Deși acum mai bine de o săptămână, lumea părea în pragul colapsului, și un grup marginal de oameni din media decretau fisurarea Pax Americană, lucrurile iau o cu totul altă turnură decât cea anticipată acum câteva zile.
Din peisajul descris nu lipseau Statele Unite dezinteresate de Orientul Mijlociu, Uniunea Europeană dezbinată, o lume întreagă surprinsă și o Rusie triumfătoare. Nimic mai fals. – Bogdan-Alexandru Chelariu (contributors.ro)
1. Rusia triumfalistă
„…avioanele rusești, vechile Suhoi, sunt pilotate de către sirieni”
„…un grup de soldați ruși, personal contractual, a refuzat misiunea din Latakia (Siria), iar mulți soldați și-au dat demisia”
„O posibilă pierdere a bazei din Latakia ar fi dus-o, într-un caz extrem(Rusia), poate chiar la desființarea flotei de la Marea Mediterană”
Departe de adevăr, mai degrabă fals. În ultimele zile se vorbește tot mai mult despre faptul că avioanele rusești, vechile Suhoi, sunt pilotate de către sirieni. Pe data de 18 septembrie a izbucnit un mare scandal în Rusia, după ce un grup de soldați ruși, personal contractual, a refuzat misiunea din Latakia, iar mulți soldați și-au dat demisia [1]. Mai mult decât atât, dacă 1,700 de soldați înseamnă putere globală, România a depășit acest statut în Afganistan.
Pentru necunoscători, Rusia a avut o poziție mult mai avantajată în Orientul Mijlociu și în Nordul Africii (MENA) în deceniile trecute. O posibilă pierdere a bazei din Latakia ar fi dus-o, într-un caz extrem, poate chiar la desființarea flotei de la Marea Mediterană. Dacă mai adăugăm și datoriile pe care le are Assad către Moscova, de altfel marele furnizor de arme al regimului, Rusia a făcut mai degrabă un “buy-back” teritorial, minimalizându-și cât se poate de mult pierderile. Să nu ne imaginăm că vreun guvern de opoziție va accepta vreodată să plătească 40 de ani datoriile dictatorului înarmat cu prețul victimelor.
2. Dinamica Rusia – Israel
„…după căderea Uniunii Sovietice peste 1 milion de evrei au părăsit Federația Rusă pentru a se stabili în Israel, mare parte dintre ei elite, oameni de știință, artiști, literați și intelectuali, lucrurile devin și mai complexe.”
„…Un alt subiect important este cât de mulți bani rusești există în Israel, de altfel un loc mult mai greu accesibil controalelor decât, spre exemplu, Cipru”
Deși Israelul a declarat încă din timpul Războiului Rece ca în cazul unui conflict între cele două blocuri, se va ralia Americii, rămâne de văzut dacă au făcut-o cu intenție sau a fost o mișcare strategică. Ținând seama că toți vecinii ostili Statului Evreu erau deja aliați ai Blocului Estic, israelienii a avut întotdeauna o politică atentă cu Rusia.
Dacă mai punem la socoteală faptul că după căderea Uniunii Sovietice peste 1 milion de evrei au părăsit Federația Rusă pentru a se stabili în Israel, mare parte dintre ei elite, oameni de știință, artiști, literați și intelectuali, lucrurile devin și mai complexe. Altfel, mulți dintre aceștia au ajuns ulterior politicieni și diplomați, având deja o înțelegere extensivă a spațiului rusesc. La fel de interesant este că rușii au destul de multe privilegii ca turiști și dețin multe propietati istorice și religioase. Kremlinul a implorat la un moment dat că nu toți evreii din Israel să-și vândă propietatile din Rusia, pentru că ar provoca o plecare masivă de lichidități. În plus, felul în care companiile israeliene de armament au modernizat sau nu, înarmat sau nu, tari din fostul Bloc Estic, a fost un alt subiect de tratative cu Rusia. Extrem de mulți evrei care au lucrat în industria de armament a Rusiei, după 1990, stabilindu-se în Israel, au adus extrem de mult know-how sau cunoaștere. Un alt subiect important este cât de mulți bani rusești există în Israel, de altfel un loc mult mai greu accesibil controalelor decât, spre exemplu, Cipru. Ziarele locale spun că Israelul este văzut ca un El Dorado pentru elita Moscovei.
