar destul de greu de suportat de buget” Urmează o înșiruire a sistemelor de taxe în cele 2 țări, precum TVA, impozit pe profit sau accize, mai mari în România față de Rep.Moldova dar între timp oricum s-au mai apropiat ca valori (sau „armonizate”) mulțumită programului de „relaxare fiscală” derulat de ultimele 2 guverne ale României (guvernul Ponta și apoi Cioloș), astfel că problema taxelor a trecut într-un plan secund, alături de problema diferenței de cost la carburanți care de asemenea s-a redus și în România datorită prăbușirii cotației barilului.

Totuși, nu toate analizele de costuri se termină într-o notă negativă după ce înșiră facturile și diferența de nivel de trai, 2016 cel puțin a adus, în mod lăudabil, și analize care vorbesc, după partea de costuri, și despre beneficiile unirii„, care consider că au fost analizate prea puțin în prezent în mass-media.

Despre asta este vorba în acest articol, despre beneficiile și oportunitățile de dezvoltare despre care nu se vorbește suficient în majoritatea discuțiilor despre unire.

Redăm câteva titluri recente din presa românească:

  • România nu mai poate atrage investitori pentru că nu mai are forță de muncă. „Angajatorii din Transilvania ne întreabă dacă putem aduce sirieni care să lucreze în fabrici” – Ziarul Financiar, iunie 2016
    • Recrutările din penitenciare și biserici nu mai sunt suficiente pentru a acoperi nevoia de forță de muncă a companiilor.
       Guvernul pregătește, în toamna acestui an, lansarea unui draft al unei legi care să scurteze perioada de acordare a permiselor de mun­că pentru muncitorii din țări non-UE care să vină să lucreze în România, pentru că deficitul de forță de muncă a atins cote alarmante.
       „În Transilvania, angajatorii ne întreabă din ce în ce mai des de posibilitatea de a aduce imigranți sirieni care să lucreze în fabrici, pentru că nu mai găsesc efectiv forță de muncă. Nu mai există zone cu șomaj mare în România, poate cu excepția Vasluiului, pentru că din restul regiunilor oamenii fie lucrează, fie au emigrat, iar firmele, mai ales cele din zona automotive, nu mai găsesc muncitori de niciun fel. Guvernul actual, dar și cele viitoare, trebuie să înțeleagă că altă soluție pentru atra­ge­rea de investiții nu există decât dacă aducem forță de muncă din alte țări“, a spus Elena Antoneac, Head of Operations în cadrul companiei Nestlers Group, care oferă servicii de relocare.

       Încă de anul trecut, companiile din industria au­to din vestul și din centrul țării au relocat sute de an­gajați din Moldova în zonele în care aveau fa­brici pentru a putea duce la capăt contractele pe care le aveau deja semnate, dar pentru executarea că­rora nu mai găseau personal pe care să îl recru­teze. Cu astfel de situații s-au confruntat în 2015 pro­ducătorul de componente auto Leoni, care a avut o supra­sarcină de producție care a generat nevoia de re­cru­tare a unor angajați din alte zone, dar și pro­­du­că­to­rul de compo­nen­te auto ja­po­nez Fuji­ku­ra, care a fost nevoit să adu­că din Moldova 900 de angajați în fabricile din Cluj și din Dej.

       Elena Antoneac a spus că reprezentanții me­diului privat au avut o serie de întâlniri cu repre­zentanți ai Ministerului Economiei și  cu cei ai Inspectoratului General pentru Imigrări din cadrul Ministerului Afacerilor Interne pentru a discuta despre modificarea legislației românești în așa fel încât aceasta să faciliteze accesul la locurile de muncă din România pentru imigranții care provin din state din afara Uniunii Europene.
       „Până acum s-a mers pe ideea: «lasă că se des­curcă investitorii». Și este adevărat, investitorii s-au descurcat până acum, au făcut contracte cu peniten­cia­rele pentru a găsi mun­citori și au fost prin biserici pen­tru a găsi mun­citori ne­cali­ficați, însă alte surse de noi angajați nu mai sunt. De aceea tragem un sem­nal de alarmă, atât pen­tru guver­na­rea actuală, cât și pentru gu­vernările viitoa­re, pentru că, fără forță de muncă dis­po­nibilă, Româ­nia rămâne fără investiții“, a mai spus Elena Antoneac.
  • Companiile au început să refuze proiecte din cauza lipsei forței de muncă – BizBrasov, august 2016

