ROMÂNIA BREAKING NEWS

La Mulți Ani Statele Unite! 4 iulie 1776: «Viața, libertate și căutarea fericirii»

SHARE
, / 675 0

ZIua_Independentei_SUA

Dacă războiul troian a început din cauza unei femei, conflictele europene devenind încă de atunci tributare expresiei «cherchez la femme», trebuie știut că factorul detonator al războiului revoluționar american împotriva Marii Britanii a fost un… impozit pe ceai.

Și de aici până la ieșirea totală de sub influența Coroanei nu au mai fost decât câțiva pași.

Cel mai important dintre ei rămâne, bineînțeles, semnarea Declarației de Independentă.

«Viața, libertate și căutarea fericirii» – la 4 iulie 1776, în cadrul Congresului Continental, cele 13 colonii ale Marii Britanii în America de Nord (Virginia, Carolina de Nord, Carolina de Sud, Georgia, Maryland, Delaware, Pennsylvania, New Jersey, New York, New Hampshire, Massachusets, Rhode Island și Connecticut) obțineau drepturi inalienabile.

Declarația, redactată de Thomas Jefferson, afirma, pe lângă independența statelor respective, faptul că toți oamenii sunt creați egali, fiind prima oară când într-un document de acest tip apare ideea că oamenii au drepturi prin simplul fapt că sunt oameni.

Totodată, în acest moment se naște și doctrina drepturilor omului, statuându-se ideea contractului social și dreptul oamenilor la revoluție.

De atunci, ziua de 4 iulie a rămas în istoria Statelor Unite ale Americii ca simbol al democrației și al unității în diversitate.

În fiecare an, America își sărbătorește cu fervoare dezlegarea univocă de patria-mamă prin manifestări în care sunetele, culorile și exaltarea oamenilor se îngemănează pentru a transmite sentimentul inefabil al libertății.

Salvele de tun, artificiile, clinchetul clopotelor, toasturile au rămas, încă de când au fost folosite pentru prima dată în 1777 în Philadelphia, elemente definitorii ale festivității dedicate Zilei Independenței. (Sursa: Ambasada SUA București)

Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii (în engleză, conform originalului, [The] Declaration of Independence) este un document prin care cele treisprezece colonii (în engleză, [the] Thirteen Colonies) ale Marii Britanii din America de Nord s-au declarat independente de Regatul Unit al Marii Britanii explicând totodată clar motivul pentru care au făcut-o.

Documentul a fost ratificat de Congresul Continental în ziua de 4 iulie 1776. Originalul semnat olograf de delegații Congress-ului se găsește expus permanent în clădirea Arhivelor Naționale (National Archives) din capitala Statelor Unite, Washington, D.C.

De-a lungul decadelor 1750 și 1760, relațiile dintre Regatul Marii Britanii și cele treisprezece din coloniile sale în America de Nord au devenit din ce în ce mai tensionate, până când, în ziua de 19 aprilie 1775, precedând cu peste un an Declarația de independență, războiul a izbucnit cu adevărat prin confruntarea militară cunoscută sub numele de Bătăliile de la Lexington și Concord (conform, Battles of Lexington and Concord).

Aceste bătalii, care au fost de fapt conflicte armate multiple la diferite scale, s-au desfășurat în aceeași zi, de 19 aprilie, în apropiere de Boston, cuprinzând o suprafață delimitată de localitățile Lexington, Concord, Lincoln, Menotomy (Arlington) și Cambridge, toate din același comitat, Middlesex County, Province of Massachusetts Bay. Aceste confruntări militare, ale căror efective participante de ambele părți au putut fi doar estimate, au produs următoarele victime exact numărate: 73 de morți, 26 de dispăruți și 174 de răniți de partea britanică, respectiv 50 de morți, 5 dispăruți și 39 de răniți de partea americană. Simultan, aceste bătălii multiple sunt considerate de către toți istoricii ca fiind începerea efectivă a Războiului Revoluționar American (1775 – 1783).

Deși inițial fusese prea puțină dorință de independență de partea americană și mult mai mult o puternică convingere că „jugul colonial” va fi „îmbunătățit,” dacă americanii vor arăta că sunt gata să lupte pe viață și pe moarte, totuși în doar câteva luni, se va manifesta o creșterea exponențială a dorinței de a scăpa pentru întotdeauna de „tutela” Marii Britanii și, în același timp, o puternică manifestare a sentimentului de patriotism național.

Cel puțin două documente pot fi menționate aici de a fi contribuit decisiv la transformarea unor colonii de agricultori, meșteșugari și comercianți, care au avut prea puține legături puternice între ele, într-o viitoare națiune, având o clară conștiință colectivă și o dorință intensă de a fi independentă.

