ROMÂNIA BREAKING NEWS

Atrocitățile sovietice în Basarabia și Bucovina de Nord din iunie 1940. de George Damian

SHARE
, / 1314 0

Atrocitățile sovietice în Basarabia și Bucovina de Nord din iunie 1940

La începutul anului 1940 regele Carol al II-lea le promitea basarabenilor că nu îi va abandona în fața sovieticilor (detalii aici). Însă regimul de corupție care domnea în România a lăsat armata fără armament, iar sistemele de alianțe care garantau granițele României dispăruseră de mult. Pe 28 iunie 1940 România a cedat Basarabia fără luptă. În rândurile de mai jos puteți citi un raport al Serviciului Secret de Informații care sintetiza dezastrul retragerii armatei și autorităților române din Basarabia. Până la urmă a fost un rezultat de neevitat al corupției.

Retragerea armatei române din Basarabia în iunie 1940

Raportul Serviciului Secret de Informații despre retragerea din Basarabia

Prin ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940 și acceptat de guvernul român la 27 iunie 1940, cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord urma să se facă cu respectarea următoarelor clauze:

Clauzele ultimatului

1. În termen de patru zile, cu începere dela 28 iunie 1940, orele 14, teritoriul Basarabiei și Bucovinei de Nord va fi evacuat de trupele și autoritățile române.

2. Pe de altă parte, în mod succesiv, același teritoriu va fi luat în stăpânire de forțele Armatei Roșii.

3. La 28 iunie 1940, forțele Armatei Roșii vor ocupa punctele Chișinău, Cernăuți și Cetatea Albă.

4. Autoritățile vor trebui să predea în perfectă stare și în întregime: căile ferate, depozitele de orice fel, întreprinderile industriale, etc..

5. Se va constitui o comisie mixtă plenipotențiară, care va reglementa formalitățile predării.

Evacuarea a început în ziua de 28 iunie 1940, orele 14.

Comportarea trupelor și autorităților române

Trupele și autoritățile române au căutat să respecte întocmai aceste clauze, luând toate măsurile în consecință; cunoscându-se însă că evacuarea în acest termen nu se va putea realiza complect, s-a cerut o prelungire de două zile, cu respectarea clauzelor inițiale, ceea ce a și fost acceptat de guvernul sovietic.

A. Comportarea sovietelor în timpul retragerii armatei și autorităților române

Comportarea guvernului sovietic

Guvernul sovietic nu a respectat clauzele ultimatumului, considerându-le ca pe niște noțiuni sterile pentru opinia publică internațională, deoarece cuvântul de ordine dat și executat de armata și autoritățile sovietice a fost:

a) Ocuparea armată dintr-odată a întregului teritoriu basarabean și bucovinean în cel mai scurt timp și cu toate mijloacele avute la dispoziție. În acest scop, unitățile sovietice s-au infiltrat mult în spatele trupelor române, care se retrăgeu conform planului prestabilit, ocupând diferite localități și noduri importante și vitale de comunicație, fie prin înaintarea rapidă a unităților motomecanizate, fie prin debarcarea de parașutiști, fapt ce a împiedicat și desorganizat măsurile luate de autoritățile române pentru evacuare, blocând rețeaua de comunicație și ocupând punctele principale locale de legături și transmisiuni, făcând astfel imposibilă efectuarea evacuării diferitelor depozite de armament și materiale ale Armatei. În acelaș timp, aviația sovietică evolua pe deasupra trupelor române în retragere, producând o mare panică.

b) Instigarea și înarmarea elementelor ostile și tulburente locale prin agenți comuniști infiltrați pe tot teritoriul cedat odată cu înaintarea unităților motomecanizate și debarcarea parașutiștilor. aceștia au format bande de teroriști, dedându-se la acte de sabotare și teroare, împiedicând evacuările, executând aresări și sechestrând șefi de autorități, insultând și molestând ofițeri, subofițeri și soldați, degradând rețeaua de comunicații și transmisiuni și dezarmând autoritățile române locale pentru menținerea ordinei. Toate aceste acte erau executate cu sprijinul și încurajarea trupelor sovietice infiltrate.

c) Dezarmarea unităților române izolate de către trupele sovietice regulate

Dat fiind că, unitățile motomecanizate și parașutiștii sovietici s-au infiltrat în spatele trupelor române și au ocupat diferite localități și noduri vitale de comunicație, blocând gările și oprind plecarea trenurilor, transporturile nu au putut fi dirijate la timp conform planurilor de evacuare.