    • Compania are o nevoie acută de operatori pe mașini cu comandă numerică, iar Blemovici admite că acum este, în mod clar, o perioadă mai fierbinte decât în trecut, deoarece candidații se găsesc din ce în ce mai greu, în timp ce o înrăutățire se simte și din punctul de vedere al fluctuației de personal. Firmele devin din ce în ce mai disperate să atragă noi candidați și măresc pachetele salariale pentru a atrage muncitori de la concurență. Migrația externă, chiar și temporară, accentuează acest fenomen. „În situația actuală în care este nevoie de atât de multă forță de muncă, eu cred că sunt destule categorii de profesii care devin interesante din punctul de vedere al salariilor, chiar dacă acestea sunt departe de nivelul din Vest“, spune Blemovici.

  • Cea mai proastă veste. O companie germană care a beneficiat de ajutor de stat renunță la a mai face o fabrică de 80 mil. lei la Târgu Jiu: investitorul acuză lipsa forței de muncă pregătite și creșterea salariilor din zonă – Ziarul Financiar, septembrie 2016

    • Investitorul acuză lipsa de forță de muncă pregătită și creșterea salariilor din zonă. Producătorul de cablaje pentru industria auto EKR-Elektrokontakt România, parte a grupului german Nexans, cu 2.500 de angajați în România, a renunțat la o investiție de 80 mil. lei (aproximativ 18 mil. euro) într-o fabrică în orașul Târgu-Jiu din județul Gorj, proiect care ar fi creat peste 800 de locuri de muncă. Pentru realizarea acestui proiect, compania germană a primit anul trecut și un ajutor de stat de aproape 40 mil. lei (8,8 mil. euro), fiind una dintre cele nouă companii multinaționale selectate de Ministerul de Finanțe alături de Bosch, Dacia, Airbus Helicopters sau Timken.

 

  • http://www.zf.ro/eveniment/zf-hr-insider-arad-editia-xxi-am-crescut-salariile-de-trei-ori-anul-acesta-oamenii-se-muta-de-la-o-firma-la-alta-si-pentru-30-de-lei-15837049 – Ziarul Financiar, octombrie 2016
    • Fabricile din județul Arad se confruntă cu o criză acută de personal și caută atât muncitori calificați, cât și necalificați, iar lipsa de candidați îi determină să majoreze salariile pentru a face față comenzilor. „Cred că toată lumea din regiune și-a depășit bugetele de salarii în 2016. Am intervenit de trei ori anul acesta pe salarii, iar astăzi un muncitor necalificat câștigă un salariu de 1.800 de lei brut pe lună (1.300 de lei net – n.red). Există o fluctuație foarte mare de personal pe timpul verii, multă lume pleacă în străinătate să lucreze sezonier, chiar și în Polonia, Slovacia sau Ungaria, unde primesc 700 – 800 de euro pe lună plus cazare (…). Sunt unele categorii de persoane – nomazii – care se mută de la o firmă la alta și pentru 30 de lei în plus la salariu“, a spus Aniela Mladin, director general al Guala Pack Nădab, companie producătoare de ambalaje aseptice pentru industria alimentară și farmaceutică. Ea a fost unul dintre speakerii evenimentului ZF HR Insider, organizat de ZF în parteneriat cu firma Continental miercuri la Arad. Tema celei de-a XXI-a ediții a ZF HR Insider a fost „Ce soluții există pentru a crește numărul de angajați din fa­bri­cile din zona Arad și ce pot face auto­ritățile pentru a rezolva proble­mele cu care se confruntă investitorii?“. Șefa Guala Pack a mai precizat că în 2015 zona Aradului s-a confruntat cu cea mai mare criză de personal de până în prezent, fabricile nu au personal cu care să își onoreze comenzile de pro­ducție, iar firmele riscă să nu respecte termenele de livrare către clienți. La rândul său, Christian von Albrichsfeld, directorul general al producătorului de componente auto Conti­nental  România, spune că din toate zonele în care compania are fa­brici, la Arad există o criză mai mare de personal.
    • „Sunt mulți angajați care vin, stau o lună sau două la serviciu până iau salariul și apoi nu mai vin, de aceea trebuie să facem ceva, să gândim o strategie prin care să îi facem pe oamenii care stau acasă să vină la lucru. Creștem salariile, iar oamenii pleacă de la o companie la alta pentru 50 de lei în plus. Timp de un an sau doi, putem să depășim bugetele de salarii progra­mate, însă multinaționalele se gândesc, atunci când văd o astfel de situație, să schimbe strategia. Nu zic că vor pleca de aici, dar nu vor mai crește aici, se uită pe piața mondială și caută alte zone în care să crească numărul de angajați. Dacă mutăm aceiași oameni de la o fir­mă la alta, nicio companie nu va putea să-și crească efectivele cu 1.000 de angajați pentru a face față comen­zilor“, a spus Christian von Albrichsfeld. Chiar dacă salariile brute fixe ale angajaților din fabricile din Arad par mici, în realitate veniturile nete încasate de aceștia sunt mult mai mari dacă se iau în calcul orele suplimentare și bonusurile.
  • http://www.zf.ro/eveniment/zf-hr-insider-editia-a-xxi-a-o-mare-fabrica-din-arad-am-adus-60-de-muncitori-din-ungaria-pentru-ca-nu-mai-gaseam-in-romania-15849332 – Ziarul Financiar, octombrie 2016