Rachetele S300, Hezbolah și Liban
„…Chiar dacă sistemele anti-racheta ar funcționa excelent, au avut o rată de succes incredibilă în ultima confruntare, costurile ar fi extrem de mari. O rachetă trimisă din Liban spre Israel poate fi dată jos de Iron Dome la un preț aproximativ de 100.000 de dolari”
Rachetele S300 în mâinile Hezbolah ar fi un dezastru pentru Israel, totuși, cu niște centre urbane majore, huburi tehnologice și logistice la granița de nord, Israelul își face probleme și pentru cele câteva mii de rachete convenționale și non-conventionale pe care le are Hezbolah. După ultimul război dintre Israel și Liban, stocul libanez a crescut în așa manieră încât Israelul nu mai consideră apărarea drept o opțiune în cazul unui război cu Libanul. Chiar dacă sistemele anti-racheta ar funcționa excelent, au avut o rată de succes incredibilă în ultima confruntare, costurile ar fi extrem de mari. O rachetă trimisă din Liban spre Israel poate fi dată jos de Iron Dome la un preț aproximativ de 100.000 de dolari, totuși de 20 de ori mai ieftin decât un interceptor Patriot. Probabil că prețurile au mai scăzut în ultima vreme, dar sunt în continuare mari. Din acest motiv actuala strategie a Israelului prevede, în caz de conflict, ocuparea Libanului în mai puțin de 2 zile, pentru a opri orice rachetă la sol.
După conștientizarea actualei poziții israeliene, Hezbolah și-a schimbat strategia, recunoscând că vor evita cu orice preț agasarea israelienilor.
„…Rusia ia în considerare inclusiv o mutare a flotei Mării Negre pentru a organiza o blocadă în jurul țărmului Siriei,”
Ieri, 6 octombrie, o delegația a armatei ruse se afla în Israel pentru discuții ce vor dura până la două zile, subiectul fiind Siria. O sursă anonimă a declarat către Reuters [2] că părțile au ajuns la un consens pentru a nu-și sabota comunicațiile radio și sistemele de monitorizare radar, cu alte cuvinte “coordonare electromagnetică”, dar și în vederea coordonării operațiunilor de pe coasta Mediteranei, unde marina israeliană supraveghează intensiv vecinii din nord, Liban și Siria. Haaretz titrează despre faptul că voluntarii care acceptă să fie detașați din Ucraina în Siria sunt plătiți aproximativ cu 50 de dolari pe zi, și că Rusia ia în considerare inclusiv o mutare a flotei Mării Negre pentru a organiza o blocadă în jurul țărmului Siriei, pentru a lovi extremiștii care pot fi reperați de puterea năvală [3]. Cei mai mulți analiști și observatori din zonă sunt convinși că Rusia încearcă crearea sau prezervarea unui mic stat Alauit în regiune (șiit), care să fie susținut de Hezbolah, Iran, Irak (partea șiită).
Altfel spus, chiar și Assad poate fi înlocuit, atât timp cât Rusia își conturează o mică dinamică de grup cu puterile șiite din Orientul Mijlociu.
3. Rusia și Regatele din Golf
După o mult trâmbițată planificare a vizitei saudiților la Moscova, despre care se anunță că saudiții ar putea învești până la 10 miliarde de dolari în Rusia, visul lui Lavrov s-a cam destrămat în ultima vreme. Dacă imediat după încheierea acordului cu Iranul, inamicul de sânge al Arabiei Saudite, Regatele din Golf au căutat să-și arate raceala față de Washington și să se reconfigureze către o forță regională susținută de Moscova, faptul că rușii au ales să colaboreze cu șiiții, i-a făcut pe clericii saudiți să declare că “Coaliția vestico-ruseasca cu Safevizii și Alauitii duc război împotriva sunitilor și țărilor lor”, comparând invazia Rusiei din Afganistan cu actuala intervenție din Siria, totodată făcând apel la Jihad [4].
