ROMÂNIA BREAKING NEWS

Alina Mungiu-Pippidi – „Cât președintele tace. De la Leușeni la Ialta…”

Alina Mungiu-Pippidi – „Cât președintele tace. De la Leușeni la Ialta…”

Într-o manifestare de protest fără precedent, vama Leușeni a fost blocată în acest weekend de circa o mie de persoane care au protestat contra restricției aplicate lui George Simion, liderului Platformei Unioniste Acțiunea 2012, membră în Alianța pentru o Românie Curată.  

Adevărul raportează că în urma negocierilor cu șeful Poliției de Frontieră din Republica Moldova, Dorin Purice, protestatarii au decis să deblocheze Vama Leușeni, plină de autocare cu studenți basarabeni care veneau la școală în România, după ce au primit asigurări că au fost inițiate procedurile legale de anulare a interdicției pentru dl. Simion. Săptămâna trecută a văzut cea mai mare manifestare în favoarea unirii în mulți ani la Chișinău, la care gruparea lui Simion a fost printre organizatori.

Nu sunt adepta destabilizării țărilor vecine prin demonstrații, dar nu a existat niciun motiv legal valabil ca dl. Simion să fie expulzat. În plus, există rațiuni temeinice pentru neliniștea oamenilor din țara vecină: summitul de la Riga în ce privește parteneriatul de Est al Uniunii Europene din această săptămână va confirma un vechi avertisment de al meu (cred că sunt doisprezece ani de la el), anume că nu va exista o extindere a UE în Moldova, Ucraina sau Georgia, chiar dacă UE va proteja, în măsura posibilităților sale, dreptul acestor țări de a-și decide singure soarta. Dar tot în limita posibilităților lor, ceea le îngustează decizia foarte mult. Scriind prin anul 2002-2003, contra curentului și a unor analiști foarte respectabili cu Nicu Popescu, am spus mereu că Moldova nu va intra niciodată în UE decât prin România, că înțeleg că pentru a dejuca propaganda comunistă putem pretinde contrariul (că e mai ușor de vândut Europa moldovenilor decât România), dar că, en fin de compte, nu putem minți lumea, că de aceea e nevoie de comentariu politic extern independent, nu doar de diplomație și servicii. Subiectul cu neutralitatea Moldovei e absolut fals. Moldova a semnat, cu bravură, un acord de asociere cu UE – asemenea acorduri rareori aduc avantaje țărilor economic mai slabe, ele sunt doar o posibilitate de a evolua -, a bravat încă un embargo rusesc, e coruptă (ca și Ucraina) până la măduvă – dar e imposibil când ai o elită proeuropeană așa de subțire să o mai și epurezi pentru corupție, și cu acordul semnat cu tot a avut bănci devalizate și economia pusă în pericol. Moldovei nu i se mai poate cere nimic în plus. Europa nu vrea să piardă Moldova către ruși – dar nici nu îi va promite că există posibilitatea aderării pentru a o câștiga.

Nu slăbiciunea europeană duce la pierderea Ucrainei, Moldovei sau Georgiei, nici vreo înțelegere secretă între Germania și Rusia. Văd că unii de la SIE au adoptat acest punct de vedere, propagat și de unii analiști apropiați serviciilor americane. Se scrie, prin paginile controlate de generalul Talpeș, istoric apropiat de familia Ceuașescu, consilier al lui Ion Iliescu și părinte al unui SIE considerat de generalul Pacepa ”sovietic”, dar de alții o oficină a CIA, că la Riga va avea loc o nouă Ialtă, de la care vom fi excluși. Trebuie să nu înțelegi, vorba profesorului meu Ghiță Ionescu, ce a fost la Ialta, ca să spui așa ceva. La Ialta, Churchill a concedat rușilor influența asupra unei părți din Europa de Est pe care o ocupau deja în schimbul uneia pe care o puteau ușor ocupa fără să-i oprească nimeni. A salvat ce se putea salva, Grecia în primul rând, și parțial Iugoslavia și Polonia, prin simplă abilitate, pentru că occidentalii nu s-ar fi dus să lupte să apere țările astea, dar Stalin da. La fel, Germania, și aici Vlad Socor se înșeală, nu face un nou pact Ribentropp Molotov cu Putin. Există mai mare interes în Germania pentru Moldova decât în România la ora actuală. Dacă citim acțiunile germane – cum ar fi acordul Minsk 2- ca un Munchen 1938 ne înșelăm. De fapt Minsk 2 nu a fost făcut să salveze frontierele Ucrainei – nu se mai pot salva – ci statul ucrainean însuși, că dacă Putin ar fi vrut să îl ocupe nu ar fi avut cine să i se opună. Forța lui Putin nu stă în armamentul său, ci în faptul că opinia lui publică e mult mai indiferentă la morți. Un lider occidental care ar ocupa o regiune dintr-o țară vecină, chiar una cu pretenții vechi – să zicem că Germania ar intra în Alsacia sau Austria în Tirolul de Sud – ar pierde alegerile imediat. De fapt mecanismele democratice nici nu ar permite să se ajungă până acolo. Putin invadează o țară vecină și are o rată de aprobare mult mai mare decât Klaus Iohannis (mai atenți când interpretăm ratele astea de aprobare). În asta stă forța lui, de asta cei care, ca Vlad Socor, recomandă să creștem pierderile rușilor vânzând armament Ucrainei greșesc. Putin poate suporta proporțional mult mai mulți soldați ruși morți decât poate Occidentul suporta – sau ajuta – ucraineni morți sau refugiați. De fapt numai cine consideră interesele americane ca separate de ale Europei poate recomanda escaladarea ca și cale de rezolvare în Ucraina. Europa a luat calea, mai realistă, de o îngheța conflictul. Șansele de aderare la UE ale Ucrainei care îngheață, cu această ocazie, nu au fost niciodată realiste. Nici ale Moldovei sau Georgiei – dacă Georgiei i se facilitează vizele e deja maxim a ce se putea face.