Profitând de această situație critică, trupele sovietice motomecanizate sub comandă au înconjurat formațiunile mici române și sub amenințarea mitralierelor de pe tancuri și autoblindate, le-au dezarmat, le-au luat mijloacele de transport, au arestat și degradat ofițerii și subofițerii, punându-le astfel în imposibilitate de a-și continua evacuarea.

În continuarea operei de terorizare a acestor unități, trupele sovitice au obligat, sub amenințare, pe ofițerii și soldații români să strângă armamentul, rezultat din dezarmare și să-l depoziteze în locurile fixate de ei.

După aceasta, trupa a fost lăsată voia întâmplării, soldații basarabeni fiind obligați să plece în localitățile de origină cu rechizițiile (animale, cai și căruțe), soldații din Vechiul Regat lăsați fără comandanți, hrană și mijloace de transport, iar ofițerii expuși – mai întâi – batjocoririi publice, apoi încarcerați.

d) Desfășurarea unei intense propagande de denigrare a Armatei și Autorităților române de falsificare a situației politice din România și de proslăvire a regimului comunist Uniunea Sovietică.

Pentru aceasta, agenții comuniști, plasați dinainte în Basarabia și Bucovina de Nord, precum și cei veniți odată cu primele trupe de infiltrație, au făcut aprecierei jignitoare și de ponegrire a Armatei Române și a Comandamentului său, au criticat vehement și cu ostilitate activitatea desfășurată de autoritățile române, căutând să dovedească incapacitatea și lipsa de gospodărire a conducătorilor și starea de mizerie a populației în comparație cu situația din U.R.S.S..

Totodată, agenții sovietici au afirmat că în România este o mare sărăcie, că a isbucnit revoluția, că Ungaria și Bulgaria au declarat război României, ocupând Transilvania și Dobrogea, și că trupele germane au ocupat Bucureștii pentru a restabili ordinea.

În același timp, agenții au căutat să descrie regimul de libertate și prosperitate din Uniunea Sovietică, promițând Basarabenilor și Bucovinenilor acelaș regim și bună stare. Toate acestea au avut de scop, pe de o parte să inducă în eroare populația, înșelându-i buna credința, ascunzând contrasturile dintre viața din teritoriile cedate și cea din U.R.S.S., și pe de altă parte să provoace un spirit de ostilitate față de România. Scopul principal – însă – era să determine pe cei cari voiau să se repatrieze de a renunța la această idee.

B. Comportarea sovietelor după retragerea Armatei și Autorităților Române

Comportarea față de ofițerii arestați

În general, arestările ofițerilor români s-au făcut numai pentru șicanarea, molestarea și batjocorirea lor, fără motive juridice întemeiate. Acest lucru se constată din declarațiile ofițerilor repatriați, în care sunt expuse – în general – următoarele motive invocate de organele sovietice cu ocazia arestării lor:

a) Primul motiv și cel mai grav pentru organele sovietice, invocat împotriva celor arestați, este faptul că erau ofițeri români și educați deci – împotriva U.R.S.S. și regimului de acolo.

b) Al doilea motiv, tot atât de grav, este faptul că au făcut educația soldaților de sub comandă în spirit anti-comunist și anti-sovietic.

c) Al treilea motiv este faptul că ofițerii români au tolerat maltraterea soldaților basarabeni de sub comandă.

d) Al patrulea motiv este că au executat ordinele guvernului român de a face lucrări și de a se pregăti pentru un eventual războiu împotriva U.R.S.S..

e) Al cincilea motiv, este faptul că ofițerii români au făcut propagandă anti-sovietică printre soldați și populația civilă.

f) Al șaselea motiv constă în faptul că ofițerii români au făcut și ordonat rechiziții dela populația basarabeană și bucovineană.

g) În șfârșit, al șaptelea motiv este bănuiala că au făcut spionaj în favoarea României.