    • O mare fabrică din Arad: „Am adus 60 de muncitori din Ungaria pentru că nu mai găseam în România“. Deși salariile din Ungaria sunt, în medie, cu 30 – 50% mai mari, există situații în care întreprinderile din România ajung să importe muncitori din Ungaria.
      Criza de personal din fabricile din vestul țării i-a determinat pe angajatori să recruteze personal din localitățile din Ungaria apropiate de granița cu Româ­nia, pentru a face față vârfurilor de producție din perioada verii.

      „Am avut la un moment dat aproximativ 60 de persoane din Ungaria care au lucrat la noi în fabrică aproximativ două luni și ju­mătate. Nu au fost direct angajații noștri, ci prin­tr-o altă firmă. A existat o barieră de lim­bă. Noi am avut avantajul că jumătate dintre locuitorii și dintre muncitorii din fabrica noastră vorbesc limba maghiară, iar trainerii care i-au pregătit pe zona tehnică știau limba, dar nu pot să vorbesc despre o integrare în echipă a acestor persoane în adevăratul sens al cuvântului“, a spus Delia Ghilea, care coordo­nează politicile de resurse umane pentru cei 3.400 de angajați ai producătorului de cablaje auto Kromberg& Schubert din Nădab (județul Arad). Ea a fost prezentă în cadrul celei de-a XXI-a ediții a ZF HR Insider, organizată săptămâna trecută la Arad de ZF în parteneriat cu Continental.

  • http://m.zf.ro/profesii/avertismentul-unui-antreprenor-roman-din-regiunea-moldovei-nu-mai-gasim-oameni-ar-trebui-sa-putem-aduce-cu-costuri-mici-angajati-din-ucraina-sau-moldova-16143130 – Ziarul Financiar, ianuarie 2017

