La data de 31 octombrie 1925, comandantul Școlii de Ofițeri de Rezervă Român, colonelul Ionescu, nota despre subordonatul său că, a depus o muncă foarte stăruitoare și apreciez bine rezultatele obținute… A conceput idea unei mitraliere ușoare care a fost găsită bună de comisia de experiență, în present se află la Reșița unde ministerul a aprobat ca să se facă un exemplar pentru experiență.”
După o serie de funcții deținute în diferite structuri ale armatei, la data de 6 iunie 1938 Marin Orița, în baza Înaltului Decret nr.901, este avansat la gradul de locotenent, și mutat la Arsenalul Armatei, fiind confirmat în Corpul Tehnic Militar.
La data de 28 februarie 1939 în baza Înaltului Decret nr. 905 a fost avansat la gradul de căpitan. Despre activitatea desfășurată de acesta, Directorul Arsenalului Armatei, colonelul D. Antonescu notează la data de 31 octombrie 1939:, Prin spiritual său inventiv a reușit să realizeze lucrări foarte interesante, de real folos pentru armată…”
La data de 5 iunie 1940, Marin Orița a fost transferat la Comisia Militară de Control și Recepție de la Uzinele Copșa Mică – Cugir, în scopul de a îndruma confecția prototipurilor pentru pistolul mitralieră, inventat de dânsul și aprobat de Direcția Tehnică. Aici, acesta a conceput și realizat un pistol mitralieră care a fost adoptat de Consiliul Superior al Armatei, sub denumirea de, „pistolul mitralieră Orița”.
Orița este un pistol-mitralieră de calibrul 9 mm, ce a fost fabricat în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și câțiva ani după. Arma fost numită după căpitanul Marin Orița, care a omologat în România modelul ei.Potrivit unor surse, Orița a fost un proiect ceho-român,la care au contribuit cehul Leopold Jašek și românul Nicolae Sterca.
Automatul Orița a fost fabricat în mare serie la Uzinele Metalurgice Copșa Mică și Cugir. Prima versiune, modelul M1941, a intrat în dotarea armatei române în1943. O nouă versiune, îmbunătățită, este modelul M1948, cu pat fix de lemn sau M1949 cu pat rabatabil din metal, Arma s-a dovedit deosebit de fiabilă pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial și a rămas astfel în dotarea armatei române, până ce a fost înlocuită cu un calibru mai mare, în versiunea românească a automatului AK-47. Orița a fost în serviciul Gărzilor patriotice până în anii 1970.
Prototipul acestei arme automate a fost finalizat și experimentat în cursul lunii februarie 1941, cu câteva luni înainte de intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial. Prima versiune, modelul M1941, a fost fabricat în producție de serie la Uzinele Copșa Mică și Cugir, și a intrat în dotarea armatei române în anul1943. În anul 1948 a fost realizată o versiune îmbunătățită, cu pat de fier sau lemn, armă ce a fost în serviciul Gărzilor Patriotice până în anul 1970.,
„Pistolul mitralieră Orița” s-a dovedit deosebit de fiabil pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial și a rămas astfel în dotarea armatei române, până ce a fost înlocuit cu versiunea românească a automatului AK-47.
La data de 10 ianuarie 1944, Marin Orița a fost pensionat pentru limită de vârstă, cu gradul de maior în rezervă, dar a rămas concentrat la Uzinele Cugir.
Pentru meritele sale deosebite în slujba Armatei Române, căpitanul Marin Orița a fost decorat cu, Insigna pregătirii premilitare clasa a ÎI –a”, Medalia, Centenarul Regelui Carol I” și conform Înaltului Decret nr.1517/1940, cu Medalia, Coroana României” în grad de cavaler.
Surse: melidonium.ro, ro.wikipedia.org/wiki/Orița, militaryfactory.com, semperfidelis.ro, Revista, Document” – buletinul Arhivelor Militare Române, nr.4/2015.
Publicat de romaniabreakingnews.ro