Asta lasă lupta de zi cu zi din Moldova, integrarea ei economică treptată la voia cui are interes și se pricepe – nimic nu e închis, dar nu se va rezolva diplomatic. În ziua în care integrarea economică și culturală va fi mult mai mare, toate vămile pot fi ocupate de o mulțime mult mai mare și asta va fi tot – o să explicăm UE că nu îi putem scoate de acolo trăgând în ei. Nimic nu e imposibil, dar nimic nu ne va veni pe calea ipocriziei.

În lumina celor de mai sus, aș fi și eu curioasă, care e mandatul cu care România merge la Riga. Pe al Poloniei sau Lituaniei îl știu – se face de luni de zile campanie internațională, dar din păcate aceste țări, promotoare ale Moldovei, au cam fost înfrânte de realitate tura asta. Nu îl știu însă pe al nostru. Pe siteul MAE nu este. Nici pe cel al președinției letone, deși acesta – excelent făcut – are diverse poziții. Ce să mai vorbim de siteul Președinției – acolo concursurile pentru muzeul Cotroceni și pactul pentru educație al lui Băsescu sunt încă la concurență cu ultima conferință de presă – 31 martie ac – a președintelui nostru actual.

Ca atare, în dezbaterea asta, dacă președintele vorbește prea mult sau prea puțin, să nu fie vreo urmă de îndoială, președinția (că e vorba de instituții, nu de persoane) nu face deocamdată tot ce trebuie și timpul de grație la care toți cei noi în funcție au dreptul expiră. E datoria șefului statului să ne consulte pe problemele expuse de mine aici, și rezultatul unui consens avizat să fie poziția noastră la Riga. Ar fi trebuit demult dezbătută și cunoscută pentru a fi legitimă, or, ea nu există decît prin documente secrete la ora asta. Ceea ce e avantajos, că așa nu putem să vedem dacă e bună sau proastă. Nici măcar dacă există. Fapt e însă, când ai o manifestație de 30.000 de oameni în țara vecină care vor Unirea, cînd ai o vamă blocată și un summit important, trebuie să spui ceva. Nu poți să taci. Nici nu mai servește să faci damage control la păduri la zece zile după ce ar fi trebuit să reacționezi, sau să te plângi că vorbește Ponta. Fraier ar fi să nu vorbească Ponta atunci când i se oferă asemenea oportunități. Administrația prezidențială a ratat să transmită mesajul principal din ziua unu a pădurilor – că președintele e contra tăierilor și monopolurilor. La fel, declarațiile de după Riga nu vor mai face nicio audiență. Ca persoană privată care l-a apărat public pe Klaus Iohannis când era atacat de establishmentul corupt al presei noastre doar pentru că nu pot sta deoparte când cineva face o porcărie, trebuie să spun clar că azi nu mai poate merge la fel, azi președintele are forța de a apăra pe cei slabi de nedreptăți, de a antrena opinia publică de partea cauzelor bune, de a o forma în subiectele de interes national. E momentul ca șeful statului să plătească ceva din marele credit care i s-a dat. Și tăcerea nu e o formă de plată. E bine că președintele nu își dă cu părerea despre justiție și anchete, e bine că nu dă lovituri de stat cum îl îndeamnă unii iresponsabili și că nu face mahala. Dar sunt și lucruri de făcut. Ce s-a putut face din simplă euforie, ca în prima vizită a lui Klaus în Moldova, s-a epuizat. Trebuie să trecem la treabă, și să discutăm public care sunt soluțiile. Consensul constituțional care e principala sarcină a președintelui se construiește prin dezbatere, care la ora asta lipsește cu desăvârșire pe zona asta. Am fost întotdeauna de partea lui Bogdan Aurescu, dar găsesc, colocvial spus, foarte slabă mișcarea și pe partea guvernului. Am scris despre Riga doar pentru că mă temeam că altfel nu va exista decât opinia SIE, și, mai rău, a unui SIE din anii nouăzeci, și așa au ajuns multe zone din politica externă, combinație de impostori noi cu spioni vechi. Hai, că putem mai mult și mai ales basarabenii au nevoie să ne mișcăm mai bine.

Sursa: romaniacurata.ro  prin romaniabreakingnews.ro

Leave A Reply