    • Avertismentul unui antreprenor roman din regiunea Moldovei. „Nu mai găsim oameni. Ar trebui să putem aduce cu costuri mici angajaţi din Ucraina sau Moldova””Anul trecut am făcut cerere la forţele de muncă din Vrancea pentru 150 de muncitori sezonieri pentru livezi, dar nu am primit niciunul. Nu găsim oameni. Ar trebui să se reducă taxele pentru aducerea de non­comunitari la muncă, să putem aduce cu costuri mici oameni din Ucraina sau Republica Moldova pentru două-trei luni de muncă, aşa cum fac polonezii. Am şi unde să îi cazez, dar trebuie sim­plificată procedura aducerii de forţă de muncă”, a spus omul de afaceri Daniel Guzu, care controlează producătorul de materiale de construcţii Duraziv şi alte afaceri în agricultură.În Romania, salariul mediu net pe economie este de 480 de euro pe lună, în timp ce în Republica Moldova nivelul este de 2,5 ori mai mic (caştigul salarial mediu fiind de 190 de euro net/ lună), iar în Ucraina este de 3 ori mai mic (salaiul mediu fiind de 160 de euro net/ lună).Şi Rareş Măcinică, managing director al companiei de logistică Lagermax AED Romania, a spus, în cadrul emisiunii online de business ZF Live, că poziţiile de şofer sunt din ce în ce mai greu de acoperit, iar  soluţie pentru rezolvarea deficitului de forţă de muncă din Romania ar putea fi importul de imigranţi din Ucraina, Republica Moldova sau chiar din Siria.
  • http://m.zf.ro/opinii/cea-buna-contraofensiva-ambasadorii-romani-trimisi-munca-caute-forta-munca-romania-tarile-strainatate-fac-americanii-nemtii-britanicii-francezii-ne-fura-tinerii-16157144 – Ziarul Financiar, februarie 2017

    • Cea mai bună contraofensivă: Ambasadorii români trebuie trimişi la „muncă” să caute forţă de muncă pentru România în ţările din străinătate, aşa cum fac americanii, nemţii, britanicii, francezii etc., când ne „fură” tinerii.Vasile Lupuţ, proprietarul procesatorului de lapte şi carne Unicarm din Statu Mare: Ne-ar mai trebui încă 300 – 500 de oameni, dar nu-i găsim.

      Daniel Guzu, un antreprenor român din agrobusiness: Am avut nevoie de 100 – 150 de oameni pentru cules în livezi şi nu a venit nimeni. Trebuie să aducem oameni din Republica Moldova şi Ucraina.

      Rareş Măcinică, managing director la Lagermax AED România, un grup de logistică: Există o lipsă acută de şoferi. Eu m-aş gândi chiar să aducem sirieni pentru a acoperi cererea. Companiile de transport nu mai au de unde să ia oameni.

      Mai mult ca sigur, cel puţin 10.000 de companii care operează în România, atât româneşti cât şi multinaţionale, se confruntă cu problema resursei umane: au comenzi, au finanţare, nu au cu cine să execute proiectele.

      Cum rezolvăm această problemă în care, după estimări, există un necesar de cel puţin 500.000 de oameni, iar oferta reală este zero?

  • http://www.striblea.ro/nu-gasim-oameni-la-munca-dar-problema-e-mult-mai-grava/ – striblea.ro, iulie 2017
    • Două anunțuri înșirate de mai multe ori pe marginea drumului european care traversează Hușiul. Două fabrici concurente și ambele de tradiție, Hușana și Musette ar angaja pe loc, dacă ar putea sute de oameni. Chiar mai mulți decât se arată în statisticile oficilae ale statului care știe că în Vaslui sunt disponibile 178 de locuri de muncă.

      Anunțurile sună un pic a disperare după cum sunt concepute și mă gândesc că patronii de acolo chiar asta simt. Este un sentiment rău să prinzi o afacere bună, să ai cadrul corect și să nu ai cu cine să o faci. Știi că oricât ai încerca, șansele de recrutare sunt mici. Și nu pun asta musai pe seama ajutoarelor sociale.

      Or fi ele teribil de multe și de avantajoase chiar și la Vaslui sau mai ales acolo, dar alta este marea problemă. Pur și simplu zona de acolo este depopulată. Zeci de mii de oameni care ar trebui să muncească acolo sunt plecați. Spania, Italia, Anglia. La soția mea acasă sunt cinci frați. Doi dintre ei sunt plecați în afară. Și nu s-ar întoarce nici dacă cele două fabrici se hotărăsc să plătească brusc salariul mediu pe economie.

