28 noiembrie 2021 – RECVIEM PENTRU BUCOVINA

(Extrase și adaptare după ,,Geopolitica Bucovinei – o analiză obiectivă a unui ,,puzzle geopolitic”” – ediția a II-a, revăzută și adăugită – Editura Constant, Sibiu, 2020.)

Acest articol este publicat ca parte din activitatea  publicistică susținută în cadrul Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina

Ne aflăm, inevitabil, într-un exercițiu necesar de memorie – chiar și partajată -, și într-o perspectivă mai dinamică în ceea ce privește problemele lumii actuale.

În acest context, aniversarea revenirii  Bucovinei la Regatul României, la 28 noiembrie 1918, deși, modest celebrată, nu este un omagiu în plus – o altă probă de ,,imagine” națională -, ci, este o comemorare utilă. Bucovina, astăzi – 28 noiembrie 2021 -, în pofida nedreptului ei destin, este o ,,secvență” necesară, din valorile comemorative universale!

,,Această carte este dedicată memoriei tuturor celor ce au fost alungați, pe nedrept, din Bucovina – vatra strămoşească a neamului românesc -, ce le-a fost casă, reazăm şi speranţă, pentru un trai fără griji, atât cât au avut parte, în această lume, …”

Intenția constă în a readuce în atenția cititorului evoluțiile înregistrate în acest spațiu geografic, de după Primul Război Mondial (1914–1918), cele din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, din perioada destrămării URSS, precum și modul în care a fost gestionată relația cu noul stat Ucraina și cu românii rămași în granițele acestei noi construcții geopolitice.

Poziționarea geografică a Bucovinei, deși la intersecția unor împortante forțe de influență geopolitică regională, reprezintă o dovadă palpabilă, de necontestat, a autohtoniei, a apartenenţei la un popor (român), la o anumită ţară (România) şi, în final, la o anumită cultură (românească). Prin modul specific de individualizare, ,,Ţinuţul Bucovinei” s-a constituit ca spaţiu mental tipic, concretizat, prin conservarea unor valori etnografice şi sirituale particulare (tradiţii, obiceiuri ancestrale, port, muzică şi dans), liantul fundamental reprezen- tându-l limba română (şi graiurile ei) şi conştiinţa apartenenţei la acelaşi neam.

Scriitorul german Erich Beck – un ,,bucovinean” de alt neam -, scria prin anul 2005:

• „Ciudat: cu cât devin mai vârstnic, cu atât mai intens îmi dau seama ce înseamnă Bucovina pentru mine. Într-un fel, este ţara care mă împlineşte şi, simultan, ţara dorului neîmplinit”.

Există aici, în Bucovina, o contradicție, tragică, în ceea ce privește desfășurarea unor evenimente istorice, știute sau neștiute, în care au fost implicați oamenii multor generații de bucovineni, obligați să lupte și să moară pentru cauze necunoscute și, mai ales, fără nicio legătură cu sensul existenței lor individuale sau colective.

Una dintre multele tragedii – mai mari, mai mici, sau de ne-nțeles -, ale secolului XX, este și cea a Bucovinei. Povestea ei nu a fost spusă niciodată așa cum se cuvine – din considerente greu de definit -, căci, s-ar puteau releva unele adevăruri fundamentale legate de istoria celui de-al Doilea Război Mondial, și astfel, ar exista riscul de a pune sub semnul întrebării multe ipoteze convenționale, sau, chiar, o serie de recente  fake-uri nerușinate.

Timp de peste o jumătate de secol tema ,,Bucovina” a fost supusă unei cenzuri – mai mult sau mai puțin stricte -, prin care nu s-a dorit ca realitățile istorice să devină publice, și, fiind un subiect extrem de jenant pentru ,,patrioții de serviciu” – comuniști autohtoni, istorici de partid, unioniști, cominterniști, etc. -, care nu i-au acordat prea multă atenție, nici măcar în unele interpretările (pseudo)istorice, ci mai degrabă doar prin conotațiile semnificației semiotice transpuse prin epicul refren: ,,cântă cucu-n Bucovina, …”.

