ASTA-I, „FIREA” ROMÂNILOR!?

1 Decembrie 2017, sărbătoarea tuturor românilor, acum în pragul centenarului Marii Uniri, a fost umbrită de, bâlciul „deşărtăciunilor”, prezent la impresionanta paradă militară, cât şi de a doua zi, de la, „Târgul de Crăciun” – zămislit dintr-o răbufnire hormonală, dorit în Piaţa Victoriei din motive, cel puţin, de ordin patologic. Motivul real îl ştim toţi: slugărnicia endemică faţă de stăpânul care-ţi dă să, rozi un os” , îţi dă, putere”, tupeu ai genetic, apoi dispreţul faţă de aleşi îţi dă dreptul să le tai unul din cele mai elementare drepturi democratice.
Dreptul de a manifesta împotriva nedreptăţilor şi abuzurilor aşa-zisei, clase politice!
Aşa ar fi în firea lucrurilor, dacă, FIREA” românilor n-ar fi denaturat lucrurile și realitatea!

Dar, tema-i alta!
În imaginea de mai sus, capturată de pe Net, ne surprinde – neplăcut, binenţeles -, compoziţia tribunei oficiale” ridicată ad-hoc lângă Arcul de Triumf, aşa cum se obişnuieşte de mai mulţi ani, cu ocazia Zilei Naţionale a României, de 1 Decembrie.

Ziua Naţională a României, este un prilej de bucurie pentru majoritatea cetăţenilor ţării, sper, un moment care atrage mii/zeci de mii de persoane, nu numai în Bucureşti, ci şi în toate oraşele ţării unde se desfăşoară asemenea manifestări. Dar, centrul de greutate” îl reprezintă tot capitala, unde, parada militară reprezintă momentul de bilanţ anual al Armatei Române, dând onorul cetăţenilor ţării, celor care îşi pun toate speranţele în singura instituţie credibilă din România.

În mod normal, cu asemenea prilej accesul ar trebui să fie liber pentru toţi, n-ar trebui să existe îngrădiri/amenajări, strategice” şi/sau cordoane de pază compuse din cei mai, fioroşi” apărători ai ordinii şi liniştii publice, în care cetăţeanul este obligat, prin lege, să aibă, încredere” deplină.
Este perfect normal şi logic ca această sărbătoare naţională să fie patronată de preşedintele ţării, indiferent cine-i persoana aflată, în mandat”, şi care, conform protocolului, invită membrii corpului diplomatic, oameni de cultură şi ştiinţă, cadre militare, veterani de război sau diverse alte personalităţi, cu care ţara se poate mândri. Eventual şi primul ministru şi cel al armatei!
În rest, este singura zi în care politicienii – membrii guvernului, parlamentari, etc. – Ar trebui să fie simpli cetăţeni, să fie printre oameni, la paradă, sau în teritoriu lângă cei care le-au dat votul şi nu numai atât, ci şi încrederea şi destinul.

Sper să nu fiu acuzat că… citesc dintr-un idealist, ghid de bune practici al politicianului român”! Staţi liniştiţi! Nu s-a inventat şi, apoi, viitorul e cam sumbru!
Privind cu atenţie imaginea de mai sus, din dimineaţa zilei de 1 Decembrie 2017, constat cu amărăciune şi îmi păstrez calmul, deşi îmi este greu, văzând cine ne sfidează în continuare, prin prezenţa lor fizică, în tribună oficială. Posibil, dar nu sunt sigur, că administraţia prezidenţială să fi întocmit o listă a invitaţilor la eveniment, şi, consider eu, a fost o eroare – gratuită sau intenţionată -, invitând o serie de indivizi care nu (mai) reprezintă nimic pentru România.

De exemplu, ce mai caută ex-preşedintele Traian Băsescu la tribună oficială, cel care a dus în derizoriu funcţia şi demnitatea de preşedinte al României, cel care a demonetizat instituţia prezidenţială, transformând-o într-o speluncă pentru clientiela politică de joasă speţă. Chiar dacă a venit însoţit de tupeista-i progenitură şi cei doi nepoţei, ar fi fost mai indicat să adopte, poziţia bunicului” ce-şi duce nepoţeii la parada militară, de ziua naţională. Poate, ar fi fost mai corect şi de bun simţ – dacă are -, şi cine ştie, poate ar mai fi trezit uşoare urme de simpatie.