Interogatoriile și cercetările ofițerilor se făceau sub continui amenințări (împușcare, deportare în Siberia), insulte, ofense și înjurături. Unii ofițeri în stare de arest au fost chiar și loviți. În general, toți ofițerii erau forțați – sub amenințări – să semneze declarații, al căror conținut – ticluit de organele anchetatoare – nu era cunoscut, deoarece declarațiile erau redactate în limba rusă și nu aveau interpret oficial recunoscut de ambele părți.

Deasemenea, erau obligați – sub amenințări și insulte – să recunoască depozițiile false făcute de indivizi puși de către organele anchetatoare. Ofițerilor li se propuneau – sub amenințări – presiuni și maltratări morale – să dea informațiuni asupra organizării și dotării Comandamentului Armatei române. Au fost obligați să declare domiciliile lor și rudelor din România.

Totodată, majoritatea ofițerilor au fost obligați să dea declarație – pe cuvânt de onoare – că vor servi Statul Sovietic, dând informațiuni asupra intențiunilor probabile ale Germaniei față de U.R.S.S. și că nu vor spune nimănui tratamentulo la care au fost supuși în timpul arestării și anchetării. Deasemenea, unor ofițeri români li s-a propus să rămână în serviciul Armatei sovietice cu aceleaăi grade, sau altele mai superioare.

Tratamentul în timpul reținerii

Toți ofițerii au fost încarcerați la un loc cu criminalii șiinfractorii de rând, fiind puși să spele podelele, să care hârdaiele cu materii fecale și să curețe closetele cu mâinile. Erau cazați câte 16-18 persoane în celule de 4,50 x 1,80 x 4 metri care în mod normal nu puteau adăposti decât trei delicvenți. Dormeau pe pardoseală de ciment, fără nici un fel de cazarmament, din care cauză ofițerii erau nevoiți săîși aștearnă hainele pe jos.

Hrana era mai mult decât insuportabilă, și preparată în condițiuni infecte, constând în general dintrîo apă fiartă, murdară, în cele mai multe cazuri fără zahăr, căreia i se zicea ceai, circa 400 grame pâine neagră și rău preparată pe zi, supe de arpacaș sau hrișcă, fără grăsimi, și uneori ciorbă de varză și sfeclă furajeră, sau supă de macaroane. Seara, hrana consta din acelaș ceai sau apa dela macaroane.

Masa se servea la ore nepotrivite, uneori ceaiul la ora 12, prânzul pe la ora 16 sau 18, iar masa de seară pe la ora 23-24, sau la mic interval după masa de prânz. Vesela consta exclusiv dintr-o strachină de lut și o lingură de lemn, în care se servea atât masa cât și ceaiul și apa.

Ofițerii nu erau scoși din celule decât pentru cercetări – numai noaptea – și la closet de două ori pe zi – la ora 4 și 18, restul timpului fiind petrecut în aceste celule suprapopulate, cu miros pestilențial, pline de ploșnițe și paraziți și într-o temperatură aproape insuportabilă, unde mai erau nevoiți să-și facă nevoile și în hârdău.

Ofițerilor nu li s-a permis să aibă sau să-și procure rufărie, săpun și cele mai elementare lucruri și materiale pentru higiena corporală. Baia se făcea odată la 20 de zile, într-un timp foarte limitat, cu care ocazie își spălau și cămașa de pe ei. Deasemenea nu li se permitea să aibă obiecte de bărbierit, fiind tunși și bărbieriți cu mașina de tuns.

Din cauza promiscuității, în care se aflau, la un loc cu indivizi de pe cea din urmă treaptă a societății, și din cauza lipsei de îngrijire higienică, toți s-au umplut de paraziți, unii îmbolnăvindu-se fie că dormeau pe jos, fie din cauza hranei și necurățeniei. Asistența medicală era inexistentă, lipsind atât medici cât și medicamente strict necesare. Vizita medicală era făcută – odată la 3-4 zile – de câte două surori de caritate, absolut nepregătite, iar medicamentele administrate constând din sare amară, chinină și tinctură de iod. Cercetările aveau loc numai noaptea, la diferite ore, cu scopul de a deranja pe cei din celulă, adăugându-se un supliciu în plus la cele existente.

