ATACUL LA LARRY WATTS, un abil proces de dezinformare

Nu acordați atenție omului din spatele cortinei”

Pe data de 28 iulie 2013, pe canalul românesc B1 TV s-a desfășurat un program maraton de 6 ore pentru lansarea ultimului efort literar al dezertorului român al Războiului Rece, Ion Mihai Pacepa, „Dezinformarea”, 2013), co-autor Ronald J.Rychlak, și pentru a aduce omagii lui Pacepa ca presupus responsabil de căderea comunismului în România și, aparent, în Europa.
„Diseminarea de informații false concepute pentru a induce în eroare factorii de decizie și/sau opinia publică cu scopul luării de măsuri dăunătoare pentru interesele lor”. Ca parte a acestei extravaganțe, completată de clipuri video de marketing și interviuri mass-media, domnii Pacepa, reporterul Andrei Badin, și Vladimir Tismăneanu au atacat persoana și cartea mea: „Ferește-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României” (2010).

Ironia face ca titlul și tema centrală a volumului lui Pacepa-Rychlak „Disinformation” sunt ideale pentru înțelegerea atacurilor lor împotriva lui  (prezentare Ria Novosti – n.r.).

Pentru acei cititorii care nu sunt familiarizați cu conceptul, dezinformarea este diseminarea de informații false concepute pentru a induce în eroare factorii de decizie și/sau opinia publică cu scopul luării de măsuri – inclusiv non-acțiune – dăunătoare pentru interesele lor. În cazul de față, acest lucru s-ar putea referi la prezentarea incorectă a unei surse ca fiind de încredere și demnă de consultare sau, exact invers, ca pe un șarlatan ale cărui rapoarte ar trebui să nu fie nici citite, nici luate în considerare. Deoarece dezinformarea nu poate rezista verificării temeinice, se fac toate eforturile pentru a descuraja analiza critică. Chiar și fabricațiile cele mai bizare pot fi vândute publicului atunci când dezinformarea face apel la idei preconcepute, suspiciuni, prejudecăți culturale sau politice ale receptorului.

Cele mai multe acțiuni de dezinformare au câteva caracteristici comune. În primul rând, în afară de mici detalii care oferă oarecare plauzibilitate, principalele acuzații sunt dificil sau imposibil de verificat. În al doilea rând, dezinformarea este dificil de a fi atribuită înapoi, până la la sursa originală. Chiar și atunci când sunt menționate referințe la sursa, ele sunt foarte generale, neînsoțite de citări specifice, numere de pagină, sau programe și ore de de difuzare. Această tactică deliberată face ca receptorul să creadă că acuzația este documentată, descurajându-l pe acesta să examineze sau să verifice referința astfel menționată. Un exemplu în acest sens: niciunul din citatele pe care Pacepa le prezintă ca venind din discuțiile sale cu șeful KGB, Yuri Andropov, șeful Informațiilor Externe K.G.B. Alexandru Saharovski, sau de la Nicolae Ceaușescu nu avea vreo bază documentară.

De asemenea, fabricațiile echipei Pacepa-Bădin-Tismăneanu privind colaborarea pe servicii de informații sovieto-română post-1963 și atacurile împotriva persoanei și muncii mele urmează același model. Deși ei susțin existența post-1963 a colaborării împotriva S.U.A., Vatican și Israel, din partea României, ei nu furnizează vreo dovadă care să o susțină în afara „autorității” lui Pacepa, insistând numai asupra a ceea ce a scris el în Orizonturi Rosii. Mai mult, ei inventează propriul lor „Larry Watts”, în scopul de a ataca afirmații pe care eu niciodată nu le-am exprimat verbal sau în scris, în timp ce încearcă să atragă personalități, nu direct implicate, din SUA să li se alăture în campania lor împotriva afirmațiilor atribuite mie pentru care aceștia sunt singurii responsabili. Această a doua tactică corespunde unui “joc” standard de dezinformare în care conflictul este aprins între țintă și o terță parte până când acesta ajunge să se autosusțină, deturnând astfel energiile țintei și slăbind poziția sa.