Ce mai caută, alt exemplu, fostul preşedinte Emil Constantinescu, cel, învins” de sistem încă din timpul mandatului său – oricum, încheiat lamentabil -, trădând interesele României, prin semnarea infamului, tratat de prietenie” cu Ucraina, în detrimentul propriei ţări.

Ce mai caută pe aici, premierul” Mihai Tudose, vizibil stânjenit de situaţie şi de roşia-i cravată, de adevărat şi devotat membru de partid, cu aceeaşi mină de mahmureală veşnică, mascată de vagi intenţii de, spiritualitate”

Ce caută aici, această ministră de interne, cu figura-i fără nici o expresie sau vreo trăsătură de feminitate – în afară prenumelui de Carmen -, o persoană insipidă, incoloră, poate parfumată, care, probabil, încă nu înţelege ce caută pe acolo, ca şi în guvern de altfel. Probabil a venit să admire caii Jandarmeriei şi tehnica specifică utilizată, cu dedicaţie”, adică împotriva celor care nu sunt de acord cu, viziunile” bunului său, profesor”, domnul Dragnea, preşedintele PSD.

Apropo, este o jignire imensă adusă cetăţenilor României, ca la ziua naţională să defileze jandarmii cu caii care de abia îşi făcuseră, datoria” la mitingul de cu câteva zile înainte, sau cu dubele alea sinistre, pentru cei, nealiniaţi” ideologic, ori tunurile cu apă – de ultimă generaţie -, care, evident, nu-s destinate să ude panseluţele de pe bulevardul Kisseleff.
Vorba infamului de Băsescu:, Hă, hă, hă,… aici sunt banii d-voastră!” Aţi luat ţeapă!…

Ce caută aici, acest paraşutat, pe repede-nainte şi la drum de seară, în funcţia de ministru al apărării? Acest individ, pentru care patriotismul se consolidează cu PATRIOT-ii americani, şi care face declaraţii belicoase, ca-n snoava aia cu şoricelul care a, beut piketuri de Tokay-boro”.

Ce caută aici, în spatele acestor triste caricaturi, tot acest, corp ansamblu” – figuranţi, paiaţe, dizeuze şi paracotari -, toţi aceşti patrioţi de serviciu!? Mai pe scurt:, lichelele politice”!
Un scriitor englez din secolul XIX, i-a clasificat foarte dur pe aceşti, politicieni de clasă” – pentru care patriotismul e o afacere extrem de rentabilă -, spunând că:, Patriotismul este ultimul argument al lichelor din politică”. Quod erat demonstrandum!

Privindu-i cu atenţie, observi că, aproape, toţi sunt îmbracaţi în negru – ca orice lacheu cu, ştaif” -, costume negre, cravate negre, pălării negre, ochelari negri, ciocate” negre – de manelişti -, de parcă ar fi la priveghiul lui State, nu la sărbătoarea naţională a României.

Singurele, pete de culoare” – în afară de cravată roşie a premierului Tudose şi şalul roşu al internistei, care, parcă vor să-i atenţioneze pe toţi ceilalţi, cine e ei şi care e partidul lor!” -, sunt militarii de carieră şi cocardele tricolore, care, nu se, asortează” deloc cu aerele şi importanţa, de paradă” a acestor, jigodii parfumate” – vorba regretatului actor Gheorghe Dinică.
Cu aceast prilej, al zilei naţionale a României, mass-media, băştinoasă”, nu prididea să constate că avem nişte, mari absenţi”, menţinând suspansul, mai ceva ca-n telenovele turceşti, în speranţa că doar-doar, va întreba cineva, ceva, de ei. Aveai senzaţia că te afli la Marele Steeplechase Naţional de la Ploieşti, mai ales că, defilau caii Jandarmeriei, pentru liniştea d-nei Carmen şi a partidului ce cu mândrie patriotică (nu-i aşa!?) îl reprezenta. Ne-am dat seama cine-s, absenţii”.

N-a regretat nimeni, de exemplu, absenţa venerabilului domn Iliescu, care a, mirosit” că nu mai e rost de-o, baie de mulţime”, căci discipolii săi sunt într-o incontrolabilă, cădere liberă”.
Fără paraşută, binenţeles.