Primul este actul britanic puternic restrictiv, perceput de coloniști ca un act de opresiune, cunoscut sub numele de Intolerable Acts și care aproape a sugrumat auto-guvernarea coloniilor americane ale Angliei. Cel de-al doilea este minunatul pamflet a lui Thomas Paine, intitulat Common Sense, publicat în ziua de 10 ianuarie 1776, care a avut un puternic rol de galvanizare a minților, sufletelor și mândriei coloniștilor, dându-le tuturora impulsul esențial de a trece de la cântărirea pragmatică a șanselor și a avantajelor și/sau dezavantajelor la radicala atitudine exprimată hiper-sintetic de Patrick Henry, „Give me Liberty or give me Death”, „Dați-mi Libertate(a) sau dați-mi Moarte(a)”.

Prima frază a Declarației afirmă ca o chestiune de lege naturală abilitatea unui popor de a-și asuma independența politică și recunoaște că motivele unei asemenea independențe trebuie să fie rezonabile și, prin urmare, explicabile, de aceea trebuiau să fie explicate.

Următoarea secțiune, faimosul preambul, include ideile și idealurile care au stat la baza Declarației. Este deasemenea o afirmație a ceea ce este cunoscut ca „dreptul la revoluție” :

« Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimțământul celor guvernați, Că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, și să instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația pe astfel de principii și organizandu-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă Siguranță și Fericire. »

Cei 56 de semnatari ai Declarației de Independență a Statelor Unite ale Americii

Următorii sunt cei 56 de semnatari ai Declarației de Independență, pe care toți au semnat-o în calitatea lor de delegați ai Congresului Continental din partea celor treisprezece colonii originare, care au devenit cele 13 state originare ale Statelor Unite ale Americii. Este demn de remarcat că toți erau oameni educați și avuți (printre ei se găseau 24 de juriști și avocați, 11 erau comercianți, iar 9 erau fermieri și deținători de plantații), absolut toți fiind cetățeni britanici. Când au afirmat solemn că „jurau cu viața, averea și onoarea lor”, acești oameni erau pe deplin conștienți că riscau arestarea, confiscarea totală a averii și executarea prin spânzurătoare, care era în acele timpuri pedeapsa comună pentru orice act ce era considerat trădare de către coroana britanică.

Prima semnătură, cea mai mare și cea care a devenit de-a lungul timpului cea mai cunoscută a fost a lui John Hancock, președintele Congresului Continental. Doi viitori președinți ai Statelor Unite au semnat Declarația, John Adams, al doilea președinte și Thomas Jefferson, al treilea președinte. Cel mai în vârstă semnatar a fost Benjamin Franklin, la 70 de ani, în timp ce Edward Rutledge, la 26 de ani, a fost cel mai tânăr.

  • Delaware Delaware (3 semnatari) • Thomas McKean • George Read • Caesar Rodney
  • Pennsylvania Pennsylvania (9 semnatari) • George Clymer • Benjamin Franklin • Robert Morris • John Morton • Benjamin Rush • George Ross • George Taylor • James Smith • James Wilson
  • Massachusetts Massachusetts (5 semnatari) • John Adams • Samuel Adams • John Hancock • Robert Treat Paine • Elbridge Gerry
  • New Hampshire New Hampshire (3 semnatari) • Josiah Bartlett • Matthew Thornton • William Whipple
  • Rhode Island Rhode Island (2 semnatari) • William Ellery • Stephen Hopkins
  • New York New York (4 semnatari) • William Floyd • Francis Lewis • Philip Livingston • Lewis Morris
  • Georgia Georgia (3 semnatari) • Button Gwinnett • Lyman Hall • George Walton
  • Virginia Virginia (7 semnatari) • Carter Braxton • Benjamin Harrison V • Thomas Jefferson • Richard Henry Lee • Francis Lightfoot Lee • Thomas Nelson, Jr. • George Wythe
  • Carolina de Nord Carolina de Nord (3 semnatari) • Joseph Hewes • William Hooper • John Penn
  • South Carolina Carolina de Sud (4 semnatari) • Thomas Heyward, Jr. • Thomas Lynch, Jr. • Arthur Middleton • Edward Rutledge
  • New Jersey New Jersey (5 semnatari) • Abraham Clark • John Hart • Francis Hopkinson • Richard Stockton • John Witherspoon
  • Connecticut Connecticut (4 semnatari) • Samuel Huntington • Roger Sherman • William Williams • Oliver Wolcott
  • Maryland Maryland (4 semnatari) • Charles Carroll • Samuel Chase • William Paca • Thomas Stone

Lista statelor (mai exact a numelor coloniilor britanice din America de Nord care s-au declarat independente) este cea din documentul original (de la stânga la dreapta și apoi de sus în jos), dar în prezenta listă semnatarii au fost aranjați alfabetic în cadrul fiecărui stat. (Conform ro.wikipedia.org)

Părerea ta contează

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press