Video / Maia Sandu, mesaj emoționant adresat românilor: „soarta Republicii Moldova este strâns legată de soarta României (…) Orice biruință a României este și biruința noastră” 
CSAT: Atacuril cibernetice, destinate să afecteze credibilitatea procesului electoral (…) Un candidat a beneficiat de un tratament favorabil pe TikTok 
Video: Preambul la Ziua Bucovinei. Omagierea lui Iancu Flondor și a lui Ion Pelivan. O veritabila lecție de istorie… 
Sub semnul „audiatur et altera pars”. Lansarea volumului „Universul Rusia. Tradiție și revelație” de Corneliu Vlad: O oportunitate de reflecție asupra relațiilor internaționale 
Termen Limită pentru Depunerea Dosarelor în Programul Național de Susținere a Natalității 
Marii Făuritori ai Unirii Basarabiei și Bucovinei cu Regatul Român vor fi comemorați la Muzeul Național al Țăranului Român 
București și Cernăuți, gazde pentru lansarea volumului al II-lea al lucrării documentare „Călătorii identitare. Românii megieși” al autorului Mihai Nicolae 
VIDEO: „NAȚIONAL și GLOBAL în societatea contemporană” – dezbatere la Muzeul Naţional al Țăranului Român 
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) lansează astăzi, 21 februarie, Sesiunea de finanțare nerambursabilă pentru anul 2024. 
Se lansează prima ediție în limba română a volumului „BASARABIA raport politico-economic”, important document istoric al Comisiei Hoover pentru România, în 1919 
Articol republicat
“Să nu uităm că istoria
nu va uita pe vinovați;
și vinovați suntem cu toții:
unii, pentru că am tăcut;
alții, pentru că am greșit;
cu toții, pentru că am suportat.”
General Ion Antonescu
(Alba Iulia, 1 Decembrie 1940)
“In fata mortii neclintit,
N-aveai ce o ruga,
Ai lacrimat si i-ai zambit
Ca si la nunta ta.”
„Dacă mor – este pentru Bucovina și Basarabia. De ar fi să reîncep, aș face la fel …” au fost ultimele cuvinte ale soldatului României, Ion Antonescu, transmise mamei sale la despartire, in dupa amiaza de 1 iunie 1946, la Jilava,
Mareșalul Ion Antonescu a fost executat
În ziua de 1 iunie 1946 alături de alți colaboratori, de autoritățile comuniste și ocupantul sovietic. Execuția s-a produs la ora 18.00 în Valea Piersicilor, circa 500 de metri în interiorul închisorii Jilava. A murit cu “Trăiască România !” pe buze ca și colegii săi, Mihai Antonescu, generalul Vasiliu și profesorul Alexianu. Evenimentul din după-amiaza zilei de 1 iunie 1946 este descris eroic chiar în Cartea Albă a Securității publicată în 1997: “După prima salvă de foc, toți cei patru s-au prăbușit la pământ. Mareșalul s-a ridicat din nou în picioare, strigând grupului de execuție: Mai trageți, călăilor, căci nu sunteți în stare să mă omorâți așa de ușor! Se comandă o nouă salvă de foc, după care se prăbușesc din nou. (…) Se hotărăște ca comandantul detașamentului să-I împuște pe fiecare cu revolverul său. Acesta trage în mareșal și, apoi, în ceilalți toate cele 14 gloanțe. Medicul se apropie din nou și constată că tot mai trăiesc. Generalul Vasiliu, zâmbind, s-a lăsat legat la ochi, spunând că îi este indiferent, dar după câteva clipe și-a dat legătura la o parte. Când au început salvele de foc, adevărații ostași români care păzeau închisoarea și-au scos căștile, au făcut cruce și toți plângeau. Toți condamnații au murit ca niște eroi. În ziua de 2 iunie, mareșalul împlinea 64 de ani. După executare, cadavrele au fost arse la crematoriu, iar urnele cu cenușă au fost duse la Ministerul de Interne…”
surse: .ziaristionline.ro /neamulromanescblog.wordpress.com
A trăit ca un erou, a luptat ca un erou și a murit ca un erou.