Oricum, acum, în toamna vrajbei noastre, trandafirii tăi s-au ofilit în glastre”, au mai rămas, la vedere, doar ghimpii – de la vârf -, care, încă mai zgârie rău!
Dar, cum, vremea lor a trecut, inevitabil ei vor ajunge la… coşul de gunoi!
La coşul de gunoi al istoriei României…

Spuneam că ghimpii încă mai zgârie. Un ghimpe, înfipt” în coasta democraţiei româneşti este şi Liviu Dragnea – un mare absent, la propriu şi figurat -, care continuă să ne, înţepe” cu efuziunile lui şmechereşti/intelectuale, chiar şi de ziua naţională a României:, Este datoria noastră să le urmăm exemplul (…) şi să ne gândim la următoarea sută de ani. România trebuie să aibă un ideal, idealul unei ţări suverane şi prospere, respectate în lume”…

Evident, că ne-am prins cum e cu, idealul de-o sută de ani”!…

Au mai fost, nişte, unii”, cu idealuri d-astea, pe termen lung, dar, au sfârşit-o rău! Rău de tot!…
Un alt, mare absent” -, cazat” în jilţul de preşedinte al Senatului -, pe care nu-l regretă nimeni. Este vorba de C.A.P. Tăriceanu, acest veşnic manechin al politicii – hîrjit în rele – şi ale cărui pilde politico-intelectuale au ajuns la cota, geniilor” de la Socola. De ziua naţională a României, a debitat – cu aceeaşi preţiozitate a intelectualilor rataţi – o frază, cu substrat”, adică pentru cei, care…, au urechi să vadă şi ochi s-audă”! I-auzi, colea, pildă:, Astăzi, trăim o perioadă în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt ameninţate, trăim într-o perioadă în care se pare că românii nu-şi pot singuri decide viitorul”… Profund, nu-i aşa!?… Combate tare, moncher, parol!

Ceea ce este regretabil, în această, poză de familie” – cum se obişnuieşte la români -, este, nu faptul că nu şi-au putut face, selfie” -uri cu F16 sau cu tancurile Leopard, ci că, undeva, pe lângă”, apar – doar în imaginile filmate pentru buletinele de ştiri -, câţiva venerabili oşteni ce-au luptat pentru ţară şi neam. Sunt acei generali şi alţi ofiţeri superiori, veterani, cărora patrioţii ăştia de paie, le-au luat drepturile, le-au luat statutul de ofiţeri ai Armatei Române, le-au călcat demnitatea şi onoare în picioare, lăsându-i doar cu uniformele, decoraţiile – dobândite în războaie pentru ţară – şi amintirea celor căzuţi la datorie. Acum sunt bătaia de joc a unei adunături, aleasă democratic de popor” – nişte impostori şi infractori -, cu ifose de, mari bărbaţi de stat”.

Ultima, aroganţă”, de Ziua Naţională a României, a fost făcută de către minţile îmbâcsite de prostie şi răutate a, eminenţelor cenuşii” şi ale sfertodocţilor PSD-işti, care au adus câteva zeci de autocare cu, naivii de serviciu” ai partidului, oameni simpli şi creduli, şantajaţi şi tracasaţi pentru o pungă, eco” – de-un leu -, şi câteva produse, blătuite” din ajutoarele europene, oferite cu, generozitate” de partidul, domnului preşedinte Liviu Dragnea”, în schimbul mimării sincere a susţinerii, necondiţionate” pentru unităţii de monolit, în jurul lui… bla, bla, bla.

O imagine sugestivă a mizeriei morale, în care PSD-ul îşi împinge proprii membri şi susţinători. Nimeni nu zâmbeşte, nu se citeşte mai nimic pe feţele lor. O masă de manevră ce priveşte spre nicăieri! Aceştia sunt cetăţenii României, de ziua lor naţională!?…
Parcă ar fi din, 1984”! Nu din anul 1984, căci, şi-n, Epoca de Aur” românii arătau, parcă, mai bine, cu toate hibele regimului! E vorba de, 1984”, a lui George Orwell, varianta mioritică!…

CONCLUZIE
Sărbătoarea naţională a României a fost sabotată de nişte lichele politice, ce vroiau s-o transforme în, sărbătoarea partidului stat în stat”! Sau, nici măcar atât!,
Deşteaptă-te române”, n-ar trebui să mai fie imnul naţional al României, dar nici un strigăt al disperării şi deznădejdii, ci un imbold, o chemare mobilizatoare spre o altă atitudine faţă de, ciuma roşie”, care ne otrăveşte latent şi ne periclitează existenţa cotidiană, dar şi viitorul.