Sub acest impuls, ,,Geopolitica Bucovinei” se impune prin inedita abordare, fără să se constituie într-o enciclopedie de situații geopolitice. Înainte de toate, ,,povestea Bucovinei” este o poveste despre o anumită experiența umană – personală sau colectivă -, cu consecințele ei tragice: migrație masivă a populației, deportări, milioane de oameni dezrădăcinați, ce au trăit împrejurări cumplite și îndurând greutăți existențiale extreme, provocând, inexorabil, și milioane de victime nevinovate.

Astăzi, într-o lume din ce în ce mai globalizată, redeschiderea ,,problemei Bucovinei” devine o necesitate de conştiinţă. Revenită în spațiul românesc pe 28 noiembrie 1918, după o lungă despărțire de patria-mamă (1774–1918), Bucovina reprezintă, totuși, o experiență istorică care domină subconștientul locuitorilor din acest spațiu geografic – și a foștilor trăitori sau descendenții lor, dând naștere la o multitudine de întrebări.

Această experienţă istorică reprezintă un anacronism sau o perspectivă?

În contextul evoluțiilor geopolitice spectaculoase din spațiul ex-sovietic, precum și al creșterii interesului opiniei publice și al mass-media față de evoluțiile din Ucraina, o carte despre trecutul și prezentul unei regiuni geografice controversate, Bucovina per-ansamblu, în cazul de față reprezentând o provocare aparte.

Realitatea nu – prea -, a remarcat, printre istorici, motive de stăruinţă sau încercări minime în privinţa restabilirii adevărului despre Bucovina, cu toată istoria ei controversată, incomodă şi tragică, deopotrivă. Au fost câteva excepţii, dar, uitarea și derizoriul le-au acaparat.

Fără nici o intenţie de a leza în vreun fel sentimentele naționale sau dramele personale – ori colective -, trăite de foarte mulţi (foşti) concetăţeni şi urmaşii lor, legaţi nu numai identitar de Bucovina – regiune istorică emblematică pentru România -, dar, se impune, moralmente, acest nou tip de abordare – reală şi imparţială -, a evenimentelor petrecute în secolul trecut, în special.

Am fost obişnuiţi – voit sau nevoit -, cu sintagma ,,Basarabia şi Bucovina de nord” atunci când se face referire la una dintre cele mai nefaste perioade a istoriei României, din secolul trecut. Trebuie să avem deplina convingere, că, a trata în continuare acest subiect ,,la pachet” – Basarabia şi nordul Bucovinei -, ca obiect al raptului teritorial din iunie 1940, poate crea, încă, o oarecare confuzie în înţelegerea şi interpretarea obiectivă a situaţiei, în contextul istoric şi geopolitic, trecut şi actual.

Chiar dacă drama/tragedia provinciilor româneşti, Basarabia şi Bucovina, precum şi momentul istoric al derulării evenimentelor este comun, contextul istoric şi (geo)politic este diferit, se nuanţează pentru fiecare provincie în parte, tocmai, datorită influențelor externe specifice. Aceasta este ideea de bază a acestei inedite abordări, de a nuanţa – din punct de vedere geopolitic -, diferenţele, în ceea ce priveşte Bucovina, fără a minimaliza contextul, pe ansamblu.

Prin urmare, nu este cazul și nici nu am pretenţia că au fost analizate situațiile în integralitatea lor, sau că am listat toate crizele și conflictele, trecute ori actuale. Apariția unor noi documente și mărturii, despre unele momente controversate ale istoriei, presupune schimbarea accentului de pe evenimentele politice și militare majore pe ,,o istorie prin cei mici”, ceea ce aduce elemente noi care contribuie la coerența analizei.

Există, astfel, multe lucrări despre cele două războaie mondiale, sau alte conflicte relevante ale secolelor XIX – XX, ale unei pleiade de autori, ,,vestici”, ,,estici” și – nu în ultimul rând -, români, ale căror lucrări, de-o anumită parcimonie documentară, care așează istoria Bucovinei – și implicit a României secolului XX -, într-o altă lumină, ceea ce ne îndeamnă la reflecție, precum, și la revizuirea comentariilor ori a concluziilor.