de Cristian Negrea
În întreaga istorie a tuturor popoarelor există o zicală străveche care spune oarecum asemănător același lucru: la vremuri grele, e nevoie de bărbați adevărați. La fel și în cazul nostru, al românilor, de multe ori în vremurile dificile, am avut parte de bărbați adevărați care să-și ia soarta în mâini, a lor și a celor care i-au urmat, și să scrie istoria. Sunt mulți care au rămas necunoscuți, alții au intrat în panteonul eroilor români, unii cunoscuți, alții uitați. Numele lor sunt întipărite pe socluri, plăci memoriale, au nume de străzi sau instituții. Nu avem cum să nu ne amintim de ei, sunt nume care au făcut istorie, și sunt instituții sau străzi care ne amintesc de asta: Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza, Ferdinand etc. Aceștia au făcut multe pentru neamul românesc, unii au avut o soartă tragică, dar numele lor a rămas înscris în memoria românilor ca și eroi ai unor timpuri dure, când s-au ridicat și au făcut față vremurilor, i-au inspirat și condus pe români în luptă împotriva dușmanilor mult mai numeroși, au învins sau au fost învinși, dar au rămas în memoria românilor ca și adevărați lideri, ca și exemple de urmat pentru alte vremuri grele ce vor veni. Și care au venit și vor veni, fie că ne place sau nu.
Mareșal Ion Antonescu /imagine pusă la dispoziția România Breaking News – RBN Press de redactor – Daniel Siegfriedsohn / 2013
(imagine pusă la dispoziția România Breaking News – RBN Press de redactor – Daniel Siegfriedsohn / 2013)
Totuși, în istoria noastră există un personaj tragic și eroic care se ridică la nivelul celor mai sus menționați, dar nu are numele înscris pe bulevarde sau străzi, nu sunt instituții sau școli care să-i poarte numele, nu este amintit în cărțile de istorie ca și un erou al neamului său. Nu are nici măcar un mormânt unde să i se pună o floare din când în când, nu are nimic în afară de amintirea câtorva conaționali care se încăpățânează să-l considere erou al neamului românesc. Fiindcă chiar asta a fost, un erou al neamului românesc, a trăit ca un erou, a luptat ca un erou și a murit ca un erou. A murit ca un erou adevărat, fără să ceară nimic în schimb, a ridicat brațul în fața plutonului de execuție și a strigat: „Trăiască România!”
Nu, nu este o legendă, nu este ceva inventat, este un om adevărat care și-a dedicat viața și moartea României, iar numele lui este Ion Antonescu. Adulat între anii 1940-1944, hulit în perioada comunistă, controversat în perioada post-comunistă, acesta este mareșalul Ion Antonescu, o personalitate militară românească de prim rang, care s-a evidențiat din timpul primului război mondial ca și șef de stat major al viitorului mareșal Prezan, autorul multor planuri de luptă pentru armata română care s-au concretizat în mari victorii, dar prea puțin cunoscute și recunoscute astăzi.
Când Moldova stătea sub amenințarea bandelor bolșevice care urmăreau asasinarea primului ministru Ion I. C. Brătianu și arestarea regelui Ferdinand pentru a proclama Republica Bolșevică Română la finele anului 1917, la ședința de guvern din ajunul Crăciunului când unii membrii guvernului își dădeau demisia de frica bolșevicilor ale căror sloganuri se auzeau sub ferestrele palatului din Iași unde se ținea ședința, atunci când generalul Prezan a pus pe masă planul de contracarare a mișcării bolșevice, câți știau că aceste planuri de acțiune au fost concepute de un maior din statul major al generalului Prezan, un necunoscut pe atunci pe nume Ion Antonescu? Iar aceste planuri puse în aplicare au avut drept rezultat alungarea trupelor bolșevizate ruse peste Prut, uneori prin luptă, fără această acțiune unirea cu Basarabia din 23 martie 1918 fiind practic imposibilă?