 

Titlurile pot continua. Întrebarea care se pune este însă: cât pierde în prezent România din cauza faptului că românii sunt împrăștiați în mai multe state, teritorii rupte, fărâmițate, fără perspective economice reale (cu excepția teritoriului aflat în componența actualului stat român), nevoiți să emigreze la nesfârșit în alte părți ale lumii sau chiar să se lupte în războaie inegale sau care nu sunt ale lor ? Alocăm resurse pentru a fi alături de aliații noștrii în diverse puncte ale globului, de la cele din Estul fierbinte al Europei până la cele mai îndepărtate țări, lăsând în urmă familii, sănătatea și câteodată chiar vieți, în conflicte care au legătură cu noi tangențial mai mult sau mai puțin, dar sunt necesare pentru a fi alături de aliații fără de care această zonă a Europei ar putea da în fierbere la răgetul  marelui urs, însă nu ne alocăm timp și resurse financiare pentru a analiza serios oportunitățile pe care România le are din a repara nedreptățile istoriei care au lăsat prinși milioane de români în state diferite.

Atunci când oportunitatea unei afaceri este analizată, nu se face o simplă proiecție de costuri, ci un întreg plan de afaceri care cuprinde și această proiecție de costuri, dar ca parte dintr-un întreg. Nici măcar nu se începe cu proiecția de costuri. De ce ? Pentru că este puțin relevantă în plan individual, căpătând o formă și o valoare de referință doar în comparație cu nivelul de venit ce rezultă estimat din întregul plan de afaceri. Altfel, dacă analizăm izolat costul, riscăm să cădem în concluzii greșite. Un cost de o mie de euro pentru primele luni de activitate este mare sau mic pentru o afacere ? Dacă facem un sondaj, probabil că majoritatea ar răspunde că este mic. Și totuși, pentru un tânăr absolvent nesusținut financiar de familie care ar dori să își deschidă propriul cabinet de avocatură s-ar putea să fie un cost mare și dificil de depășit, neavând nici un fel de acces la surse de finanțare, nici în plan familial, nici financiar (prin instituțiile financiare, nefiind eligibil neavând încă nici un fel de venituri), fiind poate mai realist să amâne momentul înființării propriului cabinet alegând în schimb să lucreze primii ani în asociere sau sub coordonare cu altcineva care are vechime în profesie. Dar un cost de zece mii de euro ? Mare sau mic ? Facem afacere sau nu ? Poate că jumătate din cei  întrebați ar răspunde că poate fi un cost mare, dar dacă reprezintă o investiție pentru o patiserie în regim de franciză care poate începe din prima lună cu vânzări de o mie de euro pe zi și marjă de profit net de 10%, adică 100 euro pe zi care rămân ca profit în firmă, mai este un cost mare sau nu ? Dar la un cost de zece milioane de euro, dacă este pentru o hidrocentrală ce are deja, în urma analizei pieții și stabilirii contactului cu potențialii clienți, contracte estimate de milioane de euro pe lună ?

Depinde doar de noi dacă vom vedea în reîntregirea cu vechile teritorii românești o investiție similară celei într-o mare băcănie multiculturală cu acces pe diverse piețe sau mult mai mult, o investiție strategică ce va aduce, urmare a fructificării oportunităților oferite de ea, o dinamizare a întregii economii românești care a reînceput să accelereze dar are nevoie de forță de muncă, piețe de desfacere, unități de producție noi și, mult mai mult decât atât (pentru că altfel am înlocui băcănia cu un megamall) un impuls pentru tânăra generație de români (deoarece se repară o mare nedreptate istorică), de a nu mai pleca afară ci de a rămâne în țară și de a construi o nouă Românie, una mai dreaptă, mai integră, mai democrată și mai performantă economic decât micile românii care s-au descurcat mai mult sau mai puțin bine, cum au putut și cum li s-a permis, în ultimii zeci de ani.

În fine, analize se vor mai tot face iar hârtia suportă multe, dar să îi faci pe tineri să nu mai viseze este cel mai greu lucru. Pentru că fiecare copil care se naște visează, chiar dacă tinerii de ieri – adulții de azi uneori mai uită, poate împovărați de atâtea greutăți și griji. Eu personal sper că nu voi îmbătrâni până voi vedea Orchestra de tineret Chișinău cântând la București, în calitatea sa de orchestră de tineret al unuia din cele mai mari orașe ale României, melodia de mai jos: Wind of change.

Video: Scorpions – Wind of change cover by Cătălin Josan & Marinela Parlicov & Chișinău Youth Orchestra

Publicat de Ion Anton romaniabreakingnews.ro

Părerea ta contează

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press