Fostul director al C.I.A., R. James Woolsey, a căzut în această capcană pentru că avea încredere în Pacepa și trebuie că nu a mai verificat acuzațiile lui Pacepa. Aceeași tehnică a fost folosită pentru a-l ademeni pe Albert Einstein și un număr de senatori și congresmeni americani în sprijinul naiv oferit organizațiilor din Frontul Sovietic ce pretindeau că lucrează pe probleme de asistență socială în perioada anilor 1920 si 1930.[1]

Domnii Pacepa și Tismăneanu au încercat să angajeze o autoritate din SUA pentru a discredita „Ferește-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României” încă de la publicarea ei. Aceasta nu a fost o sarcină ușoară având în vedere că această carte a primit recenzii favorabile de la specialiști de renume pe tema România și Războiul Rece.[2] „Ferește-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României” a primit de asemenea avize de susținere de la un fost analist șef al serviciilor secrete britanice, un analist senior CIA responsabil pentru Balcani, mai mulți foști înalți diplomați americani care au servit în zonă, și profesori atât din Statele Unite cât și din Europa. În România, cartea a fost bine întâmpinată și apreciată de academicieni, profesori universitari, arhiviști, directori din serviciile de informații post-comuniste, miniștrii Apărării, șefii Statului Major General, etc (pentru comentarii și extrase din cărți.[3]

Confruntați cu o o misiune aproape imposibilă, de a combate „Ferește-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României” , Pacepa si compania au ales să evite cartea cu totul. În schimb, ei dau impresia că se referă la carte citând critici și acuzații împotriva propriilor lor fabricații. În tentativa lor de a face acest șir de fabricații mai credibil, ei atribuie un caracter și un trecut autorului care au foarte puțină legătură cu realitatea. Pentru ei Larry Watts este un american neloial care a fugit din Statele Unite în timpul Războiului Rece, și care și-a vândut serviciile regimului comunist din România, și chiar și-a trădat țara – reprezentandu-mă pe mine ca pe un Pacepa pe invers. În acest timp, Pacepa este confortabil înfășurat în mai multe valuri de steagul american, compunând „scrisori de dragoste” către Statele Unite ale Americii. Astfel de fabricații se pot credibiliza deformând persoana-ținta, care altfel ar fi lipsită de orice motivație credibilă pentru comportamentul imputat. De exemplu, aproape imediat după publicarea „Ferește-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României”, Vladimir Tismăneanu a început să insinueze că fusesem un adept al stalinismului și că lucrasem pentru Securitate, el sugerând că am „devenit nativ” de la „prea mult contact” cu istoricii militari români înainte de 1989.[4]

Andrei Bădin, intervievatorul lui Pacepa în „evenimentul major de televiziune,” deformează prin exagerare povestea unui Larry Watts, care „s-a mutat în România lui Ceaușescu”, după ce a obținuse „azil politic din partea regimului” apoi a „îmbrățișat idealurile comunismului românesc” și „a colaborat cu Securitatea”.[5] Pacepa, sursa lor de informații „de încredere”, declară că „în realitate, Watts s-a stabilit în România în timpul domniei lui Ceaușescu și a lucrat pentru fratele lui Ceaușescu, generalul Ilie Ceaușescu.”[6] Niciuna dintre aceste fabricații nu ar putea rezista chiar unei simple verificări a faptelor. Diversele mele călătorii în România au fost întotdeauna organizate și finanțate sub egida Congresului sau Guvernului american. Astfel, am petrecut doi ani în România comunistă pe o bursa Fulbright, câteva luni pe burse IREX, și două luni pe ceea ce se cheamă de exemplu bursa pe Resurse Naționale. N-am întâlnit un singur membru al clanului Ceaușescu în acest timp si nu am acceptat vreun loc de munca de la ei. Nici nu m-am cuibărit într-un azil confortabil din care să conspir cu regimul Ceaușescu în timpul anilor 1980, cum pretind Pacepa și Bădin.

Lăsând la o parte universul alternativ creat de Pacepa și compania, în realitatea noasträ, cea în care traiectoria persoanelor poate fi retrasată conform cu documentele existente, eu am condus fie activitatea de cercetare la Woodrow Wilson Center în cadrul unui grant în Washington DC, fie mi-am finalizat lucrarea de doctorat în Los Angeles într-un program comun dintre R.A.N.D. și U.C.L.A., timp în care lucram ca și consultant R.A.N.D.. Am dat asistență de cercetare și analiză pentru studii comisionate de Pentagon cu privire la Uniunea Sovietică, Europa de Est și Pactul de la Varșovia. Aceste studii au fost conduse de catre expertul R.A.N.D. pe probleme K.G.B., Jeremy Azrael, și au fost efectuate cu diferiți specialiști R.A.N.D. în problematica țărilor Pactului de la Varșovia și a Europei de Est – de exemplu, JF Brown, A. Ross Johnson, John Van Oudernaren, și F. Stephen Larrabee. Am avut de asemenea privilegiul de a lua parte la ocazionalele episoade de „joc de război”, cu participarea lui McGeorge Bundy, Frank Fukuyama, Arnold Kantor etc.