Nu știm dacă și cum își vor redirecționa atenția saudiții și alianța sunita imediat după ce focarul din Yemen va fi stins, dar știm sigur că ostilitatea față de șiiți și ruși va crește. Să nu uităm că imediat după teribilul accident de la Mecca, Ayatolahul Khomeini a comentat că nu se cade ca saudiții să admninistreze pe cont propriu locurile sfinte ale Islamului. De reținut că șiiți au un mai puțin interes pentru Mecca, Medina și Ierusalim decât sunitii, ceea ce face acest comentariu cu atât mai ostentativ pentru Riad. Ar mai fi de spus că Arabia Saudită acordă ajutoare financiare importante armatei libaneze, care se află într-un conflict mocnit cu Hezbolah.
4. Rusia și Turcia
Relațiile Rusiei cu Turcia au fost excelente până acum o săptămână. Să nu uităm că Erdogan a fost la Moscova la inaugurarea marii moschei. Ce au vrut să arate rușii violând spațiul aerian turc? Simplu, nimic mai mult că Turciei nu-i mai este permis să atace ținte de pe teritoriul Siriei, violând la rândul ei spațiul aerian sirian, așa cum o face chiar și astăzi, atacând cu predilecție rebelii curzi. Faptul că Rusia s-a înrolat într-o alianță șiită, înstrăinează și mai mult Turcia. Deci trebuie să ne așteptăm la o răcire accelerată a relației și chiar la o escaladare periculoasă a incidentelor militare.
Concluzii
Ce a reușit Rusia în mai puțin de o săptămână ?
1) Să repozitioneze Turcia în tabăra vestică, asta dacă pentru puțină vreme a dat de înțeles că are intenții de autonomie față de NATO și apropiere față de Moscova;
2) Să repozitioneze Qatarul și Arabia Saudită (împreună cu alianța lor) înapoi în tabăra vestică, după micul îngheț cu vestul după înțelegerea din dosarul Iranian;
3) Să deblocheze situația din Ucraina, paradoxal sau nu, există o demilitarizare a estului Ucrainei prin prisma faptului că Rusia își mută resursele spre Siria;
4) Să contureze un mic stat Alauit (șiit) într-un teritoriu mai degrabă sunit;
5) Să aducă cu picioarele pe pământ diplomația israeliană care caută să-și diversifice susținătorii după înțelegerea Iraniană;
6) Să facă posibilă o gestiune globală a crizei din Orient, deși și-a dorit contrariul, prin implicarea directă a statelor sunite;
7) Să pună din nou pe agenda posibilitatea ca Turcia, Qatarul sau Arabia Saudită să ia în calcul înarmarea ÎS și implicarea lor într-un rezboi de proximitate.
NOTE ______________
[1] https://meduza.io/en/news/2015/09/18/russian-soldiers-reportedly-refuse-secret-syria-deployment
[2] http://www.haaretz.com/news/middle-east/1.678983
[3] http://www.haaretz.com/news/middle-east/1.678981
[4] http://www.haaretz.com/news/middle-east/1.678900
Publicat de romaniabreakingnews.ro/Autor: Bogdan-Alexandru Chelariu /Sursă: contributors.ro/global-europa
Despre autor- Bogdan Alexandru Chelariu: Este din Iași, a absolvit studii universitare și post-universitare în domeniul științelor politice, fiind afiliat în decursul timpului la universitățile din Iași, Bergen, Oslo (Norvegia) și din Haifa (Israel). Acum, lucrează în domeniul dezvoltării regionale în Bruxelles.