Carolina Ciubotaru, originară din Chișinău, a oferit un interviu publicației ROMÂNIA BREAKING NEWS. Răspunsurile la întrebări au fost oferite colegului nostru, Tudor Vișan-Miu. Povestea se referă la actualitatea momentului și continuă ceea ce publicul a aflat din interviul Carolina, moldoveanca din ”Atlasul Frumuseții” [Jurnal de Chișinău, 22 ianuarie 2016]. – Redațía ROMÂNIA BREAKING NEWS
Născută la Hîncești (19 iunie 1997) și stabilită la Chișinău împreună cu familia, Carolina Ciubotaru a absolvit Liceul de Creativitate și Inventică “Prometeu-Prim”, unde a făcut parte și din corul liceului. Prezența ei a devenit cunoscută în spațiul public odată cu includerea ei în faimosul „Atlas al Frumuseții. Femeile lumii în 500 de portrete”, reunind o serie de instantanee ale fotografului Mihaela Noroc, editat în anul 2017 de Editura Humanitas. Cu acest prilej a oferit o serie de interviuri unor agenții de presă locală.
După absolvirea liceului (Promoția 2016), Carolina Ciubotaru, inițial atrasă de farmacologie, s-a decis pentru marketing și management. Astfel, a trecut vama de la Prut și a urmat studii universitare la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor (Promoția 2019). Acolo a studiat managementul și a fost o studentă dedicată, așa cum cititorii vor putea constata din puritatea gândurii unei domnișoare care împlinește noul proverb, ”Fetele din Basarabia sunt o bucurie”. În prezent, își continuă studiile în România (UE), urmând masterul de achiziții, distribuție și logistică la FEAA, dar în același timp activează profesional acasă, în Republica Moldova.
Carolina Ciubotaru surprinsă într-un moment de atenție și implicare, la un local din Chișinău. Foto Roman Friptuleac/2020.
Precizez de la început că tema întrebărilor va fi pur umană, cu o dublă adresabilitate: pentru românii din părțile voastre și peste românii din părțile celelalte. S-ar referi, de o parte, la întrebările celor care, născuți în spațiul vostru, vizează viața universitară a statului numit România (cu dificultățile ei cunoscute), precum și curiozitățile celor care între sloganul „Basarabie e România” și frumusețea ochilor tăi nu prea știu unde să se plaseze.
Carolina Ciubotaru: „Decizia de a-mi face studiile la Iași a fost cea mai bună decizie luată până în prezent. (…) Am simțit un respect enorm din partea profesorilor față de studenții basarabeni. (…) M-am simțit la Iași mereu ca acasă, chiar uneori mai bine.”
Prima întrebare este cum apreciezi experiența în mediul universitar ieșean?
Decizia de a-mi face studiile la Iași a fost cea mai bună decizie luată până în prezent. Nu am regretat niciodată nici un minut că am ales să-mi fac studiile acolo. Chiar dacă orașul este doar la 170 km distanță de Chișinău, niciodată nu m-am simțit acolo străină, însă mereu simteam diferența dintre societatea de acasă și cea de la Iași. Oamenii, în special profesorii, mi s-au părut foarte deschiși față de studenții basarabeni, mereu erau curioși cum se întâmplă lucrurile la noi, când și cum mergem acasă, etc. Am simțit un respect enorm din partea lor față de studenții basarabeni, pentru că noi mereu luam studiul în serios, mereu eram pregătiți de oră și acceptam colaborarea cu profesorii.
Primul semestru din anul întâi a fost perioada de adaptare, încă aveam un sentiment de sfială din cauza accentului. Mi s-a întâmplat o dată, în timpul unui curs, în auditoriul plin, să răspund la o întrebare adresată de profesor. Chiar dacă răspunsul a fost corect, acesta m-a ascultat, mi-a zâmbit drăguț… Și apoi a ascultat răspunsul altui coleg, care a zis aceeași chestie însă cu alte cuvinte, și profesorul i-a spus ca a dat un răspuns corect, chiar dacă eu spusesem aceeași idee anterior doar că într-un mod diferit, pe care profesorul nu a înțeles-o întocmai așa cum o enunțasem. Nu a făcut-o intenționat profesorul, a și reacționat foarte ok, însă eu m-am simțit cam prost pe moment și din aceasta cauza mi s-a întipărit acest episod.
Între timp, m-am adaptat și eu, s-au adaptat și colegii, și profesorii la accentul nostru, iar în anul doi nici nu mai depuneam efort să îmi schimb accentul ca să fiu înțeleasă. Totul a început să se combine perfect. Nu am avut nici o situație de conflict cu alte persoane, m-am simțit la Iași mereu ca acasă, chiar uneori mai bine.
Desigur, au fost cazuri când studenții basarabeni nu se puteau adapta mediului de acolo, pentru că au pornit de la început cu un comportament de superioritate și refuzau să colaboreze cu cei din jur.
Eu am avut o experiență foarte frumoasă. Acolo am înțeles cum e să trăiești singură, cum e să trăiești la cămin și cât de mult contează să ai o persoana de încredere lângă tine. Cred ca asta și mi-a făcut experiența mai frumosă, oamenii care au fost pe aceeași undă cu mine.
Cred că ai spus în puține cuvinte exact ce ai simțit că trebuia spus. Îți mulțumesc pentru aceasta. Mă bucur că ai găsit înțelegere la Universitate. Aș dori să te întreb dacă ai reușit să obții și cetățenia statului România.
Eu am obținut cetățenia încă când eram minoră, pe baza cetățeniei tatălui meu, deci nu am avut probleme cu asta….
Acesta este piesa care descrie 100% sentimentul meu de a fi basarabeancă, dacă e corect așa de spus! Versurile sunt scrise de Aurelian Silvestru, el fiind ai directorul liceului în care mi-am făcut studiile toți 12 ani! Solista sunt eu. Mereu îmi dădeau lacrimile când interpretam această piesă, mai ales când auzeam publicul cum cânta cu mine.
VIDEO. GRUPUL CORAL „PROMETEU” din Chișinău, a venit la Iași să cu prilejul Festivalului, „Grigore Vieru” din 17-18 mai 2016.
Aici e un recital al ansamblului, din care am făcut parte. Pe atunci încă nu știam ca o să-mi fac studiile la Iași, chiar dacă mergeam des la Iași cu ansamblul, la diferite festivaluri.
Ce poeți și cântăreți români îți sînt ție dragi în limba lacrimilor gemene? De pildă: Eminescu? Vieru? Păunescu? soții Aldea Teodorovici? Etc.
Cu soții Aldea Teodorovici am crescut, la fel și cu Vieru și Eminescu. Am interpretat cântecele scrise pe versurile acestora toți cei 7 ani în care am făcut parte din ansamblul liceului Prometeu-Prim.
Ascultând cred că îmi pot imagina cât de mult iubești graiul nostru. Da, te poți numi basarabeancă sau moldoveancă. Sigur că noi facem diferența între moldovenii din județele României și cei din raioanele Moldovei, dar asta în funcție de ce persoane cunoaștem și de ce gusturi avem.
Carolina Ciubotaru este o mândră fiică a Basarabiei. Îi puteți privi superbii ochi care au făcut înconjurul planetei. Puteți afla că nu a dorit să facă o carieră în modelling. Ceea ce însă rămâne esențial de sesizat este faptul că ea, ca atâtea alte basarabence, este devotată unor valori și modele pe care, în loc de a le numi, mai degrabă le-am iubi așa cum sunt.