În 1919, în râzboiul româno-ungar, generalul Mărdărescu respinge atacul ungar peste Tisa și trece la contraatac, trecând Tisa pe la Tisza-Bo, în prezența regelui Ferdinand. Soldații români trec voioși podul de vase, însuflețiți de prezența suveranului, mergând mai departe pentru a ocupa prin luptă Budapesta la 4 august 1919. Dar există un eveniment uitat de istoriografie. Regele Ferdinand îl observă pe Antonescu stând modest de o parte. Se duce la el, îl îmbrățișează, apoi îi pune pe piept propria decorație, Ordinul Mihai Vireazu, spunându-i că acest rezultat este datorat lui, până la urma planurile contraatacului românesc erau concepute tot de acest Ion Antonescu.
Timpul a trecut, dar vremurile veneau tot mai grele. Ion Antonescu a conceput un memoriu care a fost folosit la negocierile de pace de la Paris, precum și un altul destinat regelui Carol al II-lea despre dotarea precară a armatei în pragul următorului război mondial. Carol l-a închis într-o mănăstire, dar în 1940, după rapturile teritoriale, Basarabia, nordul Bucovinei și nordul Ardealului, l-a chemat ca și salvator și om providențial. La vremuri grele, e nevoie de bărbați adevărați. Faceți un exercițiu de imaginație, deși e imposibil, dar gândiți-vă doar o clipă cum ar fi fost dacă România ar fi avut la cârmă atunci unul dintre politicienii din ziua de astăzi!
De aici, din 6 septembrie 1940, după ce a forțat abdicarea lui Carol al II-lea, de când a obținut puterea în stat, încep polemicile dintre apărătorii și detractorii lui Antonescu. De la 6 septembrie 1940 și până la 23 august 1944, fiecare gest și ordin al lui este analizat, criticat sau lăudat, uneori cu prea multă pasiune și prea puțină logică și reflecție asupra cadrului internațional sau mobilurilor din spatele unei decizii sau alteia. Unii susțin că au fost făcute în interesul României, alții că nu, dimpotrivă. Va fi nevoie de calm și o dezbatere serioasă, atât asupra lucrurilor bune, cât și asupra greșelilor. Dar nu am văzut pe nimeni care să arunce vreo urmă de îndoială asupra meritelor sale anterioare preluării puterii.
De aceea, măcar pentru ziua de azi, 1 iunie 2013, când se împlinesc 67 de ani de la executarea sa, putem amâna controversele, amintindu-ne mai degrabă că a murit ca un adevărat român care și-a făcut datoria. Îmi amintesc de relatarea unui fost deținut politic care vorbea despre modul cum a fost formată Divizia „Tudor Vladimirescu” din prizonieri români considerați suficient de îndoctrinați politic pentru a lupta alături de ruși. Chiar Ana Pauker făcea propagandă cutreierând lagărele pentru înscrierea prizonierilor români. Au fost unii care au aceptat doar pentru condiții mai bune față de cele din lagăr și pentru a se putea întoarce mai repede acasă. Pentru a testa fidelitatea acestei divizii, rușii au pus-o să lupte împotriva trupelor române de pe front. Au fost șase ofițeri care au refuzat categoric, iar rușii i-au pus în fața plutonului de execuție. Cei șase ofițeri au murit strigând „Trăiască România!” Nu am găsit încă confirmarea acestui episod și nici numele celor șase ofițeri români, dar dacă este real, exemplul este grăitor.
Este necesar de instalat un monument, merită pe deplin.
Este îndreptățit în acțiunile în potriva Rusiei la care a fost condamnat nprin Anularea „Pactului Ribentrop-Molotov”.
eroii l-a noii sint tirani si tradatorii de tara oameni buni si onesti. dar ei sunt infectia tarii. cinste MARESALULUI ION ANTONESCU.