În 1988 perspectivele României mi s-au părut atât de sumbre încât am părăsit-o temporar ca obiect de studiu, reorientându-mi atenția pe analiza evoluției extraordinară pe atunci de liberalizare a U.R.S.S.. Numai răsturnarea lui Ceaușescu în Revoluția din decembrie 1989 și persuasiunea personalului I.R.E.X. m-au convins să ma întorc la subiectul România de la postul de profesor la Washington University din Seattle.

Începând cu 1991 până azi, am locuit si activat în România cel puțin jumătate din timp, lucrând pe integrarea în N.A.T.O. și reforma serviciilor de securitate, iar din 2009 țin cursuri universitare și scriu. Pâna în prezent, șederea mea in România a fost întotdeauna pe baza unor vize temporare. Nu am cerut și nu am aplicat vreodată pentru cetățenia română. Pentru toate acestea există documente ce pot fi verificate la fiecare dintre instituțiile menționate.

Capacitatea lui Pacepa de a compune tirade de neadevăr este impresionantă. Într-o „revelație,” în mod evident considerată de el ca fiind „dovada peremptorie”, Pacepa proclamă ritos că versiunea în limba engleză a cărții mele ar fi fost publicată doar dupa un an de la ediția sa în română. „În mod clar”, spune gloriosul dezertor, „cartea lui Watts a fost mai întâi scrisă în limba română,” și așa se „demonstrează rolul ei de dezinformare”.[7]

Încă o dată, fabulația lui Pacepa se destramă chiar atunci când e supusă la verificarea cea mai sumară. Ediția engleză a cărții mele, incluzând prim-planuri ale coperților din față și spate, fragmente în engleză precum și hărți interioare a fost prezentă pe internet din noiembrie 2010. Ea a fost, de asemenea, prezentată la reuniunea din România a Comisiei Trilaterale, la acel timp. Prima ediție românească a fost lansată abia 7 luni mai târziu în mai 2011, fiind semnalată și pe internet.

„Calul” englez, într-adevăr, a venit înainte de „carul” românesc.

Verificarea cronologiei prezentate este un exercițiu trivial. Ignorarea de către Pacepa a acestei cronologii , insistând că ordinea de publicare a fost exact invers, ridică întrebări foarte serioase cu privire la alte informații care-l au pe el ca singura sursă. Faptul ca Pacepa a indus în eroare o serie de foști oficiali americani și alți americani nu reduce deloc problema lui serioasa de credibilitate. Pacepa se ocupa de cartea mea în capitolul final (înainte de epilog) al Dezinformarii sale, insistând că aceasta este destinată discreditarii lui. Cu toate acestea, în „Ferește-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României” (2010), care are 760 de pagini, Pacepa apare numai pe șapte pagini de text, prima dată doar de la pagina 550 [8] și, spre deosebire de practica sa, eu nu-l vizez cu atacuri la persoană. Cele câteva referințe scurte pe care le fac la trecutul său din România se bazează în principal pe propriile sale declarații, și pe descoperirile recente ale angajaților de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității din Romania.[9] )

Acestea fiind spuse, cartea mea detaliază războiul clandestin al Blocului Sovietic împotriva României până în 1978, bazându-se în principal pe documentele de arhivă din fostele membre ale Tratatului de la Varșovia. Iar descoperirea centrală, că independența regimului comunist din România a fost nu numai reală, dar chiar mult mai adevărat anti-sovietică decât ne-am dat noi seama la timpul potrivit in Occident, lovește din plin legenda lui Pacepa, atât de susținută de domnii Tismaneanu si Bădin.

Tema principală a lui Pacepa rămâne așa cum a fost întotdeauna – că România comunistă a fost un cal troian sovietic și că nimic din independența sa nu a fost real. Pe de altă parte, echipa Pacepa ne cere să respingem abundența de documente contrare tezei lor, ce au apărut din arhivele statelor Pactului de la Varșovia, și să ignoram „omul din spatele cortinei”, pe care daca l-am examina macar un pic s-ar distruge întregul mit creat de repetarea îndelungată a acestei minciuni.