,,Literatura istorică asupra Bucovinei este pe cât de bogată, pe atât de variată. S-a scris foarte mult despre Bucovina atât în limba română, cât şi în limbile engleză, germană, poloneză, ceho-slovacă, maghiară şi ucrainiană. S-a insistat însă numai asupra unor anumite laturi ale problemei”, ….. ne lămureşte însuşi Ion Nistor[1], părintele ,,Istoriei Bucovinei”[2].

Se mai vorbește, pe ici pe colo, și despre o așa zisă ,,viziune emoțională asupra istoriei”, dar, obiectiv vorbind, între toate viziunile istorice, doar, cercetarea academică este cea apropiată de faptele și evenimentele istorice. Prin urmare, trebuiesc găsite căile spre consens în controversele istorice prin  formularea de opinii comune în chestiunile istorice, trecute sau recente.

Astăzi, 28 noiembrie 2021, problema ,,viziunilor istorice divergente” continuă să fie o ,,hibă”, acută, a relațiilor dintre Rusia, Ucraina și România, iar cauzele acestui fenomen transcend problemele istorice în sine. Înțelegerea trecutului presupune puterea de a privi cu speranță spre viitor, analizând cu echilibru diferendele și problemele relevante, încercând să eliminăm sentimentul de conflictualitate.

Istoria ne arată că ideologiile sau concepțiile artificiale – ca părți ale istoriei moderne sau recente -, nu au viitor, şi dacă ,,prind” la mase, ,,se vor repeta, mai întâi ca farsă, apoi, ca tragedie”.^[3] Bucovina a fost și este victima istorică a mai multor asemenea ,,aventuri geopolitice”.

Geopolitica Bucovinei – O analiză obiectivă a unui „puzzle geopolitic”, este o premieră în istoriografia problemei Bucovinei și un mod ,,mai aparte” de-a vedea și înțelege realitățile unei lumi aflate într-o perpetuă efervescență geopolitică. Am convingerea că această inedită abordare, de analiză geopolitică a Bucovinei, va contribui, într-un fel sau altul, ca generaţiile viitoare să înţeleagă: ,,ce a fost, cum a fost, ce va fi, sau…dacă va mai fi !?”

Mihai COPEȚCHI – KOPECKY – romaniabreakingnews.ro

P.S.

Cunoscutul lingvist, filozof, istoric, analist și critic de politică externă internațională, americanul Noam Chomsky, a emis o ,,judecată cu tâlc”, sugerând că:

• ,,Anumite aniversări cu semnificație sunt comemorate în mod solemn, altele sunt ignorate și întotdeauna putem desprinde din ele lecții valoroase cu privire la ceea ce ne așteaptă. Există până azi lecții care pot fi extrase din aceste fapte, în afara faptului că doar cei slabi și învinși sunt trași întotdeauna la răspundere pentru crime. Pentru a înțelege ce se întâmplă, ar trebui să fim atenți nu doar la evenimentele istorice, uitatea adesea de istorie, ci și la ce anume cred liderii și opinia publică, oricât de fanteziste ar fi părerile lor. Dincolo de ,,meandrele” fanteziei, menite să sperie și să mobilizeze opinia publică, există o planificare geostrategică rațională, de lungă durată, ancorată în interese și instituții stabile. Asemenea factori persistenți în acțiunea politică sunt, de obicei, ascunși cu foarte multă grijă.”[4]

[1] Importantă personalitate a Bucovinei – din perioada interbelică -, ce s-a implicat activ, ca membru al guvernului, dar şi în calitate de istoric, în tratativele de fixare a graniţei româno-polone, atât la Conferinței de Pace de la Paris, cât și în negocierile directe polono-române din 1927, pledând pentru păstrarea integrală a Bucovinei în hotarele României.

[2] I. Nistor, Istoria Bucovinei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991.(p. 2)

[3]  Ironic sau nu, butada îi aparţine, totuşi, lui Karl Marx.

[4] Cine conduce lumea?, Editura Litera, București, 2019.(p. 109-110)