Paznicii închisorii și sentinelele aveau o comportare față de ofițeri mai jignitoare decât față de criminalii și infractorii de rând, înjurându-i, molestându-i, îmbrâncindu-i, ofensându-i și forțându-i să spele podelele, să curețe closetele cu mâinile și să care hârdaiele cu murdării. Cererile ofițerilor în legătură cu procurarea de obiecte de higienă, rufărie și alimente erau nesocotite și luate în derâdere. În timpul arestării, ofițerilor și subofițerilor li s-au luat toate obiectele de preț și bagajele, fără a li se da vreo dovadă. Multe din aceste lucruri au fost restituite la repatriere, însă toate erau devalizate de către soldații sovietici. Ofițerii – la eliberare – au fost însă obligați să semneze declarații că au primt toate lucrurile. Ofițerii combatanți, basarabeni și bucovineni, au fost opriți – fără excepție – în închisori și trimiși în judecată.

Prin toate cele arătate mai sus, se urmărea demoralizarea și maltratarea morală a ofițerilor pentru a-i forța să recunoscă învinuirile făcute de anchetatori, de a da informațiunile cerute și de a primi propunerile de a face servicii Statului sovietic.

C. Atitudinea față de populația civilă

Față de populația civilă, atitudinea autorităților sovietice, în special N.K.V.D., era mai mult decât intolerantă.

Foștii funcționari erau arestați și supuși aceluiași tratament ca și ofițerii. Averile lor au fost confiscate și lăsați pe drumuri fără nici un mijloc de traiu.

Intelectualii români erau deasemenea arestați și duși în interiorul U.R.S.S., mulți fiind executați sub învinuirea și bănuiala de a fi fost ostili regimului sovietic. Toate acestea de mai sus, numai în urma denunțurilor făcute și a informațiunilor culese anterior de către agenții sovietici trecuți clandestin pe teritoriu român.

Țăranii au fost obligați să predea totul organelor sovietice și în caz de refuz, s-a răspuns cu arestarea, executarea sau deportarea în interiorul U.R.S.S..

Persoanele care doreau să se repatrieze au fost șicanate, purtate din loc în loc, în scopul de a renunța la această idee, bunurile lor mobile și imobile confiscate și obligați să semneze declarații că după sosirea în România vor activa în favoarea Serviciului de Spionaj sovietic, părinții lor fiind opriți ca ostateci. Mutora li se propunea să rămână pe loc, promițându-li-se funcții înalte în administrația sovietică.

Foștii parlamentari români – în special cei care făcuseră parte din Sfatul Țării și Frontul Renașterii Naționale – au fost arestați și trimiși în judecată sub învinuirea de trădare și pactizare cu autoritățile române. Deasemenea foștii ofițeri și subofițeri din armata albă au fost până la unul executați fără nici un fel de judecată.

Mulți foști funcționari români, cari nu au fost arestați în primele zile după desăvârșirea ocupației, au fost obligați să contuinue serviciul, iar cei care au refuzat, au fost arestați și trimiși în judecată sub învinuirea de sabotaj.

Bisericile au fost închise, preoții batjocoriți, unii arestați și obligați să presteze alte servicii decât cel religios. Numai datorită intervenției populației, bisericile au fost redeschise, însă cei cari le frecventau erau suspectați. Unele biserici au fost – însă – transformate în cantine sau sedii de Înalte Comandamente Militare.

La repatriere, autoritățile sovietice au oprit atât ofițerilor cât și populației civile banii și obiectele de preț, lăsându-li-se numai câte 1.000-2.000 lei, pentru restul dându-li-se câte o dovadă, în care se arăta că sumele oprite constituiau o contrabandă de valută.

Comițând aceste acte reprobabile, autoritățile sovietice urmăreau trei scopuri bine distincte:

a) În primul rând se căuta determinarea populației civile de a renunța la ideea de repatriere, pentrucă acest lucru ar fi aruncat o lumină urâtă asupra regimului sovietic.

b) În al doilea rând, prin teroarea deslănțuită de organele Gugobez, se urmărea ca cei repatriați să acționeze în favoarea Serviciului de Spionaj sovietic, acesta interesându-se de situația Armatei române și de planurile probabile ale Germaniei față de U.R.S.S..

c) În al treilea rând, autoritățile sovietice căutau să determine populația civilă de a se transforma în agenți de propagandă comunistă în vederea întăririi cât mai urgente a regimului comunist în teritoriile cedate.

George Damian

 

Părerea ta contează

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press