După Pacepa, România i-ar fi legat la ochi pe președinții Kennedy, Johnson, Nixon, Ford, Carter si Reagan (în primul său mandat), și pe directorii respectivi ai C.I.A. John McCone (1961-1965), William Raborn (1965-1966), Richard Helms (1966-1973), James Schlesinger (1973), William Colby (1973-1976), George Bush, Sr (1876-1977), Stansfield Turner (1977-1981), și, se pare, pe William Casey pe durata primei jumătăți a mandatului său (1981-1987). Această poveste ar fi fost foarte improbabilă, chiar făra avalanșa post-comunistă de evidență documentară contrară de la autoritățile sovietice și ale Pactului de la Varșovia – documente acum disponibile publicului pe site-uri Proiectului Istoriei Internaționale a Războiului Rece de pe lângă Woodrow Wilson Center și de Istorii Paralele pentru Cooperare în Securitate.[10] În schimb, Pacepa aruncă o „cortina” de vinovăție asupra întregului aparat românesc de securitate, asupra diferitelor regimuri comuniste din România, asupra României însăși, în așa fel încât toate acestea să poată fi identificate, dupa teza lui Pacepa, ca reprezentând interesele KGB-ului și ale Kremlinului. Pacepa ar fi dorit să ne facă să credem ca bogăția de documente, disponibile în prezent datorită Biroului de Istorie al Departamentului de Stat al SUA și al Freedom of Information Act Reading Room de pe lânga CIA, sunt nesigure deoarece SUA ar fi avut ochii legați de la inceputul anilor ‘60 până la aproape o decadă după sosirea lui în Statele Unite.[11]

Întotdeauna, o propunere improbabilă, insistența asupra ei este acum ridicolă. Nu doar că inteligența securității americane poate fi comparată cu cea din cadrul Pactului de la Varșovia, dar este chiar posibil să triangulăm documentația din fostul bloc sovietic, pusă la dispoziție prin declasificare oficială și procesele de verificare cu improvizația scurgerii de informație din Germania de est, din timpul prăbușirii Republicii Germane Democrate, documentele KGB scoase ilegal de Vasili Mitrokhin, și documentele Comitetului Central Sovietic și ale KGB-ului au rămas în arhivele Republicii Moldova (și ale altor foste republici sovietice), pe care Moscova a fost disperată să le reclasifice (fără succes până în momentul scrierii acestui text).

– Va urma –

Sursa: Adevarul.ro, Ziaristii Online[12]

---

[1][[1]] http://www.foia.fbi.gov/foiaindex/einstein.htm, New York Times, 09/02/22

[2][2] vezi: Prof. Keith Hitchens, Prof. Dennis Deletant, și Directorul politicii de Securitate Națională și Strategie de la Colegiul de Război al Armatei SUA , colonelul Charles Van Bebber. (Europa de Sud-Est, 36 1 (decembrie 2012), Revista slavica si Est Europeana, 90 1 (ianuarie 2012); Parametrii, 41 3 (toamna anului 2011).

[3][3] vezi http://www.larrylwatts.com/

[4][4] Tismaneanu.wordpress.com 28/05/11, 30/05/11, 20/12/11 și 11/05/13

[5][5] Bădin.ro, 18 și 19/10/13, evz.ro, 29/07/13.

[6][6] „Disinformation” Pacepa și Rychlak, 2013, p.340.

[7][7] Ibidem

[8][8] Larry Watts, „Ferește-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României”,2010, p. 550-552, 554, 581-582, 660

[9][9] vezi Liviu Țăranu, Ion Mihai Pacepa în dosarele Securității 1978-1980, CSNAS 2009 și Ziaristi Online: EXCLUSIV: “Pacepa nu a fost agent CIA”. Interviu cu Liviu Taranu, cercetatorul CNSAS care i-a disecat viata fostului prim-adjunct al DIE “defectat” in SUA

[10][10] vezi: http://digitalarchive.wilsoncenter.org/și http://www.php.isn.ethz.ch/collections/index.cfm)

[11][11] vezi: http://history.state.gov/ și http://www.foia.cia.gov/

[12][12] adev.ro/mrkzv6, http://www.ziaristionline.ro/2013/08/25/larry-watts-combate-dezinformarile-cuplului-informativ-pacepa-tismaneanu-rolul-cel-mic-al-celor-doi-agenti-diseminarea-de-informatii-false-concepute-pentru-a-induce-in-eroare-factorii-de-decizie-s/#sthash.LNsBkkba.dpufVersiunea în limba engleză – See the English version at LarryWatts.blogspot.com