TRAIASCA ROMANIA MARE!!! ANTONESCU EROU NATIONAL!!!
ION ANTONESCU ESTE ELIBERATORUL BASARABIEI DE CIUMA ROSIE BOLSEVICA RUSEASCA
Felicitari pentru articol. Antonescu va ramane un mare patriot si erou.
Fara indoiala, privind ce se intampla astazi in Romania, se poate spune ca si Nicolae Ceausescu se inscrie in aceiasi galerie a eroilor neamului romanesc.
Nu sunt de acord cu ideea referitoare la Ceausescu. A fost doar un politruc care a mai dat din gura, in rest nu a facut nimic practic, ba dimpotriva.
nu esti decat un idiot, d-le negrea ! datorita rahatilor de teapa ta, ce se cred mari intelectuali si se vor formatori de opinie, tara asta a ajuns cum a ajuns.
mai multe nu-ti mai spun ca esti prea redus ca sa pricepi.
De obicei nu raspund la astfel de mizerii, dar vad ca esti insistent. Suferi si de anumite fracturi logice. Sa ma explic: daca sunt prea redus ca sa pricep, de ce te obosesti ca sa-mi scrii? Sunt prea redus, nu pricep, asa ca scrisul tau nu e decat o pierdere de vreme. Atunci, cine e idiotul?
Despre chestia cu liderii de opinie, nu ma consider asa. Am scris trei carti si o multime de articole, unii le-au apreciat, altii nu. Am dat o cautare pe google sa vad cine esti tu, dar nu am gasit nimic despre tache alu matache decat niste comentarii de doi bani. Atunci, pe ce baza ma judeci? Vorba ta, esti prea redus sa pricepi.
Ia sa vedem, Hitler a fost un tip integru, cumpatat, un artist, era vegetarian, iubea cainii deci prin comportamentul personal este un adevarat exemplu de cumpatare! Dorea ca patria sa adoptiva sa isi regaseasca locul si respectul printre marile puteri ale lumii si patra sa mama sa adere la germania pentru a forma o mare patrie germana! Deci dupa criteriile tale Hitler este un adevarat exemplu personal si erou al germanilor! Ei bine, dresit domnule, Hitler este considerat un monstru , un pornitor de razboaie si un criminal al umanitatii! La fel si „eroul” tau Antonescu! Numai ptr masacrarea populaltiei civile la Odessa si sterge cu buretele orice fapte sau merite personale ar fi putut avea! La fel cum un pedovil este considerat un monstru chiar daca a ctitorit 50 de biserici! Sunt anumite fapte care daca le-ai comis efectiv nu conteaza cat de curat si bun esti tu in alte domenii! Daca am gandi altfel chiar am stimula ca atrocitatile facute din ratiuni de stat sa prolifereze
ca un mic exemplu, violeaza tu o fetita apoi la proces spune ca esti intelectual si ai scris si publicat 3 carti, esti vegetarian si ajuti batranicile sa treaca strada zilnic! Dupa logica ta ar trebui sa fii achitat, eventual considerat chiar un intelectual de marca nu?
@Emanuel
Desigur, Odessa a fost o tragedie si un masacru inutil. Putem spune ca a fost o greseala a lui Antonescu, fara indoiala. Dar comparatia care o faci nu prea tine. Deoarece am ajuns la concluzia ca numai noi, romanii, suferim de astfel de lucruri. Sa-ti dau cateva exemple. Napoleon este un mare erou pentru francezi, nu? Ei bine, in campania din Egipt a executat cu sange rece 4000 (patru mii) de prizonieri britanici. Francezii care i-au inchinat statui si mausolee de ce nu au aplicat rationamentul tau? Dimpotriva, s-au intrecut sa explice ratiunile militare ale unui astfel de gest. Ca au sau nu dreptate, nu e treaba mea, dar tu, daca ai fi fost francez, ar fi trebuit sa te ridici cu indignare protestand in fata statuilor sau mormantului lui Napoleon, nu? Ma intreb daca ai fi facut-o. Mai departe. Generalul Eisenhower a bombardat cu sange rece orasele germane, chiar daca nu existau neaparat obiective militare sau industriale, vezi cazul Dresda, zeci de mii de civili morti. Ei bine, pentru americani, pentru aliati, este un erou, chiar a ajuns presedinte, nu? Un portavion ii poarta numele, plus multe edificii si memoriale. Daca in mintea ta apar cumva cuvintele represalii justificate fata de bombardamentele asupra oraselor britanice, cred ca discutia nu are rost. De ce unii au drep sa aplice represalii si altii nu e o chestiune discutabila.
Nu contest faptul ca la Odessa s-a petrecut o tragedie (5000 de morti, nu 25000 cum spun altii, am verificat in rapoartele SSI), dar de aici pana a-i nega lui Antonescu meritele sale, e cale lunga. De aceea zic ca nu se poate aplica comparatia ta.
Inca ceva, rusii nu au recunoscut si nu recunosc nici macar o crima, in istoria lor sovieticii sunt eliberatori care nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase. Au negat pana si masacrul de la Katyn pana in anii 90, cand in fata dovezilor de necontestat au trebuit sa-si recunoasca responsabilitatea, dar si asa au gasit zeci de mii de justificari. Jumatate dintre rusi il considera si astazi pe Stalin un mare erou.
Totusi, noi de ce nu putem sa subliniem meritele lui Antonescu, recunoscand in acelasi timp greselile lui?
Cine nu a citit decat cateva pagini despre viata acestui mare soldat al nemului romanesc,dar care se crede mare cunoscator al istoriei si il denigreaza pe Maresal, acela nu este decat un om de nimic. Ca sa il intelega cineva pe Maresal,ca om,ca personalitate,ca STRATEG MILITAR in conditiile istorice politice internationale de atunci,apai acel om trebuie sa caute si sa afle ce a facut Maresul pentru tara,incepand cu data primei Sale clipa de viata,dupa caretot tumultul zbuciumat,fara clipe linistite,dar de o darzenie neintrecuta,in lupta cu sine insusi,dar mai ales cu dusmanii din
tara,oameni politici,dar si chiar militari subordonati lui,dar si dusmani externi,dintre care cel mai mare dintre ei,I.V.Stalin,a recunoscut ca Maresalul,era singurul om din Romania,cu care se putea discuta cu adevarat problema tarii si a armistitiului. Ori in aceste conditii ,la noi se gasesc destui „analisti,istorici,jurnalisti simsi ales politicieni”, care isi dau cu parerea si trag tot felul de concluzii, de experti,in realitate niste habarnam-isti,in ceea ca priveste viata si lupta Maresalului.
In veci ,recunostinta si respect ,pentru Maresal.
Adânc respect pentru Mareșalul Antonescu .Cine îl ponegrește și îl condamnă trbuie să știe că a fost și el un OM cu bune și mai puțin bune , dar a fost mai îtâi un brav ROMÂN si-a iubit țara ne mistificat până in ultima clipa a vieții .În vitregele condiții de atunci , a preluat o țară pe care regalitatea si partidele politice o adusesără pe marginea prăpastiei . A reușit să o stabilizeze economic si a încercat să o întrgească ,tentativă din păcate ne reușită până in final . Cred că a fost militarul român care a respectat în cel mai înalt grad onoarea și etica militară . Mi-aș dori să ajungă si acest popor să-și respecte adevăratele personalității pe care le-a avut și le are și să-i dea Domnul minte să aleagă din toți neaveniții de azi pe acei luminați care să-i conducă .Azi România arată mai jalnic ca Românîa lui Antonescu din timpul războilui .Pe Mareșal l-am ipuscat ! Cu trădătorii de azi ce să facem ? România trzeste-te !!!